Sezonul de Formula 1 din 2003

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Campionatul Mondial de Formula 1
Sezonul 2003
Campionul la Piloți
Michael Schumacher after 2005 United States GP (20413937) (cropped).jpg
Germania Michael Schumacher (Al 6-lea titlu)
Campionul la Constructori
Michael Schumacher 2003 Silverstone 13.jpg
Italia Ferrari (Al 13-lea titlu)
Informații
Durată 9 martie - 12 octombrie
Nr. de curse 16
Nr. de piloți 24
Nr. de echipe 10
Alte sezoane
2002 2004

Campionatul Mondial FIA de Formula 1 din 2003 a fost cel de-al 54-lea sezon din campionatul de curse auto pentru mașinile de Formula 1, recunoscut de organismul de conducere al sportului internațional, Federația Internațională de Automobilism (FIA), ca fiind competiția de cea mai înaltă clasă pentru mașinile de curse. Campionatul a fost disputat pe parcursul a șaisprezece curse, începând în Australia pe 9 martie și terminându-se în Japonia pe 12 octombrie. Michael Schumacher a ieșit campionul la piloți pentru al patrulea an la rând, iar Ferrari campioana la constructori.

Sezonul 2003 a văzut introducerea unor noi reglementări menite să crească entuziasmul în F1 și să ajute la atenuarea dificultăților financiare ale echipelor mai mici. Calificarea într-un singur tur a fost introdusă ca o modalitate pentru echipele mai mici de a obține mai multă expunere la televizor. Numai un singur tip de anvelopă pentru vreme umedă a fost permis pe utilizarea în cursele pe vreme umedă. Sistemul de punctaj, atât pentru titlurile Constructorilor, cât și pentru Piloți, a fost modificat de la 10–6–4–3–2–1 pentru primii șase piloți care au terminat în fiecare cursă, la 10–8–6–5–4–3–2–1 pentru primii opt clasați, în încercarea de a face competiția pentru titlu mai strânsă.

În timp ce Michael Schumacher de la Ferrari câștigase campionatul din 2002 cu 67 de puncte diferență față de coechipierul său, Rubens Barrichello, sezonul 2003 a fost mult mai strâns. Pentru o mare parte a sezonului 2003, mai mulți piloți de la mai multe echipe au avut șanse matematice să câștige campionatul mondial. Opt piloți diferiți au câștigat un Mare Premiu, printre care trei câștigători care au obținut prima lor victorie în Formula 1. Kimi Räikkönen de la McLaren-Mercedes și Juan Pablo Montoya, la BMW Williams, ambii au avut șansa de a câștiga campionatul din 2003 până la sfârșitul sezonului, cu Räikkönen încă în disputa matematică la cursa finală, Marele Premiu al Japoniei. Räikkönen a pierdut campionatul în fața lui Schumacher cu două puncte, deși a câștigat o singură cursă față de șase ale lui Schumacher. A fost al șaselea titlu mondial la piloți al lui Schumacher, doborând recordul de 46 de ani al lui Juan Manuel Fangio de cinci titluri mondiale. Apărarea titlului la constructori de către Ferrari a fost contestată pe tot parcursul anului de Williams și McLaren, unul dintre puținele sezoane în care au existat trei echipe în frunte dar, în cele din urmă, Ferrari a ieșit învingătoare încă o dată și echipa a câștigat al cincilea titlu consecutiv.

Piloții și echipele înscrise în campionat[modificare | modificare sursă]

Piloții și echipele următoare au fost incluse în sezonul din 2003 al campionatului.

Imagine Concurent Constructor Șasiu Motor Pneu Piloți
Nr. Numele pilotului Etape
Ferrari F2003-GA Italia Scuderia Ferrari Marlboro Ferrari F2002B
F2003-GA
Ferrari 051B
Ferrari 052
B 1 Germania Michael Schumacher Toate
2 Brazilia Rubens Barrichello Toate
Williams FW25 Regatul Unit BMW WilliamsF1 Team Williams-BMW FW25 BMW P83 M 3 Columbia Juan Pablo Montoya Toate
4 Germania Ralf Schumacher[a] Toate
Spania Marc Gené 14
McLaren MP4-17D Regatul Unit West McLaren Mercedes McLaren-Mercedes MP4-17D Mercedes FO110M
Mercedes FO110P
M 5 Regatul Unit David Coulthard Toate
6 Finlanda Kimi Räikkönen Toate
Renault R23 Franța Mild Seven Renault F1 Team Renault R23
R23B
Renault RS23 M 7 Italia Jarno Trulli Toate
8 Spania Fernando Alonso Toate
Sauber C22 Elveția Sauber Petronas Sauber-Petronas C22 Petronas 03A[b] B 9 Germania Nick Heidfeld Toate
10 Germania Heinz-Harald Frentzen Toate
Jordan EJ13 Republica Irlanda Benson & Hedges Jordan Ford Jordan-Ford EJ13 Ford RS1 B 11 Italia Giancarlo Fisichella Toate
12 Republica Irlanda Ralph Firman[c] 1–13, 15–16
Ungaria Zsolt Baumgartner 13–14
Jaguar R4 Regatul Unit HSBC Jaguar Racing Jaguar-Cosworth R4 Cosworth CR-5 M 14 Australia Mark Webber Toate
15 Brazilia Antônio Pizzonia 1–11
Regatul Unit Justin Wilson 12–16
BAR 005 Regatul Unit Lucky Strike BAR Honda BAR-Honda 005 Honda RA003E B 16 Canada Jacques Villeneuve 1–15
Japonia Takuma Sato 16
17 Regatul Unit Jenson Button Toate
Minardi PS03 Italia Minardi Cosworth[d] Minardi-Cosworth PS03 Cosworth CR-3 B 18 Regatul Unit Justin Wilson 1–11
Danemarca Nicolas Kiesa 12–16
19 Țările de Jos Jos Verstappen Toate
Toyota TF103 Japonia Panasonic Toyota Racing Toyota TF103 Toyota RVX-03 M 20 Franța Olivier Panis Toate
21 Brazilia Cristiano da Matta Toate

Toate motoarele trebuiau să aibă zece cilindri și o capacitate a motorului care să nu depășească 3000 cmc,[2] și toate aveau configurația V10.[3]

Calendar[modificare | modificare sursă]

Națiunile care au găzduit curse de Formula 1 în 2003 sunt arătate în verde. Națiunile care au găzduit curse de Formula 1 în trecut sunt arătate în gri închis

Marele Premiu al Belgiei a fost scos din calendarul din 2003 din cauza legilor țării privind tutunul; mai multe echipe (Ferrari, McLaren, Renault, BAR și Jordan) au încălcat aceste legi din cauza sponsorizării lor de atunci și a anumitor clauze din contractele lor. Acest lucru a fost corectat ulterior și Formulei 1 i s-a permis să se întoarcă la Spa-Francorchamps în 2004.

Etapa Mare Premiu Circuit Data
1 Australia Marele Premiu al Australiei Circuitul Albert Park, Melbourne 9 martie
2 Malaezia Marele Premiu al Malaeziei Circuitul Internațional Sepang, Kuala Lumpur 23 martie
3 Brazilia Marele Premiu al Braziliei Circuitul Interlagos, São Paulo 6 aprilie
4 San Marino Marele Premiu al statului San Marino Autodromo Enzo e Dino Ferrari, Imola, Italia 20 aprilie
5 Spania Marele Premiu al Spaniei Circuitul Catalunya, Barcelona 4 mai
6 Austria Marele Premiu al Austriei A1-Ring, Spielberg 18 mai
7 Monaco Marele Premiu al Principatului Monaco Circuitul Monaco, Monte Carlo 1 iunie
8 Canada Marele Premiu al Canadei Circuitul Gilles Villeneuve, Montreal 15 iunie
9 Uniunea Europeană Marele Premiu al Europei Nürburgring, Nürburg, Germania 29 iunie
10 Franța Marele Premiu al Franței Circuitul Nevers Magny-Cours, Magny-Cours 6 iulie
11 Regatul Unit Marele Premiu al Marii Britanii Circuitul Silverstone, Silverstone 20 iulie
12 Germania Marele Premiu al Germaniei Hockenheimring, Hockenheim 3 august
13 Ungaria Marele Premiu al Ungariei Hungaroring, Budapesta 24 august
14 Italia Marele Premiu al Italiei Circuitul Monza, Monza 14 septembrie
15 Statele Unite ale Americii Marele Premiu al Statelor Unite Circuitul Indianapolis, Indianapolis 28 septembrie
16 Japonia Marele Premiu al Japoniei Circuitul Internațional de Curse Suzuka, Suzuka 12 octombrie

Rezultate și clasamente[modificare | modificare sursă]

Marile Premii[modificare | modificare sursă]

Etapa Mare Premiu Pole position Cel mai rapid tur Pilotul câștigător Constructorul câștigător Raport
1 Australia Marele Premiu al Australiei Germania Michael Schumacher Finlanda Kimi Räikkönen Regatul Unit David Coulthard Regatul Unit McLaren-Mercedes Raport
2 Malaezia Marele Premiu al Malaeziei Spania Fernando Alonso Germania Michael Schumacher Finlanda Kimi Räikkönen Regatul Unit McLaren-Mercedes Raport
3 Brazilia Marele Premiu al Braziliei Brazilia Rubens Barrichello Brazilia Rubens Barrichello Italia Giancarlo Fisichella Republica Irlanda Jordan-Ford Raport
4 San Marino Marele Premiu al statului San Marino Germania Michael Schumacher Germania Michael Schumacher Germania Michael Schumacher Italia Ferrari Raport
5 Spania Marele Premiu al Spaniei Germania Michael Schumacher Brazilia Rubens Barrichello Germania Michael Schumacher Italia Ferrari Raport
6 Austria Marele Premiu al Austriei Germania Michael Schumacher Germania Michael Schumacher Germania Michael Schumacher Italia Ferrari Raport
7 Monaco Marele Premiu al Principatului Monaco Germania Ralf Schumacher Finlanda Kimi Räikkönen Columbia Juan Pablo Montoya Regatul Unit Williams-BMW Raport
8 Canada Marele Premiu al Canadei Germania Ralf Schumacher Spania Fernando Alonso Germania Michael Schumacher Italia Ferrari Raport
9 Uniunea Europeană Marele Premiu al Europei Finlanda Kimi Räikkönen Finlanda Kimi Räikkönen Germania Ralf Schumacher Regatul Unit Williams-BMW Raport
10 Franța Marele Premiu al Franței Germania Ralf Schumacher Columbia Juan Pablo Montoya Germania Ralf Schumacher Regatul Unit Williams-BMW Raport
11 Regatul Unit Marele Premiu al Marii Britanii Brazilia Rubens Barrichello Brazilia Rubens Barrichello Brazilia Rubens Barrichello Italia Ferrari Raport
12 Germania Marele Premiu al Germaniei Columbia Juan Pablo Montoya Columbia Juan Pablo Montoya Columbia Juan Pablo Montoya Regatul Unit Williams-BMW Raport
13 Ungaria Marele Premiu al Ungariei Spania Fernando Alonso Columbia Juan Pablo Montoya Spania Fernando Alonso Franța Renault Raport
14 Italia Marele Premiu al Italiei Germania Michael Schumacher Germania Michael Schumacher Germania Michael Schumacher Italia Ferrari Raport
15 Statele Unite ale Americii Marele Premiu al Statelor Unite Finlanda Kimi Räikkönen Germania Michael Schumacher Germania Michael Schumacher Italia Ferrari Raport
16 Japonia Marele Premiu al Japoniei Brazilia Rubens Barrichello Germania Ralf Schumacher Brazilia Rubens Barrichello Italia Ferrari Raport

Sistemul de punctaj[modificare | modificare sursă]

Punctele sunt acordate primilor opt piloți care au terminat în fiecare cursă, folosind următoarea structură:

Loc 1 2 3 4 5 6 7 8
Puncte 10 8 6 5 4 3 2 1

Pentru a obține toate punctele, câștigătorul cursei trebuie să termine cel puțin 75% din distanța programată.[1] Jumătate de puncte sunt acordate dacă câștigătorul cursei termină mai puțin de 75% din distanță, cu condiția terminării a cel puțin două tururi complete. În cazul de egalitate la încheierea campionatului, se folosește un sistem de numărătoare, cel mai bun rezultat fiind folosit pentru a decide clasamentul final.[2]

Note
  • ^1 - În cazul în care nu sunt încheiate două tururi complete, nu se acordă nici un punct și cursa este abandonată.
  • ^2 - În cazul în care doi sau mai mulți piloți realizează același cel mai bun rezultat de un număr egal de ori, se va folosi următorul cel mai bun rezultat. Dacă doi sau mai mulți piloți vor avea un număr egal de rezultate de un număr egal de ori, FIA va nominaliza câștigătorul conform unor criterii pe care le va considera potrivite.

Clasament Campionatul Mondial al Piloților[modificare | modificare sursă]

Poz. Pilot AUS
Australia
MAL
Malaezia
BRA
Brazilia
SMR
San Marino
ESP
Spania
AUT
Austria
MON
Monaco
CAN
Canada
EUR
Uniunea Europeană
FRA
Franța
GBR
Regatul Unit
GER
Germania
HUN
Ungaria
ITA
Italia
USA
Statele Unite ale Americii
JPN
Japonia
Puncte
1 Germania Michael Schumacher 4P 6R Ret 1P
R
1P 1P
R
3 1 5 3 4 7 8 1P
R
1R 8[e] 93
2 Finlanda Kimi Räikkönen 3R 1 2 2 Ret 2 2R 6 RetP
R
4 3 Ret 2 4 2P 2 91
3 Columbia Juan Pablo Montoya 2 12 Ret 7 4 Ret 1 3 2 2R 2 1P
R
3R 2 6 Ret 82
4 Brazilia Rubens Barrichello Ret 2 RetP
R
3 3R 3 8 5 3 7 1P
R
Ret Ret 3 Ret 1P 65
5 Germania Ralf Schumacher 8 4 7 4 5 6 4P 2P 1 1P 9 Ret 4 NS Ret 12R 58
6 Spania Fernando Alonso 7 3P 3 6 2 Ret 5 4R 4 Ret Ret 4 1P 8 Ret Ret 55
7 Regatul Unit David Coulthard 1 Ret 4 5 Ret 5 7 Ret 15dagger 5 5 2 5 Ret Ret 3 51
8 Italia Jarno Trulli 5 5 8 13 Ret 8 6 Ret Ret Ret 6 3 7 Ret 4 5 33
9 Regatul Unit Jenson Button 10 7 Ret 8 9 4 NS Ret 7 Ret 8 8 10 Ret Ret 4 17
10 Australia Mark Webber Ret Ret 9dagger Ret 7 7 Ret 7 6 6 14 11dagger 6 7 Ret 11 17
11 Germania Heinz-Harald Frentzen 6 9 5 11 Ret NS Ret Ret 9 12 12 Ret Ret 13dagger 3 Ret 13
12 Italia Giancarlo Fisichella 12dagger Ret 1 15dagger Ret Ret 10 Ret 12 Ret Ret 13dagger Ret 10 7 Ret 12
13 Brazilia Cristiano da Matta Ret 11 10 12 6 10 9 11dagger Ret 11 7 6 11 Ret 9 7 10
14 Germania Nick Heidfeld Ret 8 Ret 10 10 Ret 11 Ret 8 13 17 10 9 9 5 9 6
15 Franța Olivier Panis Ret Ret Ret 9 Ret Ret 13 8 Ret 8 11 5 Ret Ret Ret 10 6
16 Canada Jacques Villeneuve 9 NS 6 Ret Ret 12 Ret Ret Ret 9 10 9 Ret 6 Ret 6
17 Spania Marc Gené 5 4
18 Japonia Takuma Sato 6 3
19 Republica Irlanda Ralph Firman Ret 10 Ret Ret 8 11 12 Ret 11 15 13 Ret NS Ret 14 1
20 Regatul Unit Justin Wilson Ret Ret Ret Ret 11 13 Ret Ret 13 14 16 Ret Ret Ret 8 13 1
21 Brazilia Antônio Pizzonia 13dagger Ret Ret 14 Ret 9 Ret 10dagger 10 10 Ret 0
22 Țările de Jos Jos Verstappen 11 13 Ret Ret 12 Ret Ret 9 14 16 15 Ret 12 Ret 10 15 0
23 Danemarca Nicolas Kiesa 12 13 12 11 16 0
24 Ungaria Zsolt Baumgartner Ret 11 0
Poz. Pilot AUS
Australia
MAL
Malaezia
BRA
Brazilia
SMR
San Marino
ESP
Spania
AUT
Austria
MON
Monaco
CAN
Canada
EUR
Uniunea Europeană
FRA
Franța
GBR
Regatul Unit
GER
Germania
HUN
Ungaria
ITA
Italia
USA
Statele Unite ale Americii
JPN
Japonia
Puncte
Legendă
Culoare Rezultat
Auriu Câștigător
Argintiu Locul 2
Bronz Locul 3
Verde Alte locuri care punctează
Albastru Alte locuri
Nu s-a clasat, dar a terminat cursa (NC)
Purpuriu Nu s-a clasat, retras (Ret)
Roșu Nu s-a calificat (NSC)
Nu s-a precalificat (NSPC)
Negru Descalificat (DSC)
Alb Nu a luat startul (NS)
Cursă anulată (C)
Fără culoare Doar s-a antrenat (DSA)
Exclus (EX)
Adnotare Însemnătate
P Pole position
R Cel mai rapid tur
dagger Nu a terminat, dar a parcurs mai mult de 90% din cursă


Clasament Campionatul Mondial al Constructorilor[modificare | modificare sursă]

Poz. Constructor AUS
Australia
MAL
Malaezia
BRA
Brazilia
SMR
San Marino
ESP
Spania
AUT
Austria
MON
Monaco
CAN
Canada
EUR
Uniunea Europeană
FRA
Franța
GBR
Regatul Unit
GER
Germania
HUN
Ungaria
ITA
Italia
USA
Statele Unite ale Americii
JPN
Japonia
Puncte
1 Italia Ferrari 4P 2 RetP
R
1P
R
1P 1P
R
3 1 3 3 1P
R
7 8 1P
R
1R 1P[f] 158
Ret 6R Ret 3 3R 3 8 5 5 7 4 Ret Ret 3 Ret 8
2 Regatul Unit Williams-BMW 2 4 7 4 4 6 1 2P 1 1P 2 1P
R
3R 2 6 12R 144
8 12 Ret 7 5 Ret 4P 3 2 2R 9 Ret 4 5 Ret Ret
3 Regatul Unit McLaren-Mercedes 1 1 2 2 Ret 2 2R 6 15dagger 4 3 2 2 4 2P 2 142
3R Ret 4 5 Ret 5 7 Ret RetP
R
5 5 Ret 5 Ret Ret 3
4 Franța Renault 5 3P 3 6 2 8 5 4R 4 Ret 6 3 1P 8 4 5 88
7 5 8 13 Ret Ret 6 Ret Ret Ret Ret 4 7 Ret Ret Ret
5 Regatul Unit BAR-Honda 9 7 6 8 9 4 Ret Ret 7 9 8 8 10 6 Ret 4 26
10 NS Ret Ret Ret 12 NS Ret Ret Ret 10 9 Ret Ret Ret 6
6 Elveția Sauber-Petronas 6 8 5 10 10 Ret 11 Ret 8 12 12 10 9 9 3 9 19
Ret 9 Ret 11 Ret NS Ret Ret 9 13 17 Ret Ret 13dagger 5 Ret
7 Regatul Unit Jaguar-Cosworth 13dagger Ret 9dagger 14 7 7 Ret 7 6 6 14 11dagger 6 7 8 11 18
Ret Ret Ret Ret Ret 9 Ret 10dagger 10 10 Ret Ret Ret Ret Ret 13
8 Japonia Toyota Ret 11 10 9 6 10 9 8 Ret 8 7 5 11 Ret 9 7 16
Ret Ret Ret 12 Ret Ret 13 11 Ret 11 11 6 Ret Ret Ret 10
9 Republica Irlanda Jordan-Ford 12dagger 10 1 15dagger 8 11 10 Ret 11 15 13 13dagger Ret 10 7 14 13
Ret Ret Ret Ret Ret Ret 12 Ret 12 Ret Ret Ret Ret 11 Ret Ret
10 Italia Minardi-Cosworth 11 13 Ret Ret 11 13 Ret 9 13 14 15 12 12 12 10 15 0
Ret Ret Ret Ret 12 Ret Ret Ret 14 16 16 Ret 13 Ret 11 16
Poz. Constructor AUS
Australia
MAL
Malaezia
BRA
Brazilia
SMR
San Marino
ESP
Spania
AUT
Austria
MON
Monaco
CAN
Canada
EUR
Uniunea Europeană
FRA
Franța
GBR
Regatul Unit
GER
Germania
HUN
Ungaria
ITA
Italia
USA
Statele Unite ale Americii
JPN
Japonia
Puncte
Legendă
Culoare Rezultat
Auriu Câștigător
Argintiu Locul 2
Bronz Locul 3
Verde Alte locuri care punctează
Albastru Alte locuri
Nu s-a clasat, dar a terminat cursa (NC)
Purpuriu Nu s-a clasat, retras (Ret)
Roșu Nu s-a calificat (NSC)
Nu s-a precalificat (NSPC)
Negru Descalificat (DSC)
Alb Nu a luat startul (NS)
Cursă anulată (C)
Fără culoare Doar s-a antrenat (DSA)
Exclus (EX)
Adnotare Însemnătate
P Pole position
R Cel mai rapid tur
dagger Nu a terminat, dar a parcurs mai mult de 90% din cursă

Note:

  • Pozițiile sunt sortate după cel mai bun rezultat, rândurile nefiind legate de piloți. În caz de egalitate de puncte, cele mai bune poziții obținute au determinat rezultatul.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Ralf Schumacher a fost înscris în Marele Premiu al Italiei din 2003, dar ulterior s-a retras din cauza unei boli.
  2. ^ Sauber a folosit motoare Ferrari. Din motive de sponsorizare, aceste motoare au fost redenumite drept „Petronas”.
  3. ^ Ralph Firman a fost înscris în Marele Premiu al Ungariei din 2003, dar s-a retras ulterior după ce s-a accidentat în timpul antrenamentelor libere.
  4. ^ Minardi a intrat în primele șase Mari Premii ca „European Minardi Cosworth”.[1]
  5. ^ Michael Schumacher și-a adjudecat titlul la piloți la Marele Premiu al Japoniei.
  6. ^ Ferrari și-a adjudecat titlul la constructori la Marele Premiu al Japoniei.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Trust increases Minardi backing”. Crash.net. . Accesat în . 
  2. ^ 2003 Formula One Technical Regulations, www.fia.com via web.archive.org Retrieved 5 July 2015
  3. ^ 2003 FIA Formula One World Championship – F1 Guide, www.fia.com via web.archive.org Retrieved 5 July 2015