Sezonul de Formula 1 din 1974

Sezonul de Formula 1 din 1974
Campionul la Piloți
Emerson Fittipaldi (Al 2-lea titlu)
Campionul la Constructori
McLaren-Ford (Primul titlu)
Informații
Durată	13 ianuarie - 6 octombrie
Nr. curse	15
Nr. piloți	62
Nr. echipe	30
Alte sezoane
← 1973	1975 →

Sezonul de Formula 1 din 1974 a fost cel de-al 28-lea sezon al curselor auto de Formula 1 FIA. A inclus cea de-a 25-a ediție a Campionatului Mondial al Piloților, și a 17-a ediție a Cupei Internaționale pentru Constructorii de F1. Sezonul a fost disputat pe parcursul a cincisprezece curse, începând în Argentina pe 13 ianuarie și terminându-se în Statele Unite pe 6 octombrie. În 1974 s-au desfășurat și trei curse care nu au făcut parte din campionat.

Campionul en-titre, Jackie Stewart, nu a condus în 1974, după ce și-a anunțat retragerea la sfârșitul sezonului precedent.

Emerson Fittipaldi și Clay Regazzoni au intrat în ultima cursă a Campionatului Mondial cu un număr egal de puncte, dar Regazzoni a căzut în spatele grilei din cauza problemelor de manevrare, așa că locul patru al lui Fittipaldi i-a oferit campionatul. Acesta a fost și primul titlu pentru McLaren, și primul dintre multele titluri pentru o echipă sponsorizată de marca de țigări Marlboro. Fittipaldi, Ronnie Peterson și Carlos Reutemann au câștigat fiecare câte trei curse, Jody Scheckter și Niki Lauda câte două, Regazzoni și Denny Hulme, care s-a retras la sfârșitul sezonului, câte una. Doi piloți de F1 au murit pe parcursul sezonului, Peter Revson într-un accident în antrenamentele pentru Marele Premiu al Africii de Sud din martie, și debutantul austriac Helmuth Koinigg în Marele Premiu al Statelor Unite în octombrie.

Sezonul 1974 a fost primul în care echipele au avut numere permanente de cursă, de la cursă la cursă, după ce sistemul fusese instituit la mijlocul sezonului precedent. Cifrele s-au bazat pe pozițiile finale ale echipelor în Campionatul Constructorilor din 1973. Din acest punct, fiecare echipă și-a schimbat numerele doar dacă avea pilotul care a câștigat Campionatul Mondial al Piloților – pilotul câștigător luând numărul 1 și coechipierul său numărul 2, iar echipa care avea anterior acele numere preluându-le pe cele vacante. (Asta a făcut din 1974 o anomalie, deoarece nu a existat niciun campion mondial, întrucât Jackie Stewart se retrăsese. Ronnie Peterson a luat numărul 1, fiind lider de echipă la Lotus, campioana la constructori; când situația a apărut din nou în 1992 și 1993, numărul 0 a fost folosit). Acest sistem a însemnat că, de exemplu, Tyrrell – care nu a mai câștigat niciun titlu – și-a menținut numerele 3 și 4 până când sistemul a fost schimbat în 1996.

Piloții și echipele înscrise în campionat

Următorii piloți și constructori au participat în Campionatul Mondial al Piloților din 1974 și în Cupa Internațională a Constructorilor de F1 din 1974.

Imagine	Concurent	Constructor	Motor	Șasiu	Pneu	Piloți
						Nr.	Numele pilotului	Etape
	John Player Team Lotus	Lotus	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	72E 76	G	1	Ronnie Peterson	Toate
						2	Jacky Ickx	Toate
						31	Tim Schenken	15
	Elf Team Tyrrell	Tyrrell	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	005 006 007	G	3	Jody Scheckter	Toate
						4	Patrick Depailler	Toate
	Marlboro Team Texaco Yardley Team McLaren	McLaren	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	M23	G	5	Emerson Fittipaldi	Toate
						6	Denny Hulme	1–3, 5–15
						33	Mike Hailwood	1–11
						David Hobbs	12–13
						Jochen Mass	14–15
						56	Denny Hulme	4
	Motor Racing Developments	Brabham	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	BT42 BT44	G	7	Carlos Reutemann	Toate
						8	Richard Robarts	1–3
						Rikky von Opel	4–9
						Carlos Pace	10–15
						34	Teddy Pilette	5
	March Engineering	March	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	741	G	9	Hans-Joachim Stuck	1–6, 8–15
						Reine Wisell	7
						10	Howden Ganley	1–2
						Vittorio Brambilla	3–15
	Scuderia Ferrari SpA SEFAC	Ferrari	Ferrari 001/11 3,0 F12	312B3-74	G	11	Clay Regazzoni	Toate
						12	Niki Lauda	Toate
	Team Motul BRM	BRM	BRM P142 3,0 V12 BRM P200 3,0 V12	P160E P201	F	14	Jean-Pierre Beltoise	Toate
						15	Henri Pescarolo	1–11, 13
						Chris Amon	14–15
						37	François Migault	1–6, 8–11, 13
	UOP Shadow Racing	Shadow	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	DN1 DN3	G	16	Peter Revson	1–2
						Brian Redman	4–6
						Bertil Roos	7
						Tom Pryce	8–15
						17	Jean-Pierre Jarier	1–2, 4–15
	Team Surtees Bang & Olufsen Team Surtees Memphis International Team Surtees	Surtees	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	TS16	F	18	Carlos Pace	1–7
						José Dolhem	9, 15
						Derek Bell	10–14
						19	Jochen Mass	1–11
						Jean-Pierre Jabouille	12
						José Dolhem	13
						Helmuth Koinigg	14–15
						30	Dieter Quester	12
	Frank Williams Racing Cars	Iso-Marlboro	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	FW	F	20	Arturo Merzario	Toate
						Richard Robarts	7
						21	Tom Belsø	3–4, 7, 10
						Gijs van Lennep	5, 8
						Jean-Pierre Jabouille	9
						Jacques Laffite	11–15
	Team Ensign	Ensign	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	N174	F	22	Rikky von Opel	1
						Vern Schuppan	5–11
						Mike Wilds	12, 14-15
							25	13
	Dalton-Amon International	Amon	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	AF101	F	22	Chris Amon	13
						30		4, 6, 11
						Larry Perkins	11
	Trojan-Tauranac Racing	Trojan	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	T103	F	23	Tim Schenken	4, 6, 8, 10–12
						29		13
						41		5
	Hesketh Racing	Hesketh	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	308	F	24	James Hunt	3-15
						31	Ian Scheckter	12
	Maki Engineering	Maki	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	F101	F	25	Howden Ganley	10–11
	Embassy Racing with Graham Hill	Lola	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	T370	F	26	Graham Hill	Toate
						27	Guy Edwards	1–2, 4–11
						Peter Gethin	10
						Rolf Stommelen	12–15
	Pinch Plant Ltd	Lyncar	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	006	F	29	John Nicholson	10
	Token Racing	Token	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	RJ02	F	32	Ian Ashley	11
						35		12
						42	Tom Pryce	5
						David Purley	10
	Vel's Parnelli Jones Racing	Parnelli	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	VPJ4	F	55	Mario Andretti	14–15
	Penske Cars	Penske	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	PC1	G	66	Mark Donohue	14–15

Echipele private care nu și-au construit propriul șasiu și au folosit șasiurile constructorilor existenți sunt arătate mai jos. Toate au folosit motorul Ford Cosworth DFV 3,0 V8.

Concurent	Constructor afiliat	Șasiu	Pneu	Piloți
				Nr.	Numele pilotului	Etape
Scribante Lucky Strike Racing	McLaren	M23	G	23	Dave Charlton	3
AAW Racing Team	Surtees	TS16	F	23	Leo Kinnunen	7, 9, 13
				43		10, 12
				44		5
John Goldie Racing with Hexagon	Brabham	BT42 BT44	F	28	John Watson	Toate
				34	Carlos Pace	9
Team Gunston	Lotus	72E	G	29	Ian Scheckter	3
				30	Paddy Driver	3
Scuderia Finotto	Brabham	BT42	F	31	Carlo Facetti	13
				32	Helmuth Koinigg	12
				43	Gérard Larrousse	5, 9
Blignaut Embassy Racing	Tyrrell	004	F	32	Eddie Keizan	3
Dempster International Racing Team	March	731	F	35	Mike Wilds	10
The Chequered Flag	Brabham	BT42	G	42	Ian Ashley	14–15
Team Canada F1 Racing	Brabham	BT42	G	50	Eppie Wietzes	14
Allied Polymer Group	Brabham	BT42	G	208	Lella Lombardi	10

Calendar

Următoarele cincisprezece Mari Premii au avut loc în 1974.

1.	2.	3.	4.
Marele Premiu al Argentinei 11-13 ianuarie	Marele Premiu al Braziliei 25-27 ianuarie	Marele Premiu al Africii de Sud 28-30 martie	Marele Premiu al Spaniei 26-28 aprilie
Oscar Alfredo Gálvez (P)	Interlagos (P)	Kyalami (P)	Jarama (P)
5.	6.	7.	8.
Marele Premiu al Belgiei 10-12 mai	Marele Premiu al Principatului Monaco 23, 25-26 mai	Marele Premiu al Suediei 7-9 iunie	Marele Premiu al Țărilor de Jos 21-23 iunie
Nivelles-Baulers (P)	Monaco (S)	Anderstorp (P)	Zandvoort (P)
9.	10.	11.	12.
Marele Premiu al Franței 5-7 iulie	Marele Premiu al Marii Britanii 18-20 iulie	Marele Premiu al Germaniei 2-4 august	Marele Premiu al Austriei 16-18 august
Dijon-Prenois (P)	Brands Hatch (P)	Nürburgring (P)	Österreichring (P)
13.	14.	15.
Marele Premiu al Italiei 6-8 septembrie	Marele Premiu al Canadei 20-22 septembrie	Marele Premiu al Statelor Unite 4-6 octombrie
Monza (P)	Mosport Park (P)	Watkins Glen (P)
(P) - pistă; (S) - stradă.

Rezultate și clasamente

Marile Premii

Etapa	Mare Premiu	Pole position	Cel mai rapid tur	Pilotul câștigător	Constructorul câștigător
1	Marele Premiu al Argentinei	Ronnie Peterson	Clay Regazzoni	Denny Hulme	McLaren-Ford
2	Marele Premiu al Braziliei	Emerson Fittipaldi	Clay Regazzoni	Emerson Fittipaldi	McLaren-Ford
3	Marele Premiu al Africii de Sud	Niki Lauda	Carlos Reutemann	Carlos Reutemann	Brabham-Ford
4	Marele Premiu al Spaniei	Niki Lauda	Niki Lauda	Niki Lauda	Ferrari
5	Marele Premiu al Belgiei	Clay Regazzoni	Denny Hulme	Emerson Fittipaldi	McLaren-Ford
6	Marele Premiu al Principatului Monaco	Niki Lauda	Ronnie Peterson	Ronnie Peterson	Lotus-Ford
7	Marele Premiu al Suediei	Patrick Depailler	Patrick Depailler	Jody Scheckter	Tyrrell-Ford
8	Marele Premiu al Țărilor de Jos	Niki Lauda	Ronnie Peterson	Niki Lauda	Ferrari
9	Marele Premiu al Franței	Niki Lauda	Jody Scheckter	Ronnie Peterson	Lotus-Ford
10	Marele Premiu al Marii Britanii	Niki Lauda	Niki Lauda	Jody Scheckter	Tyrrell-Ford
11	Marele Premiu al Germaniei	Niki Lauda	Jody Scheckter	Clay Regazzoni	Ferrari
12	Marele Premiu al Austriei	Niki Lauda	Clay Regazzoni	Carlos Reutemann	Brabham-Ford
13	Marele Premiu al Italiei	Niki Lauda	Carlos Pace	Ronnie Peterson	Lotus-Ford
14	Marele Premiu al Canadei	Emerson Fittipaldi	Niki Lauda	Emerson Fittipaldi	McLaren-Ford
15	Marele Premiu al Statelor Unite	Carlos Reutemann	Carlos Pace	Carlos Reutemann	Brabham-Ford

Clasament Campionatul Mondial al Piloților

Pentru informații suplimentare, vezi Lista sistemelor de punctaj ale Campionatului Mondial de Formula 1

Punctele au fost acordate pe o bază de 9–6–4–3–2–1 primilor șase clasați în fiecare cursă. Doar cele mai bune șapte rezultate din primele opt curse și cele mai bune șase rezultate din restul de șapte curse au fost luate în considerare pentru Campionatul Mondial.

Poz.	Pilot	ARG	BRA	ZAF	ESP	BEL	MCO	SWE	NLD	FRA	GBR	DEU	AUT	ITA	CAN	USA	Puncte
1	Emerson Fittipaldi	10	1P	7	3	1	5	4	3	Ret	2	Ret	Ret	2	1P	4	55
2	Clay Regazzoni	3R	2R	Ret	2	4P	4	Ret	2	3	4	1	5R	Ret	2	11	52
3	Jody Scheckter	Ret	13	8	5	3	2	1	5	4R	1	2R	Ret	3	Ret	Ret	45
4	Niki Lauda	2	Ret	16P	1P R	2	RetP	Ret	1P	2P	5P R	RetP	RetP	RetP	RetR	Ret	38
5	Ronnie Peterson	13P	6	Ret	Ret	Ret	1R	Ret	8R	1	10	4	Ret	1	3	Ret	35
6	Carlos Reutemann	7	7	1R	Ret	Ret	Ret	Ret	12	Ret	6	3	1	Ret	9	1P	32
7	Denny Hulme	1	12	9	6	6R	Ret	Ret	Ret	6	7	DSC	2	6	6	Ret	20
8	James Hunt	Ret	9	Ret	10	Ret	Ret	3	Ret	Ret	Ret	Ret	3	Ret	4	3	15
9	Patrick Depailler	6	8	4	8	Ret	9	2P R	6	8	Ret	Ret	Ret	11	5	6	14
10	Mike Hailwood	4	5	3	9	7	Ret	Ret	4	7	Ret	15					12
=	Jacky Ickx	Ret	3	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	11	5	3	5	Ret	Ret	13	Ret	12
12	Carlos Pace	Ret	4	11	13	Ret	Ret	Ret		NSC	9	12	Ret	5R	8	2R	11
13	Jean-Pierre Beltoise	5	10	2	Ret	5	Ret	Ret	Ret	10	12	Ret	Ret	Ret	NC	NSC	10
14	Jean-Pierre Jarier	Ret	Ret		Ret	13	3	5	Ret	12	Ret	8	8	Ret	Ret	10	6
=	John Watson	12	Ret	Ret	11	11	6	11	7	16	11	Ret	4	7	Ret	5	6
16	Hans-Joachim Stuck	Ret	Ret	5	4	Ret	Ret		Ret	NSC	Ret	7	11	Ret	Ret	NSC	5
17	Arturo Merzario	Ret	Ret	6	Ret	Ret	Ret	NS	Ret	9	Ret	Ret	Ret	4	Ret	Ret	4
18	Vittorio Brambilla			10	NS	9	Ret	10	10	11	Ret	13	6	Ret	NSC	Ret	1
=	Graham Hill	Ret	11	12	Ret	8	7	6	Ret	13	13	9	12	8	14	8	1
=	Tom Pryce					Ret			Ret	Ret	8	6	Ret	10	Ret	NC	1
—	Guy Edwards	11	Ret		NSC	12	8	7	Ret	15	NSC	NSC					0
—	David Hobbs												7	9			0
—	Jochen Mass	Ret	17	Ret	Ret	Ret		Ret	Ret	Ret	14	Ret			16	7	0
—	Brian Redman				7	18	Ret										0
—	Mario Andretti														7	DSC	0
—	Howden Ganley	8	Ret								NSC	NSC					0
—	Tom Belsø			Ret	NSC			8			NSC						0
—	Rikky von Opel	NS			Ret	Ret	NSC	9	9	NSC							0
—	Henri Pescarolo	9	14	18	12	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	10		Ret			0
—	Chris Amon				Ret		NS					NSC		NSC	NC	9	0
—	Dieter Quester												9				0
—	Tim Schenken				14	10	Ret		NSC		Ret	NSC	10	Ret		DSC	0
—	Helmuth Koinigg												NSC		10	Ret	0
—	Rolf Stommelen												Ret	Ret	11	12	0
—	Derek Bell										NSC	11	NSC	NSC	NSC		0
—	Mark Donohue														12	Ret	0
—	Ian Scheckter			13									NSC				0
—	François Migault	Ret	16	15	Ret	16	Ret		Ret	14	NC	NSC		Ret			0
—	Ian Ashley											14	NC		NSC	NSC	0
—	Gijs van Lennep					14			NSC								0
—	Eddie Keizan			14													0
—	Richard Robarts	Ret	15	17				NS									0
—	Vern Schuppan					15	Ret	DSC	DSC	NSC	NSC	Ret					0
—	Jacques Laffite											Ret	NC	Ret	15	Ret	0
—	Teddy Pilette					17											0
—	Dave Charlton			19													0
—	Peter Revson	Ret	Ret														0
—	Leo Kinnunen					NSC		Ret		NSC	NSC		NSC	NSC			0
—	Mike Wilds										NSC		NSC	NSC	NSC	NC	0
—	Gérard Larrousse					Ret				NSC							0
—	Paddy Driver			Ret													0
—	Reine Wisell							Ret									0
—	Bertil Roos							Ret									0
—	Peter Gethin										Ret						0
—	Eppie Wietzes														Ret		0
—	José Dolhem									NSC				NSC		Ret	0
—	Jean-Pierre Jabouille									NSC			NSC				0
—	David Purley										NSC						0
—	Lella Lombardi										NSC						0
—	John Nicholson										NSC						0
—	Larry Perkins											NSC					0
—	Carlo Facetti													NSC			0
Poz.	Pilot	ARG	BRA	ZAF	ESP	BEL	MCO	SWE	NLD	FRA	GBR	DEU	AUT	ITA	CAN	USA	Puncte

Legendă
Culoare	Rezultat
Auriu	Câștigător
Argintiu	Locul 2
Bronz	Locul 3
Verde	Alte locuri care punctează
Albastru	Alte locuri
	Nu s-a clasat, dar a terminat cursa (NC)
Purpuriu	Nu s-a clasat, retras (Ret)
Negru	Descalificat (DSC)
Alb	Nu a luat startul (NS)
	Cursă anulată (C)
Roșu	Nu s-a calificat (NSC)
Fără culoare	Doar s-a antrenat (DSA)
	Exclus (EX)
	Nu a participat (celulă goală)
Adnotare	Însemnătate
P	Pole position
R	Cel mai rapid tur
(6)	Rezultatul nu a fost luat în considerare pentru CM

Clasament Cupa Internațională pentru Constructorii de F1

Punctele au fost acordate pe o bază de 9–6–4–3–2–1 primilor șase clasați în fiecare cursă, dar numai primei mașini care a terminat pentru fiecare constructor. Cele mai bune șapte rezultate din primele opt curse și cele mai bune șase rezultate din restul de șapte curse au fost luate în considerare pentru Cupa Internațională.

Poz.	Constructor	ARG	BRA	ZAF	ESP	BEL	MCO	SWE	NLD	FRA	GBR	DEU	AUT	ITA	CAN	USA	Puncte
1	McLaren-Ford	1	1	3	3	1	(5)	4	3	6	2	15	2	2	1	4	73 (75)
2	Ferrari	2	2	16	1	2	4	Ret	1	2	4	1	5	Ret	2	11	65
3	Tyrrell-Ford	6	8	4	5	3	2	1	5	4	1	2	Ret	3	5	6	52
4	Lotus-Ford	13	3	13	Ret	Ret	1	Ret	8	1	3	4	Ret	1	3	Ret	42
5	Brabham-Ford	7	7	1	11	11	6	9	7	16	6	3	1	5	8	1	35
6	Hesketh-Ford			Ret	10	Ret	Ret	3	Ret	Ret	Ret	Ret	3	Ret	4	3	15
7	BRM	5	10	2	12	5	Ret	Ret	Ret	10	12	10	Ret	Ret	NC	9	10
8	Shadow-Ford	Ret	Ret		7	13	3	5	Ret	12	8	6	8	10	Ret	10	7
9	March-Ford	8	9	5	4	9	Ret	10	10	11	Ret	7	6	Ret	Ret	Ret	6
10	Iso-Marlboro-Ford	Ret	Ret	6	Ret	14	Ret	8	Ret	9	Ret	Ret	NC	4	15	Ret	4
11	Surtees-Ford	Ret	4	11	13	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	14	11	9	NSC	10	Ret	3
12	Lola-Ford	11	11	12	Ret	8	7	6	Ret	13	13	9	12	8	11	8	1
—	Parnelli-Ford														7	DSC	0
—	Trojan-Ford				14	10	Ret		NSC		Ret	NSC	10	Ret			0
—	Penske-Ford														12	Ret	0
—	Token-Ford					Ret					NSC	14	NC				0
—	Ensign-Ford	NS				15	Ret	DSC	DSC	NSC	NSC	Ret	NSC	NSC	NSC	NC	0
—	Amon-Ford				Ret		NS					NSC		NSC			0
—	Maki-Ford										NSC	NSC					0
—	Lyncar-Ford										NSC						0
Poz.	Constructor	ARG	BRA	ZAF	ESP	BEL	MCO	SWE	NLD	FRA	GBR	DEU	AUT	ITA	CAN	USA	Puncte

Curse non-campionat

Trei curse non-campionat pentru mașinile de Formula 1 au fost, de asemenea, organizate în 1974.

Numele cursei	Circuit	Data	Pilotul câștigător	Constructor
Marele Premiu al Președintelui Emilio Medici I	Brasília	3 februarie	Emerson Fittipaldi	McLaren-Cosworth
Cursa Camponilor IX	Brands Hatch	17 martie	Jacky Ickx	Lotus-Cosworth
Trofeul Internațional BRDC XXVI	Silverstone	7 aprilie	James Hunt	Hesketh-Cosworth