Sezonul de Formula 1 din 1993

Campionatul Mondial de Formula 1 Sezonul 1993
Campionul la Piloți
Alain Prost (Al 4-lea titlu)
Campionul la Constructori
Williams-Renault (Al 6-lea titlu)
Informații
Durată	14 martie - 7 noiembrie
Nr. de curse	16
Nr. de piloți	35
Nr. de echipe	13
Alte sezoane
← 1992	1994 →

Campionatul Mondial FIA de Formula 1 din 1993 a fost cel de-al 44-lea sezon din campionatul de curse auto pentru mașinile de Formula 1, recunoscut de organismul de conducere al sportului internațional, Federația Internațională de Automobilism (FIA), ca fiind competiția de cea mai înaltă clasă pentru mașinile de curse. Campionatul a fost disputat pe parcursul a șaisprezece curse, începând în Africa de Sud pe 14 martie și terminându-se în Australia pe 7 noiembrie. Alain Prost a câștigat cel de-al patrulea și ultimul său titlu la piloți, în timp ce Williams-Renault a câștigat al doilea campionat consecutiv la constructori, al șaselea în total pentru Williams.

1993 a marcat apogeul utilizării tehnologiei electronice în Formula 1, cu probabil cele mai avansate și sofisticate mașini de F1 construite vreodată. Mașina echipei Williams, câștigătoare a Campionatului, FW15C, a prezentat suspensie activă controlată hidraulic și electronic, servodirecție, sistem de antiblocare a roților, comenzi fly-by-wire, control al tracțiunii, o cutie de viteze semi-automată care ar putea fi comutată la complet automată, telemetrie pe bord extrem de sofisticată și altele. Williams a testat, de asemenea, o transmisie variabilă continuă, în timp ce Benetton-Ford a testat un sistem de direcție pe patru roți la sfârșitul sezonului. Aproape toate mașinile din 1993 aveau un sistem de suspensie activ, care menținea înălțimea de rulare a mașinii consecventă pe parcursul unui tur, făcând aerodinamica mașinii mai eficientă și mai eficace. Toate aceste sisteme vor fi interzise pentru sezonul din 1994, cu excepția telemetriei la bord și a servodirecției.

La sfârșitul sezonului, Prost s-a retras din cursele de Mare Premiu, punând capăt unei ere în care el și Senna dominaseră în mare măsură sportul, câștigând un total de 76 de curse între 1985 și 1993, și șapte din cele nouă campionate la acel moment. Senna avea să ia locul lui Prost la Williams, doar pentru a-și pierde viața după trei curse în sezonul din 1994.

Piloții și echipele înscrise în campionat[modificare | modificare sursă]

Piloții și echipele următoare au fost incluse în sezonul din 1993 al campionatului. Toate echipele au concurat cu anvelopele furnizate de Goodyear.

Imagine	Concurent	Constructor	Motor	Șasiu	Piloți
Imagine	Concurent	Constructor	Motor	Șasiu	Nr.	Numele pilotului	Etape
	Canon Williams	Williams	Renault RS5 3.5 V10	FW15C	0^[a]	Damon Hill	Toate
	Canon Williams	Williams	Renault RS5 3.5 V10	FW15C	2	Alain Prost	Toate
	Tyrrell Racing Organisation	Tyrrell	Yamaha OX10A 3.5 V10	020C 021	3	Ukyo Katayama	Toate
	Tyrrell Racing Organisation	Tyrrell	Yamaha OX10A 3.5 V10	020C 021	4	Andrea de Cesaris	Toate
	Camel Benetton Ford	Benetton	Ford HBA7 3.5 V8 Ford HBA8 3.5 V8	B193 B193B	5	Michael Schumacher	Toate
	Camel Benetton Ford	Benetton	Ford HBA7 3.5 V8 Ford HBA8 3.5 V8	B193 B193B	6	Riccardo Patrese	Toate
	Marlboro McLaren	McLaren	Ford HBE7 3.5 V8 Ford HBA8 3.5 V8	MP4/8	7	Michael Andretti	1–13
					7	Mika Häkkinen	14–16
					8	Ayrton Senna	Toate
	Footwork Mugen Honda	Footwork	Mugen-Honda MF-351 HB 3.5 V10	FA13B FA14	9	Derek Warwick	Toate
	Footwork Mugen Honda	Footwork	Mugen-Honda MF-351 HB 3.5 V10	FA13B FA14	10	Aguri Suzuki	Toate
	Team Lotus	Lotus	Ford HBD6 3.5 V8	107B	11	Alessandro Zanardi	1–12
					11	Pedro Lamy	13–16
					12	Johnny Herbert	Toate
	Sasol Jordan	Jordan	Hart 1035 3.5 V10	193	14	Rubens Barrichello	Toate
					15	Ivan Capelli	1–2
						Thierry Boutsen	3–12
						Marco Apicella	13
						Emanuele Naspetti	14
						Eddie Irvine	15–16
	Larrousse F1	Larrousse	Lamborghini 3512 3.5 V12	LH93	19	Philippe Alliot	1–14
					19	Toshio Suzuki	15–16
					20	Érik Comas	Toate
	Lola BMS Scuderia Italia	Lola	Ferrari 040 3.5 V12	T93/30	21	Michele Alboreto	1–14
	Lola BMS Scuderia Italia	Lola	Ferrari 040 3.5 V12	T93/30	22	Luca Badoer	1–14
	Minardi Team	Minardi	Ford HBC6 3.5 V8	M193	23	Christian Fittipaldi	1–14
					23	Jean-Marc Gounon	15–16
					24	Fabrizio Barbazza	1–8
					24	Pierluigi Martini	9–16
	Ligier Gitanes Blondes	Ligier	Renault RS5 3.5 V10	JS39	25	Martin Brundle	Toate
	Ligier Gitanes Blondes	Ligier	Renault RS5 3.5 V10	JS39	26	Mark Blundell	Toate
	Scuderia Ferrari	Ferrari	Ferrari 041 3.5 V12	F93A	27	Jean Alesi	Toate
	Scuderia Ferrari	Ferrari	Ferrari 041 3.5 V12	F93A	28	Gerhard Berger	Toate
	Team Sauber Formula 1	Sauber	Sauber 2175A 3.5 V10^[b] Sauber 2175B 3.5 V10	C12	29	Karl Wendlinger	Toate
	Team Sauber Formula 1	Sauber	Sauber 2175A 3.5 V10^[b] Sauber 2175B 3.5 V10	C12	30	JJ Lehto	Toate

Echipa March a fost înscrisă în campionat, însă nu a participat la nicio cursă.

Calendar[modificare | modificare sursă]

Următoarele șaisprezece Mari Premii au avut loc în 1993.

1.	2.	3.	4.
Marele Premiu al Africii de Sud 12-14 martie	Marele Premiu al Braziliei 26-28 martie	Marele Premiu al Europei 9-11 aprilie	Marele Premiu al statului San Marino 23-25 aprilie
Kyalami (P)	Interlagos (P)	Donington Park (P)	Imola (P)
5.	6.	7.	8.
Marele Premiu al Spaniei 7-9 mai	Marele Premiu al Principatului Monaco 20, 22-23 mai	Marele Premiu al Canadei 11-13 iunie	Marele Premiu al Franței 2-4 iulie
Catalunya (P)	Monaco (S)	Gilles Villeneuve (S)	Magny-Cours (P)
9.	10.	11.	12.
Marele Premiu al Marii Britanii 9-11 iulie	Marele Premiu al Germaniei 23-25 iulie	Marele Premiu al Ungariei 13-15 august	Marele Premiu al Belgiei 27-29 august
Silverstone (P)	Hockenheimring (P)	Hungaroring (P)	Spa-Francorchamps (P)
13.	14.	15.	16.
Marele Premiu al Italiei 10-12 septembrie	Marele Premiu al Portugaliei 24-26 septembrie	Marele Premiu al Japoniei 22-24 octombrie	Marele Premiu al Australiei 5-7 noiembrie
Monza (P)	Estoril (P)	Suzuka (P)	Adelaide (S)
(P) - pistă; (S) - stradă.

Rezultate și clasamente[modificare | modificare sursă]

Marile Premii[modificare | modificare sursă]

Etapa	Mare Premiu	Pole position	Cel mai rapid tur	Pilotul câștigător	Constructorul câștigător	Raport
1	Marele Premiu al Africii de Sud	Alain Prost	Alain Prost	Alain Prost	Williams-Renault	Raport
2	Marele Premiu al Braziliei	Alain Prost	Michael Schumacher	Ayrton Senna	McLaren-Ford	Raport
3	Marele Premiu al Europei	Alain Prost	Ayrton Senna	Ayrton Senna	McLaren-Ford	Raport
4	Marele Premiu al statului San Marino	Alain Prost	Alain Prost	Alain Prost	Williams-Renault	Raport
5	Marele Premiu al Spaniei	Alain Prost	Michael Schumacher	Alain Prost	Williams-Renault	Raport
6	Marele Premiu al Principatului Monaco	Alain Prost	Alain Prost	Ayrton Senna	McLaren-Ford	Raport
7	Marele Premiu al Canadei	Alain Prost	Michael Schumacher	Alain Prost	Williams-Renault	Raport
8	Marele Premiu al Franței	Damon Hill	Michael Schumacher	Alain Prost	Williams-Renault	Raport
9	Marele Premiu al Marii Britanii	Alain Prost	Damon Hill	Alain Prost	Williams-Renault	Raport
10	Marele Premiu al Germaniei	Alain Prost	Michael Schumacher	Alain Prost	Williams-Renault	Raport
11	Marele Premiu al Ungariei	Alain Prost	Alain Prost	Damon Hill	Williams-Renault	Raport
12	Marele Premiu al Belgiei	Alain Prost	Alain Prost	Damon Hill	Williams-Renault	Raport
13	Marele Premiu al Italiei	Alain Prost	Damon Hill	Damon Hill	Williams-Renault	Raport
14	Marele Premiu al Portugaliei	Damon Hill	Damon Hill	Michael Schumacher	Benetton-Ford	Raport
15	Marele Premiu al Japoniei	Alain Prost	Alain Prost	Ayrton Senna	McLaren-Ford	Raport
16	Marele Premiu al Australiei	Ayrton Senna	Damon Hill	Ayrton Senna	McLaren-Ford	Raport

Sistemul de punctaj[modificare | modificare sursă]

Punctele sunt acordate primilor șase piloți care au terminat în fiecare cursă, folosind următoarea structură:

Loc	1	2	3	4	5	6
Puncte	10	6	4	3	2	1

Pentru a obține toate punctele, câștigătorul cursei trebuie să termine cel puțin 75% din distanța programată.^[1] Jumătate de puncte sunt acordate dacă câștigătorul cursei termină mai puțin de 75% din distanță, cu condiția terminării a cel puțin două tururi complete. În cazul de egalitate la încheierea campionatului, se folosește un sistem de numărătoare, cel mai bun rezultat fiind folosit pentru a decide clasamentul final.^[2]

Note

^1 - În cazul în care nu sunt încheiate două tururi complete, nu se acordă nici un punct și cursa este abandonată.
^2 - În cazul în care doi sau mai mulți piloți realizează același cel mai bun rezultat de un număr egal de ori, se va folosi următorul cel mai bun rezultat. Dacă doi sau mai mulți piloți vor avea un număr egal de rezultate de un număr egal de ori, FIA va nominaliza câștigătorul conform unor criterii pe care le va considera potrivite.

Clasament Campionatul Mondial al Piloților[modificare | modificare sursă]

Poz.	Pilot	RSA	BRA	EUR	SMR	ESP	MON	CAN	FRA	GBR	GER	HUN	BEL	ITA	POR	JPN	AUS	Puncte
1	Alain Prost	1P R	Ret^P	3^P	1P R	1^P	4P R	1^P	1	1^P	1^P	12P R	3P R	12^P	2^[c]	2P R	2	99
2	Ayrton Senna	2	1	1_R	Ret	2	1	18	4	5	4	Ret	4	Ret	Ret	1	1^P	73
3	Damon Hill	Ret	2	2	Ret	Ret	2	3	2^P	Ret_R	15	1	1	1_R	3P R	4	3_R	69
4	Michael Schumacher	Ret	3_R	Ret	2	3_R	Ret	2_R	3_R	2	2_R	Ret	2	Ret	1	Ret	Ret	52
5	Riccardo Patrese	Ret	Ret	5	Ret	4	Ret	Ret	10	3	5	2	6	5	16	Ret	8	20
6	Jean Alesi	Ret	8	Ret	Ret	Ret	3	Ret	Ret	9	7	Ret	Ret	2	4	Ret	4	16
7	Martin Brundle	Ret	Ret	Ret	3	Ret	6	5	5	14	8	5	7	Ret	6	9	6	13
8	Gerhard Berger	6	Ret	Ret	Ret	6	14	4	14	Ret	6	3	10	Ret	Ret	Ret	5	12
9	Johnny Herbert	Ret	4	4	8	Ret	Ret	10	Ret	4	10	Ret	5	Ret	Ret	11	Ret	11
10	Mark Blundell	3	5	Ret	Ret	7	Ret	Ret	Ret	7	3	7	11	Ret	Ret	7	9	10
11	Michael Andretti	Ret	Ret	Ret	Ret	5	8	14	6	Ret	Ret	Ret	8	3				7
12	Karl Wendlinger	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	13	6	Ret	Ret	9	6	Ret	4	5	Ret	15	7
13	JJ Lehto	5	Ret	Ret	4	Ret	Ret	7	Ret	8	Ret	Ret	9	Ret	7	8	Ret	5
14	Christian Fittipaldi	4	Ret	7	Ret	8	5	9	8	12	11	Ret	Ret	8	9			5
15	Mika Häkkinen														Ret	3	Ret	4
16	Derek Warwick	7	9	Ret	Ret	13	Ret	16	13	6	17	4	Ret	Ret	15	14	10	4
17	Philippe Alliot	Ret	7	Ret	5	Ret	12	Ret	9	11	12	8	12	9	10			2
18	Rubens Barrichello	Ret	Ret	10	Ret	12	9	Ret	7	10	Ret	Ret	Ret	Ret	13	5	11	2
19	Fabrizio Barbazza	Ret	Ret	6	6	Ret	11	Ret	Ret									2
20	Alessandro Zanardi	Ret	6	8	Ret	14	7	11	Ret	Ret	Ret	Ret	NS					1
21	Érik Comas	Ret	10	9	Ret	9	Ret	8	16	Ret	Ret	Ret	Ret	6	11	Ret	12	1
22	Eddie Irvine															6	Ret	1
—	Pierluigi Martini									Ret	14	Ret	Ret	7	8	10	Ret	0
—	Aguri Suzuki	Ret	Ret	Ret	9	10	Ret	13	12	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	7	0
—	Luca Badoer	Ret	12	NSC	7	Ret	NSC	15	Ret	Ret	Ret	Ret	13	10	14			0
—	Thierry Boutsen			Ret	Ret	11	Ret	12	11	Ret	13	9	Ret					0
—	Andrea de Cesaris	Ret	Ret	Ret	Ret	DSC	10	Ret	15	NC	Ret	11	Ret	13	12	Ret	13	0
—	Ukyo Katayama	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	17	Ret	13	Ret	10	15	14	Ret	Ret	Ret	0
—	Michele Alboreto	Ret	11	11	NSC	NSC	Ret	NSC	NSC	NSC	16	Ret	14	Ret	Ret			0
—	Pedro Lamy													11	Ret	13	Ret	0
—	Toshio Suzuki															12	14	0
—	Jean-Marc Gounon															Ret	Ret	0
—	Ivan Capelli	Ret	NSC															0
—	Marco Apicella													Ret				0
—	Emanuele Naspetti														Ret			0
Poz.	Pilot	RSA	BRA	EUR	SMR	ESP	MON	CAN	FRA	GBR	GER	HUN	BEL	ITA	POR	JPN	AUS	Puncte

Legendă
Culoare	Rezultat
Auriu	Câștigător
Argintiu	Locul 2
Bronz	Locul 3
Verde	Alte locuri care punctează
Albastru	Alte locuri
Albastru	Nu s-a clasat, dar a terminat cursa (NC)
Purpuriu	Nu s-a clasat, retras (Ret)
Roșu	Nu s-a calificat (NSC)
Roșu	Nu s-a precalificat (NSPC)
Negru	Descalificat (DSC)
Alb	Nu a luat startul (NS)
Alb	Cursă anulată (C)
Fără culoare	Doar s-a antrenat (DSA)
Fără culoare	Exclus (EX)
Adnotare	Însemnătate
P	Pole position
R	Cel mai rapid tur
	Nu a terminat, dar a parcurs mai mult de 90% din cursă

Clasament Campionatul Mondial al Constructorilor[modificare | modificare sursă]

Poz.	Constructor	RSA	BRA	EUR	SMR	ESP	MON	CAN	FRA	GBR	GER	HUN	BEL	ITA	POR	JPN	AUS	Puncte
1	Williams-Renault	1P R	2	2	1P R	1^P	2	1^P	1	1^P	1^P	1	1^[d]	1_R	2	2P R	2	168
1	Williams-Renault	Ret	Ret^P	3^P	Ret	Ret	4P R	3	2^P	Ret_R	15	12P R	3P R	12^P	3P R	4	3_R	168
2	McLaren-Ford	2	1	1_R	Ret	2	1	14	4	5	4	Ret	4	3	Ret	1	1^P	84
2	McLaren-Ford	Ret	Ret	Ret	Ret	5	8	18	6	Ret	Ret	Ret	8	Ret	Ret	3	Ret	84
3	Benetton-Ford	Ret	3_R	5	2	3_R	Ret	2_R	3_R	2	2_R	2	2	5	1	Ret	8	72
3	Benetton-Ford	Ret	Ret	Ret	Ret	4	Ret	Ret	10	3	5	Ret	6	Ret	16	Ret	Ret	72
4	Ferrari	6	8	Ret	Ret	6	3	4	14	9	6	3	10	2	4	Ret	4	28
4	Ferrari	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	14	Ret	Ret	Ret	7	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	5	28
5	Ligier-Renault	3	5	Ret	3	7	6	5	5	7	3	5	7	Ret	6	7	6	23
5	Ligier-Renault	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	14	8	7	11	Ret	Ret	9	9	23
6	Lotus-Ford	Ret	4	4	8	14	7	10	Ret	4	10	Ret	5	11	Ret	11	Ret	12
6	Lotus-Ford	Ret	6	8	Ret	Ret	Ret	11	Ret	Ret	Ret	Ret	NS	Ret	Ret	13	Ret	12
7	Sauber	5	Ret	Ret	4	Ret	13	6	Ret	8	9	6	9	4	5	8	15	12
7	Sauber	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	7	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	7	Ret	Ret	12
8	Minardi-Ford	4	Ret	6	6	8	5	9	8	12	11	Ret	Ret	7	8	10	Ret	7
8	Minardi-Ford	Ret	Ret	7	Ret	Ret	11	Ret	Ret	Ret	14	Ret	Ret	8	9	Ret	Ret	7
9	Footwork-Mugen-Honda	7	9	Ret	9	10	Ret	13	12	6	17	4	Ret	Ret	15	14	7	4
9	Footwork-Mugen-Honda	Ret	Ret	Ret	Ret	13	Ret	16	13	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	10	4
10	Larrousse-Lamborghini	Ret	7	9	5	9	12	8	9	11	12	8	12	6	10	12	12	3
10	Larrousse-Lamborghini	Ret	10	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	16	Ret	Ret	Ret	Ret	9	11	Ret	14	3
11	Jordan-Hart	Ret	Ret	10	Ret	11	9	12	7	10	13	9	Ret	Ret	13	5	11	3
11	Jordan-Hart	Ret	NSC	Ret	Ret	12	Ret	Ret	11	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	6	Ret	3
—	Lola-Ferrari	Ret	11	11	7	Ret	Ret	15	Ret	Ret	16	Ret	13	10	14			0
—	Lola-Ferrari	Ret	12	NSC	NSC	NSC	NSC	NSC	NSC	NSC	Ret	Ret	14	Ret	Ret			0
—	Tyrrell-Yamaha	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	10	17	15	13	Ret	10	15	13	12	Ret	13	0
—	Tyrrell-Yamaha	Ret	Ret	Ret	Ret	DSC	Ret	Ret	Ret	NC	Ret	11	Ret	14	Ret	Ret	Ret	0
Poz.	Constructor	RSA	BRA	EUR	SMR	ESP	MON	CAN	FRA	GBR	GER	HUN	BEL	ITA	POR	JPN	AUS	Puncte

Legendă
Culoare	Rezultat
Auriu	Câștigător
Argintiu	Locul 2
Bronz	Locul 3
Verde	Alte locuri care punctează
Albastru	Alte locuri
Albastru	Nu s-a clasat, dar a terminat cursa (NC)
Purpuriu	Nu s-a clasat, retras (Ret)
Roșu	Nu s-a calificat (NSC)
Roșu	Nu s-a precalificat (NSPC)
Negru	Descalificat (DSC)
Alb	Nu a luat startul (NS)
Alb	Cursă anulată (C)
Fără culoare	Doar s-a antrenat (DSA)
Fără culoare	Exclus (EX)
Adnotare	Însemnătate
P	Pole position
R	Cel mai rapid tur
	Nu a terminat, dar a parcurs mai mult de 90% din cursă

Note:

Pozițiile sunt sortate după cel mai bun rezultat, rândurile nefiind legate de piloți. În caz de egalitate de puncte, cele mai bune poziții obținute au determinat rezultatul.

Rezultatele evenimentului non-campionat[modificare | modificare sursă]

Sezonul 1993 a inclus, de asemenea, un singur eveniment care nu a fost luat în considerare pentru Campionatul Mondial, Formula 1 indoor trophy la Salonul Auto Bologna.

Numele cursei	Locație	Data	Pilotul câștigător	Constructor
Formula 1 Indoor Trophy	Salonul Auto Bologna	4–5 decembrie	Rubens Barrichello	Jordan

Note[modificare | modificare sursă]

^ Odată cu retragerea campionului în exercițiu, Nigel Mansell, numărul 1 nu a fost atribuit; Damon Hill a concurat cu numărul 0.
^ Sauber a folosit motoare construite de Ilmor în parteneriat cu Mercedes-Benz. Din motive de sponsorizare, aceste motoare au fost redenumite drept „Sauber”.
^ Alain Prost și-a adjudecat titlul la piloți la Marele Premiu al Portugaliei.
^ Williams-Renault și-a adjudecat titlul la constructori la Marele Premiu al Belgiei.

Referințe[modificare | modificare sursă]

[1] Odată cu retragerea campionului în exercițiu, Nigel Mansell, numărul 1 nu a fost atribuit; Damon Hill a concurat cu numărul 0.

[2] Sauber a folosit motoare construite de Ilmor în parteneriat cu Mercedes-Benz. Din motive de sponsorizare, aceste motoare au fost redenumite drept „Sauber”.

[3] Alain Prost și-a adjudecat titlul la piloți la Marele Premiu al Portugaliei.

[4] Williams-Renault și-a adjudecat titlul la constructori la Marele Premiu al Belgiei.

[a]

[b]

[c]

[d]