Sezonul de Formula 1 din 1962

Campionul la Piloți
Sezonul de Formula 1 din 1962
← Sezonul anterior Sezonul următor →
Durată	20 mai - 29 decembrie
Nr. curse	9
Nr. piloți	51
Nr. echipe	34

Graham Hill (Primul titlu)
Campionul la Constructori

BRM (Primul titlu)

Sezonul de Formula 1 din 1962 a fost cel de-al 16-lea sezon al curselor auto de Formula 1 FIA. A inclus cea de-a 13-a ediție a Campionatului Mondial al Piloților, și a 5-a ediție a Cupei Internaționale pentru Constructorii de F1.^[1] Sezonul a fost disputat pe parcursul a nouă curse, începând cu Marele Premiu al Țărilor de Jos pe 20 mai și terminându-se cu Marele Premiu al Africii de Sud pe 29 decembrie. În 1962 s-au desfășurat și multe alte curse care nu au făcut parte din campionat.

Ferrari a început bine anul, cu Phil Hill pe locul doi în campionat după ce a urcat pe podium în primele trei curse. Cu toate acestea, diferențele de personalitate, pierderea majorității echipei de inginerie în 1961 și o grevă industrială prelungită l-au determinat pe Enzo Ferrari să-și retragă echipa din ultimele două curse ale sezonului.^[2] BRM a ieșit în cele din urmă câștigătoare, Graham Hill luând titlul după o luptă lungă cu revoluționarul monopost Lotus 25 condus de Jim Clark. Dan Gurney i-a oferit lui Porsche singura lor victorie de Grand Prix la Rouen, iar Cooper a câștigat ultima lor cursă până în 1966. Lola a făcut prima dintre incursiunile sporadice în cursele de Grand Prix, iar Jack Brabham și-a creat propria echipă, obținând primele puncte cu mașina sa. Stirling Moss, considerat în general cel mai mare pilot care nu a câștigat niciodată campionatul și unul dintre cei mai mari piloți din sporturile cu motor, urma să conducă pentru Ferrari în acest sezon, însă a suferit un accident puternic într-o cursă de extrasezon la Goodwood și nu a mai concurat niciodată în Formula 1 din nou. Ricardo Rodríguez, în vârstă de 20 de ani și 123 de zile, a devenit cel mai tânăr pilot care a marcat puncte de campionat, cu locul al patrulea în Belgia, un record care a rămas timp de 38 de ani până când Jenson Button, în vârstă de 20 de ani și 67 de zile, l-a doborât la Marele Premiu al Braziliei din 2000.

Doi piloți au decedat în acest sezon: mexicanul Ricardo Rodríguez în timpul Marelui Premiu al Mexicului, o cursă non-campionat, pe circuitul Mixhuca, și remarcatul pilot rhodesian de motociclete, Gary Hocking, în timpul unei curse non-campionat de pe circuitul Westmead din Africa de Sud.

Piloții și echipele înscrise în campionat

Următorii piloți și constructori au participat în Campionatul Mondial al Piloților din 1962 și în Cupa Internațională a Constructorilor de F1 din 1962. Toate echipele au concurat cu pneurile furnizate de Dunlop.

Imagine	Concurent	Constructor	Motor	Șasiu	Piloți
Imagine	Concurent	Constructor	Motor	Șasiu	Numele pilotului	Etape
	Brabham Racing Organisation	Brabham	Climax FWMV 1,5 V8	BT3	Jack Brabham	6, 8–9
	Owen Racing Organisation	BRM	BRM P56 1,5 V8	P57 P48/57	Graham Hill	Toate
					Richie Ginther	Toate
					Bruce Johnstone	9
	Cooper Car Company	Cooper	Climax FWMV 1,5 V8 Climax FPF 1,5 L4	T60 T55 T53	Bruce McLaren	Toate
					Tony Maggs	Toate
					Timmy Mayer	8
	Scuderia de Tomaso	De Tomaso	De Tomaso 1,5 F8	801	Nasif Estéfano	7
	Emeryson Cars	Emeryson	Climax FPF 1,5 L4	61	Tony Settember	5, 7
	Equipe Nationale Belge	ENB	Maserati Tipo 6 1,5 L4	F1	Lucien Bianchi	6
	Scuderia Ferrari SpA SEFAC	Ferrari	Ferrari 178 1,5 V6	156	Phil Hill	1–3, 5–7
					Giancarlo Baghetti	1, 3, 6–7
					Ricardo Rodríguez	1–3, 6–7
					Lorenzo Bandini	2, 6–7
					Willy Mairesse	2–3, 7
	Gilby Engineering	Gilby	BRM P56 1,5 V8	62	Keith Greene	6–7
	Otelle Nucci	LDS^[a]	Alfa Romeo Giulietta 1,5 L4	Mk 1	Doug Serrurier	9
	Bowmaker-Yeoman Racing Team	Lola^[a]	Climax FWMV 1,5 V8	Mk4	John Surtees	Toate
	Bowmaker-Yeoman Racing Team	Lola^[a]	Climax FWMV 1,5 V8	Mk4	Roy Salvadori	1–2, 4–9
	Team Lotus	Lotus	Climax FWMV 1,5 V8	25 24	Jim Clark	Toate
	Team Lotus	Lotus	Climax FWMV 1,5 V8	25 24	Trevor Taylor	Toate
	Porsche System Engineering	Porsche	Porsche 753 1,5 F8 Porsche 547/3 1,5 F4	804 718	Jo Bonnier	1–2, 4–8
					Dan Gurney	1–2, 4–8
					Phil Hill	8

Echipele private care nu și-au construit propriul șasiu și au folosit șasiurile constructorilor existenți sunt arătate mai jos.

Concurent	Constructor afiliat	Motor	Șasiu	Piloți
Concurent	Constructor afiliat	Motor	Șasiu	Numele pilotului	Etape
Brabham Racing Organisation	Lotus	Climax FWMV 1,5 V8	24	Jack Brabham	1–5
UDT Laystall Racing Team	Lotus	Climax FWMV 1,5 V8 Climax FPF 1,5 L4	24 18/21	Innes Ireland	1–5, 7–9
		Climax FWMV 1,5 V8 Climax FPF 1,5 L4	24 18/21	Masten Gregory	1, 5
		BRM P56 1,5 V8	24	Masten Gregory	2–4, 7–8
Ecurie Maarsbergen	Porsche	Porsche 547/3 1,5 F4	718 787	Carel Godin de Beaufort	Toate
	Porsche	Porsche 547/3 1,5 F4	718 787	Ben Pon	1
	Emeryson	Climax FPF 1,5 L4	61	Wolfgang Seidel	1
Ecurie Galloise	Cooper	Climax FPF 1,5 L4	T53	Jackie Lewis	1, 4–6
Ecurie Galloise	BRM	BRM P56 1,5 V8	P48/57	Jackie Lewis	2
R.R.C. Walker Racing Team	Lotus	Climax FWMV 1,5 V8	24	Maurice Trintignant	2–4, 6–8
Ecurie Nationale Suisse Ecurie Filipinetti	Lotus	Climax FPF 1,5 L4	21	Jo Siffert	2–3, 6
		BRM P56 1,5 V8	24	Jo Siffert	4, 7
		BRM P56 1,5 V8	24	Heinz Schiller	6
	Porsche	Porsche 547/3 1,5 F4	718	Heini Walter	6
Scuderia SSS Republica di Venezia	Lotus	Climax FPF 1,5 L4	18/21 24	Nino Vaccarella	2, 7
Scuderia SSS Republica di Venezia	Porsche	Porsche 547/3 1,5 F4	718	Nino Vaccarella	6
Emeryson Cars	Lotus	Climax FPF 1,5 L4	18	John Campbell-Jones	3
Equipe Nationale Belge	Lotus	Climax FPF 1,5 L4	18/21	Lucien Bianchi	3
Autosport Team Wolfgang Seidel	Lotus	BRM P56 1,5 V8	24	Dan Gurney	3
				Wolfgang Seidel	5–6
				Gunther Seiffert	6
				Tony Shelly	7
Anglo-American Equipe	Cooper	Climax FPF 1,5 L4	T59	Ian Burgess	5–7
Ecurie Excelsior	Lotus	Climax FPF 1,5 L4	18	Jay Chamberlain	5–7
John Dalton	Lotus	Climax FPF 1,5 L4	18/21	Tony Shelly	5–6
Bernard Collomb	Cooper	Climax FPF 1,5 L4	T53	Bernard Collomb	6
Scuderia Settecolli	De Tomaso	OSCA 372 1,5 L4	F1	Roberto Lippi	7
Gerry Ashmore	Lotus	Climax FPF 1,5 L4	18/21	Gerry Ashmore	7
Scuderia Jolly Club	Lotus	Climax FPF 1,5 L4	18	Ernesto Prinoth	7
Dupont Team Zerex	Lotus	Climax FWMV 1,5 V8	24	Roger Penske	8
Hap Sharp	Cooper	Climax FPF 1,5 L4	T53	Hap Sharp	8
Jim Hall	Lotus	Climax FPF 1,5 L4	21	Jim Hall	8
John Mecom	Lotus	Climax FPF 1,5 L4	24	Rob Schroeder	8
Ernie Pieterse	Lotus	Climax FPF 1,5 L4	21	Ernie Pieterse	9
John Love	Cooper	Climax FPF 1,5 L4	T55	John Love	9
Neville Lederle	Lotus	Climax FPF 1,5 L4	21	Neville Lederle	9
Mike Harris	Cooper	Alfa Romeo Giulietta 1,5 L4	T53	Mike Harris	9

Calendar

Următoarele nouă Mari Premii au avut loc în 1962.

1.	2.	3.	4.
Marele Premiu al Țărilor de Jos 20 mai	Marele Premiu al Principatului Monaco 3 iunie	Marele Premiu al Belgiei 17 iunie	Marele Premiu al Franței 8 iulie
Zandvoort (P)	Monaco (S)	Spa-Francorchamps (S)	Rouen-Les-Essarts (S)
5.	6.	7.	8.
Marele Premiu al Marii Britanii 21 iulie	Marele Premiu al Germaniei 5 august	Marele Premiu al Italiei 16 septembrie	Marele Premiu al Statelor Unite 7 octombrie
Aintree (S)	Nürburgring (P)	Monza (P)	Watkins Glen (P)
9.
Marele Premiu al Africii de Sud 29 decembrie
Prince George (P)
(P) - pistă; (S) - stradă.

Rezultate și clasamente

Marile Premii

Etapa	Mare Premiu	Pole position	Cel mai rapid tur	Pilotul câștigător	Constructorul câștigător	Lider
Etapa	Mare Premiu	Pole position	Cel mai rapid tur	Pilotul câștigător	Constructorul câștigător	Pilot	Dif.
1	MP al Țărilor de Jos	John Surtees	Bruce McLaren	Graham Hill	BRM	HIL	3
2	MP al Principatului Monaco	Jim Clark	Jim Clark	Bruce McLaren	Cooper-Climax		0
3	MP al Belgiei	Graham Hill	Jim Clark	Jim Clark	Lotus-Climax		2
4	MP al Franței	Jim Clark	Graham Hill	Dan Gurney	Porsche		2
5	MP al Marii Britanii	Jim Clark	Jim Clark	Jim Clark	Lotus-Climax		1
6	MP al Germaniei	Dan Gurney	Graham Hill	Graham Hill	BRM		7
7	MP al Italiei	Jim Clark	Graham Hill	Graham Hill	BRM		14
8	MP al Statelor Unite	Jim Clark	Jim Clark	Jim Clark	Lotus-Climax		9
9	MP al Africii de Sud	Jim Clark	Jim Clark	Graham Hill	BRM		12

Clasament Campionatul Mondial al Piloților

Pentru informații suplimentare, vezi Lista sistemelor de punctaj ale Campionatului Mondial de Formula 1

Punctele au fost acordate pe o bază de 9–6–4–3–2–1 primilor șase clasați în fiecare cursă. Doar cele mai bune cinci rezultate au fost luate în considerare pentru Campionatul Mondial. FIA nu a acordat o clasificare în campionat acelor piloți care nu au obținut puncte.

Poz.	Pilot	NLD	MCO	BEL	FRA	GBR	DEU	ITA	USA	ZAF	Puncte
1	Graham Hill	1	(6)	(2)^P	9_R	(4)	1_R	1_R	2	1^[b]	42 (52)
2	Jim Clark	9	AbP R	1_R	Ab^P	1P R	4	Ab^P	1P R	AbP R	30
3	Bruce McLaren	Ab_R	1	Ab	(4)	3	(5)	3	3	2	27 (32)
4	John Surtees	Ab^P	4	5	5	2	2	Ab	Ab	Ab	19
5	Dan Gurney	Ab	Ab	NS	1	9	3^P	13	5		15
6	Phil Hill	3	2	3		Ab	Ab	11	NS		14
7	Tony Maggs	5	Ab	Ab	2	6	9	7	7	3	13
8	Richie Ginther	Ab	Ab	Ab	3	13	8	2	Ab	7	10
9	Jack Brabham	Ab	8	6	Ab	5	Ab		4	4	9
10	Trevor Taylor	2	Ab	Ab	8	8	Ab	Ab	12	Ab	6
11	Giancarlo Baghetti	4		Ab			10	5			5
12	Lorenzo Bandini		3				Ab	8			4
13	Ricardo Rodríguez	Ab	NS	4			6	14			4
14	Willy Mairesse		7	Ab				4			3
15	Jo Bonnier	7	5		10	Ab	7	6	13		3
16	Innes Ireland	Ab	Ab	Ab	Ab	16		Ab	8	5	2
17	Carel Godin de Beaufort	6	NSC	7	6	14	13	10	Ab	11	2
18	Masten Gregory	Ab	NSC	Ab	Ab	7		12	6		1
19	Neville Lederle									6	1
—	Maurice Trintignant		Ab	8	7		Ab	Ab	Ab		0
—	Jackie Lewis	8	NSC		Ab	10	Ab				0
—	John Love									8	0
—	Nino Vaccarella		NSC				15	9			0
—	Lucien Bianchi			9			16				0
—	Roger Penske								9		0
—	Bruce Johnstone									9	0
—	Jo Siffert		NSC	10	Ab		12	NSC			0
—	Rob Schroeder								10		0
—	Ernie Pieterse									10	0
—	Ian Burgess					12	11	NSC			0
—	Tony Settember					11		Ab			0
—	John Campbell-Jones			11							0
—	Hap Sharp								11		0
—	Heini Walter						14				0
—	Jay Chamberlain					15	NSC	NSC			0
—	Wolfgang Seidel	NC				Ab	NSC				0
—	Roy Salvadori	Ab	Ab		Ab	Ab	Ab	Ab	NS	Ab	0
—	Tony Shelly					Ab	NSC	NSC			0
—	Keith Greene					NS	Ab	NSC			0
—	Ben Pon	Ab									0
—	Heinz Schiller						Ab				0
—	Bernard Collomb						Ab				0
—	Timmy Mayer								Ab		0
—	Doug Serrurier									Ab	0
—	Mike Harris									Ab	0
—	Günther Seiffert						NSC				0
—	Gerry Ashmore							NSC			0
—	Ernesto Prinoth							NSC			0
—	Roberto Lippi							NSC			0
—	Nasif Estéfano							NSC			0
—	Jim Hall								NS		0
Poz.	Pilot	NLD	MCO	BEL	FRA	GBR	DEU	ITA	USA	ZAF	Puncte

Legendă
Culoare	Rezultat
Auriu	Câștigător
Argintiu	Locul 2
Bronz	Locul 3
Verde	Alte locuri care punctează
Albastru	Alte locuri
Albastru	Nu s-a clasat, dar a terminat cursa (NC)
Purpuriu	A abandonat cursa (Ab)
Negru	Descalificat (DSC)
Alb	Nu a luat startul (NS)
Roșu	Nu s-a calificat (NSC)
Fără culoare	Retras înainte de calificări (Ret)
	Exclus (EX)
	Nu a participat (celulă goală)
Adnotare	Însemnătate
P	Pole position
R	Cel mai rapid tur
(6)	Rezultatul nu a fost luat în considerare pentru CM
1	A împărțit mașina cu unul sau mai mulți piloți

Clasament Cupa Internațională pentru Constructorii de F1

Punctele au fost acordate pe o bază de 9–6–4–3–2–1 primilor șase clasați în fiecare cursă, dar numai primei mașini care a terminat pentru fiecare constructor. Doar cele mai bune cinci rezultate au fost luate în considerare pentru Cupa Internațională.

Poz.	Constructor	NLD	MCO	BEL	FRA	GBR	DEU	ITA	USA	ZAF	Puncte
1	BRM	1	(6)	2	(3)	(4)	1	1	(2)	1^[c]	42 (56)
2	Lotus-Climax	2	8	1	7	1	4	9	1	(5)	36 (38)
3	Cooper-Climax	(5)	1	Ab	2	3	(5)	3	(3)	2	29 (37)
4	Lola-Climax	Ab	4	5	5	2	2	Ab	Ab	Ab	19
5	Porsche	6	5	7	1	9	3	(6)	5	11	18 (19)
6	Ferrari	3	2	3		Ab	6	4			18
7	Brabham-Climax						Ab		4	4	6
8	Lotus-BRM		NSC	Ab	Ab	Ab	Ab	12	6		1
—	Emeryson-Climax	NC				11		Ab			0
—	ENB-Maserati						16				0
—	Gilby-BRM						Ab	NSC			0
—	LDS-Alfa Romeo									Ab	0
—	Cooper-Alfa Romeo									Ab	0
—	De Tomaso							NSC			0
—	De Tomaso-OSCA							NSC			0
Poz.	Constructor	NLD	MCO	BEL	FRA	GBR	DEU	ITA	USA	ZAF	Puncte

Curse non-campionat

Alte 20 de curse care nu au contat pentru Campionatul Mondial al Piloților sau Cupa Internațională pentru Constructorii de F1 au fost organizate pentru mașinile de Formula 1 în timpul sezonului.

Numele cursei	Circuit	Data	Pilotul câștigător	Constructor
Cape Grand Prix V	Killarney	2 ianuarie	Trevor Taylor	Lotus-Climax
Marele Premiu de la Bruxelles IV	Heysel	1 aprilie	Willy Mairesse	Ferrari
Trofeul Lombank III	Snetterton	14 aprilie	Jim Clark	Lotus-Climax
Cupa Lavant XIV	Goodwood	23 aprilie	Bruce McLaren	Cooper-Climax
Trofeul Glover X	Goodwood	23 aprilie	Graham Hill	BRM
Pau Grand Prix XXII	Pau	23 aprilie	Maurice Trintignant	Lotus-Climax
Aintree 200 VII	Aintree	28 aprilie	Jim Clark	Lotus-Climax
Trofeul Internațional BRDC XV	Silverstone	12 mai	Graham Hill	BRM
Marele Premiu de la Napoli XX	Napoli	20 mai	Willy Mairesse	Ferrari
International 2000 Guineas I	Mallory Park	11 iunie	John Surtees	Lola-Climax
Trofeul Crystal Palace XIII	Crystal Palace	11 iunie	Innes Ireland	Lotus-BRM
Grand Prix de Reims III	Reims	1 iulie	Bruce McLaren	Cooper-Climax
Solitude Grand Prix XII	Solitudering	15 iulie	Dan Gurney	Porsche
Kanonloppet VIII	Karlskoga	12 August	Masten Gregory	Lotus-BRM
Marele Premiu al Mediteranei I	Enna-Pergusa	19 august	Lorenzo Bandini	Ferrari
Marele Premiu al Danemarcei III	Roskilde Ring	25–26 august	Jack Brabham	Lotus-Climax
Cupa de Aur IX	Oulton Park	1 septembrie	Jim Clark	Lotus-Climax
Marele Premiu al Mexicului I	Magdalena Mixhuca	4 noiembrie	Jim Clark Trevor Taylor	Lotus-Climax
Rand Grand Prix V	Kyalami	15 decembrie	Jim Clark	Lotus-Climax
Natal Grand Prix II	Westmead	22 decembrie	Trevor Taylor	Lotus-Climax

Note

^ ^a ^b LDS și Lola au intrat în campionat doar în calitate de constructori de șasiu.
^ Graham Hill și-a adjudecat matematic titlul la piloți la Marele Premiu al Africii de Sud.
^ BRM și-a adjudecat matematic titlul la constructori la Marele Premiu al Africii de Sud.

Referințe

^ FIA Yearbook 1974, Grey Section, pages 118–121
^ Björklund, Bengt, ed. (octombrie 1962). „Ferrari lämnar formel 1” [Ferrari Leaves Formula 1]. Illustrerad Motor Sport (în Swedish). Nr. 10. Lerum, Sweden. p. 14.

[chassis-3] LDS și Lola au intrat în campionat doar în calitate de constructori de șasiu.

[4] Graham Hill și-a adjudecat matematic titlul la piloți la Marele Premiu al Africii de Sud.

[5] BRM și-a adjudecat matematic titlul la constructori la Marele Premiu al Africii de Sud.

[1] FIA Yearbook 1974, Grey Section, pages 118–121

[IMS1062-2] Björklund, Bengt, ed. (octombrie 1962). „Ferrari lämnar formel 1” [Ferrari Leaves Formula 1]. Illustrerad Motor Sport (în Swedish). Nr. 10. Lerum, Sweden. p. 14.

[1]

[2]

[a]

[b]

[c]