Sezonul de Formula 1 din 1971

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sezonul de Formula 1 din 1971
Durată
6 martie - 3 octombrie
Nr. curse
11
Nr. piloți
50
Nr. echipe
22
Campionul la Piloți
Regatul Unit Jackie Stewart (Al 2-lea titlu)
Campionul la Constructori
Regatul Unit Tyrrell-Ford (Primul titlu)

Sezonul de Formula 1 din 1971 a fost cel de-al 25-lea sezon al curselor auto de Formula 1 FIA. A inclus cea de-a 22-a ediție a Campionatului Mondial al Piloților și a 14-a ediție a Cupei Internaționale pentru Constructorii de F1. Sezonul a fost disputat pe parcursul a unsprezece curse, începând cu Marele Premiu al Africii de Sud pe 6 martie și terminându-se cu Marele Premiu al Statelor Unite pe 3 octombrie. În 1971 s-au desfășurat și opt curse care nu au făcut parte din campionat ce erau deschise atât mașinilor de Formula 1, cât și celor de Formula 5000. Campionatul la Piloți a fost câștigat de Jackie Stewart, conducând un Tyrrell-Ford, ea fiind, de asemenea, câștigătoarea titlului la constructori.

După moartea campionului mondial din anul precedent, Jochen Rindt, Lotus a avut un sezon dezordonat, cu piloți tineri și fără experiență, precum Emerson Fittipaldi, la volanul mașinilor lor. Echipa a petrecut mult timp experimentând cu o mașină alimentată cu turbină cu gaze și cu tracțiune integrală. Folosind propriul șasiu puternic inspirat de la Matra MS80, dar cu rezervoare de combustibil convenționale, Tyrrell și Jackie Stewart au câștigat cu ușurință ambele titluri în 1971. Din cele unsprezece curse ale Campionatului Mondial, Mario Andretti, Jacky Ickx, Jo Siffert, Peter Gethin și François Cevert au câștigat câte o cursă fiecare, în timp ce Stewart a câștigat celelalte șase curse.

Jo Siffert și Pedro Rodríguez, care au avut o rivalitate intensă în echipa de mașini sport de anduranță Porsche a lui John Wyer, sponsorizată de Gulf, și-au pierdut amândoi viața la volanul mașinilor de curse în 1971. Rodriguez a murit în timp ce conducea o mașină sport Ferrari 512 la o cursă Interserie pe Norisring, Germania, în iulie, în timp ce Siffert a murit într-un accident violent în care mașina sa a luat foc, în timpul evenimentului de Formula 1, World Championship Victory Race de la Brands Hatch, în octombrie.

Lupta dintre mașinile cu 12 cilindri (Ferrari cu motorul lor Flat-12 boxer, BRM și (într-o măsură mai mică) Matra cu motoarele lor V12) împotriva mașinilor mai ușoare cu motor V8 Ford Cosworth DFV s-a dovedit a fi tema principală pe tot parcursul acestui sezon. Dunlop, unul dintre producătorii care furnizează anvelope echipelor de F1, s-a retras din Formula 1 la finalul sezonului precedent și i-a lăsat pe giganții americani Goodyear și Firestone drept singurii furnizori pentru acest sezon.

Acesta a fost primul sezon în care cel puțin 22 de mașini au început fiecare cursă de campionat, cu excepția Marelui Premiu al Principatului Monaco, unde au început 18 mașini. Distanța maximă de cursă pentru cursele de Mare Premiu din Campionatul Mondial a fost redusă de la 400 km la 325 km.[1]

Piloții și echipele înscrise în campionat[modificare | modificare sursă]

Următorii piloți și constructori au participat în Campionatul Mondial al Piloților din 1971 și în Cupa Internațională a Constructorilor de F1 din 1971.

Imagine Concurent Constructor Motor Șasiu Pneu Piloți
Numele pilotului Etape
Elveția Jolly Club of Switzerland Bellasi[a] Ford Cosworth DFV 3,0 V8 F1 70 G Elveția Silvio Moser 9
Brabham BT34 Regatul Unit Motor Racing Developments Ltd Brabham Ford Cosworth DFV 3,0 V8 BT33
BT34
G Regatul Unit Graham Hill Toate
Australia Tim Schenken 2–11
BRM P160 Regatul Unit Yardley Team BRM BRM BRM P142 3,0 V12 P160
P153
F Mexic Pedro Rodríguez 1–5
Elveția Jo Siffert Toate
Noua Zeelandă Howden Ganley Toate
Regatul Unit Vic Elford 7
Austria Helmut Marko 8–11
Regatul Unit Peter Gethin 8–11
Canada George Eaton 10
Canada John Cannon 11
Ferrari 312B2 Italia Scuderia Ferrari SpA SEFAC Ferrari Ferrari 001 3,0 F12
Ferrari 001/1 3,0 F12
312B
312B2
F Belgia Jacky Ickx Toate
Elveția Clay Regazzoni Toate
Statele Unite ale Americii Mario Andretti 1–4, 7, 10–11
Lotus 72D Regatul Unit Gold Leaf Team Lotus
Regatul Unit World Wide Racing
Lotus Ford Cosworth DFV 3,0 V8 72C
72D
F Brazilia Emerson Fittipaldi 1–3, 5–8, 10–11
Suedia Reine Wisell 1–5, 7–8, 10–11
Africa de Sud Dave Charlton 4, 6
Pratt & Whitney STN76 tbn 56B Australia David Walker 4
Suedia Reine Wisell 6
Brazilia Emerson Fittipaldi 9
March 711 Regatul Unit STP March Racing Team March Ford Cosworth DFV 3,0 V8 711 F Suedia Ronnie Peterson 1–4, 6–11
Spania Alex Soler-Roig 1–5
Italia Nanni Galli 5–6, 9–11
Austria Niki Lauda 8
Regatul Unit Mike Beuttler 10
Alfa Romeo T33 3,0 V8 Italia Andrea de Adamich 1–2, 5–7, 9, 11
Italia Nanni Galli 3–4, 7–8
Suedia Ronnie Peterson 5
Matra MS120B Franța Equipe Matra Sports Matra Matra MS71 3,0 V12 MS120B G Noua Zeelandă Chris Amon 1–7, 9–11
Franța Jean-Pierre Beltoise 2–6, 10–11
McLaren M14A Regatul Unit Bruce McLaren Motor Racing McLaren Ford Cosworth DFV 3,0 V8 M19A
M14A
G Noua Zeelandă Denny Hulme 1–8, 10–11
Regatul Unit Peter Gethin 1–7
Regatul Unit Jackie Oliver 6, 8–9
Surtees TS9 Regatul Unit Brooke Bond Oxo Team Surtees
Regatul Unit Auto Motor und Sport Team Surtees
Regatul Unit Team Surtees
Surtees Ford Cosworth DFV 3,0 V8 TS9
TS7
F Regatul Unit John Surtees Toate
Germania de Vest Rolf Stommelen 1–10
Regatul Unit Brian Redman 1
Regatul Unit Derek Bell 6
Regatul Unit Mike Hailwood 9, 11
Statele Unite ale Americii Sam Posey 11
Țările de Jos Gijs van Lennep 11
Tyrrell 003 Regatul Unit Elf Team Tyrrell Tyrrell Ford Cosworth DFV 3,0 V8 001
002
003
G Regatul Unit Jackie Stewart Toate
Franța François Cevert Toate
Statele Unite ale Americii Peter Revson 11

Echipele private care nu și-au construit propriul șasiu și au folosit șasiurile constructorilor existenți sunt arătate mai jos. Toate au folosit motorul Ford Cosworth DFV 3,0 V8.

Concurent Constructor afiliat Șasiu Pneu Piloți
Numele pilotului Etape
Africa de Sud Scribante Lucky Strike Racing Brabham BT33 G Africa de Sud Dave Charlton 1
Regatul Unit Ecurie Evergreen G Regatul Unit Chris Craft 10–11
Africa de Sud Team Gunston BT26A F Africa de Sud Jackie Pretorius 1
March 701 F Rhodesia John Love 1
Regatul Unit Frank Williams Racing Cars 701
711
G Franța Henri Pescarolo Toate
Franța Max Jean 5
Statele Unite ale Americii Gene Mason Racing 711 F Statele Unite ale Americii Skip Barber 3–4, 10–11
Elveția Jo Siffert Automobiles 701 F Franța François Mazet 5
Regatul Unit Clarke-Mordaunt-Guthrie Racing 711 F Regatul Unit Mike Beuttler 6–9
Franța Shell Arnold Team 701 G Franța Jean-Pierre Jarier 9
Statele Unite ale Americii Pete Lovely Volkswagen Inc. Lotus 69 Special F Statele Unite ale Americii Pete Lovely 10–11
Suedia Ecurie Bonnier McLaren M7C G Suedia Jo Bonnier 1, 7–9, 11
Austria Helmut Marko 7
Statele Unite ale Americii Penske-White Racing M19A G Statele Unite ale Americii Mark Donohue 10–11
Regatul Unit David Hobbs 11
Țările de Jos Stichting Autoraces Nederland Surtees TS7 F Țările de Jos Gijs van Lennep 4

Calendar[modificare | modificare sursă]

Următoarele unsprezece Mari Premii au avut loc în 1971.

1. Africa de Sud 2. Spania 3. Monaco 4. Țările de Jos
Marele Premiu al Africii de Sud
6 martie
Marele Premiu al Spaniei
18 aprilie
Marele Premiu al Principatului Monaco
23 mai
Marele Premiu al Țărilor de Jos
20 iunie

Kyalami (P)

Montjuïc (S)

Monaco (S)

Zandvoort (P)
5. Franța 6. Regatul Unit 7. Germania de Vest 8. Austria
Marele Premiu al Franței
4 iulie
Marele Premiu al Marii Britanii
17 iulie
Marele Premiu al Germaniei
1 august
Marele Premiu al Austriei
15 august

Paul Ricard (P)

Silverstone (P)

Nürburgring (P)

Österreichring (P)
9. Italia 10. Canada 11. Statele Unite ale Americii
Marele Premiu al Italiei
5 septembrie
Marele Premiu al Canadei
19 septembrie
Marele Premiu al Statelor Unite
3 octombrie

Monza (P)

Mosport Park (P)

Watkins Glen (P)
(P) - pistă; (S) - stradă.

Rezultate și clasamente[modificare | modificare sursă]

Marile Premii[modificare | modificare sursă]

Etapa Mare Premiu Pole position Cel mai rapid tur Pilotul câștigător Constructorul câștigător Lider
Pilot Dif.
1 Africa de Sud MP al Africii de Sud Regatul Unit Jackie Stewart Statele Unite ale Americii Mario Andretti Statele Unite ale Americii Mario Andretti Italia Ferrari Statele Unite ale Americii AND 3
2 Spania MP al Spaniei Belgia Jacky Ickx Belgia Jacky Ickx Regatul Unit Jackie Stewart Regatul Unit Tyrrell-Ford Regatul Unit STE 6
3 Monaco MP al Principatului Monaco Regatul Unit Jackie Stewart Regatul Unit Jackie Stewart Regatul Unit Jackie Stewart Regatul Unit Tyrrell-Ford 14
4 Țările de Jos MP al Țărilor de Jos Belgia Jacky Ickx Belgia Jacky Ickx Belgia Jacky Ickx Italia Ferrari 5
5 Franța MP al Franței Regatul Unit Jackie Stewart Regatul Unit Jackie Stewart Regatul Unit Jackie Stewart Regatul Unit Tyrrell-Ford 14
6 Regatul Unit MP al Marii Britanii Elveția Clay Regazzoni Regatul Unit Jackie Stewart Regatul Unit Jackie Stewart Regatul Unit Tyrrell-Ford 23
7 Germania de Vest MP al Germaniei Regatul Unit Jackie Stewart Franța François Cevert Regatul Unit Jackie Stewart Regatul Unit Tyrrell-Ford 32
8 Austria MP al Austriei Elveția Jo Siffert Elveția Jo Siffert Elveția Jo Siffert Regatul Unit BRM 32
9 Italia MP al Italiei Noua Zeelandă Chris Amon Franța Henri Pescarolo Regatul Unit Peter Gethin Regatul Unit BRM 28
10 Canada MP al Canadei Regatul Unit Jackie Stewart Noua Zeelandă Denny Hulme Regatul Unit Jackie Stewart Regatul Unit Tyrrell-Ford 31
11 Statele Unite ale Americii MP al Statelor Unite Regatul Unit Jackie Stewart Belgia Jacky Ickx Franța François Cevert Regatul Unit Tyrrell-Ford 29

Clasament Campionatul Mondial al Piloților[modificare | modificare sursă]

Punctele au fost acordate pe o bază de 9–6–4–3–2–1 primilor șase clasați în fiecare cursă. Doar cele mai bune cinci rezultate din primele șase curse și cele mai bune patru rezultate din restul de cinci curse au fost luate în considerare pentru Campionatul Mondial. FIA nu a acordat o clasificare în campionat acelor piloți care nu au obținut puncte.

Poz. Pilot ZAF
Africa de Sud
ESP
Spania
MCO
Monaco
NLD
Țările de Jos
FRA
Franța
GBR
Regatul Unit
DEU
Germania de Vest
AUT
Austria
ITA
Italia
CAN
Canada
USA
Statele Unite ale Americii
Puncte
1 Regatul Unit Jackie Stewart 2P 1 1P
R
11 1P
R
1R 1P Ab[b] Ab 1P 5P 62
2 Suedia Ronnie Peterson 10 Ab 2 4 Ab 2 5 8 2 2 3 33
3 Franța François Cevert Ab 7 Ab Ab 2 10 2R Ab 3 6 1 26
4 Belgia Jacky Ickx 8 2P
R
3 1P
R
Ab Ab Ab Ab Ab 8 AbR 19
5 Elveția Jo Siffert Ab Ab Ab 6 4 9 DSC 1P
R
9 9 2 19
6 Brazilia Emerson Fittipaldi Ab Ab 5 3 3 Ab 2 8 7 NC 16
7 Elveția Clay Regazzoni 3 Ab Ab 3 Ab AbP 3 Ab Ab Ab 6 13
8 Statele Unite ale Americii Mario Andretti 1R Ab NSC Ab 4 13 NS 12
9 Regatul Unit Peter Gethin Ab 8 Ab NC 9 Ab Ab 10 1 14 9 9
10 Mexic Pedro Rodríguez Ab 4 9 2 Ab 9
11 Noua Zeelandă Chris Amon 5 3 Ab Ab 5 Ab Ab 6P 10 12 9
12 Suedia Reine Wisell 4 NC Ab DSC 6 NC 8 4 5 Ab 9
13 Noua Zeelandă Denny Hulme 6 5 4 12 Ab Ab Ab Ab 4R Ab 9
14 Australia Tim Schenken 9 10 Ab 12 12 6 3 Ab Ab Ab 5
15 Noua Zeelandă Howden Ganley Ab 10 NSC 7 10 8 Ab Ab 5 NS 4 5
16 Statele Unite ale Americii Mark Donohue 3 NS 4
17 Franța Henri Pescarolo 11 Ab 8 NC Ab 4 Ab 6 AbR NS Ab 4
18 Regatul Unit Mike Hailwood 4 15 3
19 Regatul Unit John Surtees Ab 11 7 5 8 6 7 Ab Ab 11 17 3
20 Germania de Vest Rolf Stommelen 12 Ab 6 DSC 11 5 10 7 NS Ab 3
21 Regatul Unit Graham Hill 9 Ab Ab 10 Ab Ab 9 5 Ab Ab 7 2
22 Franța Jean-Pierre Beltoise 6 Ab 9 7 7 Ab 8 1
Regatul Unit Jackie Oliver Ab 9 7 0
Regatul Unit Brian Redman 7 0
Țările de Jos Gijs van Lennep 8 NS 0
Suedia Jo Bonnier Ab NSC NS 10 16 0
Regatul Unit David Hobbs 10 0
Italia Nanni Galli NSC Ab NS 11 12 12 Ab 16 Ab 0
Austria Helmut Marko NS 11 Ab 12 13 0
Italia Andrea de Adamich 13 Ab Ab NC Ab Ab 11 0
Regatul Unit Vic Elford 11 0
Franța François Mazet 13 0
Canada John Cannon 14 0
Canada George Eaton 15 0
Regatul Unit Mike Beuttler Ab DSC NC Ab NC 0
Statele Unite ale Americii Skip Barber NSC NC Ab NC 0
Statele Unite ale Americii Pete Lovely NC NC 0
Franța Max Jean NC 0
Franța Jean-Pierre Jarier NC 0
Spania Alex Soler-Roig Ab Ab NSC Ab Ab 0
Africa de Sud Dave Charlton Ab NS Ab 0
Regatul Unit Chris Craft NSC Ab 0
Rhodesia John Love Ab 0
Africa de Sud Jackie Pretorius Ab 0
Australia David Walker Ab 0
Regatul Unit Derek Bell Ab 0
Austria Niki Lauda Ab 0
Elveția Silvio Moser Ab 0
Statele Unite ale Americii Sam Posey Ab 0
Statele Unite ale Americii Peter Revson Ab 0
Poz. Pilot ZAF
Africa de Sud
ESP
Spania
MCO
Monaco
NLD
Țările de Jos
FRA
Franța
GBR
Regatul Unit
DEU
Germania de Vest
AUT
Austria
ITA
Italia
CAN
Canada
USA
Statele Unite ale Americii
Puncte
Legendă
Culoare Rezultat
Auriu Câștigător
Argintiu Locul 2
Bronz Locul 3
Verde Alte locuri care punctează
Albastru Alte locuri
Nu s-a clasat, dar a terminat cursa (NC)
Purpuriu A abandonat cursa (Ab)
Negru Descalificat (DSC)
Alb Nu a luat startul (NS)
Roșu Nu s-a calificat (NSC)
Fără culoare Retras înainte de calificări (Ret)
Exclus (EX)
Nu a participat (celulă goală)
Adnotare Însemnătate
P Pole position
R Cel mai rapid tur
(6) Rezultatul nu a fost luat în considerare pentru CM

Clasament Cupa Internațională pentru Constructorii de F1[modificare | modificare sursă]

Punctele au fost acordate pe o bază de 9–6–4–3–2–1 primilor șase clasați în fiecare cursă, dar numai primei mașini care a terminat pentru fiecare constructor. Cele mai bune cinci rezultate din primele șase curse și cele mai bune patru rezultate din restul de cinci curse au fost luate în considerare pentru Cupa Internațională.

Poz. Constructor ZAF
Africa de Sud
ESP
Spania
MCO
Monaco
NLD
Țările de Jos
FRA
Franța
GBR
Regatul Unit
DEU
Germania de Vest
AUT
Austria
ITA
Italia
CAN
Canada
USA
Statele Unite ale Americii
Puncte
1 Regatul Unit Tyrrell-Ford 2 1 1 11 1 1 1 Ab 3[c] 1 1 73
2 Regatul Unit BRM Ab 4 9 2 4 8 11 1 1 9 2 36
3 Italia Ferrari 1 2 3 1 Ab Ab 3 Ab Ab 8 6 33
4 Regatul Unit March-Ford 10 Ab 2 4 13 2 5 (6) 2 2 3 33 (34)
5 Regatul Unit Lotus-Ford 4 NC 5 DSQ 3 3 8 2 5 NC 21
6 Regatul Unit McLaren-Ford 6 5 4 12 9 Ab Ab 9 7 3 10 10
7 Franța Matra 5 3 Ab 9 5 7 Ab 6 10 8 9
8 Regatul Unit Surtees-Ford 7 11 6 5 8 5 7 7 4 11 15 8
9 Regatul Unit Brabham-Ford 9 9 10 10 12 12 6 3 Ab Ab 7 5
Regatul Unit Lotus-Pratt & Whitney Ab NC 8 0
Regatul Unit March-Alfa Romeo 13 Ab NSC Ab Ab NC 12 12 Ab 11 0
Elveția Bellasi-Ford Ab 0
Poz. Constructor ZAF
Africa de Sud
ESP
Spania
MCO
Monaco
NLD
Țările de Jos
FRA
Franța
GBR
Regatul Unit
DEU
Germania de Vest
AUT
Austria
ITA
Italia
CAN
Canada
USA
Statele Unite ale Americii
Puncte

Curse non-campionat[modificare | modificare sursă]

În sezonul din 1971, au fost organizate și opt curse care nu au făcut parte din Campionatul Mondial.

Numele cursei Circuit Data Pilotul câștigător Constructor
Argentina Marele Premiu al Arentinei XIV Buenos Aires 24 ianuarie Noua Zeelandă Chris Amon Franța Matra
Regatul Unit Cursa Camponilor VI Brands Hatch 21 martie Elveția Clay Regazzoni Italia Ferrari
Statele Unite ale Americii Questor Grand Prix Ontario Motor Speedway 28 martie Statele Unite ale Americii Mario Andretti Italia Ferrari
Regatul Unit Spring Trophy XII Oulton Park 9 aprilie Mexic Pedro Rodríguez Regatul Unit BRM
Regatul Unit Trofeul Internațional BRDC XXIII Silverstone 8 mai Regatul Unit Graham Hill Regatul Unit Brabham-Cosworth
Germania de Vest Rhein-Pokalrennen VI Hockenheim 13 iunie Belgia Jacky Ickx Italia Ferrari
Regatul Unit International Gold Cup XVIII Oulton Park 22 august Regatul Unit John Surtees Regatul Unit Surtees-Cosworth
Regatul Unit World Championship Victory Race I Brands Hatch 24 octombrie Regatul Unit Peter Gethin Regatul Unit BRM

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Bellasi a intrat în campionat doar în calitate de constructor de șasiu.
  2. ^ Jackie Stewart și-a adjudecat matematic titlul la piloți la Marele Premiu al Austriei.
  3. ^ Tyrrell-Ford și-a adjudecat matematic titlul la constructori la Marele Premiu al Italiei.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ David Hayhoe, Formula 1: The Knowledge records and trivia since 1950 – 2nd Edition, 2021, page 35.