Sari la conținut

Sezonul de Formula 1 din 1975

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sezonul de Formula 1 din 1975
Durată
12 ianuarie - 5 octombrie
Nr. curse
14
Nr. piloți
52
Nr. echipe
22
Campionul la Piloți
Austria Niki Lauda (Primul titlu)
Campionul la Constructori
Italia Ferrari (Al 3-lea titlu)

Sezonul de Formula 1 din 1975 a fost cel de-al 29-lea sezon al curselor auto de Formula 1 FIA. A inclus cea de-a 26-a ediție a Campionatului Mondial al Piloților,[1] și a 18-a ediție a Cupei Internaționale pentru Constructorii de F1.[2] Sezonul a fost disputat pe parcursul a paisprezece curse, începând în Argentina pe 12 ianuarie și terminându-se în Statele Unite pe 5 octombrie. În sezonul 1975 s-au desfășurat și trei curse care nu au făcut parte din campionat.

După un final puternic al sezonului 1974, mulți observatori au simțit că echipa Brabham era favorită pentru a câștiga titlul din 1975.[necesită citare] Anul a început bine, cu o primă victorie emoționantă pentru Carlos Pace pe circuitul Interlagos de acasă din São Paulo. Cu toate acestea, de-a lungul sezonului, uzura anvelopelor a încetinit frecvent mașinile, iar promisiunea inițială nu a fost menținută.[3] Niki Lauda s-a referit adesea la 1975 drept „anul incredibil”. În al doilea an cu Ferrari, echipa i-a oferit monopostul 312T – o mașină care era tehnic cu mult superioară oricărei rivale. A câștigat primul său titlu mondial cu cinci victorii și o diferență uriașă față de locul doi în campionat.

Americanul Mark Donohue a murit în august, la două zile după un accident în antrenamentele pentru Marele Premiu al Austriei.[4][5][6] După sezon, la sfârșitul lunii noiembrie, un avion Embassy Hill s-a prăbușit în Anglia și toate cele șase persoane de la bord au fost ucie, inclusiv proprietarul echipei, Graham Hill, și pilotul de curse Tony Brise.[7][8][9]

Piloții și echipele înscrise în campionat

[modificare | modificare sursă]

Următorii piloți și constructori au participat în Campionatul Mondial al Piloților din 1975 și în Cupa Internațională a Constructorilor de F1 din 1975.

Imagine Concurent Constructor Motor Șasiu Pneu Piloți
Nr. Numele pilotului Etape
McLaren M23 Regatul Unit Marlboro Team McLaren McLaren Ford Cosworth DFV 3,0 V8 M23 G 1 Brazilia Emerson Fittipaldi Toate
2 Germania de Vest Jochen Mass Toate
Tyrrell 007 Regatul Unit Elf Team Tyrrell Tyrrell Ford Cosworth DFV 3,0 V8 007 G 3 Africa de Sud Jody Scheckter Toate
4 Franța Patrick Depailler Toate
15 Franța Jean-Pierre Jabouille 9
Franța Michel Leclère 14
Lotus 72E Regatul Unit John Player Team Lotus Lotus Ford Cosworth DFV 3,0 V8 72E G 5 Suedia Ronnie Peterson Toate
6 Belgia Jacky Ickx 1–9
Regatul Unit Jim Crawford 10, 13
Regatul Unit John Watson 11
Regatul Unit Brian Henton 12, 14
15 10
Brabham BT44B Regatul Unit Martini Racing Brabham Ford Cosworth DFV 3.0 V8 BT44B G 7 Argentina Carlos Reutemann Toate
8 Brazilia Carlos Pace Toate
March 751 Regatul Unit Beta Team March
Regatul Unit Lavazza March
March Ford Cosworth DFV 3,0 V8 741
751
G 9 Italia Vittorio Brambilla Toate
10 Italia Lella Lombardi 3–9
Germania de Vest Hans-Joachim Stuck 10–14
29 Italia Lella Lombardi 10–13
Ferrari 312T Italia Scuderia Ferrari SpA SEFAC Ferrari Ferrari 001/11 3,0 F12
Ferrari 015 3,0 F12
312B3-74
312T
G 11 Elveția Clay Regazzoni Toate
12 Austria Niki Lauda Toate
Regatul Unit Stanley BRM BRM BRM P200 3.0 V12 P201 G 14 Regatul Unit Mike Wilds 1–2
Regatul Unit Bob Evans 3–9, 12–13
Shadow DN5 Statele Unite ale Americii UOP Shadow Racing Shadow Ford Cosworth DFV 3,0 V8 DN3B
DN5
G 16 Regatul Unit Tom Pryce Toate
17 Franța Jean-Pierre Jarier 1–11, 14
Matra MS73 3,0 V12 DN7 12–13
Surtees TS16 Regatul Unit Team Surtees
Regatul Unit National Organs Team Surtees
Surtees Ford Cosworth DFV 3,0 V8 TS16 G 18 Regatul Unit John Watson 1–10, 12
19 Regatul Unit Dave Morgan 10
Williams FW04 Regatul Unit Frank Williams Racing Cars Williams Ford Cosworth DFV 3,0 V8 FW
FW04
G 20 Italia Arturo Merzario 1–6
Regatul Unit Damien Magee 7
Africa de Sud Ian Scheckter 8
Franța François Migault 9
Regatul Unit Ian Ashley 11
Elveția Jo Vonlanthen 12
Italia Renzo Zorzi 13
Italia Lella Lombardi 14
21 Africa de Sud Ian Scheckter 7
Franța Jacques Laffite 1–3, 5–6, 8–14
Regatul Unit Tony Brise 4
Hill GH1 Regatul Unit Embassy Racing with Graham Hill Lola[a] Ford Cosworth DFV 3.0 V8 T370
T371
G 22 Regatul Unit Graham Hill 1–3
23 Germania de Vest Rolf Stommelen 1–3
Hill GH1 22 Germania de Vest Rolf Stommelen 4, 12–13
Franța François Migault 6
Australia Vern Schuppan 7
Australia Alan Jones 8–11
23 Franța François Migault 4
Regatul Unit Graham Hill 5
Regatul Unit Tony Brise 6–14
Hesketh 308C Regatul Unit Hesketh Racing
Regatul Unit Warsteiner Brewery
Regatul Unit Polar Caravans
Hesketh Ford Cosworth DFV 3,0 V8 308
308B
308C
G 24 Regatul Unit James Hunt Toate
25 Suedia Torsten Palm 5
Austria Harald Ertl 11
Statele Unite ale Americii Brett Lunger 12–14
32 Suedia Torsten Palm 7
Austria Harald Ertl 12
34 13
Parnelli VPJ4 Statele Unite ale Americii Vel's Parnelli Jones Racing Parnelli Ford Cosworth DFV 3.0 V8 VPJ4 F
G
27 Statele Unite ale Americii Mario Andretti 1–5, 7, 9–14
Penske PC1 Statele Unite ale Americii Penske Cars Penske Ford Cosworth DFV 3,0 V8 PC1 G 28 Statele Unite ale Americii Mark Donohue 1–9
Regatul Unit John Watson 14
Fittipaldi FD01 Brazilia Copersucar-Fittipaldi Fittipaldi Ford Cosworth DFV 3,0 V8 FD01
FD02
FD03
G 30 Brazilia Wilson Fittipaldi 1–12, 14
Italia Arturo Merzario 13
Ensign N175 Regatul Unit HB Bewaking Team Ensign Ensign Ford Cosworth DFV 3,0 V8 N174
N175
G 31 Țările de Jos Roelof Wunderink 4–5, 10, 13–14
Țările de Jos Gijs van Lennep 8–9, 11
Noua Zeelandă Chris Amon 12
32 13
33 Țările de Jos Roelof Wunderink 12
Regatul Unit Pinch Plant (Ltd) Lyncar Ford Cosworth DFV 3.0 V8 006 G 32 Noua Zeelandă John Nicholson 10
Maki F102A Japonia Citizen Maki F1
Japonia Citizen Maki Engineering
Japonia Citizen Maki F1-Team
Maki Ford Cosworth DFV 3,0 V8 F101C F
G
35 Japonia Hiroshi Fushida 8, 10
Regatul Unit Tony Trimmer 11–13

Echipele care nu și-au construit propriul șasiu sunt arătate mai jos.

Concurent Constructor afiliat Șasiu Pneu Piloți
Nr. Numele pilotului Etape
Regatul Unit Custom Made Harry Stiller Racing Hesketh 308B G 25 Australia Alan Jones 4
26 5–7
Statele Unite ale Americii Penske Cars March 751 G 28 Statele Unite ale Americii Mark Donohue 10–12
Africa de Sud Lucky Strike Racing McLaren M23 G 31 Africa de Sud Dave Charlton 3
Africa de Sud Lexington Racing Tyrrell 007 G 32 Africa de Sud Ian Scheckter 3
Africa de Sud Team Gunston Lotus 72E G 33 Africa de Sud Eddie Keizan 3
34 Africa de Sud Guy Tunmer 3

Următoarele paisprezece Mari Premii au avut loc în 1975.

1. Argentina 2. Brazilia 3. Africa de Sud 4. Spania
Marele Premiu al Argentinei
10-12 ianuarie
Marele Premiu al Braziliei
24-26 ianuarie
Marele Premiu al Africii de Sud
27 feb-1 mar
Marele Premiu al Spaniei
25-27 aprilie

Oscar Alfredo Gálvez (P)

Interlagos (P)

Kyalami (P)

Montjuïc (S)
5. Monaco 6. Belgia 7. Suedia 8. Țările de Jos
Marele Premiu al Principatului Monaco
8, 10-11 mai
Marele Premiu al Belgiei
23-25 mai
Marele Premiu al Suediei
6-8 iunie
Marele Premiu al Țărilor de Jos
20-22 iunie

Monaco (S)

Zolder (P)

Anderstorp (P)

Zandvoort (P)
9. Franța 10. Regatul Unit 11. Germania de Vest 12. Austria
Marele Premiu al Franței
4-6 iulie
Marele Premiu al Marii Britanii
17-19 iulie
Marele Premiu al Germaniei
1-3 august
Marele Premiu al Austriei
15-17 august

Paul Ricard (P)

Silverstone (P)

Nürburgring (P)

Österreichring (P)
13. Italia 14. Statele Unite ale Americii
Marele Premiu al Italiei
5-7 septembrie
Marele Premiu al Statelor Unite
3-5 octombrie

Monza (P)

Watkins Glen (P)
(P) - pistă; (S) - stradă.

Rezultate și clasamente

[modificare | modificare sursă]

Marile Premii

[modificare | modificare sursă]
Etapa Mare Premiu Pole position Cel mai rapid tur Pilotul câștigător Constructorul câștigător Lider
Pilot Dif.
1 Argentina MP al Argentinei Franța Jean-Pierre Jarier[b] Regatul Unit James Hunt Brazilia Emerson Fittipaldi Regatul Unit McLaren-Ford Brazilia FIT 3
2 Brazilia MP al Braziliei Franța Jean-Pierre Jarier Franța Jean-Pierre Jarier Brazilia Carlos Pace Regatul Unit Brabham-Ford 6
3 Africa de Sud MP al Africii de Sud Brazilia Carlos Pace Brazilia Carlos Pace Africa de Sud Jody Scheckter Regatul Unit Tyrrell-Ford 3
4 Spania MP al Spaniei Austria Niki Lauda Statele Unite ale Americii Mario Andretti Germania de Vest Jochen Mass Regatul Unit McLaren-Ford 3
5 Monaco MP al Principatului Monaco Austria Niki Lauda Franța Patrick Depailler Austria Niki Lauda Italia Ferrari 5
6 Belgia MP al Belgiei Austria Niki Lauda Elveția Clay Regazzoni Austria Niki Lauda Italia Ferrari Austria LAU 2
7 Suedia MP al Suediei Italia Vittorio Brambilla Austria Niki Lauda Austria Niki Lauda Italia Ferrari 10
8 Țările de Jos MP al Țărilor de Jos Austria Niki Lauda Austria Niki Lauda Regatul Unit James Hunt Regatul Unit Hesketh-Ford 13
9 Franța MP al Franței Austria Niki Lauda Germania de Vest Jochen Mass Austria Niki Lauda Italia Ferrari 22
10 Regatul Unit MP al Marii Britanii Regatul Unit Tom Pryce Elveția Clay Regazzoni Brazilia Emerson Fittipaldi Regatul Unit McLaren-Ford 14
11 Germania de Vest MP al Germaniei Austria Niki Lauda Elveția Clay Regazzoni Argentina Carlos Reutemann Regatul Unit Brabham-Ford 17
12 Austria MP al Austriei Austria Niki Lauda Italia Vittorio Brambilla Italia Vittorio Brambilla Regatul Unit March-Ford 17,5
13 Italia MP al Italiei Austria Niki Lauda Elveția Clay Regazzoni Elveția Clay Regazzoni Italia Ferrari 16,5
14 Statele Unite ale Americii MP al Statelor Unite Austria Niki Lauda Brazilia Emerson Fittipaldi Austria Niki Lauda Italia Ferrari 19,5

Clasament Campionatul Mondial al Piloților

[modificare | modificare sursă]

Punctele au fost acordate pe o bază de 9–6–4–3–2–1 primilor șase clasați în fiecare cursă. Doar cele mai bune șase rezultate din primele șapte curse și cele mai bune șase rezultate din restul de șapte curse au fost luate în considerare pentru Campionatul Mondial.

Poz. Pilot ARG
Argentina
BRA
Brazilia
ZAF
Africa de Sud
ESP
Spania
MCO
Monaco
BEL
Belgia
SWE
Suedia
NLD
Țările de Jos
FRA
Franța
GBR
Regatul Unit
DEU
Germania de Vest
AUT
Austria
ITA
Italia
USA
Statele Unite ale Americii
Puncte
1 Austria Niki Lauda 6 5 5 AbP 1P 1P 1R 2P
R
1P 8 3P 6P 3P[c] 1P 64,5
2 Brazilia Emerson Fittipaldi 1 2 NC NS 2 7 8 Ab 4 1 Ab 9 2 2R 45
3 Argentina Carlos Reutemann 3 8 2 3 9 3 2 4 14 Ab 1 14 4 Ab 37
4 Regatul Unit James Hunt 2R 6 Ab Ab Ab Ab Ab 1 2 4 Ab 2 5 4 33
5 Elveția Clay Regazzoni 4 4 16 NC Ab 5R 3 3 Ab 13R AbR 7 1R Ab 25
6 Brazilia Carlos Pace Ab 1 4P
R
Ab 3 8 Ab 5 Ab 2 Ab Ab Ab Ab 24
7 Africa de Sud Jody Scheckter 11 Ab 1 Ab 7 2 7 16 9 3 Ab 8 8 6 20
8 Germania de Vest Jochen Mass 14 3 6 1 6 Ab Ab Ab 3R 7 Ab 4 Ab 3 20
9 Franța Patrick Depailler 5 Ab 3 Ab 5R 4 12 9 6 9 9 11 7 Ab 12
10 Regatul Unit Tom Pryce 12 Ab 9 Ab Ab 6 Ab 6 Ab AbP 4 3 6 NC 8
11 Italia Vittorio Brambilla 9 Ab Ab 5 Ab Ab AbP Ab Ab 6 Ab 1R Ab 7 6,5
12 Franța Jacques Laffite Ab 11 NC NSC Ab Ab 11 Ab 2 Ab Ab NS 6
13 Suedia Ronnie Peterson Ab 15 10 Ab 4 Ab 9 15 10 Ab Ab 5 Ab 5 6
14 Statele Unite ale Americii Mario Andretti Ab 7 17 AbR Ab 4 5 12 10 Ab Ab Ab 5
15 Statele Unite ale Americii Mark Donohue 7 Ab 8 Ab Ab 11 5 8 Ab 5 Ab NS[d] 4
16 Belgia Jacky Ickx 8 9 12 2 8 Ab 15 Ab Ab 3
17 Australia Alan Jones Ab Ab Ab 11 13 16 10 5 2
18 Franța Jean-Pierre Jarier NSP AbP
R
Ab 4 Ab Ab Ab Ab 8 14 Ab Ab Ab Ab 1,5
19 Regatul Unit Tony Brise 7 Ab 6 7 7 15 Ab 15 Ab Ab 1
20 Țările de Jos Gijs van Lennep 10 15 6 1
21 Italia Lella Lombardi Ab 6 NSC Ab Ab 14 18 Ab 7 17 Ab NS 0,5
Germania de Vest Rolf Stommelen 13 14 7 Ab 16 Ab 0
Regatul Unit John Watson DSC 10 Ab 8 Ab 10 16 Ab 13 11 Ab 10 9 0
Austria Harald Ertl 8 Ab 9 0
Germania de Vest Hans-Joachim Stuck Ab Ab Ab Ab 8 0
Regatul Unit Bob Evans 15 Ab NSC 9 13 Ab 17 Ab Ab 0
Brazilia Wilson Fittipaldi Ab 13 NSC Ab NSC 12 17 11 Ab 19 Ab NS 10 0
Regatul Unit Graham Hill 10 12 NSC NSC 0
Statele Unite ale Americii Brett Lunger 13 10 Ab 0
Suedia Torsten Palm NSC 10 0
Italia Arturo Merzario NC Ab Ab Ab NSC Ab 11 0
Africa de Sud Guy Tunmer 11 0
Noua Zeelandă Chris Amon 12 12 0
Africa de Sud Ian Scheckter Ab Ab 12 0
Franța Jean-Pierre Jabouille 12 0
Regatul Unit Jim Crawford Ab 13 0
Africa de Sud Eddie Keizan 13 0
Africa de Sud Dave Charlton 14 0
Regatul Unit Damien Magee 14 0
Italia Renzo Zorzi 14 0
Regatul Unit Brian Henton 16 NS NC 0
Noua Zeelandă John Nicholson 17 0
Regatul Unit Dave Morgan 18 0
Țările de Jos Roelof Wunderink Ab NSC NSC NC NSC Ab 0
Franța François Migault NC Ab NS 0
Regatul Unit Mike Wilds Ab Ab 0
Australia Vern Schuppan Ab 0
Regatul Unit Ian Ashley NS 0
Elveția Jo Vonlanthen Ab 0
Franța Michel Leclère Ab 0
Japonia Hiroshi Fushida NS NSC 0
Regatul Unit Tony Trimmer NSC NSC NSC 0
Poz. Pilot ARG
Argentina
BRA
Brazilia
ZAF
Africa de Sud
ESP
Spania
MCO
Monaco
BEL
Belgia
SWE
Suedia
NLD
Țările de Jos
FRA
Franța
GBR
Regatul Unit
DEU
Germania de Vest
AUT
Austria
ITA
Italia
USA
Statele Unite ale Americii
Puncte
Legendă
Culoare Rezultat
Auriu Câștigător
Argintiu Locul 2
Bronz Locul 3
Verde Alte locuri care punctează
Albastru Alte locuri
Nu s-a clasat, dar a terminat cursa (NC)
Purpuriu A abandonat cursa (Ab)
Negru Descalificat (DSC)
Alb Nu a luat startul (NS)
Roșu Nu s-a calificat (NSC)
Fără culoare Retras înainte de calificări (Ret)
Exclus (EX)
Nu a participat (celulă goală)
Adnotare Însemnătate
P Pole position
R Cel mai rapid tur
(6) Rezultatul nu a fost luat în considerare pentru CM

Notă:

  • double-dagger – Au fost acordate puncte înjumătățite la Marele Premiu al Spaniei și cel al Austriei deoarece a fost parcursă mai puțin de 75% din distanța programată a cursei.

Clasament Cupa Internațională pentru Constructorii de F1

[modificare | modificare sursă]

Punctele au fost acordate pe o bază de 9–6–4–3–2–1 primilor șase clasați în fiecare cursă, dar numai primei mașini care a terminat pentru fiecare constructor. Cele mai bune șase rezultate din primele șapte curse și cele mai bune șase rezultate din restul de șapte curse au fost luate în considerare pentru Cupa Internațională.

Poz. Constructor ARG
Argentina
BRA
Brazilia
ZAF
Africa de Sud
ESP
Spania
MCO
Monaco
BEL
Belgia
SWE
Suedia
NLD
Țările de Jos
FRA
Franța
GBR
Regatul Unit
DEU
Germania de Vest
AUT
Austria
ITA
Italia
USA
Statele Unite ale Americii
Puncte
1 Italia Ferrari 4 4 5 NC 1 1 1 2 1 8 3 6 1[e] 1 72,5
2 Regatul Unit Brabham-Ford 3 1 2 (3) 3 3 2 4 14 2 1 14 4 Ab 54 (56)
3 Regatul Unit McLaren-Ford 1 2 6 1 2 7 8 Ab 3 1 Ab 4 2 2 53
4 Regatul Unit Hesketh-Ford 2 6 Ab Ab Ab Ab 10 1 2 4 8 2 5 4 33
5 Regatul Unit Tyrrell-Ford 5 Ab 1 Ab 5 2 7 9 6 3 9 8 7 6 25
6 Statele Unite ale Americii Shadow-Ford 12 Ab 9 4 Ab 6 Ab 6 8 14 4 3 6 NC 9,5
7 Regatul Unit Lotus-Ford 8 9 10 2 4 Ab 9 15 10 16 Ab 5 13 5 9
8 Regatul Unit March-Ford 9 Ab Ab 5 Ab Ab Ab 14 18 5 7 1 Ab 7 7,5
9 Regatul Unit Williams-Ford NC 11 NC 7 NSC Ab 14 12 11 Ab 2 Ab 14 NS 6
10 Statele Unite ale Americii Parnelli-Ford Ab 7 17 Ab Ab 4 5 12 10 Ab Ab Ab 5
11 Regatul Unit Hill-Ford NC NSC Ab 6 7 7 10 5 15 Ab Ab 3
12 Statele Unite ale Americii Penske-Ford 7 Ab 8 Ab Ab 11 5 8 Ab 9 2
13 Regatul Unit Ensign-Ford NSC 10 15 NSC 6 12 12 Ab 1
Regatul Unit Lola-Ford 10 12 7 NSC 0
Regatul Unit Surtees-Ford DSC 10 Ab 8 Ab 10 16 Ab 13 11 10 0
Regatul Unit BRM Ab Ab 15 Ab NSC 9 13 Ab 17 Ab Ab 0
Brazilia Fittipaldi-Ford Ab 13 NSC Ab NSC 12 17 11 Ab 19 Ab NS 11 10 0
Regatul Unit Lyncar-Ford 17 0
Statele Unite ale Americii Shadow-Matra Ab Ab 0
Japonia Maki-Ford NS NSC NSC NSC NSC 0
Poz. Constructor ARG
Argentina
BRA
Brazilia
ZAF
Africa de Sud
ESP
Spania
MCO
Monaco
BEL
Belgia
SWE
Suedia
NLD
Țările de Jos
FRA
Franța
GBR
Regatul Unit
DEU
Germania de Vest
AUT
Austria
ITA
Italia
USA
Statele Unite ale Americii
Puncte

Notă:

  • double-dagger – Au fost acordate puncte înjumătățite la Marele Premiu al Spaniei și cel al Austriei deoarece a fost parcursă mai puțin de 75% din distanța programată a cursei.

Curse non-campionat

[modificare | modificare sursă]

Trei curse non-campionat pentru mașinile de Formula 1 au fost, de asemenea, organizate în 1975.

Numele cursei Circuit Data Pilotul câștigător Constructor
Regatul Unit Cursa Camponilor X Brands Hatch 16 martie Regatul Unit Tom Pryce Statele Unite ale Americii Shadow-Cosworth
Regatul Unit Trofeul Internațional BRDC XXVII Silverstone 13 aprilie Austria Niki Lauda Italia Ferrari
Elveția Marele Premiu al Elveției XV Dijon-Prenois 24 august Elveția Clay Regazzoni Italia Ferrari
  1. ^ Lola a intrat în campionat doar în calitate de constructor de șasiu.
  2. ^ Jean-Pierre Jarier a stabilit cel mai rapid timp în calificări, dar nu a început cursa. Pole position-ul a rămas liber pe grilă. Carlos Pace, de pe al doilea loc, a fost primul pilot de pe grilă. Jarier este considerat în continuare deținătorul de pole position.
  3. ^ Niki Lauda și-a adjudecat titlul la piloți la Marele Premiu al Italiei.
  4. ^ Mark Donohue a decedat la două zile după accidentul suferit în antrenamentele pentru Marele Premiu al Austriei din 1975.
  5. ^ Ferrari și-a adjudecat titlul la constructori la Marele Premiu al Italiei.
  1. ^ 1976 FIA Yearbook, Grey section, page 90
  2. ^ 1976 FIA Yearbook, Grey section, page 91
  3. ^ Gill, Barrie (1976) "The World Championship 1975" John Player Motorsport yearbook 1976 p. 103 Queen Anne Press Ltd. ISBN: 0-362-00254-1
  4. ^ „Donohue dies after operation”. Beaver County Times. (Pennsylvania, U.S.). UPI. . p. D-4. 
  5. ^ „Donohue dies of injuries”. Milwaukee Sentinel. (Wisconsin, U.S.). Associated Press. . p. 1, part 2. 
  6. ^ „Donohue dies after surgery”. Eugene Register-Guard. (Oregon, U.S.). Associated Press. . p. 1C. 
  7. ^ „Plane crash kills driver Graham Hill”. Pittsburgh Press. (Pennsylvania, U.S.). UPI. . p. D-1. 
  8. ^ „Racing mourns death of Graham Hill”. Milwaukee Sentinel. (Wisconsin, U.S.). UPI. . p. 5, part 2. 
  9. ^ „After cheating death 20 years, Hill killed in air crash”. Daytona Beach Morning Journal. (Florida, U.S.). Associated Press. . p. 1C.