Sezonul de Formula 1 din 1996

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Campionatul Mondial de Formula 1
Sezonul 1996
Campionul la Piloți
Damon Hill juillet 1995.jpg
Regatul Unit Damon Hill (Primul titlu)
Campionul la Constructori
11-POR-1996.jpg
Regatul Unit Williams-Renault (Al 8-lea titlu)
Informații
Durată
10 martie - 13 octombrie
Nr. curse
16
Nr. piloți
24
Nr. echipe
11

Campionatul Mondial de Formula 1 din 1996 a fost cel de-al 50-lea sezon al curselor auto pentru mașinile de Formula 1, recunoscut de organismul de conducere al sportului internațional, Federația Internațională de Automobilism, ca fiind competiția de cea mai înaltă clasă pentru mașinile de curse. A inclus cea de-a 47-a ediție a Campionatului Mondial al Piloților, și a 39-a ediție a Campionatului Mondial al Constructorilor. Sezonul a fost disputat pe parcursul a șaisprezece curse, începând în Australia pe 9 martie și terminându-se în Japonia pe 13 octombrie.[1][2]

Damon Hill a câștigat campionatul la piloți la doi ani după ce a fost bătut cu un punct de Michael Schumacher, făcându-l primul fiu al unui campion mondial (tatăl său, Graham, câștigând titlul în 1962 și 1968) care a câștigat el însuși titlul.[3][4][5] Williams-Renault a câștigat cu ușurință titlul constructorilor, deoarece nu a existat niciun alt concurent suficient de puternic pentru a pune o provocare consistentă pe tot parcursul campionatului.[2][6] Acesta a fost, de asemenea, începutul sfârșitului dominanței lui Williams din anii 1990, deoarece s-a anunțat că Hill și designerul Adrian Newey vor pleca la încheierea sezonului, producătorul de motoare, Renault, plecând și el după 1997.[7][8][9]

Piloții și echipele înscrise în campionat[modificare | modificare sursă]

Sistemul de numerotare utilizat din 1974 a fost abandonat.[10] Ferrari a primit numerele 1 și 2 după ce l-a semnat pe campionul en-titre, Michael Schumacher, în ciuda faptului că a terminat campionatul constructorilor din anul precedent pe locul trei, Benetton a primit numerele 3 și 4 pentru câștigarea Campionatului Constructorilor, Williams a obținut numerele 5 și 6 pentru că a terminat pe locul doi, McLaren a obținut 7 și 8 pentru clasarea pe locul patru, Ligier a obținut 9 și 10 pentru locul cinci și așa mai departe, numărul 13 fiind omis.[11][12]

Piloții și echipele următoare au fost incluse în sezonul din 1996 al campionatului. Toate echipele au concurat cu anvelopele furnizate de Goodyear.

Imagine Concurent Constructor Motor Șasiu Piloți
Nr. Numele pilotului Etape
Ferrari F310 Italia Scuderia Ferrari Ferrari Ferrari 046 3.0 V10 F310 1 Germania Michael Schumacher Toate
2 Regatul Unit Eddie Irvine Toate
Benetton B196 Italia Mild Seven Benetton Renault Benetton Renault RS8 3.0 V10 B196 3 Franța Jean Alesi Toate
4 Austria Gerhard Berger Toate
Williams FW18 Regatul Unit Rothmans Williams Renault Williams Renault RS8 3.0 V10 FW18 5 Regatul Unit Damon Hill Toate
6 Canada Jacques Villeneuve Toate
McLaren MP4/11 Regatul Unit Marlboro McLaren Mercedes McLaren Mercedes FO 110/3 3.0 V10 MP4/11
MP4/11B
7 Finlanda Mika Häkkinen Toate
8 Regatul Unit David Coulthard Toate
Ligier JS43 Franța Ligier Gauloises Blondes Ligier Mugen-Honda MF-301 HA 3.0 V10 JS43 9 Franța Olivier Panis Toate
10 Brazilia Pedro Diniz Toate
Jordan 196 Republica Irlanda Benson & Hedges Total Jordan Peugeot Jordan Peugeot A12 EV5 3.0 V10 196 11 Brazilia Rubens Barrichello Toate
12 Regatul Unit Martin Brundle Toate
Sauber C15 Elveția Red Bull Sauber Ford Sauber Ford JD Zetec-R 3.0 V10 C15 14 Regatul Unit Johnny Herbert Toate
15 Germania Heinz-Harald Frentzen Toate
Footwork FA17 Regatul Unit Footwork Hart Footwork Hart 830 3.0 V8 FA17 16 Brazilia Ricardo Rosset Toate
17 Țările de Jos Jos Verstappen Toate
Tyrrell 024 Regatul Unit Tyrrell Yamaha Tyrrell Yamaha OX11A 3.0 V10 024 18 Japonia Ukyo Katayama Toate
19 Finlanda Mika Salo Toate
Minardi M195B Italia Minardi Team Minardi Ford ED2 3.0 V8
Ford ED3 3.0 V8
M195B 20 Portugalia Pedro Lamy Toate
21 Italia Giancarlo Fisichella 1, 4–10
Brazilia Tarso Marques 2–3
Italia Giovanni Lavaggi 11–16
Forti FG03 Italia Forti Grand Prix[a] Forti Ford ECA Zetec-R 3.0 V8 FG01B
FG03
22 Italia Luca Badoer 1–10
23 Italia Andrea Montermini 1–10
Sursa:[2][11][14][15]

Calendar[modificare | modificare sursă]

Națiunile care au găzduit curse de Formula 1 în 1996 sunt arătate în verde. Națiunile care au găzduit curse de Formula 1 în trecut sunt arătate în gri închis

Următoarele șaisprezece Mari Premii au avut loc în 1996.

1. Australia 2. Brazilia 3. Argentina 4. Uniunea Europeană
Marele Premiu al Australiei
8-10 martie
Marele Premiu al Braziliei
29-31 martie
Marele Premiu al Argentinei
5-7 aprilie
Marele Premiu al Europei
26-28 aprilie
Albert Lake Park Street Circuit in Melbourne, Australia.svg
Albert Park (S)
Interlagos 1997.jpg
Interlagos (P)
Autódromo Oscar y Juan Gálvez Circuito N° 6 por Senna.svg
Oscar Alfredo Gálvez (P)
Circuit Nürburgring-1995-GP.svg
Nürburgring (P)
5. San Marino 6. Monaco 7. Spania 8. Canada
Marele Premiu al statului San Marino
3-5 mai
Marele Premiu al Principatului Monaco
16, 18-19 mai
Marele Premiu al Spaniei
31 mai-2 iun
Marele Premiu al Canadei
14-16 iunie
Imola.svg
Imola (P)
Circuit de Monaco 1986.png
Monaco (S)
Circuit Catalunya 1995-2003.svg
Catalunya (P)
Circuit Gilles Villeneuve (1996-2001).svg
Gilles Villeneuve (S)
9. Franța 10. Regatul Unit 11. Germania 12. Ungaria
Marele Premiu al Franței
28-30 iunie
Marele Premiu al Marii Britanii
12-14 iulie
Marele Premiu al Germaniei
26-28 iulie
Marele Premiu al Ungariei
9-11 august
Circuit de Nevers Magny-Cours (1992-2002).svg
Magny-Cours (P)
Silverstone Circuit 1996.png
Silverstone (P)
Hockenheimring prior to 2002.svg
Hockenheimring (P)
Hungaroring circuit 1989-2002.svg
Hungaroring (P)
13. Belgia 14. Italia 15. Portugalia 16. Japonia
Marele Premiu al Belgiei
23-25 august
Marele Premiu al Italiei
6-8 septembrie
Marele Premiu al Portugaliei
20-22 septembrie
Marele Premiu al Japoniei
11-13 octombrie
Spa 1995-2003.png
Spa-Francorchamps (P)
Monza 1995-1999.png
Monza (P)
Circuit Estoril.png
Estoril (P)
Suzuka circuit map (1987-2002).svg
Suzuka (P)
(P) - pistă; (S) - stradă. Surse:[1][2]

Rezultate și clasamente[modificare | modificare sursă]

Marile Premii[modificare | modificare sursă]

Etapa Mare Premiu Pole position Cel mai rapid tur Pilotul câștigător Constructorul câștigător Raport
1 Australia Marele Premiu al Australiei Canada Jacques Villeneuve Canada Jacques Villeneuve Regatul Unit Damon Hill Regatul Unit Williams-Renault Raport
2 Brazilia Marele Premiu al Braziliei Regatul Unit Damon Hill Regatul Unit Damon Hill Regatul Unit Damon Hill Regatul Unit Williams-Renault Raport
3 Argentina Marele Premiu al Argentinei Regatul Unit Damon Hill Franța Jean Alesi Regatul Unit Damon Hill Regatul Unit Williams-Renault Raport
4 Uniunea Europeană Marele Premiu al Europei Regatul Unit Damon Hill Regatul Unit Damon Hill Canada Jacques Villeneuve Regatul Unit Williams-Renault Raport
5 San Marino Marele Premiu al statului San Marino Germania Michael Schumacher Regatul Unit Damon Hill Regatul Unit Damon Hill Regatul Unit Williams-Renault Raport
6 Monaco Marele Premiu al Principatului Monaco Germania Michael Schumacher Franța Jean Alesi Franța Olivier Panis Franța Ligier-Mugen-Honda Raport
7 Spania Marele Premiu al Spaniei Regatul Unit Damon Hill Germania Michael Schumacher Germania Michael Schumacher Italia Ferrari Raport
8 Canada Marele Premiu al Canadei Regatul Unit Damon Hill Canada Jacques Villeneuve Regatul Unit Damon Hill Regatul Unit Williams-Renault Raport
9 Franța Marele Premiu al Franței Germania Michael Schumacher Canada Jacques Villeneuve Regatul Unit Damon Hill Regatul Unit Williams-Renault Raport
10 Regatul Unit Marele Premiu al Marii Britanii Regatul Unit Damon Hill Canada Jacques Villeneuve Canada Jacques Villeneuve Regatul Unit Williams-Renault Raport
11 Germania Marele Premiu al Germaniei Regatul Unit Damon Hill Regatul Unit Damon Hill Regatul Unit Damon Hill Regatul Unit Williams-Renault Raport
12 Ungaria Marele Premiu al Ungariei Germania Michael Schumacher Regatul Unit Damon Hill Canada Jacques Villeneuve Regatul Unit Williams-Renault Raport
13 Belgia Marele Premiu al Belgiei Canada Jacques Villeneuve Austria Gerhard Berger Germania Michael Schumacher Italia Ferrari Raport
14 Italia Marele Premiu al Italiei Regatul Unit Damon Hill Germania Michael Schumacher Germania Michael Schumacher Italia Ferrari Raport
15 Portugalia Marele Premiu al Portugaliei Regatul Unit Damon Hill Canada Jacques Villeneuve Canada Jacques Villeneuve Regatul Unit Williams-Renault Raport
16 Japonia Marele Premiu al Japoniei Canada Jacques Villeneuve Canada Jacques Villeneuve Regatul Unit Damon Hill Regatul Unit Williams-Renault Raport

Sistemul de punctaj[modificare | modificare sursă]

Punctele sunt acordate primilor șase piloți care au terminat în fiecare cursă, folosind următoarea structură:

Loc 1 2 3 4 5 6
Puncte 10 6 4 3 2 1

Pentru a obține toate punctele, câștigătorul cursei trebuie să termine cel puțin 75% din distanța programată.[1] Jumătate de puncte sunt acordate dacă câștigătorul cursei termină mai puțin de 75% din distanță, cu condiția terminării a cel puțin două tururi complete. În cazul de egalitate la încheierea campionatului, se folosește un sistem de numărătoare, cel mai bun rezultat fiind folosit pentru a decide clasamentul final.[2]

Note
  • ^1 - În cazul în care nu sunt încheiate două tururi complete, nu se acordă nici un punct și cursa este abandonată.
  • ^2 - În cazul în care doi sau mai mulți piloți realizează același cel mai bun rezultat de un număr egal de ori, se va folosi următorul cel mai bun rezultat. Dacă doi sau mai mulți piloți vor avea un număr egal de rezultate de un număr egal de ori, FIA va nominaliza câștigătorul conform unor criterii pe care le va considera potrivite.

Clasament Campionatul Mondial al Piloților[modificare | modificare sursă]

Poz. Pilot AUS
Australia
BRA
Brazilia
ARG
Argentina
EUR
Uniunea Europeană
SMR
San Marino
MON
Monaco
ESP
Spania
CAN
Canada
FRA
Franța
GBR
Regatul Unit
GER
Germania
HUN
Ungaria
BEL
Belgia
ITA
Italia
POR
Portugalia
JPN
Japonia
Puncte
1 Regatul Unit Damon Hill 1 1P
R
1P 4P
R
1R Ret RetP 1P 1 RetP 1P
R
2R 5 RetP 2P 1[b] 97
2 Canada Jacques Villeneuve 2P
R
Ret 2 1 11dagger Ret 3 2R 2R 1R 3 1 2P 7 1R RetP
R
78
3 Germania Michael Schumacher Ret 3 Ret 2 2P RetP 1R Ret NSP Ret 4 9daggerP 1 1R 3 2 59
4 Franța Jean Alesi Ret 2 3R Ret 6 RetR 2 3 3 Ret 2 3 4 2 4 Ret 47
5 Finlanda Mika Häkkinen 5 4 Ret 8 8dagger 6dagger 5 5 5 3 Ret 4 3 3 Ret 3 31
6 Austria Gerhard Berger 4 Ret Ret 9 3 Ret Ret Ret 4 2 13dagger Ret 6R Ret 6 4 21
7 Regatul Unit David Coulthard Ret Ret 7 3 Ret 2 Ret 4 6 5 5 Ret Ret Ret 13 8 18
8 Brazilia Rubens Barrichello Ret Ret 4 5 5 Ret Ret Ret 9 4 6 6 Ret 5 Ret 9 14
9 Franța Olivier Panis 7 6 8 Ret Ret 1 Ret Ret 7 Ret 7 5 Ret Ret 10 7 13
10 Regatul Unit Eddie Irvine 3 7 5 Ret 4 7dagger Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret 5 Ret 11
11 Regatul Unit Martin Brundle Ret 12dagger Ret 6 Ret Ret Ret 6 8 6 10 Ret Ret 4 9 5 8
12 Germania Heinz-Harald Frentzen 8 Ret Ret Ret Ret 4dagger 4 Ret Ret 8 8 Ret Ret Ret 7 6 7
13 Finlanda Mika Salo 6 5 Ret DSC Ret 5dagger DSC Ret 10 7 9 Ret 7 Ret 11 Ret 5
14 Regatul Unit Johnny Herbert Ret Ret 9 7 Ret 3 Ret 7 DSC 9 Ret Ret Ret 9dagger 8 10 4
15 Brazilia Pedro Diniz 10 8 Ret 10 7 Ret 6 Ret Ret Ret Ret Ret Ret 6 Ret Ret 2
16 Țările de Jos Jos Verstappen Ret Ret 6 Ret Ret Ret Ret Ret Ret 10 Ret Ret Ret 8 Ret 11 1
Japonia Ukyo Katayama 11 9 Ret DSC Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret 7 8 10 12 Ret 0
Brazilia Ricardo Rosset 9 Ret Ret 11 Ret Ret Ret Ret 11 Ret 11 8 9 Ret 14 13 0
Italia Giancarlo Fisichella Ret 13 Ret Ret Ret 8 Ret 11 0
Portugalia Pedro Lamy Ret 10 Ret 12 9 Ret Ret Ret 12 Ret 12 Ret 10 Ret 16 12 0
Italia Luca Badoer NSC 11 Ret NSC 10 Ret NSC Ret Ret NSC 0
Italia Giovanni Lavaggi NSC 10dagger NSC Ret 15 NSC 0
Italia Andrea Montermini NSC Ret 10 NSC NSC NS NSC Ret Ret NSC 0
Brazilia Tarso Marques Ret Ret 0
Poz. Pilot AUS
Australia
BRA
Brazilia
ARG
Argentina
EUR
Uniunea Europeană
SMR
San Marino
MON
Monaco
ESP
Spania
CAN
Canada
FRA
Franța
GBR
Regatul Unit
GER
Germania
HUN
Ungaria
BEL
Belgia
ITA
Italia
POR
Portugalia
JPN
Japonia
Puncte
Sursa:[3]
Legendă
Culoare Rezultat
Auriu Câștigător
Argintiu Locul 2
Bronz Locul 3
Verde Alte locuri care punctează
Albastru Alte locuri
Nu s-a clasat, dar a terminat cursa (NC)
Purpuriu Nu s-a clasat, retras (Ret)
Negru Descalificat (DSC)
Alb Nu a luat startul (NS)
Cursă anulată (C)
Roșu Nu s-a calificat (NSC)
Fără culoare Doar s-a antrenat (DSA)
Exclus (EX)
Nu a participat (celulă goală)
Adnotare Însemnătate
P Pole position
R Cel mai rapid tur
dagger Nu a terminat, dar a parcurs mai mult de 90% din cursă

Clasament Campionatul Mondial al Constructorilor[modificare | modificare sursă]

Poz. Constructor AUS
Australia
BRA
Brazilia
ARG
Argentina
EUR
Uniunea Europeană
SMR
San Marino
MON
Monaco
ESP
Spania
CAN
Canada
FRA
Franța
GBR
Regatul Unit
GER
Germania
HUN
Ungaria
BEL
Belgia
ITA
Italia
POR
Portugalia
JPN
Japonia
Puncte
1 Regatul Unit Williams-Renault 1 1P
R
1P 1 1R Ret 3 1P 1 1R 1P
R
1[c] 2P 7 1R 1 175
2P
R
Ret 2 4P
R
11dagger Ret RetP 2R 2R RetP 3 2R 5 RetP 2P RetP
R
2 Italia Ferrari 3 3 5 2 2P 7dagger 1R Ret Ret Ret 4 9daggerP 1 1R 3 2 70
Ret 7 Ret Ret 4 RetP Ret Ret NSP Ret Ret Ret Ret Ret 5 Ret
3 Italia Benetton-Renault 4 2 3R 9 3 RetR 2 3 3 2 2 3 4 2 4 4 68
Ret Ret Ret Ret 6 Ret Ret Ret 4 Ret 13dagger Ret 6R Ret 6 Ret
4 Regatul Unit McLaren-Mercedes 5 4 7 3 8dagger 2 5 4 5 3 5 4 3 3 13 3 49
Ret Ret Ret 8 Ret 6dagger Ret 5 6 5 Ret Ret Ret Ret Ret 8
5 Republica Irlanda Jordan-Peugeot Ret 12 4 5 5 Ret Ret 6 8 4 6 6 Ret 4 9 5 22
Ret Ret Ret 6 Ret Ret Ret Ret 9 6 10 Ret Ret 5 Ret 9
6 Franța Ligier-Mugen-Honda 7 6 8 10 7 1 6 Ret 7 Ret 7 5 Ret 6 10 7 15
10 8 Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret
7 Elveția Sauber-Ford 8 Ret 9 7 Ret 3 4 7 Ret 8 8 Ret Ret 9dagger 7 6 11
Ret Ret Ret Ret Ret 4dagger Ret Ret DSC 9 Ret Ret Ret Ret 8 10
8 Regatul Unit Tyrrell-Yamaha 6 5 Ret DSC Ret 5dagger Ret Ret 10 7 9 7 7 10 11 Ret 5
11 9 Ret DSC Ret Ret DSC Ret Ret Ret Ret Ret 8 Ret 12 Ret
9 Regatul Unit Footwork-Hart 9 Ret 6 11 Ret Ret Ret Ret 11 10 11 8 9 8 14 11 1
Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret 13
Italia Minardi-Ford Ret 10 Ret 12 9 Ret Ret 8 12 11 12 10dagger 10 Ret 15 12 0
Ret Ret Ret 13 Ret Ret Ret Ret Ret Ret NSC Ret NSC Ret 16 NSC
Italia Forti-Ford NSC 11 10 NSC 10 Ret NSC Ret Ret NSC 0
NSC Ret Ret NSC NSC NS NSC Ret Ret NSC
Poz. Constructor AUS
Australia
BRA
Brazilia
ARG
Argentina
EUR
Uniunea Europeană
SMR
San Marino
MON
Monaco
ESP
Spania
CAN
Canada
FRA
Franța
GBR
Regatul Unit
GER
Germania
HUN
Ungaria
BEL
Belgia
ITA
Italia
POR
Portugalia
JPN
Japonia
Puncte
Sursa:[6]
Legendă
Culoare Rezultat
Auriu Câștigător
Argintiu Locul 2
Bronz Locul 3
Verde Alte locuri care punctează
Albastru Alte locuri
Nu s-a clasat, dar a terminat cursa (NC)
Purpuriu Nu s-a clasat, retras (Ret)
Negru Descalificat (DSC)
Alb Nu a luat startul (NS)
Cursă anulată (C)
Roșu Nu s-a calificat (NSC)
Fără culoare Doar s-a antrenat (DSA)
Exclus (EX)
Nu a participat (celulă goală)
Adnotare Însemnătate
P Pole position
R Cel mai rapid tur
dagger Nu a terminat, dar a parcurs mai mult de 90% din cursă

Note:

  • Pozițiile sunt sortate după cel mai bun rezultat, rândurile nefiind legate de piloți. În caz de egalitate de puncte, cele mai bune poziții obținute au determinat rezultatul.

Rezultatele evenimentului non-campionat[modificare | modificare sursă]

Sezonul 1996 a inclus, de asemenea, un singur eveniment care nu a fost luat în considerare pentru Campionatul Mondial, Formula 1 indoor trophy la Salonul Auto Bologna. Acesta este, până în prezent, ultimul eveniment competitiv non-campionat din istoria Formulei 1, deoarece evenimentul va găzdui doar mașini de Formula 3000 începând cu 1997.

Numele cursei Locație Data Pilotul câștigător Constructor
Italia Formula 1 Indoor Trophy Salonul Auto Bologna 7–8 decembrie Italia Giancarlo Fisichella Italia Benetton

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Forti Grand Prix a intrat în faliment după Marele Premiu al Marii Britanii și nu a mai participat în campionat.[13]
  2. ^ Damon Hill și-a adjudecat titlul la piloți la Marele Premiu al Japoniei.
  3. ^ Williams-Renault și-a adjudecat titlul la constructori la Marele Premiu al Ungariei.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b service, Grandprix com-First & fastest: The original online F1 news. „The 1996 F1 calendar”. www.grandprix.com (în engleză). Accesat în . 
  2. ^ a b c d „1996 • STATS F1”. www.statsf1.com. Accesat în . 
  3. ^ a b FIA Formula One World Championship – Drivers points, www.fia.com, as archived at web.archive.org
  4. ^ „1994 • STATS F1”. www.statsf1.com. Accesat în . 
  5. ^ „Like father, like son - the second-generation F1 racers”. Formula1.com. Accesat în . 
  6. ^ a b FIA Formula One World Championship – Constructors points, www.fia.com, as archived at web.archive.org
  7. ^ „Hill on Villeneuve | Motor Sport Magazine Archive”. Motor Sport Magazine (în engleză). . Accesat în . 
  8. ^ „Williams admits mistake to let Newey go”. www.motorsport.com (în engleză). Accesat în . 
  9. ^ „The rise and fall of Williams”. www.racefans.net. Accesat în . 
  10. ^ „Numbers Nostalgia”. F1 Colours (în engleză). . Accesat în . 
  11. ^ a b „1996 FIA Formula One World Championship Entry List” (PDF). FIA.com. Fédération Internationale de l'Automobile. . Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  12. ^ „1995 • STATS F1”. www.statsf1.com. Accesat în . 
  13. ^ „Gallery: F1 teams that became defunct in the last 25 years”. www.motorsport.com (în engleză). Accesat în . 
  14. ^ „Models in 1996 • STATS F1”. www.statsf1.com. Accesat în . 
  15. ^ „All the drivers 1996 • STATS F1”. www.statsf1.com. Accesat în .