Sezonul de Formula 1 din 1991

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Campionatul Mondial de Formula 1
Sezonul 1991
Campionul la Piloți: Brazilia Ayrton Senna
Campionul la Constructori: Regatul Unit McLaren-Honda
Anterior: 1990 Următor: 1992
Ayrton Senna a câștigat cel de-al treilea și ultimul său titlu din carieră.
Nigel Mansell a terminat pe locul 2 în clasament, la 24 de puncte în spatele lui Senna.
Riccardo Patrese a terminat pe locul 3.

Campionatul Mondial de Formula 1 FIA din 1991 a fost cel de-al 42-lea sezon din campionatul de curse auto pentru mașinile de Formula 1, recunoscut de organismul de conducere al sportului internațional, Federația Internațională de Automobilism (FIA), ca fiind competiția de cea mai înaltă clasă pentru mașinile de curse. Campionatul a fost disputat pe parcursul a șaisprezece curse, începând în Statele Unite ale Americii pe 10 martie și terminându-se în Australia pe 3 noiembrie.

Ayrton Senna a câștigat al treilea și ultimul său campionat la piloți, iar McLaren-Honda a câștigat al patrulea campionat consecutiv la constructori. Senna a câștigat șapte din cele șaisprezece curse; principalul său rival pentru titlu a fost Nigel Mansell, care a câștigat cinci curse în primul său sezon înapoi la Williams. Rivalul feroce al lui Senna, Alain Prost, nu a reușit să câștige o cursă cu Ferrari și a fost concediat înainte de sfârșitul sezonului din cauza unei dispute cu echipa. 1991 a văzut, de asemenea, debutul viitorilor campioni mondiali, Michael Schumacher și Mika Häkkinen, precum și retragerea triplului campion mondial, Nelson Piquet.

Începând cu acest sezon, toate rezultatele obținute vor contribui la alcătuirea clasamentului campionatului la piloți.

Piloții și echipele înscrise în campionat[modificare | modificare sursă]

Piloții și echipele următoare au fost incluse în sezonul din 1991 al campionatului.

Imagine Concurent Constructor Șasiu Motor Pneu Piloți
Nr. Numele pilotului Etape
McLaren MP4/6 Regatul Unit Marlboro McLaren McLaren-Honda MP4/6 Honda RA121E 3.5 V12 G 1 Brazilia Ayrton Senna Toate
2 Austria Gerhard Berger Toate
Tyrrell 020 Regatul Unit Braun Tyrrell Honda Tyrrell-Honda 020 Honda RA101E 3.5 V10 P 3 Japonia Satoru Nakajima Toate
4 Italia Stefano Modena Toate
Williams FW14 Regatul Unit Canon Williams Team Williams-Renault FW14 Renault RS3 3.5 V10 G 5 Regatul Unit Nigel Mansell Toate
6 Italia Riccardo Patrese Toate
Brabham BT60Y Regatul Unit Motor Racing Developments Brabham-Yamaha BT60Y Yamaha OX99 3.5 V12 P 7 Regatul Unit Martin Brundle Toate
8 Regatul Unit Mark Blundell Toate
Footwork FA12 Regatul Unit Footwork Grand Prix International[a] Footwork-Porsche A11C
FA12
Porsche 3512 3.5 V12 G 9 Italia Michele Alboreto Toate
10 Italia Alex Caffi 1–4, 9-16
Footwork-Ford FA12C Ford Cosworth DFR 3.5 V8 Suedia Stefan Johansson 5–8
Lotus 102B Regatul Unit Team Lotus Lotus-Judd 102B Judd EV 3.5 V8 G 11 Finlanda Mika Häkkinen Toate
12 Regatul Unit Julian Bailey 1–4
Regatul Unit Johnny Herbert 5–8, 11, 13, 15–16
Germania Michael Bartels 9–10, 12, 14
Fondmetal FA1M-E Italia Fondmetal Fondmetal-Ford FA1M-E
Fomet-1
Ford Cosworth DFR 3.5 V8 G 14 Franța Olivier Grouillard 1–13
Italia Gabriele Tarquini 14–16
Leyton House CG911 Regatul Unit Leyton House Racing Leyton House-Ilmor CG911 Ilmor 2175A 3.5 V10 G 15 Brazilia Maurício Gugelmin Toate
16 Italia Ivan Capelli 1–14
Austria Karl Wendlinger 15–16
AGS JH25B Franța Automobiles Gonfaronnaises Sportives AGS-Ford JH25B
JH27
Ford Cosworth DFR 3.5 V8 G 17 Italia Gabriele Tarquini 1–13
Franța Olivier Grouillard 14
18 Suedia Stefan Johansson 1–2
Italia Fabrizio Barbazza 3–14
Benetton B191 Regatul Unit Camel Benetton Ford Benetton-Ford B190B
B191
Ford HBA4 3.5 V8
Ford HBA5 3.5 V8
P 19 Brazilia Roberto Moreno 1–11
Germania Michael Schumacher 12–16
20 Brazilia Nelson Piquet Toate
Dallara F191 Italia Scuderia Italia Dallara-Judd F191 Judd GV 3.5 V10 P 21 Italia Emanuele Pirro Toate
22 Finlanda JJ Lehto Toate
Minardi M191 Italia Minardi Team Minardi-Ferrari M191 Ferrari 037 3.5 V12 G 23 Italia Pierluigi Martini Toate
24 Italia Gianni Morbidelli 1–15
Brazilia Roberto Moreno 16
Ligier JS35 Franța Equipe Ligier Gitanes Ligier-Lamborghini JS35
JS35B
Lamborghini 3512 3.5 V12 G 25 Belgia Thierry Boutsen Toate
26 Franța Érik Comas Toate
Ferrari 643 Italia Scuderia Ferrari Ferrari 642
642/2
643
Ferrari 037 3.5 V12 G 27 Franța Alain Prost 1–15
Italia Gianni Morbidelli 16
28 Franța Jean Alesi Toate
Lola LC91 Franța Larrousse F1 Lola-Ford LC91 Ford Cosworth DFR 3.5 V8 G 29 Franța Éric Bernard 1–15
Belgia Bertrand Gachot 16
30 Japonia Aguri Suzuki Toate
Coloni C4 Italia Coloni Racing Coloni-Ford C4 Ford Cosworth DFR 3.5 V8 G 31 Portugalia Pedro Chaves 1–13
Japonia Naoki Hattori 15–16
Jordan 191 Republica Irlanda Team 7Up Jordan Jordan-Ford 191 Ford HBA4 3.5 V8 G 32 Belgia Bertrand Gachot 1–10
Germania Michael Schumacher 11
Brazilia Roberto Moreno 12–13
Italia Alessandro Zanardi 14–16
33 Italia Andrea de Cesaris Toate
Lambo 291 Italia Modena Team Lambo-Lamborghini 291 Lamborghini 3512 3.5 V12 G 34 Italia Nicola Larini Toate
35 Belgia Eric van de Poele Toate

Calendar[modificare | modificare sursă]

Următoarele șaisprezece Mari Premii au avut loc în 1991.

Etapa Mare Premiu Circuit Data
1 Statele Unite ale Americii Marele Premiu al Statelor Unite Circuitul Phoenix, Phoenix, Arizona 10 martie
2 Brazilia Marele Premiu al Braziliei Circuitul Interlagos, São Paulo 24 martie
3 San Marino Marele Premiu al Republicii San Marino Autodromo Enzo e Dino Ferrari, Imola, Italia 28 aprilie
4 Monaco Marele Premiu al Principatului Monaco Circuitul Monaco, Monte Carlo 12 mai
5 Canada Marele Premiu al Canadei Circuitul Gilles Villeneuve, Montreal 2 iunie
6 Mexic Marele Premiu al Mexicului Autódromo Hermanos Rodríguez, Ciudad de México 16 iunie
7 Franța Marele Premiu al Franței Circuitul Nevers Magny-Cours, Magny-Cours 7 iulie
8 Regatul Unit Marele Premiu al Marii Britanii Circuitul Silverstone, Silverstone 14 iulie
9 Germania Marele Premiu al Germaniei Hockenheimring, Hockenheim 28 iulie
10 Ungaria Marele Premiu al Ungariei Hungaroring, Budapesta 11 august
11 Belgia Marele Premiu al Belgiei Circuitul Spa-Francorchamps, Stavelot 25 august
12 Italia Marele Premiu al Italiei Circuitul Monza, Monza 8 septembrie
13 Portugalia Marele Premiu al Portugaliei Autódromo do Estoril, Cascais 22 septembrie
14 Spania Marele Premiu al Spaniei Circuitul Catalunya, Barcelona 29 septembrie
15 Japonia Marele Premiu al Japoniei Circuitul Internațional de Curse Suzuka, Suzuka 20 octombrie
16 Australia Marele Premiu al Australiei Circuitul Adelaide, Adelaide 3 noiembrie

Rezultate și clasamente[modificare | modificare sursă]

Marile Premii[modificare | modificare sursă]

Etapa Mare Premiu Pole position Cel mai rapid tur Pilotul câștigător Constructorul câștigător Raport
1 Statele Unite ale Americii Marele Premiu al Statelor Unite Brazilia Ayrton Senna Franța Jean Alesi Brazilia Ayrton Senna Regatul Unit McLaren-Honda Raport
2 Brazilia Marele Premiu al Braziliei Brazilia Ayrton Senna Regatul Unit Nigel Mansell Brazilia Ayrton Senna Regatul Unit McLaren-Honda Raport
3 San Marino Marele Premiu al Republicii San Marino Brazilia Ayrton Senna Austria Gerhard Berger Brazilia Ayrton Senna Regatul Unit McLaren-Honda Raport
4 Monaco Marele Premiu al Principatului Monaco Brazilia Ayrton Senna Franța Alain Prost Brazilia Ayrton Senna Regatul Unit McLaren-Honda Raport
5 Canada Marele Premiu al Canadei Italia Riccardo Patrese Regatul Unit Nigel Mansell Brazilia Nelson Piquet Regatul Unit Benetton-Ford Raport
6 Mexic Marele Premiu al Mexicului Italia Riccardo Patrese Regatul Unit Nigel Mansell Italia Riccardo Patrese Regatul Unit Williams-Renault Raport
7 Franța Marele Premiu al Franței Italia Riccardo Patrese Regatul Unit Nigel Mansell Regatul Unit Nigel Mansell Regatul Unit Williams-Renault Raport
8 Regatul Unit Marele Premiu al Marii Britanii Regatul Unit Nigel Mansell Regatul Unit Nigel Mansell Regatul Unit Nigel Mansell Regatul Unit Williams-Renault Raport
9 Germania Marele Premiu al Germaniei Regatul Unit Nigel Mansell Italia Riccardo Patrese Regatul Unit Nigel Mansell Regatul Unit Williams-Renault Raport
10 Ungaria Marele Premiu al Ungariei Brazilia Ayrton Senna Belgia Bertrand Gachot Brazilia Ayrton Senna Regatul Unit McLaren-Honda Raport
11 Belgia Marele Premiu al Belgiei Brazilia Ayrton Senna Brazilia Roberto Moreno Brazilia Ayrton Senna Regatul Unit McLaren-Honda Raport
12 Italia Marele Premiu al Italiei Brazilia Ayrton Senna Brazilia Ayrton Senna Regatul Unit Nigel Mansell Regatul Unit Williams-Renault Raport
13 Portugalia Marele Premiu al Portugaliei Italia Riccardo Patrese Regatul Unit Nigel Mansell Italia Riccardo Patrese Regatul Unit Williams-Renault Raport
14 Spania Marele Premiu al Spaniei Austria Gerhard Berger Italia Riccardo Patrese Regatul Unit Nigel Mansell Regatul Unit Williams-Renault Raport
15 Japonia Marele Premiu al Japoniei Austria Gerhard Berger Brazilia Ayrton Senna Austria Gerhard Berger Regatul Unit McLaren-Honda Raport
16 Australia Marele Premiu al Australiei Brazilia Ayrton Senna Austria Gerhard Berger Brazilia Ayrton Senna Regatul Unit McLaren-Honda Raport

Sistemul de punctaj[modificare | modificare sursă]

Punctele sunt acordate primilor șase piloți care au terminat în fiecare cursă, folosind următoarea structură:

Loc 1 2 3 4 5 6
Puncte 10 6 4 3 2 1

Pentru a obține toate punctele, câștigătorul cursei trebuie să termine cel puțin 75% din distanța programată.[1] Jumătate de puncte sunt acordate dacă câștigătorul cursei termină mai puțin de 75% din distanță, cu condiția terminării a cel puțin două tururi complete. În cazul de egalitate la încheierea campionatului, se folosește un sistem de numărătoare, cel mai bun rezultat fiind folosit pentru a decide clasamentul final.[2]

Note
  • ^1 - În cazul în care nu sunt încheiate două tururi complete, nu se acordă nici un punct și cursa este abandonată.
  • ^2 - În cazul în care doi sau mai mulți piloți realizează același cel mai bun rezultat de un număr egal de ori, se va folosi următorul cel mai bun rezultat. Dacă doi sau mai mulți piloți vor avea un număr egal de rezultate de un număr egal de ori, FIA va nominaliza câștigătorul conform unor criterii pe care le va considera potrivite.

Clasament Campionatul Mondial al Piloților[modificare | modificare sursă]

Poz. Pilot USA
Statele Unite ale Americii
BRA
Brazilia
SMR
San Marino
MON
Monaco
CAN
Canada
MEX
Mexic
FRA
Franța
GBR
Regatul Unit
GER
Germania
HUN
Ungaria
BEL
Belgia
ITA
Italia
POR
Portugalia
ESP
Spania
JPN
Japonia
AUS
Australia
Puncte
1 Brazilia Ayrton Senna 1P 1P 1P 1P Ret 3 3 4dagger 7dagger 1P 1P 2P
R
2 5 2R[b] 1P 96
2 Regatul Unit Nigel Mansell Ret RetR Ret 2 6daggerR 2R 1R 1P
R
1P 2 Ret 1 DSCR 1 Ret 2 72
3 Italia Riccardo Patrese Ret 2 Ret Ret 3P 1P 5P Ret 2R 3 5 Ret 1P 3R 3 5 53
4 Austria Gerhard Berger Ret 3 2R Ret Ret Ret Ret 2 4 4 2 4 Ret RetP 1P 3R 43
5 Franța Alain Prost 2 4 NS 5R Ret Ret 2 3 Ret Ret Ret 3 Ret 2 4 34
6 Brazilia Nelson Piquet 3 5 Ret Ret 1 Ret 8 5 Ret Ret 3 6 5 11 7 4 26,5
7 Franța Jean Alesi 12daggerR 6 Ret 3 Ret Ret 4 Ret 3 5 Ret Ret 3 4 Ret Ret 21
8 Italia Stefano Modena 4 Ret Ret Ret 2 11 Ret 7 13 12 Ret Ret Ret 16 6 10 10
9 Italia Andrea de Cesaris NSPC Ret Ret Ret 4 4 6 Ret 5 7 13dagger 7 8 Ret Ret 8 9
10 Brazilia Roberto Moreno Ret 7 13dagger 4 Ret 5 Ret Ret 8 8 4R Ret 10 16 8
11 Italia Pierluigi Martini 9dagger Ret 4 12 7 Ret 9 9 Ret Ret 12dagger Ret 4 13 Ret Ret 6
12 Finlanda JJ Lehto Ret Ret 3 11 Ret Ret Ret 13 Ret Ret Ret Ret Ret 8 Ret 12 4
13 Belgia Bertrand Gachot 10dagger 13dagger Ret 8 5 Ret Ret 6 6 9R NSC 4
14 Germania Michael Schumacher Ret 5 6 6 Ret Ret 4
15 Japonia Satoru Nakajima 5 Ret Ret Ret 10 12 Ret 8 Ret 15 Ret Ret 13 17 Ret Ret 2
16 Finlanda Mika Häkkinen Ret 9 5 Ret Ret 9 NSC 12 Ret 14 Ret 14 14 Ret Ret 19 2
17 Regatul Unit Martin Brundle 11 12 11 EX Ret Ret Ret Ret 11 Ret 9 13 12 10 5 NSC 2
18 Italia Emanuele Pirro Ret 11 NSPC 6 9 NSPC NSPC 10 10 Ret 8 10 Ret 15 Ret 7 1
19 Regatul Unit Mark Blundell Ret Ret 8 Ret NSC Ret Ret Ret 12 Ret 6 12 Ret Ret NSPC 17 1
20 Italia Ivan Capelli Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret 6 Ret 8 17dagger Ret 1
21 Franța Éric Bernard Ret Ret Ret 9 Ret 6 Ret Ret Ret Ret Ret Ret NSC Ret NSC 1
22 Japonia Aguri Suzuki 6 Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret NSC NSC Ret NSC Ret NSC 1
23 Regatul Unit Julian Bailey NSC NSC 6 NSC 1
24 Italia Gianni Morbidelli Ret 8 Ret Ret Ret 7 Ret 11 Ret 13 Ret 9 9 14dagger Ret 6 0,5
Brazilia Maurício Gugelmin Ret Ret 12dagger Ret Ret Ret 7 Ret Ret 11 Ret 15 7 7 8 14 0
Belgia Thierry Boutsen Ret 10 7 7 Ret 8 12 Ret 9 17dagger 11 Ret 16 Ret 9 Ret 0
Regatul Unit Johnny Herbert NSC 10 10 14dagger 7 Ret Ret 11 0
Italia Nicola Larini 7 NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC Ret 16 NSC 16 NSC NSC NSC Ret 0
Franța Érik Comas NSC Ret 10 10 8 NSC 11 NSC Ret 10 Ret 11 11 Ret Ret 18 0
Italia Gabriele Tarquini 8 Ret NSC Ret NSC NSC NSC NSC NSC NSPC NSPC NSPC NSC 12 11 NSPC 0
Italia Alessandro Zanardi 9 Ret 9 0
Belgia Eric van de Poele NSPC NSPC 9dagger NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSC NSC NSC NSC NSC NSC NSC NSC 0
Italia Alex Caffi NSC NSC NSC NSC NSPC NSPC NSC NSPC NSPC NSPC 10 15 0
Franța Olivier Grouillard NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC Ret Ret NSPC NSPC NSC 10 Ret NSPC NSPC 0
Italia Michele Alboreto Ret NSC NSC Ret Ret Ret Ret Ret NSC NSC NSPC NSC 15 Ret NSC 13 0
Austria Karl Wendlinger Ret 20 0
Suedia Stefan Johansson NSC NSC Ret NSC NSC NSC 0
Italia Fabrizio Barbazza NSC NSC NSC NSC NSC NSC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC 0
Germania Michael Bartels NSC NSC NSC NSC 0
Portugalia Pedro Chaves NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC 0
Japonia Naoki Hattori NSPC NSPC 0
Poz. Pilot USA
Statele Unite ale Americii
BRA
Brazilia
SMR
San Marino
MON
Monaco
CAN
Canada
MEX
Mexic
FRA
Franța
GBR
Regatul Unit
GER
Germania
HUN
Ungaria
BEL
Belgia
ITA
Italia
POR
Portugalia
ESP
Spania
JPN
Japonia
AUS
Australia
Puncte
Sursa:[1]
Legendă
Culoare Rezultat
Auriu Câștigător
Argintiu Locul 2
Bronz Locul 3
Verde Alte locuri care punctează
Albastru Alte locuri
Nu s-a clasat, dar a terminat cursa (NC)
Purpuriu Nu s-a clasat, retras (Ret)
Roșu Nu s-a calificat (NSC)
Nu s-a precalificat (NSPC)
Negru Descalificat (DSC)
Alb Nu a luat startul (NS)
Cursă anulată (C)
Fără culoare Doar s-a antrenat (DSA)
Exclus (EX)
Adnotare Însemnătate
P Pole position
R Cel mai rapid tur
dagger Nu a terminat, dar a parcurs mai mult de 90% din cursă

Note:

  • double-dagger – Au fost acordate puncte înjumătățite la Marele Premiu al Australiei deoarece a fost parcursă mai puțin de 75% din distanța programată din cauza vremii.

Clasament Campionatul Mondial al Constructorilor[modificare | modificare sursă]

Poz. Constructor USA
Statele Unite ale Americii
BRA
Brazilia
SMR
San Marino
MON
Monaco
CAN
Canada
MEX
Mexic
FRA
Franța
GBR
Regatul Unit
GER
Germania
HUN
Ungaria
BEL
Belgia
ITA
Italia
POR
Portugalia
ESP
Spania
JPN
Japonia
AUS
Australia
Puncte
1 Regatul Unit McLaren-Honda 1P 1P 1P 1P Ret 3 3 2 4 1P 1P 2P
R
2 5 1P 1P[c] 139
Ret 3 2R Ret Ret Ret Ret 4dagger 7dagger 4 2 4 Ret RetP 2R 3R
2 Regatul Unit Williams-Renault Ret 2 Ret 2 3P 1P 1R 1P
R
1P 2 5 1 1P 1 3 2 125
Ret RetR Ret Ret 6daggerR 2R 5P Ret 2R 3 Ret Ret DSCR 3R Ret 5
3 Italia Ferrari 2 4 Ret 3 Ret Ret 2 3 3 5 Ret 3 3 2 4 6 55,5
12daggerR 6 NS 5R Ret Ret 4 Ret Ret Ret Ret Ret Ret 4 Ret Ret
4 Regatul Unit Benetton-Ford 3 5 13dagger 4 1 5 8 5 8 8 3 5 5 6 7 4 38,5
Ret 7 Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret 4R 6 6 11 Ret Ret
5 Republica Irlanda Jordan-Ford 10dagger 13dagger Ret 8 4 4 6 6 5 7 13dagger 7 8 9 Ret 8 13
NSPC Ret Ret Ret 5 Ret Ret Ret 6 9R Ret Ret 10 Ret Ret 9
6 Regatul Unit Tyrrell-Honda 5 Ret Ret Ret 2 11 Ret 7 13 12 Ret Ret 13 16 6 10 12
4 Ret Ret Ret 10 12 Ret 8 Ret 15 Ret Ret Ret 17 Ret Ret
7 Italia Minardi-Ferrari 9dagger 8 4 12 7 7 9 9 Ret 13 12dagger 9 4 13 Ret 16 6
Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret 11 Ret Ret Ret Ret 9 14 Ret Ret
8 Italia Dallara-Judd Ret 11 3 6 9 Ret Ret 10 10 Ret 8 10 Ret 8 Ret 7 5
Ret Ret NSPC 11 Ret NSPC NSPC 13 Ret Ret Ret Ret Ret 15 Ret 12
9 Regatul Unit Lotus-Judd Ret 9 5 Ret Ret 9 10 12 Ret 14 7 14 14 Ret Ret 11 3
NSC NSC 6 NSC NSC 10 NSC 14dagger NSC NSC Ret NSC Ret NSC Ret 19
10 Regatul Unit Brabham-Yamaha 11 12 8 Ret Ret Ret Ret Ret 11 Ret 6 12 12 10 5 17 3
Ret Ret 11 EX NSC Ret Ret Ret 12 Ret 9 13 Ret Ret NSPC NSC
11 Regatul Unit Lola-Ford 6 Ret Ret 9 Ret 6 Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret NSC 2
Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret NSC NSC NSC NSC NSC NSC
12 Regatul Unit Leyton House-Ilmor Ret Ret 12dagger Ret Ret Ret 7 Ret Ret 6 Ret 8 7 7 8 14 1
Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret 11 Ret 15 17 Ret Ret 20
Franța Ligier-Lamborghini Ret 10 7 7 8 8 11 Ret 9 10 11 11 11 Ret 9 18 0
NSC Ret 10 10 Ret NSC 12 NSC Ret 17dagger Ret Ret 16 Ret Ret Ret
Italia Lambo-Lamborghini 7 NSPC 9dagger NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC Ret 16 NSC 16 NSC NSC NSC Ret 0
NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSC NSC NSC NSC NSC NSC NSC NSC
Franța AGS-Ford 8 Ret NSC Ret NSC NSC NSC NSC NSC NSPC NSPC NSPC NSC NSPC 0
NSC NSC NSC NSC NSC NSC NSC NSC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC
Italia Fondmetal-Ford NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC Ret Ret NSPC NSPC NSC 10 Ret NSPC 12 11 NSPC 0
Regatul Unit Footwork-Ford Ret Ret NSC NSC NSC NSC 15 Ret 10 13 0
NSC NSC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSC 15
Regatul Unit Footwork-Porsche Ret NSC NSC Ret Ret Ret 0
NSC NSC NSC NSC Ret NSC
Italia Coloni-Ford NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC 0
Poz. Constructor USA
Statele Unite ale Americii
BRA
Brazilia
SMR
San Marino
MON
Monaco
CAN
Canada
MEX
Mexic
FRA
Franța
GBR
Regatul Unit
GER
Germania
HUN
Ungaria
BEL
Belgia
ITA
Italia
POR
Portugalia
ESP
Spania
JPN
Japonia
AUS
Australia
Puncte
Sursa:[1]
Legendă
Culoare Rezultat
Auriu Câștigător
Argintiu Locul 2
Bronz Locul 3
Verde Alte locuri care punctează
Albastru Alte locuri
Nu s-a clasat, dar a terminat cursa (NC)
Purpuriu Nu s-a clasat, retras (Ret)
Roșu Nu s-a calificat (NSC)
Nu s-a precalificat (NSPC)
Negru Descalificat (DSC)
Alb Nu a luat startul (NS)
Cursă anulată (C)
Fără culoare Doar s-a antrenat (DSA)
Exclus (EX)
Adnotare Însemnătate
P Pole position
R Cel mai rapid tur
dagger Nu a terminat, dar a parcurs mai mult de 90% din cursă

Note:

  • double-dagger – Au fost acordate puncte înjumătățite la Marele Premiu al Australiei deoarece a fost parcursă mai puțin de 75% din distanța programată din cauza vremii.
  • Pozițiile sunt sortate după cel mai bun rezultat, rândurile nefiind legate de piloți. În caz de egalitate de puncte, cele mai bune poziții obținute au determinat rezultatul.

Rezultatele evenimentului non-campionat[modificare | modificare sursă]

Sezonul 1991 a inclus, de asemenea, un singur eveniment care nu a fost luat în considerare pentru Campionatul Mondial, Formula 1 indoor trophy la Salonul Auto Bologna.

Numele cursei Locație Data Pilotul câștigător Constructor
Italia Formula 1 Indoor Trophy Salonul Auto Bologna 7–8 decembrie Italia Gabriele Tarquini Italia Fondmetal

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Footwork a intrat în primele șase Mari Premii cu motorul Porsche. Începând cu etapa a șaptea, echipa a concurat cu motorul Ford.
  2. ^ Ayrton Senna și-a adjudecat titlul la piloți la Marele Premiu al Japoniei.
  3. ^ McLaren-Honda și-a adjudecat titlul la constructori la Marele Premiu al Australiei.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Rezultatele campionatelor internaționale FIA din 1991, 1992 FIA Yearbook, secțiunea Roșie, paginile 67–68 (doar piloții care au obținut puncte au fost clasificați în pozițiile de campionat)