Sezonul de Formula 1 din 1974

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sezonul de Formula 1 din 1974
Campionul la Piloți
Fittipaldi - El Gráfico 2834 2.jpg
Brazilia Emerson Fittipaldi (Al 2-lea titlu)
Campionul la Constructori
Emerson Fittipaldi 1974 Watkins Glen.jpg
Regatul Unit McLaren-Ford (Primul titlu)
Informații
Durată 13 ianuarie - 6 octombrie
Nr. curse 15
Nr. piloți 62
Nr. echipe 30
Alte sezoane
1973 1975

Sezonul de Formula 1 din 1974 a fost cel de-al 28-lea sezon al curselor auto de Formula 1 FIA. A inclus cea de-a 25-a ediție a Campionatului Mondial al Piloților,[1] și a 17-a ediție a Cupei Internaționale pentru Constructorii de F1.[1] Sezonul a fost disputat pe parcursul a cincisprezece curse, începând în Argentina pe 13 ianuarie și terminându-se în Statele Unite pe 6 octombrie. În 1974 s-au desfășurat și trei curse care nu au făcut parte din campionat.

Campionul en-titre, Jackie Stewart, nu a condus în 1974, după ce și-a anunțat retragerea la sfârșitul sezonului precedent.

Emerson Fittipaldi și Clay Regazzoni au intrat în ultima cursă a Campionatului Mondial cu un număr egal de puncte, dar Regazzoni a căzut în spatele grilei din cauza problemelor de manevrare, așa că locul patru al lui Fittipaldi i-a oferit campionatul. Acesta a fost și primul titlu pentru McLaren, și primul dintre multele titluri pentru o echipă sponsorizată de marca de țigări Marlboro. Fittipaldi, Ronnie Peterson și Carlos Reutemann au câștigat fiecare câte trei curse, Jody Scheckter și Niki Lauda câte două, Regazzoni și Denny Hulme, care s-a retras la sfârșitul sezonului, câte una. Doi piloți de F1 au murit pe parcursul sezonului, Peter Revson într-un accident în antrenamentele pentru Marele Premiu al Africii de Sud din martie, și debutantul austriac Helmuth Koinigg în Marele Premiu al Statelor Unite în octombrie.

Sezonul 1974 a fost primul în care echipele au avut numere permanente de cursă, de la cursă la cursă, după ce sistemul fusese instituit la mijlocul sezonului precedent. Cifrele s-au bazat pe pozițiile finale ale echipelor în Campionatul Constructorilor din 1973. Din acest punct, fiecare echipă și-a schimbat numerele doar dacă avea pilotul care a câștigat Campionatul Mondial al Piloților – pilotul câștigător luând numărul 1 și coechipierul său numărul 2, iar echipa care avea anterior acele numere preluându-le pe cele vacante. (Asta a făcut din 1974 o anomalie, deoarece nu a existat niciun campion mondial, întrucât Jackie Stewart se retrăsese. Ronnie Peterson a luat numărul 1, fiind lider de echipă la Lotus, campioana la constructori; când situația a apărut din nou în 1992 și 1993, numărul 0 a fost folosit). Acest sistem a însemnat că, de exemplu, Tyrrell – care nu a mai câștigat niciun titlu – și-a menținut numerele 3 și 4 până când sistemul a fost schimbat în 1996.

Piloții și echipele înscrise în campionat[modificare | modificare sursă]

Următorii piloți și constructori au participat în Campionatul Mondial al Piloților din 1974 și în Cupa Internațională a Constructorilor de F1 din 1974.

Imagine Concurent Constructor Motor Șasiu Pneu Piloți
Nr. Numele pilotului Etape
Lotus 76 Regatul Unit John Player Team Lotus Lotus Ford Cosworth DFV 3,0 V8 72E
76
G 1 Suedia Ronnie Peterson Toate
2 Belgia Jacky Ickx Toate
31 Australia Tim Schenken 15
Tyrrell 007 Regatul Unit Elf Team Tyrrell Tyrrell Ford Cosworth DFV 3,0 V8 005
006
007
G 3 Africa de Sud Jody Scheckter Toate
4 Franța Patrick Depailler Toate
McLaren M23 Regatul Unit Marlboro Team Texaco
Regatul Unit Yardley Team McLaren
McLaren Ford Cosworth DFV 3,0 V8 M23 G 5 Brazilia Emerson Fittipaldi Toate
6 Noua Zeelandă Denny Hulme 1–3, 5–15
33 Regatul Unit Mike Hailwood 1–11
Regatul Unit David Hobbs 12–13
Germania de Vest Jochen Mass 14–15
56 Noua Zeelandă Denny Hulme 4
Brabham BT44 Regatul Unit Motor Racing Developments Brabham Ford Cosworth DFV 3,0 V8 BT42
BT44
G 7 Argentina Carlos Reutemann Toate
8 Regatul Unit Richard Robarts 1–3
Liechtenstein Rikky von Opel 4–9
Brazilia Carlos Pace 10–15
34 Belgia Teddy Pilette 5
March 741 Regatul Unit March Engineering March Ford Cosworth DFV 3,0 V8 741 G 9 Germania de Vest Hans-Joachim Stuck 1–6, 8–15
Suedia Reine Wisell 7
10 Noua Zeelandă Howden Ganley 1–2
Italia Vittorio Brambilla 3–15
Ferrari 312B3-74 Italia Scuderia Ferrari SpA SEFAC Ferrari Ferrari 001/11 3,0 F12 312B3-74 G 11 Elveția Clay Regazzoni Toate
12 Austria Niki Lauda Toate
BRM P201 Regatul Unit Team Motul BRM BRM BRM P142 3,0 V12
BRM P200 3,0 V12
P160E
P201
F 14 Franța Jean-Pierre Beltoise Toate
15 Franța Henri Pescarolo 1–11, 13
Noua Zeelandă Chris Amon 14–15
37 Franța François Migault 1–6, 8–11, 13
Shadow DN3 Statele Unite ale Americii UOP Shadow Racing Shadow Ford Cosworth DFV 3,0 V8 DN1
DN3
G 16 Statele Unite ale Americii Peter Revson 1–2
Regatul Unit Brian Redman 4–6
Suedia Bertil Roos 7
Regatul Unit Tom Pryce 8–15
17 Franța Jean-Pierre Jarier 1–2, 4–15
Regatul Unit Team Surtees
Regatul Unit Bang & Olufsen Team Surtees
Regatul Unit Memphis International Team Surtees
Surtees Ford Cosworth DFV 3,0 V8 TS16 F 18 Brazilia Carlos Pace 1–7
Franța José Dolhem 9, 15
Regatul Unit Derek Bell 10–14
19 Germania de Vest Jochen Mass 1–11
Franța Jean-Pierre Jabouille 12
Franța José Dolhem 13
Austria Helmuth Koinigg 14–15
30 Austria Dieter Quester 12
Williams FW Regatul Unit Frank Williams Racing Cars Iso-Marlboro Ford Cosworth DFV 3,0 V8 FW F 20 Italia Arturo Merzario Toate
Regatul Unit Richard Robarts 7
21 Danemarca Tom Belsø 3–4, 7, 10
Țările de Jos Gijs van Lennep 5, 8
Franța Jean-Pierre Jabouille 9
Franța Jacques Laffite 11–15
Regatul Unit Team Ensign Ensign Ford Cosworth DFV 3,0 V8 N174 F 22 Liechtenstein Rikky von Opel 1
Australia Vern Schuppan 5–11
Regatul Unit Mike Wilds 12, 14-15
25 13
Amon AF101 Noua Zeelandă Dalton-Amon International Amon Ford Cosworth DFV 3,0 V8 AF101 F 22 Noua Zeelandă Chris Amon 13
30 4, 6, 11
Australia Larry Perkins 11
Trojan T103 Regatul Unit Trojan-Tauranac Racing Trojan Ford Cosworth DFV 3,0 V8 T103 F 23 Australia Tim Schenken 4, 6, 8, 10–12
29 13
41 5
Hesketh 308 Regatul Unit Hesketh Racing Hesketh Ford Cosworth DFV 3,0 V8 308 F 24 Regatul Unit James Hunt 3-15
31 Africa de Sud Ian Scheckter 12
Maki F101 Japonia Maki Engineering Maki Ford Cosworth DFV 3,0 V8 F101 F 25 Noua Zeelandă Howden Ganley 10–11
Lola T370 Regatul Unit Embassy Racing with Graham Hill Lola[a] Ford Cosworth DFV 3,0 V8 T370 F 26 Regatul Unit Graham Hill Toate
27 Regatul Unit Guy Edwards 1–2, 4–11
Regatul Unit Peter Gethin 10
Germania de Vest Rolf Stommelen 12–15
Regatul Unit Pinch Plant Ltd Lyncar Ford Cosworth DFV 3,0 V8 006 F 29 Noua Zeelandă John Nicholson 10
Regatul Unit Token Racing Token Ford Cosworth DFV 3,0 V8 RJ02 F 32 Regatul Unit Ian Ashley 11
35 12
42 Regatul Unit Tom Pryce 5
Regatul Unit David Purley 10
Parnelli VPJ4 Statele Unite ale Americii Vel's Parnelli Jones Racing Parnelli Ford Cosworth DFV 3,0 V8 VPJ4 F 55 Statele Unite ale Americii Mario Andretti 14–15
Penske PC1 Statele Unite ale Americii Penske Cars Penske Ford Cosworth DFV 3,0 V8 PC1 G 66 Statele Unite ale Americii Mark Donohue 14–15

Echipele private care nu și-au construit propriul șasiu și au folosit șasiurile constructorilor existenți sunt arătate mai jos. Toate au folosit motorul Ford Cosworth DFV 3,0 V8.

Concurent Constructor afiliat Șasiu Pneu Piloți
Nr. Numele pilotului Etape
Africa de Sud Scribante Lucky Strike Racing McLaren M23 G 23 Africa de Sud Dave Charlton 3
Finlanda AAW Racing Team Surtees TS16 F 23 Finlanda Leo Kinnunen 7, 9, 13
43 10, 12
44 5
Regatul Unit John Goldie Racing with Hexagon Brabham BT42
BT44
F 28 Regatul Unit John Watson Toate
34 Brazilia Carlos Pace 9
Africa de Sud Team Gunston Lotus 72E G 29 Africa de Sud Ian Scheckter 3
30 Africa de Sud Paddy Driver 3
Italia Scuderia Finotto Brabham BT42 F 31 Italia Carlo Facetti 13
32 Austria Helmuth Koinigg 12
43 Franța Gérard Larrousse 5, 9
Africa de Sud Blignaut Embassy Racing Tyrrell 004 F 32 Africa de Sud Eddie Keizan 3
Regatul Unit Dempster International Racing Team March 731 F 35 Regatul Unit Mike Wilds 10
Regatul Unit The Chequered Flag Brabham BT42 G 42 Regatul Unit Ian Ashley 14–15
Canada Team Canada F1 Racing Brabham BT42 G 50 Canada Eppie Wietzes 14
Regatul Unit Allied Polymer Group Brabham BT42 G 208 Italia Lella Lombardi 10

Calendar[modificare | modificare sursă]

Următoarele cincisprezece Mari Premii au avut loc în 1974.

1. Argentina 2. Brazilia 3. Africa de Sud 4. Spania
Marele Premiu al Argentinei
11-13 ianuarie
Marele Premiu al Braziliei
25-27 ianuarie
Marele Premiu al Africii de Sud
28-30 martie
Marele Premiu al Spaniei
26-28 aprilie
Autódromo Oscar y Juan Gálvez Circuito N° 15.svg
Oscar Alfredo Gálvez (P)
Circuit Interlagos 1977.svg
Interlagos (P)
Kyalami 1961 - 1988 Layout.png
Kyalami (P)
Circuito Permanente del Jarama 1980.svg
Jarama (P)
5. Belgia 6. Monaco 7. Suedia 8. Țările de Jos
Marele Premiu al Belgiei
10-12 mai
Marele Premiu al Principatului Monaco
23, 25-26 mai
Marele Premiu al Suediei
7-9 iunie
Marele Premiu al Țărilor de Jos
21-23 iunie
Circuit Nivelles-Baulers.png
Nivelles-Baulers (P)
Circuit de Monaco 1973.png
Monaco (S)
Scandinavian Raceway 1968–1974.svg
Anderstorp (P)
Circuit Park Zandvoort-1973.svg
Zandvoort (P)
9. Franța 10. Regatul Unit 11. Germania de Vest 12. Austria
Marele Premiu al Franței
5-7 iulie
Marele Premiu al Marii Britanii
18-20 iulie
Marele Premiu al Germaniei
2-4 august
Marele Premiu al Austriei
16-18 august
Circuit de Dijon-Prenois-1972.svg
Dijon-Prenois (P)
Brands Hatch 1960-1975.svg
Brands Hatch (P)
Circuit Nürburgring-1967-Nordschleife.svg
Nürburgring (P)
Österreichring 1969-1976.svg
Österreichring (P)
13. Italia 14. Canada 15. Statele Unite ale Americii
Marele Premiu al Italiei
6-8 septembrie
Marele Premiu al Canadei
20-22 septembrie
Marele Premiu al Statelor Unite
4-6 octombrie
Monza 1974.jpg
Monza (P)
Mosport.svg
Mosport Park (P)
Watkins Glen International Track Map-1970-1980.svg
Watkins Glen (P)
(P) - pistă; (S) - stradă.

Rezultate și clasamente[modificare | modificare sursă]

Marile Premii[modificare | modificare sursă]

Etapa Mare Premiu Pole position Cel mai rapid tur Pilotul câștigător Constructorul câștigător
1 Argentina Marele Premiu al Argentinei Suedia Ronnie Peterson Elveția Clay Regazzoni Noua Zeelandă Denny Hulme Regatul Unit McLaren-Ford
2 Brazilia Marele Premiu al Braziliei Brazilia Emerson Fittipaldi Elveția Clay Regazzoni Brazilia Emerson Fittipaldi Regatul Unit McLaren-Ford
3 Africa de Sud Marele Premiu al Africii de Sud Austria Niki Lauda Argentina Carlos Reutemann Argentina Carlos Reutemann Regatul Unit Brabham-Ford
4 Spania Marele Premiu al Spaniei Austria Niki Lauda Austria Niki Lauda Austria Niki Lauda Italia Ferrari
5 Belgia Marele Premiu al Belgiei Elveția Clay Regazzoni Noua Zeelandă Denny Hulme Brazilia Emerson Fittipaldi Regatul Unit McLaren-Ford
6 Monaco Marele Premiu al Principatului Monaco Austria Niki Lauda Suedia Ronnie Peterson Suedia Ronnie Peterson Regatul Unit Lotus-Ford
7 Suedia Marele Premiu al Suediei Franța Patrick Depailler Franța Patrick Depailler Africa de Sud Jody Scheckter Regatul Unit Tyrrell-Ford
8 Țările de Jos Marele Premiu al Țărilor de Jos Austria Niki Lauda Suedia Ronnie Peterson Austria Niki Lauda Italia Ferrari
9 Franța Marele Premiu al Franței Austria Niki Lauda Africa de Sud Jody Scheckter Suedia Ronnie Peterson Regatul Unit Lotus-Ford
10 Regatul Unit Marele Premiu al Marii Britanii Austria Niki Lauda Austria Niki Lauda Africa de Sud Jody Scheckter Regatul Unit Tyrrell-Ford
11 Germania de Vest Marele Premiu al Germaniei Austria Niki Lauda Africa de Sud Jody Scheckter Elveția Clay Regazzoni Italia Ferrari
12 Austria Marele Premiu al Austriei Austria Niki Lauda Elveția Clay Regazzoni Argentina Carlos Reutemann Regatul Unit Brabham-Ford
13 Italia Marele Premiu al Italiei Austria Niki Lauda Brazilia Carlos Pace Suedia Ronnie Peterson Regatul Unit Lotus-Ford
14 Canada Marele Premiu al Canadei Brazilia Emerson Fittipaldi Austria Niki Lauda Brazilia Emerson Fittipaldi Regatul Unit McLaren-Ford
15 Statele Unite ale Americii Marele Premiu al Statelor Unite Argentina Carlos Reutemann Brazilia Carlos Pace Argentina Carlos Reutemann Regatul Unit Brabham-Ford

Clasament Campionatul Mondial al Piloților[modificare | modificare sursă]

Punctele au fost acordate pe o bază de 9–6–4–3–2–1 primilor șase clasați în fiecare cursă.[2] Doar cele mai bune șapte rezultate din primele opt curse și cele mai bune șase rezultate din restul de șapte curse au fost luate în considerare pentru Campionatul Mondial.[3]

Poz. Pilot ARG
Argentina
BRA
Brazilia
ZAF
Africa de Sud
ESP
Spania
BEL
Belgia
MCO
Monaco
SWE
Suedia
NLD
Țările de Jos
FRA
Franța
GBR
Regatul Unit
DEU
Germania de Vest
AUT
Austria
ITA
Italia
CAN
Canada
USA
Statele Unite ale Americii
Puncte
1 Brazilia Emerson Fittipaldi 10 1P 7 3 1 5 4 3 Ret 2 Ret Ret 2 1P 4[b] 55
2 Elveția Clay Regazzoni 3R 2R Ret 2 4P 4 Ret 2 3 4 1 5R Ret 2 11 52
3 Africa de Sud Jody Scheckter Ret 13 8 5 3 2 1 5 4R 1 2R Ret 3 Ret Ret 45
4 Austria Niki Lauda 2 Ret 16P 1P
R
2 RetP Ret 1P 2P 5P
R
RetP RetP RetP RetR Ret 38
5 Suedia Ronnie Peterson 13P 6 Ret Ret Ret 1R Ret 8R 1 10 4 Ret 1 3 Ret 35
6 Argentina Carlos Reutemann 7 7 1R Ret Ret Ret Ret 12 Ret 6 3 1 Ret 9 1P 32
7 Noua Zeelandă Denny Hulme 1 12 9 6 6R Ret Ret Ret 6 7 DSC 2 6 6 Ret 20
8 Regatul Unit James Hunt Ret 9 Ret 10 Ret Ret 3 Ret Ret Ret Ret 3 Ret 4 3 15
9 Franța Patrick Depailler 6 8 4 8 Ret 9 2P
R
6 8 Ret Ret Ret 11 5 6 14
10 Regatul Unit Mike Hailwood 4 5 3 9 7 Ret Ret 4 7 Ret 15 12
= Belgia Jacky Ickx Ret 3 Ret Ret Ret Ret Ret 11 5 3 5 Ret Ret 13 Ret 12
12 Brazilia Carlos Pace Ret 4 11 13 Ret Ret Ret NSC 9 12 Ret 5R 8 2R 11
13 Franța Jean-Pierre Beltoise 5 10 2 Ret 5 Ret Ret Ret 10 12 Ret Ret Ret NC NSC 10
14 Franța Jean-Pierre Jarier Ret Ret Ret 13 3 5 Ret 12 Ret 8 8 Ret Ret 10 6
= Regatul Unit John Watson 12 Ret Ret 11 11 6 11 7 16 11 Ret 4 7 Ret 5 6
16 Germania de Vest Hans-Joachim Stuck Ret Ret 5 4 Ret Ret Ret NSC Ret 7 11 Ret Ret NSC 5
17 Italia Arturo Merzario Ret Ret 6 Ret Ret Ret NS Ret 9 Ret Ret Ret 4 Ret Ret 4
18 Italia Vittorio Brambilla 10 NS 9 Ret 10 10 11 Ret 13 6 Ret NSC Ret 1
= Regatul Unit Graham Hill Ret 11 12 Ret 8 7 6 Ret 13 13 9 12 8 14 8 1
= Regatul Unit Tom Pryce Ret Ret Ret 8 6 Ret 10 Ret NC 1
Regatul Unit Guy Edwards 11 Ret NSC 12 8 7 Ret 15 NSC NSC 0
Regatul Unit David Hobbs 7 9 0
Germania de Vest Jochen Mass Ret 17 Ret Ret Ret Ret Ret Ret 14 Ret 16 7 0
Regatul Unit Brian Redman 7 18 Ret 0
Statele Unite ale Americii Mario Andretti 7 DSC 0
Noua Zeelandă Howden Ganley 8 Ret NSC NSC 0
Danemarca Tom Belsø Ret NSC 8 NSC 0
Liechtenstein Rikky von Opel NS Ret Ret NSC 9 9 NSC 0
Franța Henri Pescarolo 9 14 18 12 Ret Ret Ret Ret Ret Ret 10 Ret 0
Noua Zeelandă Chris Amon Ret NS NSC NSC NC 9 0
Austria Dieter Quester 9 0
Australia Tim Schenken 14 10 Ret NSC Ret NSC 10 Ret DSC 0
Austria Helmuth Koinigg NSC 10 Ret[c] 0
Germania de Vest Rolf Stommelen Ret Ret 11 12 0
Regatul Unit Derek Bell NSC 11 NSC NSC NSC 0
Statele Unite ale Americii Mark Donohue 12 Ret 0
Africa de Sud Ian Scheckter 13 NSC 0
Franța François Migault Ret 16 15 Ret 16 Ret Ret 14 NC NSC Ret 0
Regatul Unit Ian Ashley 14 NC NSC NSC 0
Țările de Jos Gijs van Lennep 14 NSC 0
Africa de Sud Eddie Keizan 14 0
Regatul Unit Richard Robarts Ret 15 17 NS 0
Australia Vern Schuppan 15 Ret DSC DSC NSC NSC Ret 0
Franța Jacques Laffite Ret NC Ret 15 Ret 0
Belgia Teddy Pilette 17 0
Africa de Sud Dave Charlton 19 0
Statele Unite ale Americii Peter Revson Ret Ret 0
Finlanda Leo Kinnunen NSC Ret NSC NSC NSC NSC 0
Regatul Unit Mike Wilds NSC NSC NSC NSC NC 0
Franța Gérard Larrousse Ret NSC 0
Africa de Sud Paddy Driver Ret 0
Suedia Reine Wisell Ret 0
Suedia Bertil Roos Ret 0
Regatul Unit Peter Gethin Ret 0
Canada Eppie Wietzes Ret 0
Franța José Dolhem NSC NSC Ret 0
Franța Jean-Pierre Jabouille NSC NSC 0
Regatul Unit David Purley NSC 0
Italia Lella Lombardi NSC 0
Noua Zeelandă John Nicholson NSC 0
Australia Larry Perkins NSC 0
Italia Carlo Facetti NSC 0
Poz. Pilot ARG
Argentina
BRA
Brazilia
ZAF
Africa de Sud
ESP
Spania
BEL
Belgia
MCO
Monaco
SWE
Suedia
NLD
Țările de Jos
FRA
Franța
GBR
Regatul Unit
DEU
Germania de Vest
AUT
Austria
ITA
Italia
CAN
Canada
USA
Statele Unite ale Americii
Puncte
Legendă
Culoare Rezultat
Auriu Câștigător
Argintiu Locul 2
Bronz Locul 3
Verde Alte locuri care punctează
Albastru Alte locuri
Nu s-a clasat, dar a terminat cursa (NC)
Purpuriu Nu s-a clasat, retras (Ret)
Negru Descalificat (DSC)
Alb Nu a luat startul (NS)
Cursă anulată (C)
Roșu Nu s-a calificat (NSC)
Fără culoare Doar s-a antrenat (DSA)
Exclus (EX)
Nu a participat (celulă goală)
Adnotare Însemnătate
P Pole position
R Cel mai rapid tur
(6) Rezultatul nu a fost luat în considerare pentru CM

Clasament Cupa Internațională pentru Constructorii de F1[modificare | modificare sursă]

Punctele au fost acordate pe o bază de 9–6–4–3–2–1 primilor șase clasați în fiecare cursă, dar numai primei mașini care a terminat pentru fiecare constructor.[4] Cele mai bune șapte rezultate din primele opt curse și cele mai bune șase rezultate din restul de șapte curse au fost luate în considerare pentru Cupa Internațională.[4]

Poz. Constructor ARG
Argentina
BRA
Brazilia
ZAF
Africa de Sud
ESP
Spania
BEL
Belgia
MCO
Monaco
SWE
Suedia
NLD
Țările de Jos
FRA
Franța
GBR
Regatul Unit
DEU
Germania de Vest
AUT
Austria
ITA
Italia
CAN
Canada
USA
Statele Unite ale Americii
Puncte[d]
1 Regatul Unit McLaren-Ford 1 1 3 3 1 (5) 4 3 6 2 15 2 2 1 4[e] 73 (75)
2 Italia Ferrari 2 2 16 1 2 4 Ret 1 2 4 1 5 Ret 2 11 65
3 Regatul Unit Tyrrell-Ford 6 8 4 5 3 2 1 5 4 1 2 Ret 3 5 6 52
4 Regatul Unit Lotus-Ford 13 3 13 Ret Ret 1 Ret 8 1 3 4 Ret 1 3 Ret 42
5 Regatul Unit Brabham-Ford 7 7 1 11 11 6 9 7 16 6 3 1 5 8 1 35
6 Regatul Unit Hesketh-Ford Ret 10 Ret Ret 3 Ret Ret Ret Ret 3 Ret 4 3 15
7 Regatul Unit BRM 5 10 2 12 5 Ret Ret Ret 10 12 10 Ret Ret NC 9 10
8 Statele Unite ale Americii Shadow-Ford Ret Ret 7 13 3 5 Ret 12 8 6 8 10 Ret 10 7
9 Regatul Unit March-Ford 8 9 5 4 9 Ret 10 10 11 Ret 7 6 Ret Ret Ret 6
10 Regatul Unit Iso-Marlboro-Ford Ret Ret 6 Ret 14 Ret 8 Ret 9 Ret Ret NC 4 15 Ret 4
11 Regatul Unit Surtees-Ford Ret 4 11 13 Ret Ret Ret Ret Ret 14 11 9 NSC 10 Ret 3
12 Regatul Unit Lola-Ford 11 11 12 Ret 8 7 6 Ret 13 13 9 12 8 11 8 1
Statele Unite ale Americii Parnelli-Ford 7 DSC 0
Regatul Unit Trojan-Ford 14 10 Ret NSC Ret NSC 10 Ret 0
Statele Unite ale Americii Penske-Ford 12 Ret 0
Regatul Unit Token-Ford Ret NSC 14 NC 0
Regatul Unit Ensign-Ford NS 15 Ret DSC DSC NSC NSC Ret NSC NSC NSC NC 0
Noua Zeelandă Amon-Ford Ret NS NSC NSC 0
Japonia Maki-Ford NSC NSC 0
Regatul Unit Lyncar-Ford NSC 0
Poz. Constructor ARG
Argentina
BRA
Brazilia
ZAF
Africa de Sud
ESP
Spania
BEL
Belgia
MCO
Monaco
SWE
Suedia
NLD
Țările de Jos
FRA
Franța
GBR
Regatul Unit
DEU
Germania de Vest
AUT
Austria
ITA
Italia
CAN
Canada
USA
Statele Unite ale Americii
Puncte

Curse non-campionat[modificare | modificare sursă]

Trei curse non-campionat pentru mașinile de Formula 1 au fost, de asemenea, organizate în 1974.

Numele cursei Circuit Data Pilotul câștigător Constructor
Brazilia Marele Premiu al Președintelui Emilio Medici I Brasília 3 februarie Brazilia Emerson Fittipaldi Regatul Unit McLaren-Cosworth
Regatul Unit Cursa Camponilor IX Brands Hatch 17 martie Belgia Jacky Ickx Regatul Unit Lotus-Cosworth
Regatul Unit Trofeul Internațional BRDC XXVI Silverstone 7 aprilie Regatul Unit James Hunt Regatul Unit Hesketh-Cosworth

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Lola a intrat în campionat doar în calitate de constructor de șasiu.
  2. ^ Emerson Fittipaldi și-a adjudecat titlul la piloți la Marele Premiu al Statelor Unite.
  3. ^ Helmuth Koinigg a decedat în urma unui accident suferit în Marele Premiu al Statelor Unite din 1974.
  4. ^ Au fost luate în considerare doar cele mai bune șapte rezultate din primele opt curse și cele mai bune șase din restul de șapte curse pentru campionat. Numerele fără paranteze sunt punctele de campionat; numerele dintre paranteze sunt punctele totale acumulate.
  5. ^ McLaren-Ford și-a adjudecat titlul la constructori la Marele Premiu al Statelor Unite.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Results of 1974 FIA International Championships, 1975 FIA Yearbook, Grey section, pages 88–89
  2. ^ Peter Higham, The Guinness Guide Guide to International Motor Racing, 1995, page 6
  3. ^ Automobile Year, 1974/75, page 185
  4. ^ a b Mike Kettlewell, The Champion Book of World Championship Facts & Figures, 1982, page 40