Sezonul de Formula 1 din 1970

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sezonul de Formula 1 din 1970
Durată
7 martie - 25 octombrie
Nr. curse
13
Nr. piloți
43
Nr. echipe
21
Campionul la Piloți
Austria Jochen Rindt (Primul titlu)
Campionul la Constructori
Regatul Unit Lotus-Ford (Al 4-lea titlu)

Sezonul de Formula 1 din 1970 a fost cel de-al 24-lea sezon al curselor auto de Formula 1 FIA. A inclus cea de-a 21-a ediție a Campionatului Mondial al Piloților și a 13-a ediție a Cupei Internaționale pentru Constructorii de F1. Sezonul a fost disputat pe parcursul a treisprezece curse, începând cu Marele Premiu al Africii de Sud pe 7 martie și terminându-se cu Marele Premiu al Mexicului pe 25 octombrie. În 1970 s-au desfășurat și trei curse care nu au făcut parte din campionat, dintre care două erau deschise atât mașinilor de Formula 1, cât și celor de Formula 5000.

Campionatul la Constructori a fost câștigat de echipa Lotus, datorită monopostului inovator Lotus 72, în formă de pană, ce a dominat aproape întregul sezon, până la moartea lui Rindt. Primul pilot al echipei, Jochen Rindt, a ieșit campionul mondial la piloți în acest sezon. Rindt a decedat în urma unui accident suferit în antrenamentele pentru Marele Premiu al Italiei, cu patru curse înainte de sfârșitul sezonului, dar a acumulat suficiente puncte în Campionatul Mondial astfel încât niciun alt pilot nu a reușit să-i depășească totalul până la încheierea campionatului. Este singurul sezon până în prezent în care titlul de Campion Mondial al Piloților a fost acordat post-mortem. Jacky Ickx, la volanul unui Ferrari, a încheiat sezonul în forță, dar clasarea sa slabă, locul 4, în penultima rundă, a asigurat că poziția de lider a lui Rindt va fi neschimbată. După cursă, Ickx a declarat: „E mai bine așa, sunt mulțumit de rezultat, Rindt merită titlul, nu mi-ar fi plăcut să-l înving așa”.[1] Toate cele 45 de puncte ale lui Rindt au venit din cele cinci victorii ale sale în sezon.

În 1970, anvelopele „slick” au fost folosite pentru prima dată de Goodyear. Triplul campion mondial Jack Brabham s-a retras la sfârșitul sezonului.

Piloții și echipele înscrise în campionat[modificare | modificare sursă]

Următorii piloți și constructori au participat în Campionatul Mondial al Piloților din 1970 și în Cupa Internațională a Constructorilor de F1 din 1970.

Imagine Concurent Constructor Motor Șasiu Pneu Piloți
Numele pilotului Etape
Elveția Silvio Moser Racing Team Bellasi[a] Ford Cosworth DFV 3,0 V8 F1 70 G Elveția Silvio Moser 5–6, 8–10
Brabham BT33 Regatul Unit Motor Racing Developments Ltd
Regatul Unit Auto Motor und Sport
Brabham Ford Cosworth DFV 3,0 V8 BT33 G Australia Jack Brabham Toate
Germania de Vest Rolf Stommelen Toate
BRM P153 Regatul Unit Owen Racing Organisation
Regatul Unit Yardley Team BRM
BRM BRM P142 3,0 V12 P153
P139
D Regatul Unit Jackie Oliver Toate
Mexic Pedro Rodríguez Toate
Canada George Eaton 1–3, 5–7, 9–12
Regatul Unit Peter Westbury 12
De Tomaso 505/38 Regatul Unit Frank Williams Racing Cars De Tomaso[a] Ford Cosworth DFV 3,0 V8 505/38 D Regatul Unit Piers Courage 1–5
Regatul Unit Brian Redman 7–8
Australia Tim Schenken 9–12
Ferrari 312B Italia Scuderia Ferrari SpA SEFAC Ferrari Ferrari 001 3,0 F12 312B F Belgia Jacky Ickx Toate
Italia Ignazio Giunti 4, 6, 9–10
Elveția Clay Regazzoni 5, 7–13
Lotus 72C Regatul Unit Gold Leaf Team Lotus
Regatul Unit Garvey Team Lotus
Regatul Unit World Wide Racing
Lotus Ford Cosworth DFV 3,0 V8 49C
72B
72C
F Austria Jochen Rindt 1–10
Regatul Unit John Miles 1–10
Spania Alex Soler-Roig 2, 4, 6
Brazilia Emerson Fittipaldi 7–10, 12–13
Suedia Reine Wisell 12–13
March 701 Regatul Unit March Engineering March Ford Cosworth DFV 3,0 V8 701 F Noua Zeelandă Chris Amon Toate
Elveția Jo Siffert Toate
Matra MS120 Franța Equipe Matra Elf Matra Matra MS12 3,0 V12 MS120 G Franța Jean-Pierre Beltoise Toate
Franța Henri Pescarolo Toate
McLaren M14D Regatul Unit Bruce McLaren Motor Racing McLaren Ford Cosworth DFV 3,0 V8 M14A G Noua Zeelandă Bruce McLaren 1–3
Noua Zeelandă Denny Hulme 1–3, 6–13
Statele Unite ale Americii Dan Gurney 5–7
Regatul Unit Peter Gethin 5, 8–13
Alfa Romeo T33 3,0 V8 M7D
M14D
Italia Andrea de Adamich 2–3, 5–12
Italia Nanni Galli 10
Surtees TS7 Regatul Unit Team Surtees Surtees Ford Cosworth DFV 3,0 V8 TS7 F Regatul Unit John Surtees 7–13
Regatul Unit Derek Bell 12
Tyrrell 001 Regatul Unit Tyrrell Racing Organisation Tyrrell Ford Cosworth DFV 3,0 V8 001 D Regatul Unit Jackie Stewart 11–13

Echipele private care nu și-au construit propriul șasiu și au folosit șasiurile constructorilor existenți sunt arătate mai jos. Toate au folosit motorul Ford Cosworth DFV 3,0 V8.

Concurent Constructor afiliat Șasiu Pneu Piloți
Numele pilotului Etape
Regatul Unit Tom Wheatcroft Racing Brabham BT26A G Regatul Unit Derek Bell 4
Statele Unite ale Americii Gus Hutchison Statele Unite ale Americii Gus Hutchison 12
Africa de Sud Team Gunston Africa de Sud Peter de Klerk 1
Lotus 49 D Rhodesia John Love 1
Regatul Unit Rob Walker Racing Team
Regatul Unit Brooke Bond Oxo Racing – Rob Walker
49C
72C
F Regatul Unit Graham Hill 1–8, 10–13
Africa de Sud Scuderia Scribante 49C Africa de Sud Dave Charlton 1
Statele Unite ale Americii Pete Lovely Volkswagen Inc. 49B Statele Unite ale Americii Pete Lovely 5–7, 12
Regatul Unit Tyrrell Racing Organisation March 701 D Regatul Unit Jackie Stewart 1–10
Franța Johnny Servoz-Gavin 1–3
Franța François Cevert 5–13
Statele Unite ale Americii STP Corporation F Statele Unite ale Americii Mario Andretti 1–2, 7–9
Regatul Unit Antique Automobiles Racing Team
Regatul Unit Colin Crabbe Racing
G Suedia Ronnie Peterson 3–8, 10–12
Germania de Vest Hubert Hahne F Germania de Vest Hubert Hahne 8
Regatul Unit Team Surtees McLaren M7C F Regatul Unit John Surtees 1–3, 5
Elveția Ecurie Bonnier G Suedia Jo Bonnier 10, 12

Calendar[modificare | modificare sursă]

Următoarele treisprezece Mari Premii au avut loc în 1970.

1. Africa de Sud 2. Spania 3. Monaco 4. Belgia
Marele Premiu al Africii de Sud
7 martie
Marele Premiu al Spaniei
19 aprilie
Marele Premiu al Principatului Monaco
10 mai
Marele Premiu al Belgiei
7 iunie

Kyalami (P)

Jarama (P)

Monaco (S)

Spa-Francorchamps (S)
5. Țările de Jos 6. Franța 7. Regatul Unit 8. Germania de Vest
Marele Premiu al Țărilor de Jos
21 iunie
Marele Premiu al Franței
5 iulie
Marele Premiu al Marii Britanii
18 iulie
Marele Premiu al Germaniei
2 august

Zandvoort (P)

Charade (S)

Brands Hatch (P)

Hockenheimring (P)
9. Austria 10. Italia 11. Canada 12. Statele Unite ale Americii
Marele Premiu al Austriei
16 august
Marele Premiu al Italiei
6 septembrie
Marele Premiu al Canadei
20 septembrie
Marele Premiu al Statelor Unite
4 octombrie

Österreichring (P)

Monza (P)

Mont-Tremblant (P)

Watkins Glen (P)
13. Mexic
Marele Premiu al Mexicului
25 octombrie

Magdalena Mixhuca (P)
(P) - pistă; (S) - stradă.

Rezultate și clasamente[modificare | modificare sursă]

Marile Premii[modificare | modificare sursă]

Etapa Mare Premiu Pole position Cel mai rapid tur Pilotul câștigător Constructorul câștigător Lider
Pilot Dif.
1 Africa de Sud MP al Africii de Sud Regatul Unit Jackie Stewart Australia Jack Brabham Australia Jack Brabham Regatul Unit Brabham-Ford Australia BRA 3
2 Spania MP al Spaniei Australia Jack Brabham Australia Jack Brabham Regatul Unit Jackie Stewart Regatul Unit March-Ford Regatul Unit STE 4
3 Monaco MP al Principatului Monaco Regatul Unit Jackie Stewart Austria Jochen Rindt Austria Jochen Rindt Regatul Unit Lotus-Ford Australia BRA 2
4 Belgia MP al Belgiei Regatul Unit Jackie Stewart Noua Zeelandă Chris Amon Mexic Pedro Rodríguez Regatul Unit BRM 2
5 Țările de Jos MP al Țărilor de Jos Austria Jochen Rindt Belgia Jacky Ickx Austria Jochen Rindt Regatul Unit Lotus-Ford Regatul Unit STE 1
6 Franța MP al Franței Belgia Jacky Ickx Australia Jack Brabham Austria Jochen Rindt Regatul Unit Lotus-Ford Austria RIN 8
7 Regatul Unit MP al Marii Britanii Austria Jochen Rindt Australia Jack Brabham Austria Jochen Rindt Regatul Unit Lotus-Ford 11
8 Germania de Vest MP al Germaniei Belgia Jacky Ickx Belgia Jacky Ickx Austria Jochen Rindt Regatul Unit Lotus-Ford 20
9 Austria MP al Austriei Austria Jochen Rindt Belgia Jacky Ickx
Elveția Clay Regazzoni
Belgia Jacky Ickx Italia Ferrari 20
10 Italia MP al Italiei Belgia Jacky Ickx Elveția Clay Regazzoni Elveția Clay Regazzoni Italia Ferrari 20
11 Canada MP al Canadei Regatul Unit Jackie Stewart Elveția Clay Regazzoni Belgia Jacky Ickx Italia Ferrari 17
12 Statele Unite ale Americii MP al Statelor Unite Belgia Jacky Ickx Belgia Jacky Ickx Brazilia Emerson Fittipaldi Regatul Unit Lotus-Ford 14
13 Mexic MP al Mexicului Elveția Clay Regazzoni Belgia Jacky Ickx Belgia Jacky Ickx Italia Ferrari 5

Clasament Campionatul Mondial al Piloților[modificare | modificare sursă]

Punctele au fost acordate pe o bază de 9–6–4–3–2–1 primilor șase clasați în fiecare cursă. Doar cele mai bune șase rezultate din primele șapte curse și cele mai bune cinci rezultate din restul de șase curse au fost luate în considerare pentru Campionatul Mondial. FIA nu a acordat o clasificare în campionat acelor piloți care nu au obținut puncte.

Poz. Pilot ZAF
Africa de Sud
ESP
Spania
MCO
Monaco
BEL
Belgia
NLD
Țările de Jos
FRA
Franța
GBR
Regatul Unit
DEU
Germania de Vest
AUT
Austria
ITA
Italia
CAN
Canada
USA
Statele Unite ale Americii
MEX
Mexic
Puncte
1 Austria Jochen Rindt 13 Ab 1R Ab 1P 1 1P 1 AbP NS[b] [c] 45
2 Belgia Jacky Ickx Ab Ab Ab 8 3R AbP Ab 2P
R
1R AbP 1 4P
R
1R 40
3 Elveția Clay Regazzoni 4 4 Ab 2R 1R 2R 13 2P 33
4 Noua Zeelandă Denny Hulme 2 Ab 4 4 3 3 Ab 4 Ab 7 3 27
5 Regatul Unit Jackie Stewart 3P 1 AbP AbP 2 9 Ab Ab Ab 2 AbP Ab Ab 25
6 Australia Jack Brabham 1R AbP
R
2 Ab 11 3R 2R Ab 13 Ab Ab 10 Ab 25
7 Mexic Pedro Rodríguez 9 Ab 6 1 10 Ab Ab Ab 4 Ab 4 2 6 23
8 Noua Zeelandă Chris Amon Ab Ab Ab 2R Ab 2 5 Ab 8 7 3 5 4 23
9 Franța Jean-Pierre Beltoise 4 Ab Ab 3 5 13 Ab Ab 6 3 8 Ab 5 16
10 Brazilia Emerson Fittipaldi 8 4 15 NS 1 Ab 12
11 Germania de Vest Rolf Stommelen Ab Ab NSC 5 NSC 7 NS 5 3 5 Ab 12 Ab 10
12 Franța Henri Pescarolo 7 Ab 3 6 8 5 Ab 6 14 Ab 7 8 9 8
13 Regatul Unit Graham Hill 6 4 5 Ab NC 10 6 Ab NS NC Ab Ab 7
14 Noua Zeelandă Bruce McLaren Ab 2 Ab 6
15 Suedia Reine Wisell 3 NC 4
16 Statele Unite ale Americii Mario Andretti Ab 3 Ab Ab Ab 4
17 Italia Ignazio Giunti 4 14 7 Ab 3
18 Regatul Unit John Surtees Ab Ab Ab 6 Ab 9 Ab Ab 5 Ab 8 3
19 Regatul Unit John Miles 5 NSC NSC Ab 7 8 Ab Ab Ab NS 2
20 Regatul Unit Jackie Oliver Ab Ab Ab Ab Ab Ab Ab Ab 5 Ab NC Ab 7 2
21 Franța Johnny Servoz-Gavin Ab 5 NSC 2
22 Franța François Cevert Ab 11 7 7 Ab 6 9 Ab Ab 1
23 Regatul Unit Peter Gethin Ab Ab 10 NC 6 14 Ab 1
24 Statele Unite ale Americii Dan Gurney Ab 6 Ab 1
25 Regatul Unit Derek Bell Ab 6 1
Elveția Jo Siffert 10 NSC 8 7 Ab Ab Ab 8 9 Ab Ab 9 Ab 0
Suedia Ronnie Peterson 7 NC 9 Ab 9 Ab Ab NC 11 0
Italia Andrea de Adamich NSC NSC NSC NC NS NSC 12 8 Ab NSC 0
Rhodesia John Love 8 0
Canada George Eaton Ab NSC NSC Ab 12 Ab 11 Ab 10 Ab 0
Africa de Sud Peter de Klerk 11 0
Africa de Sud Dave Charlton 12 0
Regatul Unit Piers Courage Ab NS NC Ab Ab[d] 0
Australia Tim Schenken Ab Ab NC Ab 0
Statele Unite ale Americii Pete Lovely NSC NSC NC NSC 0
Elveția Silvio Moser NSC NSC NSC Ab NSC 0
Suedia Jo Bonnier NSC Ab 0
Statele Unite ale Americii Gus Hutchison Ab 0
Spania Alex Soler-Roig NSC NS NSC 0
Regatul Unit Brian Redman NS NSC 0
Germania de Vest Hubert Hahne NSC 0
Italia Nanni Galli NSC 0
Regatul Unit Peter Westbury NSC 0
Poz. Pilot ZAF
Africa de Sud
ESP
Spania
MCO
Monaco
BEL
Belgia
NLD
Țările de Jos
FRA
Franța
GBR
Regatul Unit
DEU
Germania de Vest
AUT
Austria
ITA
Italia
CAN
Canada
USA
Statele Unite ale Americii
MEX
Mexic
Puncte
Legendă
Culoare Rezultat
Auriu Câștigător
Argintiu Locul 2
Bronz Locul 3
Verde Alte locuri care punctează
Albastru Alte locuri
Nu s-a clasat, dar a terminat cursa (NC)
Purpuriu A abandonat cursa (Ab)
Negru Descalificat (DSC)
Alb Nu a luat startul (NS)
Roșu Nu s-a calificat (NSC)
Fără culoare Retras înainte de calificări (Ret)
Exclus (EX)
Nu a participat (celulă goală)
Adnotare Însemnătate
P Pole position
R Cel mai rapid tur
(6) Rezultatul nu a fost luat în considerare pentru CM

Clasament Cupa Internațională pentru Constructorii de F1[modificare | modificare sursă]

Punctele au fost acordate pe o bază de 9–6–4–3–2–1 primilor șase clasați în fiecare cursă, dar numai primei mașini care a terminat pentru fiecare constructor. Cele mai bune șase rezultate din primele șapte curse și cele mai bune cinci rezultate din restul de șase curse au fost luate în considerare pentru Cupa Internațională.

Poz. Constructor ZAF
Africa de Sud
ESP
Spania
MCO
Monaco
BEL
Belgia
NLD
Țările de Jos
FRA
Franța
GBR
Regatul Unit
DEU
Germania de Vest
AUT
Austria
ITA
Italia
CAN
Canada
USA
Statele Unite ale Americii
MEX
Mexic
Puncte
1 Regatul Unit Lotus-Ford 5 4 1 Ab 1 1 1 1 15 NS NC 1[e] NC 59
2 Italia Ferrari Ab Ab Ab 4 3 14 4 2 1 1 1 (4) 1 52 (55)
3 Regatul Unit March-Ford 3 1 7 2 2 2 5 7 8 2 3 5 4 48
4 Regatul Unit Brabham-Ford 1 Ab 2 5 11 3 2 5 3 5 Ab 10 Ab 35
5 Regatul Unit McLaren-Ford 2 2 4 6 4 3 3 10 4 6 7 3 35
6 Regatul Unit BRM 9 Ab 6 1 10 12 Ab Ab 4 Ab 4 2 6 23
7 Franța Matra 4 Ab 3 3 5 5 Ab 6 6 3 7 8 5 23
8 Regatul Unit Surtees-Ford Ab 9 Ab Ab 5 6 8 3
Regatul Unit McLaren-Alfa Romeo NSC NSC NSC NC NS NSC 12 8 Ab NSC 0
Italia De Tomaso-Ford Ab NS NC Ab Ab NS NSC Ab Ab NC Ab 0
Regatul Unit Tyrrell-Ford NS Ab Ab Ab 0
Elveția Bellasi-Ford NSC NSC NSC Ab NSC 0
Poz. Constructor ZAF
Africa de Sud
ESP
Spania
MCO
Monaco
BEL
Belgia
NLD
Țările de Jos
FRA
Franța
GBR
Regatul Unit
DEU
Germania de Vest
AUT
Austria
ITA
Italia
CAN
Canada
USA
Statele Unite ale Americii
MEX
Mexic
Puncte

Curse non-campionat[modificare | modificare sursă]

În sezonul din 1970, au fost organizate și trei curse care nu au făcut parte din Campionatul Mondial.

Numele cursei Circuit Data Pilotul câștigător Constructor
Regatul Unit Cursa Camponilor V Brands Hatch 22 martie Regatul Unit Jackie Stewart Regatul Unit March-Cosworth
Regatul Unit Trofeul Internațional BRDC XXII Silverstone 26 aprilie Noua Zeelandă Chris Amon Regatul Unit March-Cosworth
Regatul Unit International Gold Cup XVII Oulton Park 22 august Regatul Unit John Surtees Regatul Unit Surtees-Cosworth

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Bellasi și De Tomaso au intrat în campionat doar în calitate de constructori de șasiu.
  2. ^ Jochen Rindt a decedat în urma unui accident suferit în timpul antrenamentelor pentru Marele Premiu al Italiei.
  3. ^ Titlul la piloți al lui Jochen Rindt a fost confirmat matematic post-mortem la Marele Premiu al Statelor Unite.
  4. ^ Piers Courage a decedat în urma unui accident suferit în timpul Marelui Premiu al Țărilor de Jos.
  5. ^ Lotus-Ford și-a adjudecat matematic titlul la constructori la Marele Premiu al Statelor Unite.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „The elegance of Jacky Ickx”. humansideofracing.com. .