Sezonul de Formula 1 din 1978

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sezonul de Formula 1 din 1978
Campionul la Piloți
Mario Andretti celebrating at 1978 Dutch Grand Prix (cropped).jpg
Statele Unite ale Americii Mario Andretti (Primul titlu)
Campionul la Constructori
Grand Prix Zandvoort Mario Andretti op kop met daar achter Ronnie Petterson, Bestanddeelnr 929-8743.jpg
Regatul Unit Lotus-Ford (Al 7-lea titlu)
Informații
Durată 15 ianuarie - 8 octombrie
Nr. de curse 16
Nr. de piloți 46
Nr. de echipe 26
Alte sezoane
1977 1979

Sezonul de Formula 1 din 1978 a fost cea de-a 29-a ediție a curselor auto de Formula 1 FIA. A inclus Campionatul Mondial al Piloților din 1978 și Cupa Internațională pentru Constructorii de F1 din 1978, fiind disputat pe parcursul a șaisprezece curse, începând în Argentina pe 15 ianuarie și terminându-se în Canada pe 8 octombrie. Sezonul a inclus și Trofeul Internațional BRDC, care nu a făcut parte din campionat.[1]

Mario Andretti a câștigat Campionatul Mondial al Piloților, conducând pentru Lotus-Ford.[1] El rămâne ultimul pilot american care a câștigat Campionatul Mondial. Victoria sa la Marele Premiu al Țărilor de Jos rămâne, de asemenea, ultima pentru un pilot american. Ronnie Peterson s-a clasat post-mortem pe locul 2 în clasamentul piloților, după ce a murit din cauza unor complicații medicale în urma unui accident suferiat la Monza în timpul Marelui Premiu al Italiei. Lotus a câștigat Cupa Internațională pentru Constructorii de F1.[1]

Campionii en-titre, Niki Lauda și Ferrari, s-au despărțit la sfârșitul anului 1977, iar ambele părți s-au străduit să repete succesele de care s-au bucurat în sezoanele precedente. Carlos Reutemann a terminat pe locul al treilea în campionat în fruntea Ferrari, în timp ce Lauda a terminat pe locul patru cu Brabham. În afară de moartea lui Peterson, anul a cunoscut o altă tragedie când compatriotul suedez al lui Peterson, Gunnar Nilsson, a murit de cancer, fiind nevoit să-și întrerupă cariera după sezonul precedent din cauza bolii.

Piloții și echipele înscrise în campionat[modificare | modificare sursă]

Următorii piloți și constructori au participat în Campionatul Mondial al Piloților din 1978 și în Cupa Internațională a Constructorilor de F1 din 1978. Echipele private sunt marcate cu un fundal roz.

Imagine Concurent Constructor Motor Șasiu Pneu Piloți
Nr. Numele pilotului Etape
Brabham BT46 Regatul Unit Parmalat Racing Team Brabham Alfa Romeo 115-12 3,0 F12 BT45C
BT46
BT46B
BT46C
G 1 Austria Niki Lauda Toate
2 Regatul Unit John Watson Toate
66 Brazilia Nelson Piquet 16
Tyrrell 008 Regatul Unit Elf Team Tyrrell Tyrrell Ford Cosworth DFV 3,0 V8 008 G 3 Franța Didier Pironi Toate
4 Franța Patrick Depailler Toate
Lotus 79 Regatul Unit John Player Team Lotus Lotus Ford Cosworth DFV 3,0 V8 78
79
G 5 Statele Unite ale Americii Mario Andretti Toate
6 Suedia Ronnie Peterson 1–14
55 Franța Jean-Pierre Jarier[a] 15–16
McLaren M26 Regatul Unit Marlboro Team McLaren McLaren Ford Cosworth DFV 3,0 V8 M26 G 7 Regatul Unit James Hunt Toate
8 Franța Patrick Tambay 1–5, 7–16
33 Italia Bruno Giacomelli 6, 9–10, 13–14
ATS HS1 Germania de Vest ATS Racing Team
Germania de Vest F&S Properties/ATS Racing Team
ATS Ford Cosworth DFV 3,0 V8 HS1
D1
G 9 Germania de Vest Jochen Mass 1–13
Țările de Jos Michael Bleekemolen 14–16
10 Franța Jean-Pierre Jarier 1–5, 11
Italia Alberto Colombo 6–7
Finlanda Keke Rosberg 8–10, 15–16
Austria Hans Binder 12
Țările de Jos Michael Bleekemolen 13
Austria Harald Ertl 14
Ferrari 312T3 Italia Scuderia Ferrari SpA SEFAC Ferrari Ferrari 015 3,0 F12 312T2
312T3
M 11 Argentina Carlos Reutemann Toate
12 Canada Gilles Villeneuve Toate
Fittipaldi F5A Brazilia Fittipaldi Automotive Fittipaldi Ford Cosworth DFV 3,0 V8 F5A G 14 Brazilia Emerson Fittipaldi Toate
Renault RS01 Franța Equipe Renault Elf Renault Renault-Gordini EF1 1,5 V6t RS01 M 15 Franța Jean-Pierre Jabouille 3–16
Shadow DN9 Regatul Unit Villiger Shadow Racing Shadow Ford Cosworth DFV 3,0 V8 DN8
DN9
G 16 Germania de Vest Hans-Joachim Stuck Toate
17 Elveția Clay Regazzoni Toate
Surtees TS20 Regatul Unit Team Surtees
Regatul Unit Durex Team Surtees
Regatul Unit Beta Team Surtees
Surtees Ford Cosworth DFV 3,0 V8 TS19
TS20
G 18 Regatul Unit Rupert Keegan 1–13
Italia "Gimax" 14
Franța René Arnoux 15–16
19 Italia Vittorio Brambilla 1–14
Italia Beppe Gabbiani 15–16
Wolf WR6 Canada Walter Wolf Racing Wolf Ford Cosworth DFV 3,0 V8 WR1
WR3
WR5
WR6
G 20 Africa de Sud Jody Scheckter Toate
21 Statele Unite ale Americii Bobby Rahal 15–16
Ensign N177 Regatul Unit Team Tissot Ensign Ensign Ford Cosworth DFV 3,0 V8 N177 G 22 Statele Unite ale Americii Danny Ongais 1–2
Italia Lamberto Leoni 3–4
Belgia Jacky Ickx 5–8
Republica Irlanda Derek Daly 9–10, 12–16
Brazilia Nelson Piquet 11
23 Italia Lamberto Leoni 1–2
Statele Unite ale Americii Brett Lunger 15
Hesketh 308E Regatul Unit Olympus Cameras/Hesketh Racing Hesketh Ford Cosworth DFV 3,0 V8 308E G 24 Regatul Unit Divina Galica 1–2
Statele Unite ale Americii Eddie Cheever 3
Republica Irlanda Derek Daly 4–6
Ligier JS9 Franța Ligier Gitanes Ligier Matra MS76 3,0 V12
Matra MS78 3,0 V12
JS7
JS7/9
JS9
G 26 Franța Jacques Laffite Toate
Williams FW06 Regatul Unit Williams Grand Prix Engineering Williams Ford Cosworth DFV 3,0 V8 FW06 G 27 Australia Alan Jones Toate
Martini MK23 Franța Automobiles Martini Martini Ford Cosworth DFV 3,0 V8 MK23 G 31 Franța René Arnoux 3, 5–6, 9–13
Theodore TR1 Hong Kong Theodore Racing Hong Kong Theodore Ford Cosworth DFV 3,0 V8 TR1 G 32 Statele Unite ale Americii Eddie Cheever 1–2
Finlanda Keke Rosberg 3–7
Merzario A1 Italia Team Merzario Merzario Ford Cosworth DFV 3,0 V8 A1 G 34 Italia Alberto Colombo 14
37 Italia Arturo Merzario Toate
Arrows A1 Regatul Unit Arrows Racing Team Arrows Ford Cosworth DFV 3,0 V8 FA1
A1
G 35 Italia Riccardo Patrese 2–14, 16
36 Germania de Vest Rolf Stommelen 3–16

Echipele care nu și-au construit propriul șasiu sunt arătate mai jos.

Concurent Constructor afiliat Motor Șasiu Pneu Piloți
Nr. Numele pilotului Etape
Regatul Unit Mario Deliotti Racing Ensign Ford Cosworth DFV 3,0 V8 N175 G 23 Regatul Unit Geoff Lees 10
Germania de Vest Sachs Racing Ensign Ford Cosworth DFV 3,0 V8 N177 G 23 Austria Harald Ertl 11–14
Mexic Team Rebaque Lotus Ford Cosworth DFV 3,0 V8 78 G 25 Mexic Héctor Rebaque Toate
Spania Centro Asegurador F1 McLaren Ford Cosworth DFV 3,0 V8 M25/M23[b] G 28 Spania Emilio de Villota 7
Regatul Unit BS Fabrications
Regatul Unit Liggett Group/BS Fabrications
McLaren Ford Cosworth DFV 3,0 V8 M23
M26
G 29 Brazilia Nelson Piquet 12–14
30 Statele Unite ale Americii Brett Lunger 1–14
Hong Kong Theodore Racing Hong Kong Wolf Ford Cosworth DFV 3,0 V8 WR3
WR4
G 32 Finlanda Keke Rosberg 11–14
Statele Unite ale Americii Interscope Racing Shadow Ford Cosworth DFV 3,0 V8 DN9 G 39 Statele Unite ale Americii Danny Ongais 4, 13
Regatul Unit Melchester Racing McLaren Ford Cosworth DFV 3,0 V8 M23 G 40 Regatul Unit Tony Trimmer 10

Calendar[modificare | modificare sursă]

Următoarele șaisprezece Mari Premii au avut loc în 1978.

1. Argentina 2. Brazilia 3. Africa de Sud 4. Statele Unite ale Americii
Marele Premiu al Argentinei
13-15 ianuarie
Marele Premiu al Braziliei
27-29 ianuarie
Marele Premiu al Africii de Sud
2-4 martie
Marele Premiu al Vestului Statelor Unite
31 mar-2 apr
Autódromo Oscar y Juan Gálvez Circuito N° 15.svg
Oscar Alfredo Gálvez (P)
Autódromo de Jacarepaguá 1978-1995.png
Jacarepaguá (P)
Kyalami 1961 - 1988 Layout.png
Kyalami (P)
Long Beach 1978-1981.png
Long Beach (S)
5. Monaco 6. Belgia 7. Spania 8. Suedia
Marele Premiu al Principatului Monaco
4, 6-7 mai
Marele Premiu al Belgiei
19-21 mai
Marele Premiu al Spaniei
2-4 iunie
Marele Premiu al Suediei
15-17 iunie
Circuit de Monaco 1976.png
Monaco (S)
Circuit Zolder-1975-1985.svg
Zolder (P)
Circuito Permanente del Jarama 1980.svg
Jarama (P)
Scandinavian Raceway 1978.svg
Anderstorp (P)
9. Franța 10. Regatul Unit 11. Germania de Vest 12. Austria
Marele Premiu al Franței
30 iun-2 iul
Marele Premiu al Marii Britanii
14-16 iulie
Marele Premiu al Germaniei
28-30 iulie
Marele Premiu al Austriei
11-13 august
Paul Ricard 1970.png
Paul Ricard (P)
Brands Hatch 1976-1987.svg
Brands Hatch (P)
Circuit Hockenheimring-1970.svg
Hockenheimring (P)
Österreichring 1977-1987.svg
Österreichring (P)
13. Țările de Jos 14. Italia 15. Statele Unite ale Americii 16. Canada
Marele Premiu al Țărilor de Jos
25-27 august
Marele Premiu al Italiei
8-10 septembrie
Marele Premiu al Statelor Unite
29 sep-1 oct
Marele Premiu al Canadei
6-8 octombrie
Circuit Park Zandvoort-1973.svg
Zandvoort (P)
Monza 1976-1993.png
Monza (P)
Watkins Glen 1975-1983.png
Watkins Glen (P)
Gilles Villeneuve Circuit Montreal (78-86).svg
Île Notre-Dame (S)
(P) - pistă; (S) - stradă.

Rezultate și clasamente[modificare | modificare sursă]

Marile Premii[modificare | modificare sursă]

Etapa Mare Premiu Pole position Cel mai rapid tur Pilotul câștigător Constructorul câștigător
1 Argentina Marele Premiu al Argentinei Statele Unite ale Americii Mario Andretti Canada Gilles Villeneuve Statele Unite ale Americii Mario Andretti Regatul Unit Lotus-Ford
2 Brazilia Marele Premiu al Braziliei Suedia Ronnie Peterson Argentina Carlos Reutemann Argentina Carlos Reutemann Italia Ferrari
3 Africa de Sud Marele Premiu al Africii de Sud Austria Niki Lauda Statele Unite ale Americii Mario Andretti Suedia Ronnie Peterson Regatul Unit Lotus-Ford
4 Statele Unite ale Americii Marele Premiu al Vestului Statelor Unite Argentina Carlos Reutemann Australia Alan Jones Argentina Carlos Reutemann Italia Ferrari
5 Monaco Marele Premiu al Principatului Monaco Argentina Carlos Reutemann Austria Niki Lauda Franța Patrick Depailler Regatul Unit Tyrrell-Ford
6 Belgia Marele Premiu al Belgiei Statele Unite ale Americii Mario Andretti Suedia Ronnie Peterson Statele Unite ale Americii Mario Andretti Regatul Unit Lotus-Ford
7 Spania Marele Premiu al Spaniei Statele Unite ale Americii Mario Andretti Statele Unite ale Americii Mario Andretti Statele Unite ale Americii Mario Andretti Regatul Unit Lotus-Ford
8 Suedia Marele Premiu al Suediei Statele Unite ale Americii Mario Andretti Austria Niki Lauda Austria Niki Lauda Regatul Unit Brabham-Alfa Romeo
9 Franța Marele Premiu al Franței Regatul Unit John Watson Argentina Carlos Reutemann Statele Unite ale Americii Mario Andretti Regatul Unit Lotus-Ford
10 Regatul Unit Marele Premiu al Marii Britanii Suedia Ronnie Peterson Austria Niki Lauda Argentina Carlos Reutemann Italia Ferrari
11 Germania de Vest Marele Premiu al Germaniei Statele Unite ale Americii Mario Andretti Suedia Ronnie Peterson Statele Unite ale Americii Mario Andretti Regatul Unit Lotus-Ford
12 Austria Marele Premiu al Austriei Suedia Ronnie Peterson Suedia Ronnie Peterson Suedia Ronnie Peterson Regatul Unit Lotus-Ford
13 Țările de Jos Marele Premiu al Țărilor de Jos Statele Unite ale Americii Mario Andretti Austria Niki Lauda Statele Unite ale Americii Mario Andretti Regatul Unit Lotus-Ford
14 Italia Marele Premiu al Italiei Statele Unite ale Americii Mario Andretti Statele Unite ale Americii Mario Andretti Austria Niki Lauda Regatul Unit Brabham-Alfa Romeo
15 Statele Unite ale Americii Marele Premiu al Statelor Unite Statele Unite ale Americii Mario Andretti Franța Jean-Pierre Jarier Argentina Carlos Reutemann Italia Ferrari
16 Canada Marele Premiu al Canadei Franța Jean-Pierre Jarier Australia Alan Jones Canada Gilles Villeneuve Italia Ferrari

Sistemul de punctaj[modificare | modificare sursă]

Punctele au fost acordate primilor șase piloți care au terminat în fiecare cursă, folosind următoarea structură:[5]

Loc 1 2 3 4 5 6
Puncte 9 6 4 3 2 1

Pentru a obține toate punctele, câștigătorul cursei a trebuit să termine cel puțin 75% din distanța programată.[1] Jumătate de puncte au fost acordate dacă câștigătorul cursei terminat mai puțin de 75% din distanță, cu condiția terminării a cel puțin două tururi complete. În cazul de egalitate la încheierea campionatului, s-a folosit un sistem de numărătoare, cel mai bun rezultat fiind folosit pentru a decide clasamentul final.[2] Pentru campionatul la piloți, doar cele cele mai bune 7 rezultate din primele 8 curse și cele mai bune 7 din ultimele 8 au contribuit la Campionatul Mondial.

Note
  • ^1 - În cazul în care nu s-au încheiat două tururi complete, nu s-a acordat niciun punct și cursa a fost abandonată.
  • ^2 - În cazul în care doi sau mai mulți piloți au realizat același cel mai bun rezultat de un număr egal de ori, s-a folosit următorul cel mai bun rezultat.

Clasament Campionatul Mondial al Piloților[modificare | modificare sursă]

Poz. Pilot ARG
Argentina
BRA
Brazilia
ZAF
Africa de Sud
USW
Statele Unite ale Americii
MCO
Monaco
BEL
Belgia
ESP
Spania
SWE
Suedia
FRA
Franța
GBR
Regatul Unit
DEU
Germania de Vest
AUT
Austria
NLD
Țările de Jos
ITA
Italia
CAN
Canada
USA
Statele Unite ale Americii
Puncte[c]
1 Statele Unite ale Americii Mario Andretti 1P 4 7R 2 11 1P 1P
R
RetP 1 Ret 1P Ret 1P 6P
R
[d]
RetP 10 64
2 Suedia Ronnie Peterson 5 RetP 1 4 Ret 2R 2 3 2 RetP RetR 1P
R
2 Ret[e] 51
3 Argentina Carlos Reutemann 7 1R Ret 1P 8P 3 Ret 10 18R 1 Ret DSC 7 3 1 3 48
4 Austria Niki Lauda 2 3 RetP Ret 2R Ret Ret 1R Ret 2R Ret Ret 3R 1 Ret Ret 44
5 Franța Patrick Depailler 3 Ret 2 3 1 Ret Ret Ret Ret 4 Ret 2 Ret 11 Ret 5 34
6 Regatul Unit John Watson Ret 8 3 Ret 4 Ret 5 Ret 4P 3 7 7 4 2 Ret Ret 25
7 Africa de Sud Jody Scheckter 10 Ret Ret Ret 3 Ret 4 Ret 6 Ret 2 Ret 12 12 3 2 24
8 Franța Jacques Laffite 16 9 5 5 Ret 5 3 7 7 10 3 5 8 4 11 Ret 19
9 Canada Gilles Villeneuve 8R Ret Ret Ret Ret 4 10 9 12 Ret 8 3 6 7 Ret 1 17
=[f] Brazilia Emerson Fittipaldi 9 2 Ret 8 9 Ret Ret 6 Ret Ret 4 4 5 8 5 Ret 17
11 Australia Alan Jones Ret 11 4 7R Ret 10 8 Ret 5 Ret Ret Ret Ret 13 2 9R 11
=[g] Italia Riccardo Patrese 10 Ret 6 6 Ret Ret 2 8 Ret 9 Ret Ret Ret 4 11
13 Regatul Unit James Hunt 4 Ret Ret Ret Ret Ret 6 8 3 Ret DSC Ret 10 Ret 7 Ret 8
=[h] Franța Patrick Tambay 6 Ret Ret 12 7 Ret 4 9 6 Ret Ret 9 5 6 8 8
15 Franța Didier Pironi 14 6 6 Ret 5 6 12 Ret 10 Ret 5 Ret Ret Ret 10 7 7
16 Elveția Clay Regazzoni 15 5 NSC 10 NSC Ret 15 5 Ret Ret NSC NC NSC NC 14 NSC 4
17 Franța Jean-Pierre Jabouille Ret Ret 10 NC 13 Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret 4 12 3
18 Germania de Vest Hans-Joachim Stuck 17 Ret NSC NS Ret Ret Ret 11 11 5 Ret Ret Ret Ret Ret Ret 2
19 Mexic Héctor Rebaque NSC Ret 10 NSPC NSPC NSPC Ret 12 NSC Ret 6 Ret 11 NSC Ret NSC 1
=[i] Italia Vittorio Brambilla 18 NSC 12 Ret NSC 13 7 Ret 17 9 Ret 6 DSC Ret 1
=[i] Republica Irlanda Derek Daly NSPC NSPC NSC NSC Ret DSC Ret 10 8 6 1
Statele Unite ale Americii Brett Lunger 13 Ret 11 NSC NSPC 7 NSC NSC Ret 8 NSPC 8 Ret Ret 13 0
Italia Bruno Giacomelli 8 Ret 7 Ret 14 0
Germania de Vest Jochen Mass 11 7 Ret Ret NSC 11 9 13 13 NC Ret NSC NSC 0
Franța Jean-Pierre Jarier 12 NS 8 11 NSC NSC 15R RetP 0
Franța René Arnoux NSC NSPC 9 14 NSPC 9 Ret 9 Ret 0
Germania de Vest Rolf Stommelen 9 9 Ret Ret 14 14 15 NSC DSC NSPC NSPC NSPC 16 NSC 0
Brazilia Nelson Piquet Ret Ret Ret 9 11 0
Finlanda Keke Rosberg Ret NSPC NSPC NSC NSPC 15 16 Ret 10 NC Ret NSPC Ret NC 0
Regatul Unit Rupert Keegan Ret Ret Ret NS Ret NSC 11 NSC Ret NSC NSC NSC NS 0
Austria Harald Ertl 11 Ret NSPC NSC 0
Belgia Jacky Ickx Ret 12 Ret NSC 0
Statele Unite ale Americii Bobby Rahal 12 Ret 0
Italia Arturo Merzario Ret NSC Ret Ret NSPC NSPC NSC NC NSC Ret NSC NSC Ret Ret Ret NSC 0
Italia Lamberto Leoni Ret NS NSC NSC 0
Statele Unite ale Americii Danny Ongais Ret Ret NSPC NSPC 0
Țările de Jos Michael Bleekemolen NSC NSC Ret NSC 0
Statele Unite ale Americii Eddie Cheever NSC NSC Ret 0
Italia Alberto Colombo NSC NSC NSPC 0
Regatul Unit Divina Galica NSC NSC 0
Italia Beppe Gabbiani NSC NSC 0
Spania Emilio de Villota NSC 0
Regatul Unit Geoff Lees NSC 0
Regatul Unit Tony Trimmer NSC 0
Austria Hans Binder NSC 0
Italia Gimax NSC 0
Poz. Pilot ARG
Argentina
BRA
Brazilia
ZAF
Africa de Sud
USW
Statele Unite ale Americii
MCO
Monaco
BEL
Belgia
ESP
Spania
SWE
Suedia
FRA
Franța
GBR
Regatul Unit
DEU
Germania de Vest
AUT
Austria
NLD
Țările de Jos
ITA
Italia
CAN
Canada
USA
Statele Unite ale Americii
Puncte
Legendă
Culoare Rezultat
Auriu Câștigător
Argintiu Locul 2
Bronz Locul 3
Verde Alte locuri care punctează
Albastru Alte locuri
Nu s-a clasat, dar a terminat cursa (NC)
Purpuriu Nu s-a clasat, retras (Ret)
Roșu Nu s-a calificat (NSC)
Nu s-a precalificat (NSPC)
Negru Descalificat (DSC)
Alb Nu a luat startul (NS)
Cursă anulată (C)
Fără culoare Doar s-a antrenat (DSA)
Exclus (EX)
Adnotare Însemnătate
P Pole position
R Cel mai rapid tur
dagger Nu a terminat, dar a parcurs mai mult de 90% din cursă


Clasament Cupa Internațională pentru Constructorii de F1[modificare | modificare sursă]

Pentru Cupa Constructorilor, doar mașina cea mai bine plasată de la fiecare constructor era eligibilă să puncteze. Cele mai bune șapte rezultate din primele opt curse și cele mai bune șapte rezultate din restul de opt curse au fost reținute.

Poz. Constructor ARG
Argentina
BRA
Brazilia
ZAF
Africa de Sud
USW
Statele Unite ale Americii
MCO
Monaco
BEL
Belgia
ESP
Spania
SWE
Suedia
FRA
Franța
GBR
Regatul Unit
DEU
Germania de Vest
AUT
Austria
NLD
Țările de Jos
ITA
Italia
CAN
Canada
USA
Statele Unite ale Americii
Puncte
1 Regatul Unit Lotus-Ford 1 4 1 2 11 1 1 3 1 Ret 1 1 1[j] 6 15 10 86
2 Italia Ferrari 7 1 Ret 1 8 3 10 9 12 1 8 3 6 3 1 1 58
3 Regatul Unit Brabham-Alfa Romeo 2 3 3 Ret 2 Ret 5 1 4 2 7 7 3 1 Ret 11 53
4 Regatul Unit Tyrrell-Ford 3 6 2 3 1 6 12 Ret 10 4 5 2 Ret 11 10 5 38
5 Canada Wolf-Ford 10 Ret Ret Ret 3 Ret 4 Ret 6 Ret 2 NC 12 12 3 2 24
6 Franța Ligier-Matra 16 9 5 5 Ret 5 3 7 7 10 3 5 8 4 11 Ret 19
7 Brazilia Fittipaldi-Ford 9 2 Ret 8 9 Ret Ret 6 Ret Ret 4 4 5 8 5 Ret 17
8 Regatul Unit McLaren-Ford 4 Ret 11 12 7 7 6 4 3 6 Ret 8 9 5 6 8 15
9 Regatul Unit Williams-Ford Ret 11 4 7 Ret 10 8 Ret 5 Ret Ret Ret Ret 13 2 9 11
=[k] Regatul Unit Arrows-Ford 10 9 6 6 Ret 14 2 8 Ret 9 Ret Ret Ret 16 4 11
11 Regatul Unit Shadow-Ford 15 5 NSC 10 Ret Ret 15 5 11 5 Ret NC Ret NC 14 Ret 6
12 Franța Renault Ret Ret 10 NC 13 Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret 4 12 3
13 Regatul Unit Surtees-Ford 18 Ret 12 Ret Ret 13 7 Ret 17 9 Ret 6 DSC Ret 9 Ret 1
=[l] Regatul Unit Ensign-Ford Ret Ret NSC NSC Ret 12 Ret NSC NSC Ret 11 Ret Ret 10 8 6 1
Germania ATS-Ford 11 7 8 11 NSC 11 9 13 13 NC Ret NSC NSC NSC Ret NC 0
Franța Martini-Ford NSC NSPC 9 14 NSPC 9 Ret 0
Italia Merzario-Ford Ret NSC Ret Ret NSPC NSPC NSC NC NSC Ret NSC NSC Ret Ret Ret NSC 0
Hong Kong Theodore-Ford NSC NSC Ret NSPC NSPC NSC NSPC 0
Regatul Unit Hesketh-Ford NSC NSC Ret NSPC NSPC NSC 0
Poz. Constructor ARG
Argentina
BRA
Brazilia
ZAF
Africa de Sud
USW
Statele Unite ale Americii
MCO
Monaco
BEL
Belgia
ESP
Spania
SWE
Suedia
FRA
Franța
GBR
Regatul Unit
DEU
Germania de Vest
AUT
Austria
NLD
Țările de Jos
ITA
Italia
CAN
Canada
USA
Statele Unite ale Americii
Puncte

Cursa non-campionat[modificare | modificare sursă]

În 1978 a avut loc o singură cursă de Formula 1 non-campionat: Trofeul Internațional BRDC, organizat la Silverstone. Aceasta a fost ultima dată când acest eveniment a fost desfășurat în conformitate cu regulamentele de Formula 1. Cursa a fost câștigată de viitorul campion mondial Keke Rosberg, conducând în doar al doilea său eveniment de Formula 1.

Numele cursei Circuit Data Pilotul câștigător Constructor
Regatul Unit XXX Trofeul Internațional BRDC Silverstone 19 martie Finlanda Keke Rosberg Regatul Unit Theodore-Cosworth

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Jean-Pierre Jarier a concurat cu numărul 55 după ce echipa a retras #6.
  2. ^ De Villota a intrat inițial cu un McLaren M25 în Marele Premiu al Spaniei, dar a revenit la M23 după ce M25 a fost avariat într-un accident în antrenamente.[2][3][4]
  3. ^ Doar cele mai bune 7 rezultate din primele 8 curse și cele mai bune 7 rezultate din ultimele 8 curse au fost luate în considerare pentru Campionatul Piloților. Dacă sunt diferite de punctele pentru campionat, punctele totale înregistrate sunt afișate în paranteze.
  4. ^ Mario Andretti și-a adjudecat titlul la piloți la Marele Premiu al Italiei.
  5. ^ Ronnie Peterson a decedat în urma unui accident suferit la startul Marelui Premiu al Italiei.
  6. ^ Villeneuve și Fittipaldi s-au clasat la egalitate pe locul 9.[6]
  7. ^ Jones și Patrese s-au clasat la egalitate pe locul 11.[6]
  8. ^ Hunt și Tambay s-au clasat la egalitate pe locul 13.[6]
  9. ^ a b Rebaque, Brambilla și Daly s-au clasat la egalitate pe locul 19.[6]
  10. ^ Lotus-Ford și-a adjudecat titlul la constructori la Marele Premiu al Țărilor de Jos.
  11. ^ Williams și Arrows s-au clasat la egalitate pe locul 9.[7]
  12. ^ Surtees și Ensign s-au clasat la egalitate pe locul 13.[7]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c World Championship of F1 Drivers 1978 & International Cup for F1 Constructors 1978, 1979 FIA Yearbook, Grey section, pages 86–87
  2. ^ „McLaren M25/1”. oldracingcars.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ „1978 Spanish Grand Prix”. Motorsport. Accesat în . 
  4. ^ „The F5000 McLaren M25”. Autosport.com. Accesat în . 
  5. ^ Mike Kettlewell, The Champion Book of World Championship Facts & Figures, 1982, Page 34
  6. ^ a b c d 1979 FIA Yearbook, Grey section, page 86
  7. ^ a b 1979 FIA Yearbook, Grey section, page 87