Sezonul de Formula 1 din 2006

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Campionatul Mondial de Formula 1
Sezonul 2006
Campionul la Piloți
Fernando Alonso 2006 United States GP (178149823).jpg
Spania Fernando Alonso (Al 2-lea titlu)
Campionul la Constructori
Renault duo 2006 Brazil.jpg
Franța Renault (Al 2-lea titlu)
Informații
Durată 12 martie - 22 octombrie
Nr. de curse 18
Nr. de piloți 27
Nr. de echipe 11
Alte sezoane
2005 2007

Campionatul Mondial FIA de Formula 1 din 2006 a fost cel de-al 57-lea sezon din campionatul de curse auto pentru mașinile de Formula 1, recunoscut de organismul de conducere al sportului internațional, Federația Internațională de Automobilism (FIA), ca fiind competiția de cea mai înaltă clasă pentru mașinile de curse. Campionatul a fost disputat pe parcursul a optsprezece curse, începând în Bahrain pe 12 martie și terminându-se în Brazilia pe 22 octombrie. Acest sezon a marcat începutul utilizării motoarelor V8 de 2,4L în Formula 1, față de motoarele V10 de 3,0L care au fost folosite în sezoanele precedente, ce au continuat până la sfârșitul sezonului 2013. 2006 a fost, de asemenea, primul sezon din 1997 în care diferite configurații de motor au fost prezentate doar pentru Scuderia Toro Rosso, care avea un motor V10 de 3,0 litri Cosworth TJ2005-2.

Față de sezonul precedent, au avut loc mai multe schimbări pe piața piloților, începând deja în decembrie 2005, deoarece Fernando Alonso și-a încheiat o mutare la McLaren pentru 2007.[1] În septembrie 2006, Michael Schumacher și-a anunțat retragerea din Formula 1 la sfârșitul sezonului, cu pilotul ce a terminat pe locul 2 în 2003 și 2005, Kimi Räikkönen, fiind anunțat drept înlocuitorul său la Ferrari.[2][3] Printre alte plecări notabile s-a numărat și Juan Pablo Montoya, care a părăsit McLaren la mijlocul sezonului pentru a urma o carieră în NASCAR.[4]

Campionatul la Piloți a fost câștigat de Fernando Alonso de la Renault pentru al doilea an consecutiv, Alonso devenind cel mai tânăr dublu campion mondial la acea vreme. Pe atunci, septuplul campion mondial, Michael Schumacher, de la Scuderia Ferrari, a terminat pe locul secund, la 13 puncte în urmă. Campionatul Constructorilor a fost câștigat de Renault, care a învins Ferrari cu cinci puncte.[5]

Piloții și echipele înscrise în campionat[modificare | modificare sursă]

Piloții și echipele următoare au fost incluse în sezonul din 2006 al campionatului.

Imagine Concurent Constructor Șasiu Motor Pneu Piloți
Nr. Numele pilotului Etape
Renault R26 Franța Mild Seven Renault F1 Team Renault R26 Renault RS26 2.4 V8 M 1 Spania Fernando Alonso Toate
2 Italia Giancarlo Fisichella Toate
McLaren MP4-21 Regatul Unit Team McLaren Mercedes McLaren-Mercedes MP4-21 Mercedes FO 108S 2.4 V8 M 3 Finlanda Kimi Räikkönen Toate
4 Columbia Juan Pablo Montoya 1–10
Spania Pedro de la Rosa 11–18
Ferrari 248 F1 Italia Scuderia Ferrari Marlboro Ferrari 248 F1 Ferrari 056 2.4 V8 B 5 Germania Michael Schumacher Toate
6 Brazilia Felipe Massa Toate
Toyota TF106 Japonia Panasonic Toyota Racing Toyota TF106
TF106B
Toyota RVX-06 2.4 V8 B 7 Germania Ralf Schumacher Toate
8 Italia Jarno Trulli Toate
Williams FW28 Regatul Unit Williams F1 Team Williams-Cosworth FW28 Cosworth CA2006 2.4 V8 B 9 Australia Mark Webber Toate
10 Germania Nico Rosberg Toate
Honda RA106 Japonia Lucky Strike Honda Racing F1 Team Honda RA106 Honda RA806E 2.4 V8 M 11 Brazilia Rubens Barrichello Toate
12 Regatul Unit Jenson Button Toate
RBR RB2 Regatul Unit Red Bull Racing RBR-Ferrari RB2 Ferrari 056 2.4 V8 M 14 Regatul Unit David Coulthard Toate
15 Austria Christian Klien Toate
Țările de Jos Robert Doornbos Toate
BMW Sauber F1.06 Germania BMW Sauber F1 Team BMW Sauber F1.06 BMW P86 2.4 V8 M 16 Germania Nick Heidfeld Toate
17 Canada Jacques Villeneuve 1–12
Polonia Robert Kubica 13–18
Midland M16 Rusia Midland F1 Racing MF1-Toyota M16 Toyota RVX-06 2.4 V8 B 18 Portugalia Tiago Monteiro Toate
Țările de Jos Spyker MF1 Racing[a] 19 Țările de Jos Christijan Albers Toate
STR STR1 Italia Scuderia Toro Rosso STR-Cosworth STR1 Cosworth TJ2005-2 3.0 V10 M 20 Italia Vitantonio Liuzzi Toate
21 Statele Unite ale Americii Scott Speed Toate
Super Aguri SA06 Japonia Super Aguri F1 Team Super Aguri-Honda SA05
SA06
Honda RA806E 2.4 V8 B 22 Japonia Takuma Sato Toate
23 Japonia Yuji Ide 1–4
Franța Franck Montagny 5–11
Japonia Sakon Yamamoto 12–18

Calendar[modificare | modificare sursă]

Națiunile care au găzduit curse de Formula 1 în 2006 sunt arătate în verde. Națiunile care au găzduit curse de Formula 1 în trecut sunt arătate în gri închis

În 2006, FIA a anunțat că Marele Premiu al Belgiei nu va face parte din sezonul 2006 de Formula 1, deoarece autoritățile locale au început lucrări majore de reparații la Spa-Francorchamps.

Etapa Mare Premiu Circuit Data
1 Bahrein Marele Premiu al Bahrainului Circuitul Internațional Bahrain, Sakhir 12 martie
2 Malaezia Marele Premiu al Malaeziei Circuitul Internațional Sepang, Kuala Lumpur 19 martie
3 Australia Marele Premiu al Australiei Circuitul Albert Park, Melbourne 2 aprilie
4 San Marino Marele Premiu al statului San Marino Autodromo Enzo e Dino Ferrari, Imola, Italia 23 aprilie
5 Uniunea Europeană Marele Premiu al Europei Nürburgring, Nürburg, Germania 7 mai
6 Spania Marele Premiu al Spaniei Circuitul Catalunya, Barcelona 14 mai
7 Monaco Marele Premiu al Principatului Monaco Circuitul Monaco, Monte Carlo 28 mai
8 Regatul Unit Marele Premiu al Marii Britanii Circuitul Silverstone, Silverstone 11 iunie
9 Canada Marele Premiu al Canadei Circuitul Gilles Villeneuve, Montreal 25 iunie
10 Statele Unite ale Americii Marele Premiu al Statelor Unite Circuitul Indianapolis, Indianapolis 2 iulie
11 Franța Marele Premiu al Franței Circuitul Nevers Magny-Cours, Magny-Cours 16 iulie
12 Germania Marele Premiu al Germaniei Hockenheimring, Hockenheim 30 iulie
13 Ungaria Marele Premiu al Ungariei Hungaroring, Budapesta 6 august
14 Turcia Marele Premiu al Turciei Istanbul Park, Istanbul 27 august
15 Italia Marele Premiu al Italiei Circuitul Monza, Monza 10 septembrie
16 Republica Populară Chineză Marele Premiu al Chinei Circuitul Internațional Shanghai, Shanghai 1 octombrie
17 Japonia Marele Premiu al Japoniei Circuitul Internațional de Curse Suzuka, Suzuka 8 octombrie
18 Brazilia Marele Premiu al Braziliei Circuitul Interlagos, São Paulo 22 octombrie

Rezultate și clasamente[modificare | modificare sursă]

Marile Premii[modificare | modificare sursă]

Etapa Mare Premiu Pole position Cel mai rapid tur Pilotul câștigător Constructorul câștigător Raport
1 Bahrein Marele Premiu al Bahrainului Germania Michael Schumacher Germania Nico Rosberg Spania Fernando Alonso Franța Renault Raport
2 Malaezia Marele Premiu al Malaeziei Italia Giancarlo Fisichella Spania Fernando Alonso Italia Giancarlo Fisichella Franța Renault Raport
3 Australia Marele Premiu al Australiei Regatul Unit Jenson Button Finlanda Kimi Räikkönen Spania Fernando Alonso Franța Renault Raport
4 San Marino Marele Premiu al statului San Marino Germania Michael Schumacher Spania Fernando Alonso Germania Michael Schumacher Italia Ferrari Raport
5 Uniunea Europeană Marele Premiu al Europei Spania Fernando Alonso Germania Michael Schumacher Germania Michael Schumacher Italia Ferrari Raport
6 Spania Marele Premiu al Spaniei Spania Fernando Alonso Brazilia Felipe Massa Spania Fernando Alonso Franța Renault Raport
7 Monaco Marele Premiu al Principatului Monaco Spania Fernando Alonso Germania Michael Schumacher Spania Fernando Alonso Franța Renault Raport
8 Regatul Unit Marele Premiu al Marii Britanii Spania Fernando Alonso Spania Fernando Alonso Spania Fernando Alonso Franța Renault Raport
9 Canada Marele Premiu al Canadei Spania Fernando Alonso Finlanda Kimi Räikkönen Spania Fernando Alonso Franța Renault Raport
10 Statele Unite ale Americii Marele Premiu al Statelor Unite Germania Michael Schumacher Germania Michael Schumacher Germania Michael Schumacher Italia Ferrari Raport
11 Franța Marele Premiu al Franței Germania Michael Schumacher Germania Michael Schumacher Germania Michael Schumacher Italia Ferrari Raport
12 Germania Marele Premiu al Germaniei Finlanda Kimi Räikkönen Germania Michael Schumacher Germania Michael Schumacher Italia Ferrari Raport
13 Ungaria Marele Premiu al Ungariei Finlanda Kimi Räikkönen Brazilia Felipe Massa Regatul Unit Jenson Button Japonia Honda Raport
14 Turcia Marele Premiu al Turciei Brazilia Felipe Massa Germania Michael Schumacher Brazilia Felipe Massa Italia Ferrari Raport
15 Italia Marele Premiu al Italiei Finlanda Kimi Räikkönen Finlanda Kimi Räikkönen Germania Michael Schumacher Italia Ferrari Raport
16 Republica Populară Chineză Marele Premiu al Chinei Spania Fernando Alonso Spania Fernando Alonso Germania Michael Schumacher Italia Ferrari Raport
17 Japonia Marele Premiu al Japoniei Brazilia Felipe Massa Spania Fernando Alonso Spania Fernando Alonso Franța Renault Raport
18 Brazilia Marele Premiu al Braziliei Brazilia Felipe Massa Germania Michael Schumacher Brazilia Felipe Massa Italia Ferrari Raport
Trofeul constructorilor din F1 câștigat în 2006 de echipa Renault F1.

Sistemul de punctaj[modificare | modificare sursă]

Punctele sunt acordate primilor opt piloți care au terminat în fiecare cursă, folosind următoarea structură:

Loc 1 2 3 4 5 6 7 8
Puncte 10 8 6 5 4 3 2 1

Pentru a obține toate punctele, câștigătorul cursei trebuie să termine cel puțin 75% din distanța programată.[1] Jumătate de puncte sunt acordate dacă câștigătorul cursei termină mai puțin de 75% din distanță, cu condiția terminării a cel puțin două tururi complete. În cazul de egalitate la încheierea campionatului, se folosește un sistem de numărătoare, cel mai bun rezultat fiind folosit pentru a decide clasamentul final.[2]

Note
  • ^1 - În cazul în care nu sunt încheiate două tururi complete, nu se acordă nici un punct și cursa este abandonată.
  • ^2 - În cazul în care doi sau mai mulți piloți realizează același cel mai bun rezultat de un număr egal de ori, se va folosi următorul cel mai bun rezultat. Dacă doi sau mai mulți piloți vor avea un număr egal de rezultate de un număr egal de ori, FIA va nominaliza câștigătorul conform unor criterii pe care le va considera potrivite.

Clasament Campionatul Mondial al Piloților[modificare | modificare sursă]

Poz. Pilot BHR
Bahrein
MAL
Malaezia
AUS
Australia
SMR
San Marino
EUR
Uniunea Europeană
ESP
Spania
MON
Monaco
GBR
Regatul Unit
CAN
Canada
USA
Statele Unite ale Americii
FRA
Franța
GER
Germania
HUN
Ungaria
TUR
Turcia
ITA
Italia
CHN
Republica Populară Chineză
JPN
Japonia
BRA
Brazilia
Puncte
1 Spania Fernando Alonso 1 2R 1 2R 2P 1P 1P 1P
R
1P 5 2 5 Ret 2 Ret 2P
R
1R 2[b] 134
2 Germania Michael Schumacher 2P 6 Ret 1P 1R 2 5R 2 2 1P
R
1P
R
1R 8dagger 3R 1 1 Ret 4R 121
3 Brazilia Felipe Massa 9 5 Ret 4 3 4R 9 5 5 2 3 2 7R 1P 9 Ret 2P 1P 80
4 Italia Giancarlo Fisichella Ret 1P 5 8 6 3 6 4 4 3 6 6 Ret 6 4 3 3 6 72
5 Finlanda Kimi Räikkönen 3 Ret 2R 5 4 5 Ret 3 3R Ret 5 3P RetP Ret 2P
R
Ret 5 5 65
6 Regatul Unit Jenson Button 4 3 10daggerR 7 Ret 6 11 Ret 9 Ret Ret 4 1 4 5 4 4 3 56
7 Brazilia Rubens Barrichello 15 10 7 10 5 7 4 10 Ret 6 Ret Ret 4 8 6 6 12 7 30
8 Columbia Juan Pablo Montoya 5 4 Ret 3 Ret Ret 2 6 Ret Ret 26
9 Germania Nick Heidfeld 12 Ret 4 13 10 8 7 7 7 Ret 8 Ret 3 14 8 7 8 17dagger 23
10 Germania Ralf Schumacher 14 8 3 9 Ret Ret 8 Ret Ret Ret 4 9 6 7 15 Ret 7 Ret 20
11 Spania Pedro de la Rosa 7 Ret 2 5 Ret 5 11 8 19
12 Italia Jarno Trulli 16 9 Ret Ret 9 10 17dagger 11 6 4 Ret 7 12dagger 9 7 Ret 6 Ret 15
13 Regatul Unit David Coulthard 10 Ret 8 Ret Ret 14 3 12 8 7 9 11 5 15dagger 12 9 Ret Ret 14
14 Australia Mark Webber 6 Ret Ret 6 Ret 9 Ret Ret 12 Ret Ret Ret Ret 10 10 8 Ret Ret 7
15 Canada Jacques Villeneuve Ret 7 6 12 8 12 14 8 Ret Ret 11 Ret 7
16 Polonia Robert Kubica DSC 12 3 13 9 9 6
17 Germania Nico Rosberg 7R Ret Ret 11 7 11 Ret 9 Ret 9 14 Ret Ret Ret Ret 11 10 Ret 4
18 Austria Christian Klien 8 Ret Ret Ret Ret 13 Ret 14 11 Ret 12 8 Ret 11 11 2
19 Italia Vitantonio Liuzzi 11 11 Ret 14 Ret 15dagger 10 13 13 8 13 10 Ret Ret 14 10 14 13 1
20 Statele Unite ale Americii Scott Speed 13 Ret 9 15 11 Ret 13 Ret 10 Ret 10 12 11 13 13 14 18dagger 11 0
21 Portugalia Tiago Monteiro 17 13 Ret 16 12 16 15 16 14 Ret Ret DSC 9 Ret Ret Ret 16 15 0
22 Țările de Jos Christijan Albers Ret 12 11 Ret 13 Ret 12 15 Ret Ret 15 DSC 10 Ret 17 15 Ret 14 0
23 Japonia Takuma Sato 18 14 12 Ret Ret 17 Ret 17 15dagger Ret Ret Ret 13 NC 16 DSC 15 10 0
24 Țările de Jos Robert Doornbos 12 13 12 0
25 Japonia Yuji Ide Ret Ret 13 Ret 0
26 Japonia Sakon Yamamoto Ret Ret Ret Ret 16 17 16 0
27 Franța Franck Montagny Ret Ret 16 18 Ret Ret 16 0
Poz. Pilot BHR
Bahrein
MAL
Malaezia
AUS
Australia
SMR
San Marino
EUR
Uniunea Europeană
ESP
Spania
MON
Monaco
GBR
Regatul Unit
CAN
Canada
USA
Statele Unite ale Americii
FRA
Franța
GER
Germania
HUN
Ungaria
TUR
Turcia
ITA
Italia
CHN
Republica Populară Chineză
JPN
Japonia
BRA
Brazilia
Puncte
Sursa:[7]
Legendă
Culoare Rezultat
Auriu Câștigător
Argintiu Locul 2
Bronz Locul 3
Verde Alte locuri care punctează
Albastru Alte locuri
Nu s-a clasat, dar a terminat cursa (NC)
Purpuriu Nu s-a clasat, retras (Ret)
Roșu Nu s-a calificat (NSC)
Nu s-a precalificat (NSPC)
Negru Descalificat (DSC)
Alb Nu a luat startul (NS)
Cursă anulată (C)
Fără culoare Doar s-a antrenat (DSA)
Exclus (EX)
Adnotare Însemnătate
P Pole position
R Cel mai rapid tur
dagger Nu a terminat, dar a parcurs mai mult de 90% din cursă


Clasament Campionatul Mondial al Constructorilor[modificare | modificare sursă]

Poz. Constructor BHR
Bahrein
MAL
Malaezia
AUS
Australia
SMR
San Marino
EUR
Uniunea Europeană
ESP
Spania
MON
Monaco
GBR
Regatul Unit
CAN
Canada
USA
Statele Unite ale Americii
FRA
Franța
GER
Germania
HUN
Ungaria
TUR
Turcia
ITA
Italia
CHN
Republica Populară Chineză
JPN
Japonia
BRA
Brazilia
Puncte
1 Franța Renault 1 1P 1 2R 2P 1P 1P 1P
R
1P 3 2 5 Ret 2 4 2P
R
1R 2[c] 206
Ret 2R 5 8 6 3 6 4 4 5 6 6 Ret 6 Ret 3 3 6
2 Italia Ferrari 2P 5 Ret 1P 1R 2 5R 2 2 1P
R
1P
R
1R 7R 1P 1 1 2P 1P 201
9 6 Ret 4 3 4R 9 5 5 2 3 2 8dagger 3R 9 Ret Ret 4R
3 Regatul Unit McLaren-Mercedes 3 4 2R 3 4 5 2 3 3R Ret 5 3P 2 5 2P
R
5 5 5 110
5 Ret Ret 5 Ret Ret Ret 6 Ret Ret 7 Ret RetP Ret Ret Ret 11 8
4 Japonia Honda 4 3 7 7 5 6 4 10 9 6 Ret 4 1 4 5 4 4 3 86
15 10 10daggerR 10 Ret 7 11 Ret Ret Ret Ret Ret 4 8 6 6 12 7
5 Germania BMW Sauber 12 7 4 12 8 8 7 7 7 Ret 8 Ret 3 12 3 7 8 9 36
Ret Ret 6 13 10 12 14 8 Ret Ret 11 Ret DSC 14 8 13 9 17dagger
6 Japonia Toyota 14 8 3 9 9 10 8 11 6 4 4 7 6 7 7 Ret 6 Ret 35
16 9 Ret Ret Ret Ret 17dagger Ret Ret Ret Ret 9 12dagger 9 15 Ret 7 Ret
7 Regatul Unit RBR-Ferrari 8 Ret 8 Ret Ret 13 3 12 8 7 9 8 5 11 11 9 13 12 16
10 Ret Ret Ret Ret 14 Ret 14 11 Ret 12 11 Ret 15dagger 12 12 Ret Ret
8 Regatul Unit Williams-Cosworth 6 Ret Ret 6 7 9 Ret 9 12 9 14 Ret Ret 10 10 8 10 Ret 11
7R Ret Ret 11 Ret 11 Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret 11 Ret Ret
9 Italia STR-Cosworth 11 11 9 14 11 15dagger 10 13 10 8 10 10 11 13 13 10 14 11 1
13 Ret Ret 15 Ret Ret 13 Ret 13 Ret 13 12 Ret Ret 14 14 18dagger 13
10 Rusia MF1-Toyota 17 12 11 16 12 16 12 15 14 Ret 15 DSC 9 Ret 17 15 16 14 0
Ret 13 Ret Ret 13 Ret 15 16 Ret Ret Ret 10 Ret Ret Ret Ret 15
11 Japonia Super Aguri-Honda 18 14 12 Ret Ret 17 16 17 15dagger Ret 16 Ret 13 NC 16 16 15 10 0
Ret Ret 13 Ret Ret Ret Ret 18 Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret DSC 17 16
Poz. Constructor BHR
Bahrein
MAL
Malaezia
AUS
Australia
SMR
San Marino
EUR
Uniunea Europeană
ESP
Spania
MON
Monaco
GBR
Regatul Unit
CAN
Canada
USA
Statele Unite ale Americii
FRA
Franța
GER
Germania
HUN
Ungaria
TUR
Turcia
ITA
Italia
CHN
Republica Populară Chineză
JPN
Japonia
BRA
Brazilia
Puncte
Sursa:[7]
Legendă
Culoare Rezultat
Auriu Câștigător
Argintiu Locul 2
Bronz Locul 3
Verde Alte locuri care punctează
Albastru Alte locuri
Nu s-a clasat, dar a terminat cursa (NC)
Purpuriu Nu s-a clasat, retras (Ret)
Roșu Nu s-a calificat (NSC)
Nu s-a precalificat (NSPC)
Negru Descalificat (DSC)
Alb Nu a luat startul (NS)
Cursă anulată (C)
Fără culoare Doar s-a antrenat (DSA)
Exclus (EX)
Adnotare Însemnătate
P Pole position
R Cel mai rapid tur
dagger Nu a terminat, dar a parcurs mai mult de 90% din cursă

Note:

  • Pozițiile sunt sortate după cel mai bun rezultat, rândurile nefiind legate de piloți. În caz de egalitate de puncte, cele mai bune poziții obținute au determinat rezultatul.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Midland a intrat în primele 15 Mari Premii ca „Midland F1 Racing”. După ce Spyker a cumpărat echipa, a concurat în ultimele trei curse cu licență neerlandeză.[6]
  2. ^ Fernando Alonso și-a adjudecat titlul la constructori la Marele Premiu al Braziliei.
  3. ^ Renault și-a adjudecat titlul la constructori la Marele Premiu al Braziliei.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Alonso will join McLaren in 2007”. BBC Sport. . Accesat în . 
  2. ^ „Schumacher to quit at the end of the year”. BBC Sport. . Accesat în . 
  3. ^ „Ferrari reveal Raikkonen signing”. BBC Sport. . Accesat în . 
  4. ^ „McLaren agree to release Montoya”. BBC Sport. . Accesat în . 
  5. ^ 2006 FIA Formula One World Championship standings, www.fia.com, 11 January 2007 Retrieved via web.archive.org on 12 September 2013
  6. ^ „Midland team bought by Spyker”. formula1.com. . Accesat în . [nefuncțională]
  7. ^ a b „F1 Championship Classification 2006”. Fédération Internationale de l'Automobile. Arhivat din original la . Accesat în .