Sezonul de Formula 1 din 1978

Campionul la Piloți
Sezonul de Formula 1 din 1978
← Sezonul anterior Sezonul următor →
Durată	15 ianuarie - 8 octombrie
Nr. curse	16
Nr. piloți	46
Nr. echipe	26

Mario Andretti (Primul titlu)
Campionul la Constructori

Lotus-Ford (Al 7-lea titlu)

Sezonul de Formula 1 din 1978 a fost cel de-al 32-lea sezon al curselor auto de Formula 1 FIA. A inclus cea de-a 29-a ediție a Campionatului Mondial al Piloților, și a 21-a ediție a Cupei Internaționale pentru Constructorii de F1. Sezonul a fost disputat pe parcursul a șaisprezece curse, începând în Argentina pe 15 ianuarie și terminându-se în Canada pe 8 octombrie. Sezonul a inclus și Trofeul Internațional BRDC, care nu a făcut parte din campionat.^[1]

Mario Andretti a câștigat Campionatul Mondial al Piloților, conducând pentru Lotus-Ford.^[1] El rămâne ultimul pilot american care a câștigat Campionatul Mondial. Victoria sa la Marele Premiu al Țărilor de Jos rămâne, de asemenea, ultima pentru un pilot american. Ronnie Peterson s-a clasat post-mortem pe locul 2 în clasamentul piloților, după ce a murit din cauza unor complicații medicale în urma unui accident suferit la Monza în timpul Marelui Premiu al Italiei. Lotus a câștigat Cupa Internațională pentru Constructorii de F1.^[1]

Campionii en-titre, Niki Lauda și Ferrari, s-au despărțit la sfârșitul anului 1977, iar ambele părți s-au străduit să repete succesele de care s-au bucurat în sezoanele precedente. Carlos Reutemann a terminat pe locul al treilea în campionat în fruntea Ferrari, în timp ce Lauda a terminat pe locul patru cu Brabham. În afară de moartea lui Peterson, anul a cunoscut o altă tragedie când compatriotul suedez al lui Peterson, Gunnar Nilsson, a murit de cancer, fiind nevoit să-și întrerupă cariera după sezonul precedent din cauza bolii.

Piloții și echipele înscrise în campionat[modificare | modificare sursă]

Următorii piloți și constructori au participat în Campionatul Mondial al Piloților din 1978 și în Cupa Internațională a Constructorilor de F1 din 1978. Echipele private sunt marcate cu un fundal roz.

Imagine	Concurent	Constructor	Motor	Șasiu	Pneu	Piloți
Imagine	Concurent	Constructor	Motor	Șasiu	Pneu	Nr.	Numele pilotului	Etape
	Parmalat Racing Team	Brabham	Alfa Romeo 115-12 3,0 F12	BT45C BT46 BT46B BT46C	G	1	Niki Lauda	Toate
						2	John Watson	Toate
						66	Nelson Piquet	16
	Elf Team Tyrrell	Tyrrell	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	008	G	3	Didier Pironi	Toate
	Elf Team Tyrrell	Tyrrell	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	008	G	4	Patrick Depailler	Toate
	John Player Team Lotus	Lotus	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	78 79	G	5	Mario Andretti	Toate
						6	Ronnie Peterson	1–14
						55	Jean-Pierre Jarier^[a]	15–16
	Marlboro Team McLaren	McLaren	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	M26	G	7	James Hunt	Toate
						8	Patrick Tambay	1–5, 7–16
						33	Bruno Giacomelli	6, 9–10, 13–14
	ATS Racing Team F&S Properties/ATS Racing Team	ATS	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	HS1 D1	G	9	Jochen Mass	1–13
						Michael Bleekemolen	14–16
						10	Jean-Pierre Jarier	1–5, 11
						Alberto Colombo	6–7
						Keke Rosberg	8–10, 15–16
						Hans Binder	12
						Michael Bleekemolen	13
						Harald Ertl	14
	Scuderia Ferrari SpA SEFAC	Ferrari	Ferrari 015 3,0 F12	312T2 312T3	M	11	Carlos Reutemann	Toate
	Scuderia Ferrari SpA SEFAC	Ferrari	Ferrari 015 3,0 F12	312T2 312T3	M	12	Gilles Villeneuve	Toate
	Fittipaldi Automotive	Fittipaldi	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	F5A	G	14	Emerson Fittipaldi	Toate
	Equipe Renault Elf	Renault	Renault-Gordini EF1 1,5 V6 t	RS01	M	15	Jean-Pierre Jabouille	3–16
	Villiger Shadow Racing	Shadow	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	DN8 DN9	G	16	Hans-Joachim Stuck	Toate
	Villiger Shadow Racing	Shadow	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	DN8 DN9	G	17	Clay Regazzoni	Toate
	Team Surtees Durex Team Surtees Beta Team Surtees	Surtees	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	TS19 TS20	G	18	Rupert Keegan	1–13
						"Gimax"	14
						René Arnoux	15–16
						19	Vittorio Brambilla	1–14
						Beppe Gabbiani	15–16
	Walter Wolf Racing	Wolf	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	WR1 WR3 WR5 WR6	G	20	Jody Scheckter	Toate
	Walter Wolf Racing	Wolf	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	WR1 WR3 WR5 WR6	G	21	Bobby Rahal	15–16
	Team Tissot Ensign	Ensign	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	N177	G	22	Danny Ongais	1–2
						Lamberto Leoni	3–4
						Jacky Ickx	5–8
						Derek Daly	9–10, 12–16
						Nelson Piquet	11
						23	Lamberto Leoni	1–2
						Brett Lunger	15
	Olympus Cameras/Hesketh Racing	Hesketh	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	308E	G	24	Divina Galica	1–2
						Eddie Cheever	3
						Derek Daly	4–6
	Ligier Gitanes	Ligier	Matra MS76 3,0 V12 Matra MS78 3,0 V12	JS7 JS7/9 JS9	G	26	Jacques Laffite	Toate
	Williams Grand Prix Engineering	Williams	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	FW06	G	27	Alan Jones	Toate
	Automobiles Martini	Martini	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	MK23	G	31	René Arnoux	3, 5–6, 9–13
	Theodore Racing Hong Kong	Theodore	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	TR1	G	32	Eddie Cheever	1–2
	Theodore Racing Hong Kong	Theodore	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	TR1	G	Keke Rosberg	3–7
	Team Merzario	Merzario	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	A1	G	34	Alberto Colombo	14
	Team Merzario	Merzario	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	A1	G	37	Arturo Merzario	Toate
	Arrows Racing Team	Arrows	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	FA1 A1	G	35	Riccardo Patrese	2–14, 16
	Arrows Racing Team	Arrows	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	FA1 A1	G	36	Rolf Stommelen	3–16

Echipele private care nu și-au construit propriul șasiu și au folosit șasiurile constructorilor existenți sunt arătate mai jos. Toate au folosit motorul Ford Cosworth DFV 3,0 V8.

Concurent	Constructor afiliat	Șasiu	Pneu	Piloți
Concurent	Constructor afiliat	Șasiu	Pneu	Nr.	Numele pilotului	Etape
Mario Deliotti Racing	Ensign	N175	G	23	Geoff Lees	10
Sachs Racing	Ensign	N177	G	23	Harald Ertl	11–14
Team Rebaque	Lotus	78	G	25	Héctor Rebaque	Toate
Centro Asegurador F1	McLaren	M25/M23^[b]	G	28	Emilio de Villota	7
BS Fabrications Liggett Group/BS Fabrications	McLaren	M23 M26	G	29	Nelson Piquet	12–14
BS Fabrications Liggett Group/BS Fabrications	McLaren	M23 M26	G	30	Brett Lunger	1–14
Theodore Racing Hong Kong	Wolf	WR3 WR4	G	32	Keke Rosberg	11–14
Interscope Racing	Shadow	DN9	G	39	Danny Ongais	4, 13
Melchester Racing	McLaren	M23	G	40	Tony Trimmer	10

Calendar[modificare | modificare sursă]

Următoarele șaisprezece Mari Premii au avut loc în 1978.

1.	2.	3.	4.
Marele Premiu al Argentinei 13-15 ianuarie	Marele Premiu al Braziliei 27-29 ianuarie	Marele Premiu al Africii de Sud 2-4 martie	Marele Premiu de Vest al Statelor Unite 31 mar-2 apr
Oscar Alfredo Gálvez (P)	Jacarepaguá (P)	Kyalami (P)	Long Beach (S)
5.	6.	7.	8.
Marele Premiu al Principatului Monaco 4, 6-7 mai	Marele Premiu al Belgiei 19-21 mai	Marele Premiu al Spaniei 2-4 iunie	Marele Premiu al Suediei 15-17 iunie
Monaco (S)	Zolder (P)	Jarama (P)	Anderstorp (P)
9.	10.	11.	12.
Marele Premiu al Franței 30 iun-2 iul	Marele Premiu al Marii Britanii 14-16 iulie	Marele Premiu al Germaniei 28-30 iulie	Marele Premiu al Austriei 11-13 august
Paul Ricard (P)	Brands Hatch (P)	Hockenheimring (P)	Österreichring (P)
13.	14.	15.	16.
Marele Premiu al Țărilor de Jos 25-27 august	Marele Premiu al Italiei 8-10 septembrie	Marele Premiu al Statelor Unite 29 sep-1 oct	Marele Premiu al Canadei 6-8 octombrie
Zandvoort (P)	Monza (P)	Watkins Glen (P)	Île Notre-Dame (S)
(P) - pistă; (S) - stradă.

Rezultate și clasamente[modificare | modificare sursă]

Marile Premii[modificare | modificare sursă]

Etapa	Mare Premiu	Pole position	Cel mai rapid tur	Pilotul câștigător	Constructorul câștigător	Lider
Etapa	Mare Premiu	Pole position	Cel mai rapid tur	Pilotul câștigător	Constructorul câștigător	Pilot	Dif.
1	Marele Premiu al Argentinei	Mario Andretti	Gilles Villeneuve	Mario Andretti	Lotus-Ford	AND	3
2	Marele Premiu al Braziliei	Ronnie Peterson	Carlos Reutemann	Carlos Reutemann	Ferrari		2
3	Marele Premiu al Africii de Sud	Niki Lauda	Mario Andretti	Ronnie Peterson	Lotus-Ford		1
4	Marele Premiu de Vest al Statelor Unite	Carlos Reutemann	Alan Jones	Carlos Reutemann	Ferrari	REU	0
5	Marele Premiu al Principatului Monaco	Carlos Reutemann	Niki Lauda	Patrick Depailler	Tyrrell-Ford	DEP	5
6	Marele Premiu al Belgiei	Mario Andretti	Ronnie Peterson	Mario Andretti	Lotus-Ford	AND	4
7	Marele Premiu al Spaniei	Mario Andretti	Mario Andretti	Mario Andretti	Lotus-Ford		10
8	Marele Premiu al Suediei	Mario Andretti	Niki Lauda	Niki Lauda	Brabham-Alfa Romeo		6
9	Marele Premiu al Franței	John Watson	Carlos Reutemann	Mario Andretti	Lotus-Ford		9
10	Marele Premiu al Marii Britanii	Ronnie Peterson	Niki Lauda	Carlos Reutemann	Ferrari		9
11	Marele Premiu al Germaniei	Mario Andretti	Ronnie Peterson	Mario Andretti	Lotus-Ford		18
12	Marele Premiu al Austriei	Ronnie Peterson	Ronnie Peterson	Ronnie Peterson	Lotus-Ford		9
13	Marele Premiu al Țărilor de Jos	Mario Andretti	Niki Lauda	Mario Andretti	Lotus-Ford		12
14	Marele Premiu al Italiei	Mario Andretti	Mario Andretti	Niki Lauda	Brabham-Alfa Romeo		13
15	Marele Premiu al Statelor Unite	Mario Andretti	Jean-Pierre Jarier	Carlos Reutemann	Ferrari		13
16	Marele Premiu al Canadei	Jean-Pierre Jarier	Alan Jones	Gilles Villeneuve	Ferrari		13

Sistemul de punctaj[modificare | modificare sursă]

Punctele au fost acordate primilor șase piloți care au terminat în fiecare cursă, folosind următoarea structură:^[5]

Loc	1	2	3	4	5	6
Puncte	9	6	4	3	2	1

Pentru a obține toate punctele, câștigătorul cursei a trebuit să termine cel puțin 75% din distanța programată.^[1] Jumătate de puncte au fost acordate dacă câștigătorul cursei terminat mai puțin de 75% din distanță, cu condiția terminării a cel puțin două tururi complete. În cazul de egalitate la încheierea campionatului, s-a folosit un sistem de numărătoare, cel mai bun rezultat fiind folosit pentru a decide clasamentul final.^[2] Pentru campionatul la piloți, doar cele cele mai bune 7 rezultate din primele 8 curse și cele mai bune 7 din ultimele 8 au contribuit la Campionatul Mondial.

Note

^1 - În cazul în care nu s-au încheiat două tururi complete, nu s-a acordat niciun punct și cursa a fost abandonată.
^2 - În cazul în care doi sau mai mulți piloți au realizat același cel mai bun rezultat de un număr egal de ori, s-a folosit următorul cel mai bun rezultat.

Clasament Campionatul Mondial al Piloților[modificare | modificare sursă]

Poz.	Pilot	ARG	BRA	ZAF	USW	MCO	BEL	ESP	SWE	FRA	GBR	DEU	AUT	NLD	ITA	CAN	USA	Puncte^[c]
1	Mario Andretti	1^P	4	7_R	2	11	1^P	1P R	Ab^P	1	Ab	1^P	Ab	1^P	6P R^[d]	Ab^P	10	64
2	Ronnie Peterson	5	Ab^P	1	4	Ab	2_R	2	3	2	Ab^P	Ab_R	1P R	2	Ab^[e]			51
3	Carlos Reutemann	7	1_R	Ab	1^P	8^P	3	Ab	10	18_R	1	Ab	DSC	7	3	1	3	48
4	Niki Lauda	2	3	Ab^P	Ab	2_R	Ab	Ab	1_R	Ab	2_R	Ab	Ab	3_R	1	Ab	Ab	44
5	Patrick Depailler	3	Ab	2	3	1	Ab	Ab	Ab	Ab	4	Ab	2	Ab	11	Ab	5	34
6	John Watson	Ab	8	3	Ab	4	Ab	5	Ab	4^P	3	7	7	4	2	Ab	Ab	25
7	Jody Scheckter	10	Ab	Ab	Ab	3	Ab	4	Ab	6	Ab	2	Ab	12	12	3	2	24
8	Jacques Laffite	16	9	5	5	Ab	5	3	7	7	10	3	5	8	4	11	Ab	19
9	Gilles Villeneuve	8_R	Ab	Ab	Ab	Ab	4	10	9	12	Ab	8	3	6	7	Ab	1	17
=^[f]	Emerson Fittipaldi	9	2	Ab	8	9	Ab	Ab	6	Ab	Ab	4	4	5	8	5	Ab	17
11	Alan Jones	Ab	11	4	7_R	Ab	10	8	Ab	5	Ab	Ab	Ab	Ab	13	2	9_R	11
=^[g]	Riccardo Patrese		10	Ab	6	6	Ab	Ab	2	8	Ab	9	Ab	Ab	Ab		4	11
13	James Hunt	4	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	6	8	3	Ab	DSC	Ab	10	Ab	7	Ab	8
=^[h]	Patrick Tambay	6	Ab	Ab	12	7		Ab	4	9	6	Ab	Ab	9	5	6	8	8
15	Didier Pironi	14	6	6	Ab	5	6	12	Ab	10	Ab	5	Ab	Ab	Ab	10	7	7
16	Clay Regazzoni	15	5	NSC	10	NSC	Ab	15	5	Ab	Ab	NSC	NC	NSC	NC	14	NSC	4
17	Jean-Pierre Jabouille			Ab	Ab	10	NC	13	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	4	12	3
18	Hans-Joachim Stuck	17	Ab	NSC	NS	Ab	Ab	Ab	11	11	5	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	2
19	Héctor Rebaque	NSC	Ab	10	NSPC	NSPC	NSPC	Ab	12	NSC	Ab	6	Ab	11	NSC	Ab	NSC	1
=^[i]	Vittorio Brambilla	18	NSC	12	Ab	NSC	13	7	Ab	17	9	Ab	6	DSC	Ab			1
=^[i]	Derek Daly				NSPC	NSPC	NSC			NSC	Ab		DSC	Ab	10	8	6	1
—	Brett Lunger	13	Ab	11	NSC	NSPC	7	NSC	NSC	Ab	8	NSPC	8	Ab	Ab	13		0
—	Bruno Giacomelli						8			Ab	7			Ab	14			0
—	Jochen Mass	11	7	Ab	Ab	NSC	11	9	13	13	NC	Ab	NSC	NSC				0
—	Jean-Pierre Jarier	12	NS	8	11	NSC						NSC				15_R	Ab^P	0
—	René Arnoux			NSC		NSPC	9			14		NSPC	9	Ab		9	Ab	0
—	Rolf Stommelen			9	9	Ab	Ab	14	14	15	NSC	DSC	NSPC	NSPC	NSPC	16	NSC	0
—	Nelson Piquet											Ab	Ab	Ab	9		11	0
—	Keke Rosberg			Ab	NSPC	NSPC	NSC	NSPC	15	16	Ab	10	NC	Ab	NSPC	Ab	NC	0
—	Rupert Keegan	Ab	Ab	Ab	NS	Ab	NSC	11	NSC	Ab	NSC	NSC	NSC	NS				0
—	Harald Ertl											11	Ab	NSPC	NSC			0
—	Jacky Ickx					Ab	12	Ab	NSC									0
—	Bobby Rahal															12	Ab	0
—	Arturo Merzario	Ab	NSC	Ab	Ab	NSPC	NSPC	NSC	NC	NSC	Ab	NSC	NSC	Ab	Ab	Ab	NSC	0
—	Lamberto Leoni	Ab	NS	NSC	NSC													0
—	Danny Ongais	Ab	Ab		NSPC									NSPC				0
—	Michael Bleekemolen													NSC	NSC	Ab	NSC	0
—	Eddie Cheever	NSC	NSC	Ab														0
—	Alberto Colombo						NSC	NSC							NSPC			0
—	Divina Galica	NSC	NSC															0
—	Beppe Gabbiani															NSC	NSC	0
—	Emilio de Villota							NSC										0
—	Geoff Lees										NSC							0
—	Tony Trimmer										NSC							0
—	Hans Binder												NSC					0
—	Gimax														NSC			0
Poz.	Pilot	ARG	BRA	ZAF	USW	MCO	BEL	ESP	SWE	FRA	GBR	DEU	AUT	NLD	ITA	CAN	USA	Puncte

Legendă
Culoare	Rezultat
Auriu	Câștigător
Argintiu	Locul 2
Bronz	Locul 3
Verde	Alte locuri care punctează
Albastru	Alte locuri
Albastru	Nu s-a clasat, dar a terminat cursa (NC)
Purpuriu	A abandonat cursa (Ab)
Negru	Descalificat (DSC)
Alb	Nu a luat startul (NS)
Roșu	Nu s-a calificat (NSC)
Roșu	Nu s-a precalificat (NSPC)
Fără culoare	Retras înainte de calificări (Ret)
	Exclus (EX)
	Nu a participat (celulă goală)
Adnotare	Însemnătate
P	Pole position
R	Cel mai rapid tur
(6)	Rezultatul nu a fost luat în considerare pentru CM

Clasament Cupa Internațională pentru Constructorii de F1[modificare | modificare sursă]

Pentru Cupa Constructorilor, doar mașina cea mai bine plasată de la fiecare constructor era eligibilă să puncteze. Cele mai bune șapte rezultate din primele opt curse și cele mai bune șapte rezultate din restul de opt curse au fost reținute.

Poz.	Constructor	ARG	BRA	ZAF	USW	MCO	BEL	ESP	SWE	FRA	GBR	DEU	AUT	NLD	ITA	CAN	USA	Puncte
1	Lotus-Ford	1	4	1	2	11	1	1	3	1	Ab	1	1	1^[j]	6	15	10	86
2	Ferrari	7	1	Ab	1	8	3	10	9	12	1	8	3	6	3	1	1	58
3	Brabham-Alfa Romeo	2	3	3	Ab	2	Ab	5	1	4	2	7	7	3	1	Ab	11	53
4	Tyrrell-Ford	3	6	2	3	1	6	12	Ab	10	4	5	2	Ab	11	10	5	38
5	Wolf-Ford	10	Ab	Ab	Ab	3	Ab	4	Ab	6	Ab	2	NC	12	12	3	2	24
6	Ligier-Matra	16	9	5	5	Ab	5	3	7	7	10	3	5	8	4	11	Ab	19
7	Fittipaldi-Ford	9	2	Ab	8	9	Ab	Ab	6	Ab	Ab	4	4	5	8	5	Ab	17
8	McLaren-Ford	4	Ab	11	12	7	7	6	4	3	6	Ab	8	9	5	6	8	15
9	Williams-Ford	Ab	11	4	7	Ab	10	8	Ab	5	Ab	Ab	Ab	Ab	13	2	9	11
=^[k]	Arrows-Ford		10	9	6	6	Ab	14	2	8	Ab	9	Ab	Ab	Ab	16	4	11
11	Shadow-Ford	15	5	NSC	10	Ab	Ab	15	5	11	5	Ab	NC	Ab	NC	14	Ab	6
12	Renault			Ab	Ab	10	NC	13	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	4	12	3
13	Surtees-Ford	18	Ab	12	Ab	Ab	13	7	Ab	17	9	Ab	6	DSC	Ab	9	Ab	1
=^[l]	Ensign-Ford	Ab	Ab	NSC	NSC	Ab	12	Ab	NSC	NSC	Ab	11	Ab	Ab	10	8	6	1
—	ATS-Ford	11	7	8	11	NSC	11	9	13	13	NC	Ab	NSC	NSC	NSC	Ab	NC	0
—	Martini-Ford			NSC		NSPC	9			14		NSPC	9	Ab				0
—	Merzario-Ford	Ab	NSC	Ab	Ab	NSPC	NSPC	NSC	NC	NSC	Ab	NSC	NSC	Ab	Ab	Ab	NSC	0
—	Theodore-Ford	NSC	NSC	Ab	NSPC	NSPC	NSC	NSPC										0
—	Hesketh-Ford	NSC	NSC	Ab	NSPC	NSPC	NSC											0
Poz.	Constructor	ARG	BRA	ZAF	USW	MCO	BEL	ESP	SWE	FRA	GBR	DEU	AUT	NLD	ITA	CAN	USA	Puncte

Cursa non-campionat[modificare | modificare sursă]

În 1978 a avut loc o singură cursă de Formula 1 non-campionat: Trofeul Internațional BRDC, organizat la Silverstone. Aceasta a fost ultima dată când acest eveniment a fost desfășurat în conformitate cu regulamentele de Formula 1. Cursa a fost câștigată de viitorul campion mondial Keke Rosberg, conducând în doar al doilea său eveniment de Formula 1.

Numele cursei	Circuit	Data	Pilotul câștigător	Constructor
XXX Trofeul Internațional BRDC	Silverstone	19 martie	Keke Rosberg	Theodore-Cosworth

Note[modificare | modificare sursă]

^ Jean-Pierre Jarier a concurat cu numărul 55 după ce echipa a retras #6.
^ De Villota a intrat inițial cu un McLaren M25 în Marele Premiu al Spaniei, dar a revenit la M23 după ce M25 a fost avariat într-un accident în antrenamente.^[2]^[3]^[4]
^ Doar cele mai bune 7 rezultate din primele 8 curse și cele mai bune 7 rezultate din ultimele 8 curse au fost luate în considerare pentru Campionatul Piloților. Dacă sunt diferite de punctele pentru campionat, punctele totale înregistrate sunt afișate în paranteze.
^ Mario Andretti și-a adjudecat titlul la piloți la Marele Premiu al Italiei.
^ Ronnie Peterson a decedat în urma unui accident suferit la startul Marelui Premiu al Italiei.
^ Villeneuve și Fittipaldi s-au clasat la egalitate pe locul 9.^[6]
^ Jones și Patrese s-au clasat la egalitate pe locul 11.^[6]
^ Hunt și Tambay s-au clasat la egalitate pe locul 13.^[6]
^ ^a ^b Rebaque, Brambilla și Daly s-au clasat la egalitate pe locul 19.^[6]
^ Lotus-Ford și-a adjudecat titlul la constructori la Marele Premiu al Țărilor de Jos.
^ Williams și Arrows s-au clasat la egalitate pe locul 9.^[7]
^ Surtees și Ensign s-au clasat la egalitate pe locul 13.^[7]

Referințe[modificare | modificare sursă]

^ ^a ^b ^c World Championship of F1 Drivers 1978 & International Cup for F1 Constructors 1978, 1979 FIA Yearbook, Grey section, pages 86–87
^ „McLaren M25/1”. oldracingcars.com. Arhivat din original la 7 noiembrie 2017. Accesat în 1 noiembrie 2017.
^ „1978 Spanish Grand Prix”. Motorsport. Accesat în 1 noiembrie 2017.
^ „The F5000 McLaren M25”. Autosport.com. Accesat în 1 noiembrie 2017.
^ Mike Kettlewell, The Champion Book of World Championship Facts & Figures, 1982, Page 34
^ ^a ^b ^c ^d 1979 FIA Yearbook, Grey section, page 86
^ ^a ^b 1979 FIA Yearbook, Grey section, page 87

[2] Jean-Pierre Jarier a concurat cu numărul 55 după ce echipa a retras #6.

[6] De Villota a intrat inițial cu un McLaren M25 în Marele Premiu al Spaniei, dar a revenit la M23 după ce M25 a fost avariat într-un accident în antrenamente.^[2]^[3]^[4]

[8] Doar cele mai bune 7 rezultate din primele 8 curse și cele mai bune 7 rezultate din ultimele 8 curse au fost luate în considerare pentru Campionatul Piloților. Dacă sunt diferite de punctele pentru campionat, punctele totale înregistrate sunt afișate în paranteze.

[9] Mario Andretti și-a adjudecat titlul la piloți la Marele Premiu al Italiei.

[10] Ronnie Peterson a decedat în urma unui accident suferit la startul Marelui Premiu al Italiei.

[12] Villeneuve și Fittipaldi s-au clasat la egalitate pe locul 9.^[6]

[13] Jones și Patrese s-au clasat la egalitate pe locul 11.^[6]

[14] Hunt și Tambay s-au clasat la egalitate pe locul 13.^[6]

[19th-15] Rebaque, Brambilla și Daly s-au clasat la egalitate pe locul 19.^[6]

[16] Lotus-Ford și-a adjudecat titlul la constructori la Marele Premiu al Țărilor de Jos.

[18] Williams și Arrows s-au clasat la egalitate pe locul 9.^[7]

[19] Surtees și Ensign s-au clasat la egalitate pe locul 13.^[7]

[FIA-1] World Championship of F1 Drivers 1978 & International Cup for F1 Constructors 1978, 1979 FIA Yearbook, Grey section, pages 86–87

[3] „McLaren M25/1”. oldracingcars.com. Arhivat din original la 7 noiembrie 2017. Accesat în 1 noiembrie 2017.

[4] „1978 Spanish Grand Prix”. Motorsport. Accesat în 1 noiembrie 2017.

[5] „The F5000 McLaren M25”. Autosport.com. Accesat în 1 noiembrie 2017.

[7] Mike Kettlewell, The Champion Book of World Championship Facts & Figures, 1982, Page 34

[page86-11] 1979 FIA Yearbook, Grey section, page 86

[page87-17] 1979 FIA Yearbook, Grey section, page 87

[1]

[a]

[b]

[5]

[c]

[d]

[e]

[f]

[g]

[h]

[i]

[j]

[k]

[l]

[2]

[3]

[4]

[6]

[7]