Daniel Ricciardo
| Daniel Ricciardo | |
.jpg) | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Daniel Joseph Ricciardo  |
| Născut | (32 de ani)[1][2][3] Perth, Australia de Vest, Australia |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Australia |
| Ocupație | pilot de curse automobilistice[*] |
| Activitate | |
| Ani activi | 2011-prezent |
| Echipe | HRT Toro Rosso Red Bull Racing Renault McLaren |
| Echipa actuală | McLaren |
| Număr | 3 |
| Curse | 210 |
| Victorii | 8 |
| Podiumuri | 32 |
| Titluri de campion | 0 |
| Puncte în carieră | 1.274 |
| Pole position-uri | 3 |
| Prima cursă | Marele Premiu al Marii Britanii din 2011 |
| Prima victorie | Marele Premiu al Canadei din 2014 |
| Ultima victorie | Marele Premiu al Italiei din 2021 |
| Poziția în 2021 | Locul 8 (115 puncte) |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Daniel Joseph Ricciardo (n. ,[1][2][3] Perth, Australia de Vest, Australia), este un pilot de curse australian care concurează în prezent în Formula 1 pentru echipa McLaren. A debutat la Marele Premiu al Marii Britanii din 2011 cu echipa HRT ca parte a unui acord cu Red Bull Racing, pentru care a condus testul sub echipa alăturată, Scuderia Toro Rosso. Numărul de pilot al lui Ricciardo este 3.
Ricciardo s-a alăturat Toro Rosso în 2012, după ce echipa și-a schimbat piloții și a condus o mașină cu motor Ferrari în 2012 și 2013. În 2014, Ricciardo a fost promovat la Red Bull Racing ca înlocuitor pentru Mark Webber, alături de multiplul campion mondial, Sebastian Vettel.[4] În primul său sezon cu Red Bull sub motorul Renault, Ricciardo a terminat pe locul trei în campionat cu primele sale trei victorii în Formula 1, în Canada,[5] Ungaria,[6] și Belgia.[7]
După doi ani fără victorie, Ricciardo a revenit pe vârful podiumului la Marele Premiu al Malaeziei din 2016, în cele din urmă reușind locul 3 în campionat, pentru a doua oară în trei ani, la Marele Premiu al Mexicului din 2016.[8][9] De atunci, a adăugat victorii la Marele Premiu al Azerbaidjanului în 2017 și la Marele Premiu al Chinei și Principatului Monaco în 2018. După 2018, Ricciardo a semnat cu Renault și a concurat pentru echipă în sezoanele 2019 și 2020. S-a alăturat echipei McLaren pentru sezoanele de Formula 1 din 2021 și 2022, alături de Lando Norris.
Cariera în Formula 1[modificare | modificare sursă]
HRT (2011)[modificare | modificare sursă]
Ricciardo a primit șansa de a-și face debutul în Formula 1 la Marele Premiu al Marii Britanii cu echipa HRT care se lupta în spatele grilei. El a ocupat locul lui Narain Karthikeyan în echipă.
Ricciardo a rămas la echipă pentru restul sezonului, arătând semne de progres și comprtându-se bine împotriva colegilor săi mai experimentați. Asta i-a câștigat o promoție la echipa de curse a lui Toro Rosso pentru 2012.
Toro Rosso (2012-2013)[modificare | modificare sursă]
Ricciardo s-a descurcat rapid în a aduna puncte, venind acasă pe locul nouă în cursa sa de la Melbourne. Dar 11 curse au trecut înainte să se întoarcă în puncte, în timp ce Scuderia Toro Rosso s-a aflat la coada unui mijlocului grilei. Susținut de sosirea lui James Key pentru a-l înlocui pe directorul tehnic Giorgio Ascanelli, Ricciardo a devenit un concurent normal pentru puncte în a doua jumătate a sezonului. În Coreea, o problemă cu cutia de viteze l-a lăsat pe locul 21 pe grila de start, dar a terminat al nouălea și ar fi fost în față dacă o eroare tehnică nu l-ar fi aruncat în spatele coechipierului Jean-Éric Vergne.
Ricciardo a fost în general înaintea lui Vergne în cel de-al doilea sezon împreună, în special în calificări unde a păstrat un avantaj semnificativ. Dar mașina a fost puțin mai competitivă decât predecesoarea ei, iar perechea s-a ridicat rar deasupra punctelor inferioare ale punctelor.
Cu toate acestea, când Mark Webber și-a anunțat retragerea din Formula 1, Red Bull l-a ales pe Ricciardo să îl înlocuiască în 2014.
Red Bull Racing (2014-2018)[modificare | modificare sursă]
2014[modificare | modificare sursă]
Ricciardo s-a alăturat compionului en titre în timp ce speranțele lor la titlu scădeau: lângă W05 dominant al Mercedes-ului, RB10 a fost în mod clar cel de-al doilea. Dar a fost capabil să câștige curse - cel puțin pe mâinile lui Ricciardo. Spre surprinderea multora, nu a fost cvadruplul campion mondial, Sebastian Vettel, care a reușit cele trei victorii ale Red Bull în acel an, ci debutantul echipei.
.jpg)
Sezonul începuse cu o notă ușor acră, întrucât performanța lui Ricciardo către locul doi acasă în Australia a fost recompensată doar cu descalificarea pentru o încălcare tehnică. Dar în Canada, cele două Mercedes s-au confruntat cu probleme, iar Ricciardo a profitat, trecând în mod genial de Force India-ul lui Sergio Pérez prin exterior, în drum spre prima sa victorie. A doua victorie, în Ungaria, a fost mai întâmplătoare, datorită în mare parte mașinii de siguranță care a ieșit la timp. În cea din Belgia, el a fost din nou cel mai bine plasat șofer pentru a profita de probleme la Mercedes - de data asta, după ce Lewis Hamilton și Nico Rosberg s-au încurcat între ei.
Ricciardo a continuat acele reușite vizibile cu o serie de poziții puternice care l-au făcut să încheie anul pe locul trei. Și cum Vettel a trecut la Ferrari, el a devenit liderul echipei Red Bull.
2015[modificare | modificare sursă]
La începutul celui de-al doilea sezon al lui Ricciardo la Red Bull, a devenit clar că nu va fi o repetare a triumfurilor sale din 2014. În ciuda muncii grele din afara sezonului pentru a-și remedia problemele cu motorul, Renault a ajuns la prima cursă a sezonului cu probleme persistente de „capacitate de conducere” și o fiabilitate slabă. Ricciardo a început bine în deschiderea sezonului din Melbourne, dar nu a putut să împiedice un șir de rivali să-l treacă. Ricciardo a suportat nenorocirea echipei în timpul sezonului și a fost singurul șofer care a rulat motorul actualizat la sfârșitul sezonului, fiind fără vreun avantaj: i-a adus o altă penalizare pe grilă în schimbul căreia a primit un motor care a oferit mici câștiguri în performanță.
Cel puțin s-a bucurat de distincția de a fi unul dintre puțini șoferi care a depășit un Mercedes pe pistă pe parcursul anului, profitând de o pistă umedă de la Circuitul Americii pentru a izbucni un atac-surpriză asupra lui Hamilton. De asemenea, el s-a jucat cu mașinile de argint la Hungaroring, dar a ieșit cel mai rău în urma contactului cu ambele, alunecând pe locul trei la steagul de final. Aceasta a fost una din doar două apariții pe care le-a avut pe podium. Cealaltă a venit în Singapore, unde Ricciardo a crezut că mașina lui a avut ritmul de a contesta Ferrari-ul care a câștigat cursa lui Vettel, dacă nu ar fi fost două safety car. El a ieșit pe locul doi.
2016[modificare | modificare sursă]
Au fost mai multe oportunități ratate în 2016, când Red Bull a fost din nou în formă să câștige curse. Una a venit în Spania, unde după ce a condus tururile de început, un apel greșit de strategie l-a scos pe Ricciardo de pe podium.
Ceea ce a făcut ca pierderea să fie și mai grea, a fost faptul că victoria luată de către noul său coechipier, Max Verstappen. Ceva mai rău urma să vină la Monaco, unde un inspirat Ricciardo care a reușit poziția de pole a fost pe cale să câștige până când o oprire lentă la boxe l-a aruncat în spatele lui Lewis Hamilton.
În cele din urmă, victoria a ajuns la Sepang, ironic, în pofida lui Hamilton, când șoferul Mercedes a suferit o defecțiune a motorului. O a doua jumătate puternică a sezonului l-a văzut terminând al treilea în campionat în spatele șoferilor Mercedes, dar Verstappen venea puternic.[10]
2017[modificare | modificare sursă]
În 2017, Ricciardo a câștigat de asemenea o cursă. Aceasta a fost cursa nebună de la Azerbaidjan, de unde a început pe locul 10 și nu se aștepta la ceva măreț. Dar Ricciardo a făcut ceea ce face mereu și a rămas calm și a așteptat câteva oportunități bune de depășire, și cu un pic de noroc și o strategie de cursă bună a echipei, a câștigat cursa!
Cu 5 retrageri legate de probleme mecanice și o coliziune cauzată de coechipierul său Verstappen, el a marcat 9 podiumuri în total. El a încheiat sezonul pe locul 5, cu un avantaj de 32 de puncte în fața coechipierului său foarte apreciat, Max Verstappen, care a avut și el mult ghinion în acel sezon. Dacă RB13 ar fi fost mai rapidă chiar de la începutul sezonului, și unitatea de putere Renault ar fi avut o fiabilitate mai bună, ar fi fost posibil un loc 3.
2018[modificare | modificare sursă]
Ricciardo și Verstappen au fost concurenți minunați și au ridicat cu adevărat echipa Red Bull Racing, dar din privința sa, Ricciardo a fost nevoit să-și îmbunătățească performanța pentru a ține pasul cu talentatul său coleg în 2018. Șoferul australian a câștigat în China și Monaco, dar a fost depășit de olandezul Verstappen.
După Marele Premiu al Ungariei din 2018, în mijlocul pauzei de vară, s-a aflat știrea că Ricciardo părăsea Red Bull și se va alătura echipei Renault F1 pentru 2019 pentru a deveni coechipier cu pilotul german, Nico Hülkenberg. Multe întrebări au fost puse după ce știrile au călătorit pe tot globul. Motivul său principal a fost că-și dorea o schimbare și că a avut îndoielile sale cu privire la programul de motoare Honda din 2019 pentru Red Bull.
Ricciardo a terminat pe locul 6 în campionat, problemele tehnice fiind cauza principală al acestui rezultat rău.
Renault (2019-2020)[modificare | modificare sursă]
.jpg)
Cu Renault, Ricciardo a avut un început dificil în sezonul 2019, cu doar patru finalizări în puncte primele 12 curse ale anului. Mașina nu era de încredere și majoritatea circuitelor nu s-au legat bine de mașina care i-a afectat primele curse ale australianului cu echipa franceză. Cu toate acestea, Ricciardo și-a dominat coechipierul în calificări (9-3) și a marcat 22 de puncte înainte de pauza de vară, cu 5 mai mult decât Hülkenberg. Cel mai bun rezultat al său cu Renault în prima jumătate a anului 2019 a fost locul 6 la Montreal, unde a avut o performanță solidă și s-a luptat chiar și cu Mercedes-ul lui Valtteri Bottas. După trei curse fără să marcheze puncte, australianul a terminat pe un impresionant loc patru în Marele Premiu al Italiei din 2019. Ricciardo nu terminase în primii patru într-un Mare Premiu de la Marele Premiu al Abu Dhabi din 2018, ultima sa cursă cu Red Bull.
Australianul a terminat doar în primii zece de patru ori în ultimele șapte curse, deși locul său șase din Japonia nu a contat, deoarece ambele mașini Renault au fost descalificate. Ricciardo și-a încheiat primul an cu Renault pe locul nouă, cu 54 de puncte.[11]
Ricciardo a început sezonul 2020 cu o retragere, după care a urmat un sezon aproape de neimaginat. În afară de două clasări pe locurile 14 și 11, el a terminat fiecare cursă în puncte, ba chiar a reușit și două podiumuri, în Marele Premiu de la Eifel și cel de la Emilia-Romagna. El a terminat sezonul pe locul 5 cu 119 puncte acumulate, la 6 puncte de locul 4.
McLaren (2021-prezent)[modificare | modificare sursă]
După plecarea lui Carlos Sainz Jr. de la McLaren, britanicii l-au anunțat imediat pe Ricciardo ca înlocuitor. Ricciardo a motivat decizia datorită revenirii echipei McLaren la motoare Mercedes pentru sezonul 2021.
| Sezon | Echipă | Puncte | Loc clasament general |
|---|---|---|---|
| 2010 |  Red Bull Racing Scuderia Toro Rosso |
Pilot teste | - |
| 2011 |  Hispania Racing F1 Team |
0 | - |
| 2012 | Scuderia Toro Rosso |
10 | 18 |
| 2013 | Scuderia Toro Rosso |
20 | 14 |
| 2014 | Red Bull Racing |
238 | 3 |
| 2015 | Red Bull Racing |
92 | 8 |
| 2016 | Red Bull Racing |
256 | 3 |
| 2017 | Red Bull Racing |
200 | 5 |
| 2018 | Red Bull Racing |
170 | 6 |
| 2019 |  Renault |
54 | 9 |
| 2020 | Renault |
119 | 5 |
| 2021 |  McLaren |
115 | 8 |
Cariera în Motorsport[modificare | modificare sursă]
| Sezon | Competiție | Puncte | Loc clasament general |
|---|---|---|---|
| 2008 | Formula 3 Euro Series | 0 | - |
| 2008 | Formula Renault 3.5 Series | 0 | - |
| 2009 | Formula Renault 3.5 Series | 136 | 2 |
| 2010 | Formula Renault 3.5 Series | 144 | 5 |
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b Driver Database
- ^ a b Daniel Ricciardo, Česko-Slovenská filmová databáze
- ^ a b Daniel Ricciardo, As
- ^ „F1: Australian Daniel Ricciardo named as successor to Mark Webber driving for team Red Bull in 2014”. Australian Broadcasting Corporation. Accesat în .
- ^ Benson, Andrew (). „Ricciardo wins ahead of Rosberg, Hamilton retires”. BBC Sport. BBC. Accesat în .
- ^ Johnson, Daniel (). „Lewis Hamilton beats Nico Rosberg to third at Hungarian GP in thrilling battle as Daniel Ricciardo claims victory”. The Daily Telegraph. Telegraph Media Group. Accesat în .
- ^ „Daniel Ricciardo Q&A: Great to taste winner's champagne again!”. Formula1.com. Formula One Administration. . Accesat în .
- ^ „Daniel Ricciardo Wins Malaysian Grand Prix in a Red Bull Sweep”. The New York Times. Accesat în .
- ^ „How Daniel Ricciardo ended up finishing third in the Mexican Grand Prix”. Fox Sports AU. Accesat în .
- ^ „Daniel Ricciardo biography”. Accesat în .
- ^ „Daniel Ricciardo info & statistics”. Accesat în .
| |||||||||||||||