Sezonul de Formula 1 din 1985

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Campionatul Mondial de Formula 1
Sezonul 1985
Durată
7 aprilie - 3 noiembrie
Nr. curse
16
Nr. piloți
36
Nr. echipe
17
Campionul la Piloți
Franța Alain Prost (Primul titlu)
Campionul la Constructori
Regatul Unit McLaren-TAG (Al 3-lea titlu)

Campionatul Mondial de Formula 1 din 1985 a fost cel de-al 39-lea sezon al curselor auto pentru mașinile de Formula 1, recunoscut de organismul de conducere al sportului internațional, Federația Internațională de Automobilism, ca fiind competiția de cea mai înaltă clasă pentru mașinile de curse. A inclus cea de-a 36-a ediție a Campionatului Mondial al Piloților, și a 28-a ediție a Campionatului Mondial al Constructorilor. Sezonul a fost disputat pe parcursul a șaisprezece curse, începând în Brazilia pe 7 aprilie și terminându-se în Australia pe 3 noiembrie.

Campionatul Mondial la Piloți a fost câștigat în premieră de Alain Prost, în timp ce Campionatul Mondial la Constructori de McLaren-TAG.[1]

Piloții și echipele înscrise în campionat[modificare | modificare sursă]

Piloții și echipele următoare au fost incluse în sezonul din 1985 al campionatului.

Imagine Concurent Constructor Motor Șasiu Pneu Piloți
Nr. Numele pilotului Etape
McLaren MP4/2B Regatul Unit Marlboro McLaren International McLaren TAG TTE PO1 1,5 V6t[a] MP4/2B G 1 Austria Niki Lauda 1–13, 15–16
Regatul Unit John Watson 14
2 Franța Alain Prost Toate
Tyrrell 014 Regatul Unit Tyrrell Racing Organisation Tyrrell[b] Ford Cosworth DFY 3,0 V8 012
014
G 3 Regatul Unit Martin Brundle 1-8, 11-16
Germania de Vest Stefan Bellof 9-10
4 Suedia Stefan Johansson 1
Germania de Vest Stefan Bellof 2–8, 11
Renault EF4B 1,5 V6t Regatul Unit Martin Brundle 9–10
Italia Ivan Capelli 14, 16
Franța Philippe Streiff 15
Williams FW10 Regatul Unit Canon Williams Honda Team Williams Honda RA164E 1,5 V6t
Honda RA165E 1,5 V6t
FW10 G 5 Regatul Unit Nigel Mansell Toate
6 Finlanda Keke Rosberg Toate
Brabham BT54 Regatul Unit Motor Racing Developments Brabham BMW M12/13 1,5 L4t BT54 P 7 Brazilia Nelson Piquet Toate
8 Franța François Hesnault 1–4
Elveția Marc Surer 5–16
RAM 03 Regatul Unit Skoal Bandit Formula 1 Team RAM Hart 415T 1,5 L4t 03 P 9 Germania de Vest Manfred Winkelhock 1–9
Franța Philippe Alliot 10–14
10 1–9
Regatul Unit Kenny Acheson 10–12
Lotus 97T Regatul Unit John Player Special Team Lotus Lotus Renault EF4B 1,5 V6t
Renault EF15 1,5 V6t
97T G 11 Italia Elio de Angelis Toate
12 Brazilia Ayrton Senna Toate
Renault RE60B Franța Equipe Renault Elf Renault Renault EF4B 1,5 V6t
Renault EF15 1,5 V6t
RE60
RE60B
G 14 Franța François Hesnault 9
15 Franța Patrick Tambay 1–14, 16
16 Regatul Unit Derek Warwick 1–14, 16
Arrows A8 Regatul Unit Barclay Arrows BMW Arrows BMW M12/13 1,5 L4t A8 G 17 Austria Gerhard Berger Toate
18 Belgia Thierry Boutsen Toate
Toleman TG185 Regatul Unit Toleman Group Motorsport Toleman Hart 415T 1,5 L4t TG185 P 19 Italia Teo Fabi 4–16
20 Italia Piercarlo Ghinzani 10–16
Spirit 101D Regatul Unit Spirit Enterprises Ltd Spirit Hart 415T 1,5 L4t 101D P 21 Italia Mauro Baldi 1–3
Alfa Romeo 184TB Italia Benetton Team Alfa Romeo Alfa Romeo Alfa Romeo 890T 1,5 V8t 185T
184TB
G 22 Italia Riccardo Patrese Toate
23 Statele Unite ale Americii Eddie Cheever Toate
Osella FA1F Italia Osella Squadra Corse Osella Alfa Romeo 890T 1,5 V8t FA1F P 24 Italia Piercarlo Ghinzani 1–8
Țările de Jos Huub Rothengatter 9–16
Ligier JS25 Franța Equipe Ligier
Franța Equipe Ligier Gitanes
Ligier Renault EF4B 1,5 V6t JS25 P 25 Italia Andrea de Cesaris 1–11
Franța Philippe Streiff 12–14, 16
26 Franța Jacques Laffite 1–14, 16
Ferrari 156/85 Italia Scuderia Ferrari SpA SEFAC Ferrari Ferrari Tipo 031 1,5 V6t 156/85 G 27 Italia Michele Alboreto Toate
28 Franța René Arnoux 1
Suedia Stefan Johansson 2–16
Minardi M185 Italia Minardi Team SpA Minardi[c] Ford Cosworth DFY 3,0 V8 M185 P 29 Italia Pierluigi Martini Toate
Motori Moderni Tipo 615-90 1,5 V6t
Zakspeed 841 Germania de Vest West Zakspeed Racing Zakspeed Zakspeed 1500/4 1,5 L4t 841 G 30 Regatul Unit Jonathan Palmer 2–4, 7–11
Germania de Vest Christian Danner 13–14
Lola THL1 Statele Unite ale Americii Team Haas (USA) Ltd Lola Hart 415T 1,5 L4t THL1 G 33 Australia Alan Jones 12, 14–16

Calendar[modificare | modificare sursă]

Următoarele șaisprezece Mari Premii au avut loc în 1985.[2]

1. Brazilia 2. Portugalia 3. San Marino 4. Monaco
Marele Premiu al Braziliei
5-7 aprilie
Marele Premiu al Portugaliei
19-21 aprilie
Marele Premiu al statului San Marino
3-5 mai
Marele Premiu al Principatului Monaco
16, 18-19 mai

Jacarepaguá (P)

Estoril (P)

Imola (P)

Monaco (S)
5. Canada 6. Detroit 7. Franța 8. Regatul Unit
Marele Premiu al Canadei
14-16 iunie
Marele Premiu de la Detroit
21-23 iunie
Marele Premiu al Franței
5-7 iulie
Marele Premiu al Marii Britanii
19-21 iulie

Gilles Villeneuve (S)

Detroit (S)

Paul Ricard (P)

Silverstone (P)
9. Germania de Vest 10. Austria 11. Țările de Jos 12. Italia
Marele Premiu al Germaniei
2-4 august
Marele Premiu al Austriei
16-18 august
Marele Premiu al Țărilor de Jos
23-25 august
Marele Premiu al Italiei
6-8 septembrie

Nürburgring (P)

Österreichring (P)

Zandvoort (P)

Monza (P)
13. Belgia 14. Uniunea Europeană 15. Africa de Sud 16. Australia
Marele Premiu al Belgiei
13-15 septembrie[d]
Marele Premiu al Europei
4-6 octombrie[e]
Marele Premiu al Africii de Sud[f]
17-19 octombrie
Marele Premiu al Australiei
1-3 noiembrie

Spa-Francorchamps (P)

Brands Hatch (P)

Kyalami (P)

Adelaide (S)
(P) - pistă; (S) - stradă.

Rezultate și clasamente[modificare | modificare sursă]

Marile Premii[modificare | modificare sursă]

Etapa Mare Premiu Pole position Cel mai rapid tur Pilotul câștigător Constructorul câștigător Raport Lider
Pilot Dif.
1 Brazilia MP al Braziliei Italia Michele Alboreto Franța Alain Prost Franța Alain Prost Regatul Unit McLaren-TAG Raport Franța PRO 3
2 Portugalia MP al Portugaliei Brazilia Ayrton Senna Brazilia Ayrton Senna Brazilia Ayrton Senna Regatul Unit Lotus-Renault Raport Italia ALB 3
3 San Marino MP al statului San Marino Brazilia Ayrton Senna Italia Michele Alboreto Italia Elio de Angelis Regatul Unit Lotus-Renault Raport Italia DEA 4
4 Monaco MP al Principatului Monaco Brazilia Ayrton Senna Italia Michele Alboreto Franța Alain Prost Regatul Unit McLaren-TAG Raport 2
5 Canada MP al Canadei Italia Elio de Angelis Brazilia Ayrton Senna Italia Michele Alboreto Italia Ferrari Raport Italia ALB 5
6 Detroit MP de la Detroit Brazilia Ayrton Senna Brazilia Ayrton Senna Finlanda Keke Rosberg Regatul Unit Williams-Honda Raport 7
7 Franța MP al Franței Finlanda Keke Rosberg Finlanda Keke Rosberg Brazilia Nelson Piquet Regatul Unit Brabham-BMW Raport 5
8 Regatul Unit MP al Marii Britanii Finlanda Keke Rosberg Franța Alain Prost Franța Alain Prost Regatul Unit McLaren-TAG Raport 2
9 Germania de Vest MP al Germaniei Italia Teo Fabi Austria Niki Lauda Italia Michele Alboreto Italia Ferrari Raport 5
10 Austria MP al Austriei Franța Alain Prost Franța Alain Prost Franța Alain Prost Regatul Unit McLaren-TAG Raport Franța PRO 0
11 Țările de Jos MP al Țărilor de Jos Brazilia Nelson Piquet Franța Alain Prost Austria Niki Lauda Regatul Unit McLaren-TAG Raport 3
12 Italia MP al Italiei Brazilia Ayrton Senna Regatul Unit Nigel Mansell Franța Alain Prost Regatul Unit McLaren-TAG Raport 12
13 Belgia MP al Belgiei Franța Alain Prost Franța Alain Prost Brazilia Ayrton Senna Regatul Unit Lotus-Renault Raport 16
14 Uniunea Europeană MP al Europei Brazilia Ayrton Senna Franța Jacques Laffite Regatul Unit Nigel Mansell Regatul Unit Williams-Honda Raport 19
15 Africa de Sud MP al Africii de Sud Regatul Unit Nigel Mansell Finlanda Keke Rosberg Regatul Unit Nigel Mansell Regatul Unit Williams-Honda Raport 20
16 Australia MP al Australiei Brazilia Ayrton Senna Finlanda Keke Rosberg Finlanda Keke Rosberg Regatul Unit Williams-Honda Raport 20

Sistemul de punctaj[modificare | modificare sursă]

Punctele sunt acordate primilor șase piloți care au terminat în fiecare cursă, folosind următoarea structură:

Loc 1 2 3 4 5 6
Puncte 9 6 4 3 2 1

Pentru a obține toate punctele, câștigătorul cursei trebuie să termine cel puțin 75% din distanța programată.[1] Jumătate de puncte au fost acordate dacă câștigătorul cursei termină mai puțin de 75% din distanță, cu condiția terminării a cel puțin două tururi complete. În cazul de egalitate la încheierea campionatului, s-a folosit un sistem de numărătoare, cel mai bun rezultat fiind folosit pentru a decide clasamentul final.[2] Pentru campionatul la piloți, doar cele unsprezece cele mai bune rezultate au contribuit la Campionatul Mondial.

Note
  • ^1 - În cazul în care nu s-au încheiat două tururi complete, nu s-a acordat niciun punct și cursa a fost abandonată.
  • ^2 - În cazul în care doi sau mai mulți piloți au realizat același cel mai bun rezultat de un număr egal de ori, s-a folosit următorul cel mai bun rezultat.

Clasament Campionatul Mondial al Piloților[modificare | modificare sursă]

Poz. Pilot BRA
Brazilia
POR
Portugalia
SMR
San Marino
MON
Monaco
CAN
Canada
DET
Detroit
FRA
Franța
GBR
Regatul Unit
GER
Germania de Vest
AUT
Austria
NED
Țările de Jos
ITA
Italia
BEL
Belgia
EUR
Uniunea Europeană
RSA
Africa de Sud
AUS
Australia
Puncte[g]
1 Franța Alain Prost 1R Ab DSC 1 3 Ab 3 1R 2 1P
R
2R 1 3P
R
(4)[h] 3 Ab 73 (76)
2 Italia Michele Alboreto 2P 2 AbR 2R 1 3 Ab 2 1 3 4 13* Ab Ab Ab Ab 53
3 Finlanda Keke Rosberg Ab Ab Ab 8 4 1 2P
R
AbP 12* Ab Ab Ab 4 3 2R 1R 40
4 Brazilia Ayrton Senna Ab 1P
R
7*P AbP 16R AbP
R
Ab 10* Ab 2 3 3P 1 2P Ab AbP 38
5 Italia Elio de Angelis 3 4 1 3 5P 5 5 NC Ab 5 5 6 Ab 5 Ab DSC 33
6 Regatul Unit Nigel Mansell Ab 5 5 7 6 Ab NS Ab 6 Ab 6 11*R 2 1 1P Ab 31
7 Suedia Stefan Johansson 7 8 6* Ab 2 2 4 Ab 9 4 Ab 5 Ab Ab 4 5 26
8 Brazilia Nelson Piquet Ab Ab 8* Ab Ab 6 1 4 Ab Ab 8P 2 5 Ab Ab Ab 21
9 Franța Jacques Laffite 6 Ab Ab 6 8 12 Ab 3 3 Ab Ab Ab 11* AbR 2 16
10 Austria Niki Lauda Ab Ab 4 Ab Ab Ab Ab Ab 5R Ab 1 Ab NS Ab Ab 14
11 Belgia Thierry Boutsen 11 Ab 2 9 9 7 9 Ab 4 8 Ab 9 10 6 6 Ab 11
12 Franța Patrick Tambay 5 3 3 Ab 7 Ab 6 Ab Ab 10* Ab 7 Ab 12 Ab 11
13 Elveția Marc Surer 15 8 8 6 Ab 6 10* 4 8 Ab Ab Ab 5
14 Regatul Unit Derek Warwick 10 7 10* 5 Ab Ab 7 5 Ab Ab Ab Ab 6 Ab Ab 5
15 Franța Philippe Streiff 10 9 8 Ab 3 4
16 Germania de Vest Stefan Bellof 6 Ab NSC 11 4 13 11 8 7* Ab 4
17[1] Italia Ivan Capelli Ab 4 3
=[1] Franța René Arnoux 4 3
=[1] Italia Andrea de Cesaris Ab Ab Ab 4 14 10 Ab Ab Ab Ab Ab 3
20 Austria Gerhard Berger Ab Ab Ab Ab 13 11 Ab 8 7 Ab 9 Ab 7 10 5 6 3
Regatul Unit Martin Brundle 8 Ab 9* 10 12 Ab Ab 7 10 NSC 7 8 13 Ab 7 NC 0
Țările de Jos Huub Rothengatter Ab 9 NC Ab NC NSC Ab 7 0
Regatul Unit John Watson 7 0
Italia Pierluigi Martini Ab Ab Ab NSC Ab Ab Ab Ab 11* Ab Ab Ab 12 Ab Ab 8 0
Italia Riccardo Patrese Ab Ab Ab Ab 10 Ab 11 9 Ab Ab Ab Ab Ab 9 Ab Ab 0
Statele Unite ale Americii Eddie Cheever Ab Ab Ab Ab 17 9 10 Ab Ab Ab Ab Ab Ab 11 Ab Ab 0
Italia Piercarlo Ghinzani 12 9 NC NSC Ab Ab 15 Ab NS Ab NS Ab Ab Ab Ab 0
Franța Philippe Alliot 9 Ab Ab NSC Ab Ab Ab Ab Ab Ab Ab Ab Ab Ab 0
Regatul Unit Jonathan Palmer Ab NS 11 Ab Ab Ab Ab Ab 0
Germania de Vest Manfred Winkelhock 13 NC Ab NSC Ab Ab 12 Ab Ab 0
Italia Teo Fabi Ab Ab Ab 14* Ab AbP Ab Ab 12 Ab Ab Ab Ab 0
Franța François Hesnault Ab Ab Ab NSC Ab 0
Australia Alan Jones Ab Ab NS Ab 0
Italia Mauro Baldi Ab Ab Ab 0
Germania de Vest Christian Danner Ab Ab 0
Regatul Unit Kenny Acheson Ab NSC Ab 0
Poz. Pilot BRA
Brazilia
POR
Portugalia
SMR
San Marino
MON
Monaco
CAN
Canada
DET
Detroit
FRA
Franța
GBR
Regatul Unit
GER
Germania de Vest
AUT
Austria
NED
Țările de Jos
ITA
Italia
BEL
Belgia
EUR
Uniunea Europeană
RSA
Africa de Sud
AUS
Australia
Puncte
Legendă
Culoare Rezultat
Auriu Câștigător
Argintiu Locul 2
Bronz Locul 3
Verde Alte locuri care punctează
Albastru Alte locuri
Nu s-a clasat, dar a terminat cursa (NC)
Purpuriu A abandonat cursa (Ab)
Negru Descalificat (DSC)
Alb Nu a luat startul (NS)
Roșu Nu s-a calificat (NSC)
Nu s-a precalificat (NSPC)
Fără culoare Retras înainte de calificări (Ret)
Exclus (EX)
Nu a participat (celulă goală)
Adnotare Însemnătate
P Pole position
R Cel mai rapid tur
(6) Rezultatul nu a fost luat în considerare pentru CM
* Nu a terminat, dar a parcurs mai mult de 90% din cursă

Clasament Campionatul Mondial al Constructorilor[modificare | modificare sursă]

Poz. Constructor BRA
Brazilia
POR
Portugalia
SMR
San Marino
MON
Monaco
CAN
Canada
DET
Detroit
FRA
Franța
GBR
Regatul Unit
GER
Germania de Vest
AUT
Austria
NED
Țările de Jos
ITA
Italia
BEL
Belgia
EUR
Uniunea Europeană
RSA
Africa de Sud
AUS
Australia
Puncte
1 Regatul Unit McLaren-TAG 1R Ab 4 1 3 Ab 3 1R 2 1P
R
1 1 3P
R
4 3 Ab[i] 90
Ab Ab DSC Ab Ab Ab Ab Ab 5R Ab 2R Ab NS 7 Ab Ab
2 Italia Ferrari 2P 2 6 2R 1 2 4 2 1 3 4 5 Ab Ab 4 5 82
4 8 AbR Ab 2 3 Ab Ab 9 4 Ab 13 Ab Ab Ab Ab
3 Regatul Unit Williams-Honda Ab 5 5 7 4 1 2P
R
AbP 6 Ab 6 11R 2 1 1P 1R 71
Ab Ab Ab 8 6 Ab NS Ab 12 Ab Ab Ab 4 3 2R Ab
4 Regatul Unit Lotus-Renault 3 1P
R
1 3 5P 5 5 10 Ab 2 3 3P 1 2P Ab AbP 71
Ab 4 7P AbP 16R AbP
R
Ab NC Ab 5 5 6 Ab 5 Ab DSC
5 Regatul Unit Brabham-BMW Ab Ab 8 Ab 15 6 1 4 Ab 6 8P 2 5 Ab Ab Ab 26
Ab Ab Ab NSC Ab 8 8 6 Ab Ab 10 4 8 Ab Ab Ab
6 Franța Ligier-Renault 6 Ab Ab 4 8 10 Ab 3 3 Ab Ab 10 9 8 2 23
Ab Ab Ab 6 14 12 Ab Ab Ab Ab Ab Ab 11 AbR 3
7 Franța Renault 5 3 3 5 7 Ab 6 5 Ab 10 Ab 7 6 12 Ab 16
10 7 10 Ab Ab Ab 7 Ab Ab Ab Ab Ab Ab Ab Ab
Ab
8 Regatul Unit Arrows-BMW 11 Ab 2 9 9 7 9 8 4 8 9 9 7 6 5 6 14
Ab Ab Ab Ab 13 11 Ab Ab 7 Ab Ab Ab 10 10 6 Ab
9 Regatul Unit Tyrrell-Ford 7 6 9 10 11 4 13 11 10 NSC 4
8 Ab Ab NSC 12 Ab
10 Regatul Unit Tyrrell-Renault Ab 7 8 7 7 8 13 Ab 7 4 3
Ab Ab Ab NC
Italia Osella-Alfa Romeo 12 9 NC NSC Ab Ab 15 Ab Ab 9 NC Ab NC NSC Ab 7 0
Italia Minardi-Motori Moderni Ab NSC Ab Ab Ab Ab 11 Ab Ab Ab 12 Ab Ab 8 0
Italia Alfa Romeo Ab Ab Ab Ab 10 9 10 9 Ab Ab Ab Ab Ab 9 Ab Ab 0
Ab Ab Ab Ab 17 Ab 11 Ab Ab Ab Ab Ab Ab 11 Ab Ab
Regatul Unit RAM-Hart 9 NC Ab NSC Ab Ab 12 Ab Ab Ab Ab Ab Ab Ab 0
13 Ab Ab NSC Ab Ab Ab Ab Ab Ab NSC Ab
Germania de Vest Zakspeed Ab NS 11 Ab Ab Ab Ab Ab Ab Ab 0
Regatul Unit Toleman-Hart Ab Ab Ab 14 Ab AbP Ab Ab 12 Ab Ab Ab Ab 0
NS Ab NS Ab Ab Ab Ab
Regatul Unit Lola-Hart Ab Ab NS Ab 0
Regatul Unit Spirit-Hart Ab Ab Ab 0
Italia Minardi-Ford Ab Ab 0
Poz. Constructor BRA
Brazilia
POR
Portugalia
SMR
San Marino
MON
Monaco
CAN
Canada
DET
Detroit
FRA
Franța
GBR
Regatul Unit
GER
Germania de Vest
AUT
Austria
NED
Țările de Jos
ITA
Italia
BEL
Belgia
EUR
Uniunea Europeană
RSA
Africa de Sud
AUS
Australia
Puncte
Legendă
Culoare Rezultat
Auriu Câștigător
Argintiu Locul 2
Bronz Locul 3
Verde Alte locuri care punctează
Albastru Alte locuri
Nu s-a clasat, dar a terminat cursa (NC)
Purpuriu A abandonat cursa (Ab)
Negru Descalificat (DSC)
Alb Nu a luat startul (NS)
Roșu Nu s-a calificat (NSC)
Nu s-a precalificat (NSPC)
Fără culoare Retras înainte de calificări (Ret)
Exclus (EX)
Nu a participat (celulă goală)
Adnotare Însemnătate
P Pole position
R Cel mai rapid tur
(6) Rezultatul nu a fost luat în considerare pentru CM
* Nu a terminat, dar a parcurs mai mult de 90% din cursă

Note:

  • Pozițiile sunt sortate după cel mai bun rezultat, rândurile nefiind legate de piloți. În caz de egalitate de puncte, cele mai bune poziții obținute au determinat rezultatul.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ McLaren a folosit motoare Porsche. Din motive de sponsorizare, aceste motoare au fost redenumite drept „TAG”.
  2. ^ Tyrrell a intrat în primele șase Mari Premii cu motorul Ford, în etapele 7-10 cu ambele motoare Ford și Renault, iar începând cu etapa a 11-a, echipa a concurat doar cu motorul Renault.
  3. ^ Minardi a intrat în primele două Mari Premii cu motorul Ford. Începând cu etapa a treia, echipa a concurat cu motorul Motori Moderni.
  4. ^ Marele Premiu al Belgiei trebuia inițial să aibă loc pe 2 iunie, dar a fost amânat pentru 15 septembrie din cauza degradării avansate a suprafeței pistei. Acesta a înlocuit Marele Premiu de la New York, care era programat inițial să aibă loc o săptămână mai târziu, pe 22 septembrie.
  5. ^ Marele Premiu al Europei urma să aibă loc inițial în Roma, pe 13 octombrie, dar a fost mutat ulterior la Brands Hatch din motive necunoscute.[3]
  6. ^ Cursa s-a desfășurat sâmbăta.
  7. ^ Doar cele mai bune unsprezece rezultate au fost luate în considerare pentru campionatul piloților.[4] Numerele fără paranteze sunt puncte de campionat; numerele dintre paranteze sunt puncte totale acumulate.
  8. ^ Alain Prost și-a adjudecat titlul la piloți la Marele Premiu al Europei.
  9. ^ McLaren-TAG și-a adjudecat titlul la constructori la Marele Premiu al Australiei.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d 1986 FIA Yearbook, Red Section, Results of 1985 FIA International Championships, pages 78–79
  2. ^ David Hayhoe, Formula 1: The Knowledge – 2nd Edition, 2021, page 35.
  3. ^ Jenkinson, Denis (noiembrie 1985). „1985 European Grand Prix report: Hero time”. Motor Sport magazine. 
  4. ^ Peter Higham, The Guinness Guide to International Motor Racing, 1995, page 126