Red Bull Racing

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Austria Red Bull Racing-RBPT
Oracle Red Bull Racing.svg
Denumire completăOracle Red Bull Racing
BazaMilton Keynes, Regatul Unit
Conducerea echipeiRegatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord Christian Horner
Director tehnicFranța Pierre Waché
Site webredbullracing.redbull.com
Denumire anterioarăJaguar Racing F1 Team
Sezonul de Formula 1 din 2022
Piloți de curse1. Țările de Jos Max Verstappen
11. Mexic Sergio Pérez
Piloți de testeEstonia Jüri Vips[1]
ȘasiuriRB18[2]
MotorRed Bull RBPTH001[3][4]
PneuriPirelli
Evoluția în Campionatul Mondial de Formula 1
DebutMarele Premiu al Australiei din 2005
Curse concurate348 (347 de starturi)
Titluri la constructori5 (2010, 2011, 2012, 2013, 2022)
Titluri la piloțiGermania Sebastian Vettel
(2010, 2011, 2012, 2013)
Țările de Jos Max Verstappen
(2021, 2022)
Victorii92
Puncte6.388
Pole position-uri81
Cele mai rapide tururi84
Poziția în 2022Locul 1 (759 de puncte)

Oracle Red Bull Racing, cunoscută simplu ca Red Bull, este una dintre cele două echipe de Formula 1, alături de Scuderia AlphaTauri, deținute de grupul austriac de companii de băuturi Red Bull. Echipa este formată odată cu achiziționarea echipei Jaguar Racing de la concernul american Ford la sfârșitul lui 2004.

Red Bull a avut motoare Cosworth în 2005 și motoare Ferrari în 2006. Echipa a folosit motoare furnizate de Renault între 2007 și 2018 (din 2016 până în 2018, motorul Renault a fost redenumit „TAG Heuer” în urma rupturii relației dintre Red Bull și Renault în 2015).[5][6] În timpul acestui parteneriat, ei au câștigat patru titluri succesive ale Campionatului la Piloți, prin Sebastian Vettel, și la Constructori din 2010 până în 2013, devenind prima echipă austriacă care a câștigat titlul.[7] Echipa a început să folosească motoare Honda în 2019.[8] Parteneriatul cu Honda a culminat în 2021, când a câștigat Campionatul Mondial la Piloți, prin pilotul ei, Max Verstappen. Honda va continua să furnizeze motoare complete din Japonia către Red Bull și AlphaTauri până la sfârșitul anului 2025.[9]

Istoric[modificare | modificare sursă]

Fosta echipă Jaguar (2005-2009)[modificare | modificare sursă]

Atunci când miliardarul austriac de băuturi energetice Dietrich Mateschitz a cumpărat ceea ce a mai rămas din vechea echipă Jaguar Racing în 2005, pentru 1 dolar, s-a părut că ținta principală al echipei a fost pur și simplu să petreacă o bună parte în padoc. Aceasta s-a dovedit curând că a fost doar o acoperire pentru hotărârea fermă a lui Mateschitz de a obține un succes autentic. Strategia sa a fost simplă: angajați oamenii potriviți (Christian Horner ca director de echipă, Adrian Newey în calitate de director tehnic), acordați-le resursele de care au nevoie și apoi lăsați-i să continue.

Rezultatele nu au venit imediat, iar în primele patru sezoane, Red Bull a rămas la mijlocul clasamentului, cu mai multe retrageri decât puncte adunate pe numele ei. Gama inițială de piloți cu David Coulthard și Christian Klien a fost înlocuită treptat; Mark Webber s-a alăturat în 2007 și Sebastian Vettel obținând promovarea din echipa soră Scuderia Toro Rosso în 2009.

În același an, echipa care nu a câștigat niciodată o cursă în istoria sa a reușit să adune șase victorii într-un singur sezon și a fost clasată pe locul 2 în Campionatul la Constructori în spatele echipei Brawn GP.

Dominarea totală (2010-2013)[modificare | modificare sursă]

Sebastian Vettel depășindu-l pe coechipierul său, Mark Webber, în Marele Premiu al Malaeziei din 2013

În anul următor, Red Bull s-a dezlănțuit complet: nouă victorii a adus echipa pe primul loc, astfel că a reușit sa câștige Campionatul la Constructori, în timp ce Vettel a devenit cel mai tânăr campion mondial de Formula 1.

Aceștia repetau succesul acesta pentru încă trei sezoane consecutive fără precedent și părea că era Red Bull va continua la nesfârșit. Doar în 2012, echipa a fost amenințată de Scuderia Ferrari împreună cu Fernando Alonso, dar Vettel a triumfat reușind să termine din nou pe primul loc, cu 3 puncte în fața spaniolului.

Anii de recul (2014-2015)[modificare | modificare sursă]

Însă, magia s-a stins brusc în 2014, iar Vettel a parcurs un an întreg fără o singură victorie. El a fost chiar pus în umbră de noul său coechipier Daniel Ricciardo, care a obținut trei victorii în timp ce echipa însăși a salvat locul 2 în Clasamentul la Constructori. Un Vettel disperat a acceptat o ofertă de vis de la Ferrari și a plecat; cu Newey, de asemenea, cu un picior afară în alte proiecte și relația cu furnizorii de motoare de lungă durată cu Renault devenind din ce în ce mai fragilă, l-a lăsat pe Horner să se lupte să țină lucrurile împreună.

Daniil Kvyat l-a înlocuit pe Vettel, iar întrebarea pentru Red Bull este acum dacă parcursul ei dominant inițial a fost o strălucire efemeră sau dacă poate fi construit din nou. 2015 a fost un an chinuit - fără victorii, deoarece echipa a ajuns pe locul patru în campionatul constructorilor în spatele constructorilor Ferrari și Williams.

O nouă speranță neerlandeză (2016-2020)[modificare | modificare sursă]

Înainte de Marele Premiu al Spaniei din 2016, este făcut schimbul dintre noul talentat, neerlandezul Max Verstappen de la Scuderia Toro Rosso și Daniil Kvyat, pus la zid pentru incidentele din Marele Premiu al Rusiei, iar tânărul reușește chiar să câștige la debutul său pentru echipă.

Max Verstappen (stânga), câștigătorul Marelui Premiu al Malaeziei din 2017, și Daniel Ricciardo (dreapta), terminând pe locul 3, intervievați de Mark Webber (centru), fostul pilot de la Red Bull Racing

2017 a promis că va fi un an puternic pentru echipă, o concentrare sporită asupra performanței aerodinamice din cauza schimbărilor de regulament ar fi trebuit să joace bine în mâinile echipei, iar perechea lor de piloți dintre Max Verstappen și Daniel Ricciardo arăta impresionant, dar echipa a terminat pe locul 3 în campionat și nu a îndrăznit niciodată să-i provoace pe Ferrari sau Mercedes pentru campionat.

2018 a fost anul în care relația cu Renault s-a transformat radical. Ricciardo, fiind afectat în special de problemele de fiabilitate pe tot parcursul sezonului, și-a anunțat în august mutarea-șoc la Renault pentru 2019. În ciuda tuturor problmelor, echipa a acumulat patru victorii, două prin Ricciardo și două prin Verstappen, reușind să termine la final, din nou, pe locul 3.

Precedând Marele Premiu al Franței din 2018, Red Bull Racing a confirmat că va folosi motoare Honda din 2019 până în 2020, semnând un acord de doi ani. Acest lucru nu a afectat sponsorizarea de către Aston Martin. În locul lui Ricciardo, francezul Pierre Gasly a fost promovat de la Toro Rosso.

Deși echipa s-a concentrat către neerlandez, el reușind să obțină două victorii până la Marele Premiu al Belgiei din 2019, Gasly a avut evoluții proaste, mult sub nivelul lui Verstappen, astfel că Helmut Marko a hotărât să efectueze un nou schimb Red Bull-Toro Rosso, francezul fiind înlocuit cu thailandezul Alexander Albon. Până la finalul sezonului, Verstappen a mai adunat o victorie, în Marele Premiu al Braziliei, iar Albon a avut evoluții consistente, astfel că cei doi vor face pereche și în 2020.[10]

Echipa a început sezonul din 2020, cu două retrageri în prima cursă din Austria. Față de celelalte sezoane când Ferrari părea singura care poate pune față echipei Mercedes, în acest sezon echipa din Maranello a avut un sezon dezamăgitor astfel că Red Bull a avut prim planul față de celelalte echipe (în afară de Merecedes) și își asigura cu ușurință locul 2 din clasamentul la constructori. Singurele victorii ale echipei au venit în Marele Premiu al Aniversării de 70 de ani și Marele Premiu de la Abu Dhabi, ambele prin Max Verstappen. Echipa a terminat de 12 ori pe podium din 17 curse. Albon a reușit primul său podium din F1 în Marele Premiu al Toscanei și unul în Marele Premiu al Bahrainului unde echipa a reușit o clasare 2-3 cu ambii piloți. Ultima oară când ambii piloți ai echipei au terminat pe podium a fost în Marele Premiu al Japoniei din 2017. Echipa e terminat sezonul pe locul 2 în clasamentul la constructori.

În octombrie 2020, producătorul de motoare, Honda a anunțat că își va încheia participarea completă în Formula 1 la sfârșitul sezonului 2021.[11] Verstappen este contractat să continue la echipă, iar mexicanul Sergio Pérez va deveni coechipierul său, în timp ce Albon preia rolul de pilot de rezervă.[12]

Revenirea anilor de glorie (2021-prezent)[modificare | modificare sursă]

Max Verstappen, după ce a câștigat Marele Premiu al Austriei din 2021, aplaudat de fanii neerlandezi în decor

Verstappen a ocupat pole position la Marele Premiu al Bahrainului, cursa de deschidere a sezonului. Sergio Pérez l-a depășit ulterior pe Verstappen în calificări la Marele Premiu al Emiliei-Romagna din 2021, dar neerlandezul a continuat să câștige cursa și să fie la doar un punct în spatele lui Lewis Hamilton în clasamentul Campionatului la Piloți. La Marele Premiu al Principatului Monaco, Red Bull a preluat conducerea Campionatului Constructorilor pentru prima dată de la Marele Premiu al Braziliei din 2013, ca urmare a unei alte victorii a lui Verstappen și a unui rezultat slab pentru Mercedes. De asemenea, Verstappen a preluat conducerea campionatului pentru prima dată în carieră după cursă. În Marele Premiu al Azerbaidjanului, Verstappen a condus cursa cea mai mare parte și părea pregătit să câștige înainte de o explozie a anvelopei la sfârșitul cursei. Pérez a câștigat cursa. Verstappen a luat apoi pole-ul și a câștigat următoarele trei curse, în timp ce Pérez a mai urcat pe un podium în Franța pentru a crește avantajul liderului Red Bull la constructori. Apoi, la Silverstone, Red Bull a fost învinsă în calificările de vineri, dar Verstappen a câștigat sprintul sâmbătă și a obținul al patrulea pole position consecutiv. În timpul cursei, Hamilton și Verstappen au făcut contact în virajul Copse, ceea ce a dus la retragerea lui Verstappen din cursă. În Ungaria, ambele mașini Red Bull au suferit daune grave într-un accident din primul tur declanșat de Valtteri Bottas de la Mercedes. Pérez a ieșit din cursă, Verstappen a reușit să salveze locul 9. În Spa, Verstappen a luat pole-ul și a câștigat o cursă scurtată de ploaie în care s-au acordat jumătate de puncte. La Marele Premiu de la Abu Dhabi din 2021, Verstappen a ocupat pole position, primul său de la Austin. Și-a asigurat primul său titlu mondial și un prim campionat pentru echipă din 2013 încoace, cu o depășire în ultimul tur asupra rivalului său la titlu, Lewis Hamilton.

După retragerea Honda ca entitate de fabrică după 2021, o înghețare a dezvoltării motoarelor făcută de Red Bull le-a permis să semneze un acord cu Honda pentru a-și folosi motoarele până la sfârșitul anului 2024.[13][14] Pentru a întreține motoarele, au format o companie numită Red Bull Powertrains Limited și au preluat o parte din faciliatea Honda din Milton Keynes.[3][15] În ciuda retragerii lor, Honda va dezvolta și produce o unitate de putere pentru sezonul 2022 – care va fi apoi folosită până la sfârșitul anului 2024 – și va oferi asistență asupra sa.[16][17] Acordul Honda-Red Bull a fost prelungit ulterior până în 2025.[18]

În 2022, Max Verstappen a obținut al șaselea Campionat Mondial al Piloților pentru echipă la Marele Premiu al Japoniei, dominând o mare parte a sezonului câștigând 15 din 22 de curse.[19] Apoi, a câștigat Marele Premiu al Statelor Unite pentru a asigura Campionatul Mondial al Constructorilor pentru Red Bull, al cincilea lor la general și primul din 2013 încoace.[20]

Palmares în Formula 1[modificare | modificare sursă]

Sezon Piloți Șasiu Motor Pneuri Puncte Loc
2022 Țările de Jos Max Verstappen
Mexic Sergio Pérez
Red Bull RB18 RBPT Pirelli 759 1
2021 Țările de Jos Max Verstappen
Mexic Sergio Pérez
Red Bull RB16B Honda Pirelli 585,5 2
2020 Țările de Jos Max Verstappen
Thailanda Alexander Albon
Red Bull RB16 Honda Pirelli 319 2
2019 Țările de Jos Max Verstappen
Franța Pierre Gasly (12 etape)
Thailanda Alexander Albon (9 etape)
Red Bull RB15 Honda Pirelli 417 3
2018 Australia Daniel Ricciardo
Țările de Jos Max Verstappen
Red Bull RB14 Renault Pirelli 419 3
2017 Australia Daniel Ricciardo
Țările de Jos Max Verstappen
Red Bull RB13 Renault Pirelli 368 3
2016 Australia Daniel Ricciardo
Rusia Daniil Kvyat (4 etape)
Țările de Jos Max Verstappen (16 etape)
Red Bull RB12 Renault Pirelli 468 2
2015 Australia Daniel Ricciardo
Rusia Daniil Kvyat
Red Bull RB11 Renault Energy F1-2015 Pirelli 187 4
2014 Germania Sebastian Vettel
Australia Daniel Ricciardo
Red Bull RB10 Renault Energy F1-2014 Pirelli 405 2
2013 Germania Sebastian Vettel
Australia Mark Webber
Red Bull RB9 Renault RS27-2013 Pirelli 596 1
2012 Germania Sebastian Vettel
Australia Mark Webber
Red Bull RB8 Renault RS27-2012 Pirelli 460 1
2011 Germania Sebastian Vettel
Australia Mark Webber
Red Bull RB7 Renault RS27-2011 Pirelli 650 1
2010 Germania Sebastian Vettel
Australia Mark Webber
Red Bull RB6 Renault RS27-2010 Bridgestone      498       1  
2009 Australia Mark Webber
Germania Sebastian Vettel
Red Bull RB5 Renault V8 Bridgestone      153.5       2  
2008 Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord David Coulthard
Australia Mark Webber
Red Bull RB4 Renault V8 Bridgestone      29       7  
2007 Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord David Coulthard
Australia Mark Webber
Red Bull RB3 Renault V8 Bridgestone      24       5  
2006 Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord David Coulthard
Austria Christian Klien (15 curse)
Țările de Jos Robert Doornbos (3 curse)
Red Bull RB2 Ferrari V8 Michelin      16       7  
2005 Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord David Coulthard
Austria Christian Klien (15 curse)
Italia Vitantonio Liuzzi (4 curse)
Red Bull RB1 Cosworth V10 Michelin      34       7  

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Suttill, George (). „RED BULL JUNIORS VIPS AND LAWSON GET F1 PRACTICE DEBUTS”. Accesat în . 
  2. ^ Red Bull Racing (). „Join Us For The Launch Of RB18”. www.redbullracing.com (în engleză). Accesat în . 
  3. ^ a b „Red Bull agree deal to run Honda engine technology until 2025”. Formula1.com. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  4. ^ Smith, Luke (). „Honda's Sakura facility will supply Red Bull F1 engines in 2022”. Autosport. Accesat în . 
  5. ^ Cooper, Adam. „TAG Heuer extends Red Bull F1 deal despite 2019 Honda engine deal”. Autosport.com. 
  6. ^ „Red Bull extend Renault engine contract to 2016”. BBC Sport. BBC. . Accesat în . 
  7. ^ „International Court of Appeal”. FIA. Arhivat din original la . Accesat în . 
  8. ^ Sean Szymkowski. „2019 Red Bull Racing F1 car revealed, fires up Honda engine at Silverstone”. Motorauthority. Accesat în . 
  9. ^ Cooper, Adam (). „Honda set to extend direct Red Bull supply to 2025”. Motorsport.com. Accesat în . 
  10. ^ „Red Bull Racing F1 Team”. Accesat în . 
  11. ^ „Could Red Bull really take on Honda's engines in 2022?”. www.motorsport.com (în engleză). Accesat în . 
  12. ^ „Perez to partner Verstappen at Red Bull in 2021, as Albon becomes reserve driver”. formula1.com (în engleză). Accesat în . 
  13. ^ „Red Bull To Take On Honda F1 Power Unit Technology From 2022”. Red Bull (în engleză). Accesat în . 
  14. ^ „Red Bull made to wait longer as F1 engine freeze vote is delayed”. Crash (în engleză). . Accesat în . 
  15. ^ „Red Bull seals Honda F1 engine takeover with new company”. The Race (în engleză). . Accesat în . 
  16. ^ „Honda will develop up-to-date Red Bull engine for 2022”. The Race (în engleză). . Accesat în . 
  17. ^ „Honda's Sakura facility will supply Red Bull F1 engines in 2022”. www.motorsport.com (în engleză). Accesat în . 
  18. ^ „Red Bull and Honda extend technical partnership until 2025”. ESPN. . 
  19. ^ Morlidge, Matt (). „Max Verstappen crowned 2022 F1 world champion amid Japanese GP confusion after winning wet race”. Sky Sports. Accesat în . 
  20. ^ „Verstappen beats Hamilton to United States GP victory as Red Bull secure an emotional constructors' title win | Formula 1®”. www.formula1.com (în engleză). Accesat în .