Sezonul de Formula 1 din 2006

Campionul la Piloți
Campionatul Mondial de Formula 1 Sezonul 2006
← Sezonul anterior Sezonul următor →
Durată	12 martie - 22 octombrie
Nr. curse	18
Nr. piloți	27
Nr. echipe	11

Fernando Alonso (Al 2-lea titlu)
Campionul la Constructori

Renault (Al 2-lea titlu)

Campionatul Mondial de Formula 1 din 2006 a fost cel de-al 60-lea sezon al curselor auto pentru mașinile de Formula 1, recunoscut de organismul de conducere al sportului internațional, Federația Internațională de Automobilism, ca fiind competiția de cea mai înaltă clasă pentru mașinile de curse. A inclus cea de-a 57-a ediție a Campionatului Mondial al Piloților, și a 49-a ediție a Campionatului Mondial al Constructorilor. Sezonul a fost disputat pe parcursul a optsprezece curse, începând în Bahrain pe 12 martie și terminându-se în Brazilia pe 22 octombrie. Acest sezon a marcat începutul utilizării motoarelor V8 de 2,4L în Formula 1, față de motoarele V10 de 3,0L care au fost folosite în sezoanele precedente, ce au continuat până la sfârșitul sezonului 2013. 2006 a fost, de asemenea, primul sezon din 1997 în care diferite configurații de motor au fost prezentate doar pentru Scuderia Toro Rosso, care avea un motor V10 de 3,0 litri Cosworth TJ2005-2.

Față de sezonul precedent, au avut loc mai multe schimbări pe piața piloților, începând deja în decembrie 2005, deoarece Fernando Alonso și-a încheiat o mutare la McLaren pentru 2007.^[1] În septembrie 2006, Michael Schumacher și-a anunțat retragerea din Formula 1 la sfârșitul sezonului, cu pilotul ce a terminat pe locul 2 în 2003 și 2005, Kimi Räikkönen, fiind anunțat drept înlocuitorul său la Ferrari.^[2]^[3] Printre alte plecări notabile s-a numărat și Juan Pablo Montoya, care a părăsit McLaren la mijlocul sezonului pentru a urma o carieră în NASCAR.^[4]

Campionatul la Piloți a fost câștigat de Fernando Alonso de la Renault pentru al doilea an consecutiv, Alonso devenind cel mai tânăr dublu campion mondial la acea vreme. Pe atunci, septuplul campion mondial, Michael Schumacher, de la Scuderia Ferrari, a terminat pe locul secund, la 13 puncte în urmă. Campionatul Constructorilor a fost câștigat de Renault, care a învins Ferrari cu cinci puncte.^[5]

Piloții și echipele înscrise în campionat[modificare | modificare sursă]

Piloții și echipele următoare au fost incluse în sezonul din 2006 al campionatului.

Imagine	Concurent	Constructor	Motor	Șasiu	Pneu	Piloți
Imagine	Concurent	Constructor	Motor	Șasiu	Pneu	Nr.	Numele pilotului	Etape
	Mild Seven Renault F1 Team	Renault	Renault RS26 2.4 V8	R26	M	1	Fernando Alonso	Toate
	Mild Seven Renault F1 Team	Renault	Renault RS26 2.4 V8	R26	M	2	Giancarlo Fisichella	Toate
	Team McLaren Mercedes	McLaren	Mercedes FO 108S 2.4 V8	MP4-21	M	3	Kimi Räikkönen	Toate
						4	Juan Pablo Montoya	1–10
						4	Pedro de la Rosa	11–18
	Scuderia Ferrari Marlboro	Ferrari	Ferrari 056 2.4 V8	248 F1	B	5	Michael Schumacher	Toate
	Scuderia Ferrari Marlboro	Ferrari	Ferrari 056 2.4 V8	248 F1	B	6	Felipe Massa	Toate
	Panasonic Toyota Racing	Toyota	Toyota RVX-06 2.4 V8	TF106 TF106B	B	7	Ralf Schumacher	Toate
	Panasonic Toyota Racing	Toyota	Toyota RVX-06 2.4 V8	TF106 TF106B	B	8	Jarno Trulli	Toate
	Williams F1 Team	Williams	Cosworth CA2006 2.4 V8	FW28	B	9	Mark Webber	Toate
	Williams F1 Team	Williams	Cosworth CA2006 2.4 V8	FW28	B	10	Nico Rosberg	Toate
	Lucky Strike Honda Racing F1 Team	Honda	Honda RA806E 2.4 V8	RA106	M	11	Rubens Barrichello	Toate
	Lucky Strike Honda Racing F1 Team	Honda	Honda RA806E 2.4 V8	RA106	M	12	Jenson Button	Toate
	Red Bull Racing	RBR	Ferrari 056 2.4 V8	RB2	M	14	David Coulthard	Toate
						15	Christian Klien	Toate
						15	Robert Doornbos	Toate
	BMW Sauber F1 Team	BMW Sauber	BMW P86 2.4 V8	F1.06	M	16	Nick Heidfeld	Toate
						17	Jacques Villeneuve	1–12
						17	Robert Kubica	13–18
	Midland F1 Racing	MF1	Toyota RVX-06 2.4 V8	M16	B	18	Tiago Monteiro	Toate
	Spyker MF1 Racing^[a]	MF1	Toyota RVX-06 2.4 V8	M16	B	19	Christijan Albers	Toate
	Scuderia Toro Rosso	STR	Cosworth TJ2005-2 3.0 V10	STR1	M	20	Vitantonio Liuzzi	Toate
	Scuderia Toro Rosso	STR	Cosworth TJ2005-2 3.0 V10	STR1	M	21	Scott Speed	Toate
	Super Aguri F1 Team	Super Aguri	Honda RA806E 2.4 V8	SA05 SA06	B	22	Takuma Sato	Toate
						23	Yuji Ide	1–4
							Franck Montagny	5–11
							Sakon Yamamoto	12–18

Calendar[modificare | modificare sursă]

În 2006, FIA a anunțat că Marele Premiu al Belgiei nu va face parte din sezonul 2006 de Formula 1, deoarece autoritățile locale au început lucrări majore de reparații la Spa-Francorchamps.

1.	2.	3.	4.
Marele Premiu al Bahrainului 10-12 martie	Marele Premiu al Malaeziei 17-19 martie	Marele Premiu al Australiei 31 mar-2 apr	Marele Premiu al statului San Marino 21-23 aprilie
Sakhir (P)	Sepang (P)	Albert Park (S)	Imola (P)
5.	6.	7.	8.
Marele Premiu al Europei 5-7 mai	Marele Premiu al Spaniei 12-14 mai	Marele Premiu al Principatului Monaco 25, 27-28 mai	Marele Premiu al Marii Britanii 9-11 iunie
Nürburgring (P)	Catalunya (P)	Monaco (S)	Silverstone (P)
9.	10.	11.	12.
Marele Premiu al Canadei 23-25 iunie	Marele Premiu al Statelor Unite 30 iun-2 iul	Marele Premiu al Franței 14-16 iulie	Marele Premiu al Germaniei 28-30 iulie
Gilles Villeneuve (S)	Indianapolis (P)	Magny-Cours (P)	Hockenheimring (P)
13.	14.	15.	16.
Marele Premiu al Ungariei 4-6 august	Marele Premiu al Turciei 25-27 august	Marele Premiu al Italiei 8-10 septembrie	Marele Premiu al Chinei 29 sep-1 oct
Hungaroring (P)	Istanbul Park (P)	Monza (P)	Shanghai (P)
17.	18.
Marele Premiu al Japoniei 6-8 octombrie	Marele Premiu al Braziliei 20-22 octombrie
Suzuka (P)	Interlagos (P)
(P) - pistă; (S) - stradă.

Rezultate și clasamente[modificare | modificare sursă]

Marile Premii[modificare | modificare sursă]

Etapa	Mare Premiu	Pole position	Cel mai rapid tur	Pilotul câștigător	Constructorul câștigător	Pneu	Raport	Lider
Etapa	Mare Premiu	Pole position	Cel mai rapid tur	Pilotul câștigător	Constructorul câștigător	Pneu	Raport	Pilot	Dif.
1	MP al Bahrainului	Michael Schumacher	Nico Rosberg	Fernando Alonso	Renault	M	Raport	ALO	2
2	MP al Malaeziei	Giancarlo Fisichella	Fernando Alonso	Giancarlo Fisichella	Renault	M	Raport		7
3	MP al Australiei	Jenson Button	Kimi Räikkönen	Fernando Alonso	Renault	M	Raport		14
4	MP al statului San Marino	Michael Schumacher	Fernando Alonso	Michael Schumacher	Ferrari	B	Raport		15
5	MP al Europei	Fernando Alonso	Michael Schumacher	Michael Schumacher	Ferrari	B	Raport		13
6	MP al Spaniei	Fernando Alonso	Felipe Massa	Fernando Alonso	Renault	M	Raport		15
7	MP al Principatului Monaco	Fernando Alonso	Michael Schumacher	Fernando Alonso	Renault	M	Raport		21
8	MP al Marii Britanii	Fernando Alonso	Fernando Alonso	Fernando Alonso	Renault	M	Raport		23
9	MP al Canadei	Fernando Alonso	Kimi Räikkönen	Fernando Alonso	Renault	M	Raport		25
10	MP al Statelor Unite	Michael Schumacher	Michael Schumacher	Michael Schumacher	Ferrari	B	Raport		19
11	MP al Franței	Michael Schumacher	Michael Schumacher	Michael Schumacher	Ferrari	B	Raport		17
12	MP al Germaniei	Kimi Räikkönen	Michael Schumacher	Michael Schumacher	Ferrari	B	Raport		11
13	MP al Ungariei	Kimi Räikkönen	Felipe Massa	Jenson Button	Honda	M	Raport		10
14	MP al Turciei	Felipe Massa	Michael Schumacher	Felipe Massa	Ferrari	B	Raport		12
15	MP al Italiei	Kimi Räikkönen	Kimi Räikkönen	Michael Schumacher	Ferrari	B	Raport		2
16	MP al Chinei	Fernando Alonso	Fernando Alonso	Michael Schumacher	Ferrari	B	Raport	MSC	0
17	MP al Japoniei	Felipe Massa	Fernando Alonso	Fernando Alonso	Renault	M	Raport	ALO	10
18	MP al Braziliei	Felipe Massa	Michael Schumacher	Felipe Massa	Ferrari	B	Raport	ALO	13

Sistemul de punctaj[modificare | modificare sursă]

Punctele sunt acordate primilor opt piloți care au terminat în fiecare cursă, folosind următoarea structură:

Loc	1	2	3	4	5	6	7	8
Puncte	10	8	6	5	4	3	2	1

Pentru a obține toate punctele, câștigătorul cursei trebuie să termine cel puțin 75% din distanța programată.^[1] Jumătate de puncte sunt acordate dacă câștigătorul cursei termină mai puțin de 75% din distanță, cu condiția terminării a cel puțin două tururi complete. În cazul de egalitate la încheierea campionatului, se folosește un sistem de numărătoare, cel mai bun rezultat fiind folosit pentru a decide clasamentul final.^[2]

Note

^1 - În cazul în care nu sunt încheiate două tururi complete, nu se acordă nici un punct și cursa este abandonată.
^2 - În cazul în care doi sau mai mulți piloți realizează același cel mai bun rezultat de un număr egal de ori, se va folosi următorul cel mai bun rezultat. Dacă doi sau mai mulți piloți vor avea un număr egal de rezultate de un număr egal de ori, FIA va nominaliza câștigătorul conform unor criterii pe care le va considera potrivite.

Clasament Campionatul Mondial al Piloților[modificare | modificare sursă]

Poz.	Pilot	BHR	MAL	AUS	SMR	EUR	ESP	MON	GBR	CAN	USA	FRA	GER	HUN	TUR	ITA	CHN	JPN	BRA	Puncte
1	Fernando Alonso	1	2_R	1	2_R	2^P	1^P	1^P	1P R	1^P	5	2	5	Ret	2	Ret	2P R	1_R	2^[b]	134
2	Michael Schumacher	2^P	6	Ret	1^P	1_R	2	5_R	2	2	1P R	1P R	1_R	8	3_R	1	1	Ret	4_R	121
3	Felipe Massa	9	5	Ret	4	3	4_R	9	5	5	2	3	2	7_R	1^P	9	Ret	2^P	1^P	80
4	Giancarlo Fisichella	Ret	1^P	5	8	6	3	6	4	4	3	6	6	Ret	6	4	3	3	6	72
5	Kimi Räikkönen	3	Ret	2_R	5	4	5	Ret	3	3_R	Ret	5	3^P	Ret^P	Ret	2P R	Ret	5	5	65
6	Jenson Button	4	3	10_R	7	Ret	6	11	Ret	9	Ret	Ret	4	1	4	5	4	4	3	56
7	Rubens Barrichello	15	10	7	10	5	7	4	10	Ret	6	Ret	Ret	4	8	6	6	12	7	30
8	Juan Pablo Montoya	5	4	Ret	3	Ret	Ret	2	6	Ret	Ret									26
9	Nick Heidfeld	12	Ret	4	13	10	8	7	7	7	Ret	8	Ret	3	14	8	7	8	17	23
10	Ralf Schumacher	14	8	3	9	Ret	Ret	8	Ret	Ret	Ret	4	9	6	7	15	Ret	7	Ret	20
11	Pedro de la Rosa											7	Ret	2	5	Ret	5	11	8	19
12	Jarno Trulli	16	9	Ret	Ret	9	10	17	11	6	4	Ret	7	12	9	7	Ret	6	Ret	15
13	David Coulthard	10	Ret	8	Ret	Ret	14	3	12	8	7	9	11	5	15	12	9	Ret	Ret	14
14	Mark Webber	6	Ret	Ret	6	Ret	9	Ret	Ret	12	Ret	Ret	Ret	Ret	10	10	8	Ret	Ret	7
15	Jacques Villeneuve	Ret	7	6	12	8	12	14	8	Ret	Ret	11	Ret							7
16	Robert Kubica													DSC	12	3	13	9	9	6
17	Nico Rosberg	7_R	Ret	Ret	11	7	11	Ret	9	Ret	9	14	Ret	Ret	Ret	Ret	11	10	Ret	4
18	Christian Klien	8	Ret	Ret	Ret	Ret	13	Ret	14	11	Ret	12	8	Ret	11	11				2
19	Vitantonio Liuzzi	11	11	Ret	14	Ret	15	10	13	13	8	13	10	Ret	Ret	14	10	14	13	1
20	Scott Speed	13	Ret	9	15	11	Ret	13	Ret	10	Ret	10	12	11	13	13	14	18	11	0
21	Tiago Monteiro	17	13	Ret	16	12	16	15	16	14	Ret	Ret	DSC	9	Ret	Ret	Ret	16	15	0
22	Christijan Albers	Ret	12	11	Ret	13	Ret	12	15	Ret	Ret	15	DSC	10	Ret	17	15	Ret	14	0
23	Takuma Sato	18	14	12	Ret	Ret	17	Ret	17	15	Ret	Ret	Ret	13	NC	16	DSC	15	10	0
24	Robert Doornbos																12	13	12	0
25	Yuji Ide	Ret	Ret	13	Ret															0
26	Sakon Yamamoto												Ret	Ret	Ret	Ret	16	17	16	0
27	Franck Montagny					Ret	Ret	16	18	Ret	Ret	16								0
Poz.	Pilot	BHR	MAL	AUS	SMR	EUR	ESP	MON	GBR	CAN	USA	FRA	GER	HUN	TUR	ITA	CHN	JPN	BRA	Puncte
Sursa:^[7]

Legendă
Culoare	Rezultat
Auriu	Câștigător
Argintiu	Locul 2
Bronz	Locul 3
Verde	Alte locuri care punctează
Albastru	Alte locuri
Albastru	Nu s-a clasat, dar a terminat cursa (NC)
Purpuriu	Nu s-a clasat, retras (Ret)
Negru	Descalificat (DSC)
Alb	Nu a luat startul (NS)
Alb	Cursă anulată (C)
Roșu	Nu s-a calificat (NSC)
Fără culoare	Doar s-a antrenat (DSA)
	Exclus (EX)
	Nu a participat (celulă goală)
Adnotare	Însemnătate
P	Pole position
R	Cel mai rapid tur
	Nu a terminat, dar a parcurs mai mult de 90% din cursă

Clasament Campionatul Mondial al Constructorilor[modificare | modificare sursă]

Poz.	Constructor	BHR	MAL	AUS	SMR	EUR	ESP	MON	GBR	CAN	USA	FRA	GER	HUN	TUR	ITA	CHN	JPN	BRA	Puncte
1	Renault	1	1^P	1	2_R	2^P	1^P	1^P	1P R	1^P	3	2	5	Ret	2	4	2P R	1_R	2^[c]	206
1	Renault	Ret	2_R	5	8	6	3	6	4	4	5	6	6	Ret	6	Ret	3	3	6	206
2	Ferrari	2^P	5	Ret	1^P	1_R	2	5_R	2	2	1P R	1P R	1_R	7_R	1^P	1	1	2^P	1^P	201
2	Ferrari	9	6	Ret	4	3	4_R	9	5	5	2	3	2	8	3_R	9	Ret	Ret	4_R	201
3	McLaren-Mercedes	3	4	2_R	3	4	5	2	3	3_R	Ret	5	3^P	2	5	2P R	5	5	5	110
3	McLaren-Mercedes	5	Ret	Ret	5	Ret	Ret	Ret	6	Ret	Ret	7	Ret	Ret^P	Ret	Ret	Ret	11	8	110
4	Honda	4	3	7	7	5	6	4	10	9	6	Ret	4	1	4	5	4	4	3	86
4	Honda	15	10	10_R	10	Ret	7	11	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	4	8	6	6	12	7	86
5	BMW Sauber	12	7	4	12	8	8	7	7	7	Ret	8	Ret	3	12	3	7	8	9	36
5	BMW Sauber	Ret	Ret	6	13	10	12	14	8	Ret	Ret	11	Ret	DSC	14	8	13	9	17	36
6	Toyota	14	8	3	9	9	10	8	11	6	4	4	7	6	7	7	Ret	6	Ret	35
6	Toyota	16	9	Ret	Ret	Ret	Ret	17	Ret	Ret	Ret	Ret	9	12	9	15	Ret	7	Ret	35
7	RBR-Ferrari	8	Ret	8	Ret	Ret	13	3	12	8	7	9	8	5	11	11	9	13	12	16
7	RBR-Ferrari	10	Ret	Ret	Ret	Ret	14	Ret	14	11	Ret	12	11	Ret	15	12	12	Ret	Ret	16
8	Williams-Cosworth	6	Ret	Ret	6	7	9	Ret	9	12	9	14	Ret	Ret	10	10	8	10	Ret	11
8	Williams-Cosworth	7_R	Ret	Ret	11	Ret	11	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	11	Ret	Ret	11
9	STR-Cosworth	11	11	9	14	11	15	10	13	10	8	10	10	11	13	13	10	14	11	1
9	STR-Cosworth	13	Ret	Ret	15	Ret	Ret	13	Ret	13	Ret	13	12	Ret	Ret	14	14	18	13	1
10	MF1-Toyota	17	12	11	16	12	16	12	15	14	Ret	15	DSC	9	Ret	17	15	16	14	0
10	MF1-Toyota	Ret	13	Ret	Ret	13	Ret	15	16	Ret	Ret	Ret	DSC	10	Ret	Ret	Ret	Ret	15	0
11	Super Aguri-Honda	18	14	12	Ret	Ret	17	16	17	15	Ret	16	Ret	13	NC	16	16	15	10	0
11	Super Aguri-Honda	Ret	Ret	13	Ret	Ret	Ret	Ret	18	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	DSC	17	16	0
Poz.	Constructor	BHR	MAL	AUS	SMR	EUR	ESP	MON	GBR	CAN	USA	FRA	GER	HUN	TUR	ITA	CHN	JPN	BRA	Puncte
Sursa:^[7]

Legendă
Culoare	Rezultat
Auriu	Câștigător
Argintiu	Locul 2
Bronz	Locul 3
Verde	Alte locuri care punctează
Albastru	Alte locuri
Albastru	Nu s-a clasat, dar a terminat cursa (NC)
Purpuriu	Nu s-a clasat, retras (Ret)
Negru	Descalificat (DSC)
Alb	Nu a luat startul (NS)
Alb	Cursă anulată (C)
Roșu	Nu s-a calificat (NSC)
Fără culoare	Doar s-a antrenat (DSA)
	Exclus (EX)
	Nu a participat (celulă goală)
Adnotare	Însemnătate
P	Pole position
R	Cel mai rapid tur
	Nu a terminat, dar a parcurs mai mult de 90% din cursă

Note:

Pozițiile sunt sortate după cel mai bun rezultat, rândurile nefiind legate de piloți. În caz de egalitate de puncte, cele mai bune poziții obținute au determinat rezultatul.

Note[modificare | modificare sursă]

^ Midland a intrat în primele 15 Mari Premii ca „Midland F1 Racing”. După ce Spyker a cumpărat echipa, a concurat în ultimele trei curse cu licență neerlandeză.^[6]
^ Fernando Alonso și-a adjudecat titlul la constructori la Marele Premiu al Braziliei.
^ Renault și-a adjudecat titlul la constructori la Marele Premiu al Braziliei.

Referințe[modificare | modificare sursă]

^ „Alonso will join McLaren in 2007”. BBC Sport. 19 decembrie 2005. Accesat în 17 august 2015.
^ „Schumacher to quit at the end of the year”. BBC Sport. 10 septembrie 2006. Accesat în 17 august 2015.
^ „Ferrari reveal Raikkonen signing”. BBC Sport. 10 septembrie 2006. Accesat în 17 august 2015.
^ „McLaren agree to release Montoya”. BBC Sport. 11 iulie 2006. Accesat în 17 august 2015.
^ 2006 FIA Formula One World Championship standings, www.fia.com, 11 January 2007 Retrieved via web.archive.org on 12 September 2013
^ „Midland team bought by Spyker”. formula1.com. 9 septembrie 2006. Accesat în 9 septembrie 2006. ^{[nefuncțională]}
^ ^a ^b „F1 Championship Classification 2006”. Fédération Internationale de l'Automobile. Arhivat din original la 9 iunie 2012. Accesat în 1 decembrie 2018.

[Midland-7] Midland a intrat în primele 15 Mari Premii ca „Midland F1 Racing”. După ce Spyker a cumpărat echipa, a concurat în ultimele trei curse cu licență neerlandeză.^[6]

[8] Fernando Alonso și-a adjudecat titlul la constructori la Marele Premiu al Braziliei.

[10] Renault și-a adjudecat titlul la constructori la Marele Premiu al Braziliei.

[1] „Alonso will join McLaren in 2007”. BBC Sport. 19 decembrie 2005. Accesat în 17 august 2015.

[2] „Schumacher to quit at the end of the year”. BBC Sport. 10 septembrie 2006. Accesat în 17 august 2015.

[3] „Ferrari reveal Raikkonen signing”. BBC Sport. 10 septembrie 2006. Accesat în 17 august 2015.

[4] „McLaren agree to release Montoya”. BBC Sport. 11 iulie 2006. Accesat în 17 august 2015.

[FIA-5] 2006 FIA Formula One World Championship standings, www.fia.com, 11 January 2007 Retrieved via web.archive.org on 12 September 2013

[Spyker-6] „Midland team bought by Spyker”. formula1.com. 9 septembrie 2006. Accesat în 9 septembrie 2006. ^{[nefuncțională]}

[:0-9] „F1 Championship Classification 2006”. Fédération Internationale de l'Automobile. Arhivat din original la 9 iunie 2012. Accesat în 1 decembrie 2018.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[a]

[b]

[7]

[c]

[6]