Sezonul de Formula 1 din 1975

Campionul la Piloți
Sezonul de Formula 1 din 1975
← Sezonul anterior Sezonul următor →
Durată	12 ianuarie - 5 octombrie
Nr. curse	14
Nr. piloți	52
Nr. echipe	22

Niki Lauda (Primul titlu)
Campionul la Constructori

Ferrari (Al 3-lea titlu)

Sezonul de Formula 1 din 1975 a fost cel de-al 29-lea sezon al curselor auto de Formula 1 FIA. A inclus cea de-a 26-a ediție a Campionatului Mondial al Piloților,^[1] și a 18-a ediție a Cupei Internaționale pentru Constructorii de F1.^[2] Sezonul a fost disputat pe parcursul a paisprezece curse, începând în Argentina pe 12 ianuarie și terminându-se în Statele Unite pe 5 octombrie. În sezonul 1975 s-au desfășurat și trei curse care nu au făcut parte din campionat.

După un final puternic al sezonului 1974, mulți observatori au simțit că echipa Brabham era favorită pentru a câștiga titlul din 1975.^{[necesită citare]} Anul a început bine, cu o primă victorie emoționantă pentru Carlos Pace pe circuitul Interlagos de acasă din São Paulo. Cu toate acestea, de-a lungul sezonului, uzura anvelopelor a încetinit frecvent mașinile, iar promisiunea inițială nu a fost menținută.^[3] Niki Lauda s-a referit adesea la 1975 drept „anul incredibil”. În al doilea an cu Ferrari, echipa i-a oferit monopostul 312T – o mașină care era tehnic cu mult superioară oricărei rivale. A câștigat primul său titlu mondial cu cinci victorii și o diferență uriașă față de locul doi în campionat.

Americanul Mark Donohue a murit în august, la două zile după un accident în antrenamentele pentru Marele Premiu al Austriei.^[4]^[5]^[6] După sezon, la sfârșitul lunii noiembrie, un avion Embassy Hill s-a prăbușit în Anglia și toate cele șase persoane de la bord au fost ucie, inclusiv proprietarul echipei, Graham Hill, și pilotul de curse Tony Brise.^[7]^[8]^[9]

Piloții și echipele înscrise în campionat[modificare | modificare sursă]

Următorii piloți și constructori au participat în Campionatul Mondial al Piloților din 1975 și în Cupa Internațională a Constructorilor de F1 din 1975.

Imagine	Concurent	Constructor	Motor	Șasiu	Pneu	Piloți
Imagine	Concurent	Constructor	Motor	Șasiu	Pneu	Nr.	Numele pilotului	Etape
	Marlboro Team McLaren	McLaren	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	M23	G	1	Emerson Fittipaldi	Toate
	Marlboro Team McLaren	McLaren	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	M23	G	2	Jochen Mass	Toate
	Elf Team Tyrrell	Tyrrell	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	007	G	3	Jody Scheckter	Toate
						4	Patrick Depailler	Toate
						15	Jean-Pierre Jabouille	9
						Michel Leclère	14
	John Player Team Lotus	Lotus	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	72E	G	5	Ronnie Peterson	Toate
						6	Jacky Ickx	1–9
						Jim Crawford	10, 13
						John Watson	11
						Brian Henton	12, 14
						Brian Henton	15	10
	Martini Racing	Brabham	Ford Cosworth DFV 3.0 V8	BT44B	G	7	Carlos Reutemann	Toate
	Martini Racing	Brabham	Ford Cosworth DFV 3.0 V8	BT44B	G	8	Carlos Pace	Toate
	Beta Team March Lavazza March	March	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	741 751	G	9	Vittorio Brambilla	Toate
						10	Lella Lombardi	3–9
						Hans-Joachim Stuck	10–14
						29	Lella Lombardi	10–13
	Scuderia Ferrari SpA SEFAC	Ferrari	Ferrari 001/11 3,0 F12 Ferrari 015 3,0 F12	312B3-74 312T	G	11	Clay Regazzoni	Toate
	Scuderia Ferrari SpA SEFAC	Ferrari	Ferrari 001/11 3,0 F12 Ferrari 015 3,0 F12	312B3-74 312T	G	12	Niki Lauda	Toate
	Stanley BRM	BRM	BRM P200 3.0 V12	P201	G	14	Mike Wilds	1–2
	Stanley BRM	BRM	BRM P200 3.0 V12	P201	G	Bob Evans	3–9, 12–13
	UOP Shadow Racing	Shadow	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	DN3B DN5	G	16	Tom Pryce	Toate
			Ford Cosworth DFV 3,0 V8	DN3B DN5		17	Jean-Pierre Jarier	1–11, 14
			Matra MS73 3,0 V12	DN7		12–13	Jean-Pierre Jarier
	Team Surtees National Organs Team Surtees	Surtees	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	TS16	G	18	John Watson	1–10, 12
	Team Surtees National Organs Team Surtees	Surtees	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	TS16	G	19	Dave Morgan	10
	Frank Williams Racing Cars	Williams	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	FW FW04	G	20	Arturo Merzario	1–6
						Damien Magee	7
						Ian Scheckter	8
						François Migault	9
						Ian Ashley	11
						Jo Vonlanthen	12
						Renzo Zorzi	13
						Lella Lombardi	14
						21	Ian Scheckter	7
						Jacques Laffite	1–3, 5–6, 8–14
						Tony Brise	4
	Embassy Racing with Graham Hill	Lola^[a]	Ford Cosworth DFV 3.0 V8	T370 T371	G	22	Graham Hill	1–3
		Lola^[a]		T370 T371		23	Rolf Stommelen	1–3
		Hill		GH1		22	Rolf Stommelen	4, 12–13
						François Migault	6
						Vern Schuppan	7
						Alan Jones	8–11
						23	François Migault	4
						Graham Hill	5
						Tony Brise	6–14
	Hesketh Racing Warsteiner Brewery Polar Caravans	Hesketh	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	308 308B 308C	G	24	James Hunt	Toate
						25	Torsten Palm	5
						Harald Ertl	11
						Brett Lunger	12–14
						32	Torsten Palm	7
						Harald Ertl	12
						Harald Ertl	34	13
	Vel's Parnelli Jones Racing	Parnelli	Ford Cosworth DFV 3.0 V8	VPJ4	F G	27	Mario Andretti	1–5, 7, 9–14
	Penske Cars	Penske	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	PC1	G	28	Mark Donohue	1–9
	Penske Cars	Penske	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	PC1	G	John Watson	14
	Copersucar-Fittipaldi	Fittipaldi	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	FD01 FD02 FD03	G	30	Wilson Fittipaldi	1–12, 14
	Copersucar-Fittipaldi	Fittipaldi	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	FD01 FD02 FD03	G	Arturo Merzario	13
	HB Bewaking Team Ensign	Ensign	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	N174 N175	G	31	Roelof Wunderink	4–5, 10, 13–14
						Gijs van Lennep	8–9, 11
						Chris Amon	12
						Chris Amon	32	13
						33	Roelof Wunderink	12
	Pinch Plant (Ltd)	Lyncar	Ford Cosworth DFV 3.0 V8	006	G	32	John Nicholson	10
	Citizen Maki F1 Citizen Maki Engineering Citizen Maki F1-Team	Maki	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	F101C	F G	35	Hiroshi Fushida	8, 10
		Maki	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	F101C	F G	Tony Trimmer	11–13

Echipele care nu și-au construit propriul șasiu sunt arătate mai jos.

Concurent	Constructor afiliat	Șasiu	Pneu	Piloți
Concurent	Constructor afiliat	Șasiu	Pneu	Nr.	Numele pilotului	Etape
Custom Made Harry Stiller Racing	Hesketh	308B	G	25	Alan Jones	4
Custom Made Harry Stiller Racing	Hesketh	308B	G	26	Alan Jones	5–7
Penske Cars	March	751	G	28	Mark Donohue	10–12
Lucky Strike Racing	McLaren	M23	G	31	Dave Charlton	3
Lexington Racing	Tyrrell	007	G	32	Ian Scheckter	3
Team Gunston	Lotus	72E	G	33	Eddie Keizan	3
Team Gunston	Lotus	72E	G	34	Guy Tunmer	3

Calendar[modificare | modificare sursă]

Următoarele paisprezece Mari Premii au avut loc în 1975.

1.	2.	3.	4.
Marele Premiu al Argentinei 10-12 ianuarie	Marele Premiu al Braziliei 24-26 ianuarie	Marele Premiu al Africii de Sud 27 feb-1 mar	Marele Premiu al Spaniei 25-27 aprilie
Oscar Alfredo Gálvez (P)	Interlagos (P)	Kyalami (P)	Montjuïc (S)
5.	6.	7.	8.
Marele Premiu al Principatului Monaco 8, 10-11 mai	Marele Premiu al Belgiei 23-25 mai	Marele Premiu al Suediei 6-8 iunie	Marele Premiu al Țărilor de Jos 20-22 iunie
Monaco (S)	Zolder (P)	Anderstorp (P)	Zandvoort (P)
9.	10.	11.	12.
Marele Premiu al Franței 4-6 iulie	Marele Premiu al Marii Britanii 17-19 iulie	Marele Premiu al Germaniei 1-3 august	Marele Premiu al Austriei 15-17 august
Paul Ricard (P)	Silverstone (P)	Nürburgring (P)	Österreichring (P)
13.	14.
Marele Premiu al Italiei 5-7 septembrie	Marele Premiu al Statelor Unite 3-5 octombrie
Monza (P)	Watkins Glen (P)
(P) - pistă; (S) - stradă.

Rezultate și clasamente[modificare | modificare sursă]

Marile Premii[modificare | modificare sursă]

Etapa	Mare Premiu	Pole position	Cel mai rapid tur	Pilotul câștigător	Constructorul câștigător	Lider
Etapa	Mare Premiu	Pole position	Cel mai rapid tur	Pilotul câștigător	Constructorul câștigător	Pilot	Dif.
1	MP al Argentinei	Jean-Pierre Jarier^[b]	James Hunt	Emerson Fittipaldi	McLaren-Ford	FIT	3
2	MP al Braziliei	Jean-Pierre Jarier	Jean-Pierre Jarier	Carlos Pace	Brabham-Ford		6
3	MP al Africii de Sud	Carlos Pace	Carlos Pace	Jody Scheckter	Tyrrell-Ford		3
4	MP al Spaniei	Niki Lauda	Mario Andretti	Jochen Mass	McLaren-Ford		3
5	MP al Principatului Monaco	Niki Lauda	Patrick Depailler	Niki Lauda	Ferrari		5
6	MP al Belgiei	Niki Lauda	Clay Regazzoni	Niki Lauda	Ferrari	LAU	2
7	MP al Suediei	Vittorio Brambilla	Niki Lauda	Niki Lauda	Ferrari		10
8	MP al Țărilor de Jos	Niki Lauda	Niki Lauda	James Hunt	Hesketh-Ford		13
9	MP al Franței	Niki Lauda	Jochen Mass	Niki Lauda	Ferrari		22
10	MP al Marii Britanii	Tom Pryce	Clay Regazzoni	Emerson Fittipaldi	McLaren-Ford		14
11	MP al Germaniei	Niki Lauda	Clay Regazzoni	Carlos Reutemann	Brabham-Ford		17
12	MP al Austriei	Niki Lauda	Vittorio Brambilla	Vittorio Brambilla	March-Ford		17,5
13	MP al Italiei	Niki Lauda	Clay Regazzoni	Clay Regazzoni	Ferrari		16,5
14	MP al Statelor Unite	Niki Lauda	Emerson Fittipaldi	Niki Lauda	Ferrari		19,5

Clasament Campionatul Mondial al Piloților[modificare | modificare sursă]

Pentru informații suplimentare, vezi Lista sistemelor de punctaj ale Campionatului Mondial de Formula 1

Punctele au fost acordate pe o bază de 9–6–4–3–2–1 primilor șase clasați în fiecare cursă. Doar cele mai bune șase rezultate din primele șapte curse și cele mai bune șase rezultate din restul de șapte curse au fost luate în considerare pentru Campionatul Mondial.

Poz.	Pilot	ARG	BRA	ZAF	ESP^‡	MCO	BEL	SWE	NLD	FRA	GBR	DEU	AUT^‡	ITA	USA	Puncte
1	Niki Lauda	6	5	5	Ab^P	1^P	1^P	1_R	2P R	1^P	8	3^P	6^P	3^P^[c]	1^P	64,5
2	Emerson Fittipaldi	1	2	NC	NS	2	7	8	Ab	4	1	Ab	9	2	2_R	45
3	Carlos Reutemann	3	8	2	3	9	3	2	4	14	Ab	1	14	4	Ab	37
4	James Hunt	2_R	6	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	1	2	4	Ab	2	5	4	33
5	Clay Regazzoni	4	4	16	NC	Ab	5_R	3	3	Ab	13_R	Ab_R	7	1_R	Ab	25
6	Carlos Pace	Ab	1	4P R	Ab	3	8	Ab	5	Ab	2	Ab	Ab	Ab	Ab	24
7	Jody Scheckter	11	Ab	1	Ab	7	2	7	16	9	3	Ab	8	8	6	20
8	Jochen Mass	14	3	6	1	6	Ab	Ab	Ab	3_R	7	Ab	4	Ab	3	20
9	Patrick Depailler	5	Ab	3	Ab	5_R	4	12	9	6	9	9	11	7	Ab	12
10	Tom Pryce	12	Ab	9	Ab	Ab	6	Ab	6	Ab	Ab^P	4	3	6	NC	8
11	Vittorio Brambilla	9	Ab	Ab	5	Ab	Ab	Ab^P	Ab	Ab	6	Ab	1_R	Ab	7	6,5
12	Jacques Laffite	Ab	11	NC		NSC	Ab		Ab	11	Ab	2	Ab	Ab	NS	6
13	Ronnie Peterson	Ab	15	10	Ab	4	Ab	9	15	10	Ab	Ab	5	Ab	5	6
14	Mario Andretti	Ab	7	17	Ab_R	Ab		4		5	12	10	Ab	Ab	Ab	5
15	Mark Donohue	7	Ab	8	Ab	Ab	11	5	8	Ab	5	Ab	NS^[d]			4
16	Jacky Ickx	8	9	12	2	8	Ab	15	Ab	Ab						3
17	Alan Jones				Ab	Ab	Ab	11	13	16	10	5				2
18	Jean-Pierre Jarier	NS^P	AbP R	Ab	4	Ab	Ab	Ab	Ab	8	14	Ab	Ab	Ab	Ab	1,5
19	Tony Brise				7		Ab	6	7	7	15	Ab	15	Ab	Ab	1
20	Gijs van Lennep								10	15		6				1
21	Lella Lombardi			Ab	6	NSC	Ab	Ab	14	18	Ab	7	17	Ab	NS	0,5
—	Rolf Stommelen	13	14	7	Ab								16	Ab		0
—	John Watson	DSC	10	Ab	8	Ab	10	16	Ab	13	11	Ab	10		9	0
—	Harald Ertl											8	Ab	9		0
—	Hans-Joachim Stuck										Ab	Ab	Ab	Ab	8	0
—	Bob Evans			15	Ab	NSC	9	13	Ab	17			Ab	Ab		0
—	Wilson Fittipaldi	Ab	13	NSC	Ab	NSC	12	17	11	Ab	19	Ab	NS		10	0
—	Graham Hill	10	12	NSC		NSC										0
—	Brett Lunger												13	10	Ab	0
—	Torsten Palm					NSC		10								0
—	Arturo Merzario	NC	Ab	Ab	Ab	NSC	Ab							11		0
—	Guy Tunmer			11												0
—	Chris Amon												12	12		0
—	Ian Scheckter			Ab				Ab	12							0
—	Jean-Pierre Jabouille									12						0
—	Jim Crawford										Ab			13		0
—	Eddie Keizan			13												0
—	Dave Charlton			14												0
—	Damien Magee							14								0
—	Renzo Zorzi													14		0
—	Brian Henton										16		NS		NC	0
—	John Nicholson										17					0
—	Dave Morgan										18					0
—	Roelof Wunderink				Ab	NSC					NSC		NC	NSC	Ab	0
—	François Migault				NC		Ab			NS						0
—	Mike Wilds	Ab	Ab													0
—	Vern Schuppan							Ab								0
—	Ian Ashley											NS				0
—	Jo Vonlanthen												Ab			0
—	Michel Leclère														Ab	0
—	Hiroshi Fushida								NS		NSC					0
—	Tony Trimmer											NSC	NSC	NSC		0
Poz.	Pilot	ARG	BRA	ZAF	ESP^‡	MCO	BEL	SWE	NLD	FRA	GBR	DEU	AUT^‡	ITA	USA	Puncte

Legendă
Culoare	Rezultat
Auriu	Câștigător
Argintiu	Locul 2
Bronz	Locul 3
Verde	Alte locuri care punctează
Albastru	Alte locuri
Albastru	Nu s-a clasat, dar a terminat cursa (NC)
Purpuriu	A abandonat cursa (Ab)
Negru	Descalificat (DSC)
Alb	Nu a luat startul (NS)
Roșu	Nu s-a calificat (NSC)
Fără culoare	Retras înainte de calificări (Ret)
	Exclus (EX)
	Nu a participat (celulă goală)
Adnotare	Însemnătate
P	Pole position
R	Cel mai rapid tur
(6)	Rezultatul nu a fost luat în considerare pentru CM

Notă:

– Au fost acordate puncte înjumătățite la Marele Premiu al Spaniei și cel al Austriei deoarece a fost parcursă mai puțin de 75% din distanța programată a cursei.

Clasament Cupa Internațională pentru Constructorii de F1[modificare | modificare sursă]

Punctele au fost acordate pe o bază de 9–6–4–3–2–1 primilor șase clasați în fiecare cursă, dar numai primei mașini care a terminat pentru fiecare constructor. Cele mai bune șase rezultate din primele șapte curse și cele mai bune șase rezultate din restul de șapte curse au fost luate în considerare pentru Cupa Internațională.

Poz.	Constructor	ARG	BRA	ZAF	ESP^‡	MCO	BEL	SWE	NLD	FRA	GBR	DEU	AUT^‡	ITA	USA	Puncte
1	Ferrari	4	4	5	NC	1	1	1	2	1	8	3	6	1^[e]	1	72,5
2	Brabham-Ford	3	1	2	(3)	3	3	2	4	14	2	1	14	4	Ab	54 (56)
3	McLaren-Ford	1	2	6	1	2	7	8	Ab	3	1	Ab	4	2	2	53
4	Hesketh-Ford	2	6	Ab	Ab	Ab	Ab	10	1	2	4	8	2	5	4	33
5	Tyrrell-Ford	5	Ab	1	Ab	5	2	7	9	6	3	9	8	7	6	25
6	Shadow-Ford	12	Ab	9	4	Ab	6	Ab	6	8	14	4	3	6	NC	9,5
7	Lotus-Ford	8	9	10	2	4	Ab	9	15	10	16	Ab	5	13	5	9
8	March-Ford	9	Ab	Ab	5	Ab	Ab	Ab	14	18	5	7	1	Ab	7	7,5
9	Williams-Ford	NC	11	NC	7	NSC	Ab	14	12	11	Ab	2	Ab	14	NS	6
10	Parnelli-Ford	Ab	7	17	Ab	Ab		4		5	12	10	Ab	Ab	Ab	5
11	Hill-Ford				NC	NSC	Ab	6	7	7	10	5	15	Ab	Ab	3
12	Penske-Ford	7	Ab	8	Ab	Ab	11	5	8	Ab					9	2
13	Ensign-Ford					NSC			10	15	NSC	6	12	12	Ab	1
—	Lola-Ford	10	12	7		NSC										0
—	Surtees-Ford	DSC	10	Ab	8	Ab	10	16	Ab	13	11		10			0
—	BRM	Ab	Ab	15	Ab	NSC	9	13	Ab	17			Ab	Ab		0
—	Fittipaldi-Ford	Ab	13	NSC	Ab	NSC	12	17	11	Ab	19	Ab	NS	11	10	0
—	Lyncar-Ford										17					0
—	Shadow-Matra												Ab	Ab		0
—	Maki-Ford								NS		NSC	NSC	NSC	NSC		0
Poz.	Constructor	ARG	BRA	ZAF	ESP^‡	MCO	BEL	SWE	NLD	FRA	GBR	DEU	AUT^‡	ITA	USA	Puncte

Notă:

– Au fost acordate puncte înjumătățite la Marele Premiu al Spaniei și cel al Austriei deoarece a fost parcursă mai puțin de 75% din distanța programată a cursei.

Curse non-campionat[modificare | modificare sursă]

Trei curse non-campionat pentru mașinile de Formula 1 au fost, de asemenea, organizate în 1975.

Numele cursei	Circuit	Data	Pilotul câștigător	Constructor
Cursa Camponilor X	Brands Hatch	16 martie	Tom Pryce	Shadow-Cosworth
Trofeul Internațional BRDC XXVII	Silverstone	13 aprilie	Niki Lauda	Ferrari
Marele Premiu al Elveției XV	Dijon-Prenois	24 august	Clay Regazzoni	Ferrari

Note[modificare | modificare sursă]

^ Lola a intrat în campionat doar în calitate de constructor de șasiu.
^ Jean-Pierre Jarier a stabilit cel mai rapid timp în calificări, dar nu a început cursa. Pole position-ul a rămas liber pe grilă. Carlos Pace, de pe al doilea loc, a fost primul pilot de pe grilă. Jarier este considerat în continuare deținătorul de pole position.
^ Niki Lauda și-a adjudecat titlul la piloți la Marele Premiu al Italiei.
^ Mark Donohue a decedat la două zile după accidentul suferit în antrenamentele pentru Marele Premiu al Austriei din 1975.
^ Ferrari și-a adjudecat titlul la constructori la Marele Premiu al Italiei.

Referințe[modificare | modificare sursă]

^ 1976 FIA Yearbook, Grey section, page 90
^ 1976 FIA Yearbook, Grey section, page 91
^ Gill, Barrie (1976) "The World Championship 1975" John Player Motorsport yearbook 1976 p. 103 Queen Anne Press Ltd. ISBN: 0-362-00254-1
^ „Donohue dies after operation”. Beaver County Times. (Pennsylvania, U.S.). UPI. 20 august 1975. p. D-4.
^ „Donohue dies of injuries”. Milwaukee Sentinel. (Wisconsin, U.S.). Associated Press. 20 august 1975. p. 1, part 2.
^ „Donohue dies after surgery”. Eugene Register-Guard. (Oregon, U.S.). Associated Press. 20 august 1975. p. 1C.
^ „Plane crash kills driver Graham Hill”. Pittsburgh Press. (Pennsylvania, U.S.). UPI. 30 noiembrie 1975. p. D-1.
^ „Racing mourns death of Graham Hill”. Milwaukee Sentinel. (Wisconsin, U.S.). UPI. 1 decembrie 1975. p. 5, part 2.
^ „After cheating death 20 years, Hill killed in air crash”. Daytona Beach Morning Journal. (Florida, U.S.). Associated Press. 1 decembrie 1975. p. 1C.

[chassis-10] Lola a intrat în campionat doar în calitate de constructor de șasiu.

[11] Jean-Pierre Jarier a stabilit cel mai rapid timp în calificări, dar nu a început cursa. Pole position-ul a rămas liber pe grilă. Carlos Pace, de pe al doilea loc, a fost primul pilot de pe grilă. Jarier este considerat în continuare deținătorul de pole position.

[12] Niki Lauda și-a adjudecat titlul la piloți la Marele Premiu al Italiei.

[13] Mark Donohue a decedat la două zile după accidentul suferit în antrenamentele pentru Marele Premiu al Austriei din 1975.

[14] Ferrari și-a adjudecat titlul la constructori la Marele Premiu al Italiei.

[1] 1976 FIA Yearbook, Grey section, page 90

[2] 1976 FIA Yearbook, Grey section, page 91

[3] Gill, Barrie (1976) "The World Championship 1975" John Player Motorsport yearbook 1976 p. 103 Queen Anne Press Ltd. ISBN: 0-362-00254-1

[mdobtnupi-4] „Donohue dies after operation”. Beaver County Times. (Pennsylvania, U.S.). UPI. 20 august 1975. p. D-4.

[msapobt-5] „Donohue dies of injuries”. Milwaukee Sentinel. (Wisconsin, U.S.). Associated Press. 20 august 1975. p. 1, part 2.

[ergddasgy-6] „Donohue dies after surgery”. Eugene Register-Guard. (Oregon, U.S.). Associated Press. 20 august 1975. p. 1C.

[pckdpu-7] „Plane crash kills driver Graham Hill”. Pittsburgh Press. (Pennsylvania, U.S.). UPI. 30 noiembrie 1975. p. D-1.

[rmdthms-8] „Racing mourns death of Graham Hill”. Milwaukee Sentinel. (Wisconsin, U.S.). UPI. 1 decembrie 1975. p. 5, part 2.

[dbmj-9] „After cheating death 20 years, Hill killed in air crash”. Daytona Beach Morning Journal. (Florida, U.S.). Associated Press. 1 decembrie 1975. p. 1C.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[a]

[b]

[c]

[d]

[e]