Alfa Romeo F1

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Elveția Alfa Romeo-Ferrari
Logo Alfa Romeo F1 Orlen.svg
Denumire completăAlfa Romeo F1 Team ORLEN
BazaHinwil, Cantonul Zürich, Elveția
Conducerea echipeiFranța Frédéric Vasseur
Director tehnicFranța Jan Monchaux
Site websauber-group.com/motorsport/formula-1
Denumire anterioarăSauber
Sezonul de Formula 1 din 2022
Piloți de curse24. Republica Populară Chineză Guanyu Zhou
77. Finlanda Valtteri Bottas
Piloți de testePolonia Robert Kubica[1]
Franța Théo Pourchaire[2]
ȘasiuriC42[3]
MotorFerrari 066/7
PneuriPirelli
Evoluția în Campionatul Mondial de Formula 1
DebutMarele Premiu al Marii Britanii din 1950
Curse concurate194
Titluri la constructori0
Titluri la piloțiItalia Giuseppe Farina
(1950)
Argentina Juan Manuel Fangio
(1951)
Victorii11
Puncte183
Pole position-uri12
Cele mai rapide tururi15
Poziția în 2022Locul 6 (55 de puncte)

Alfa Romeo F1 Team ORLEN este o echipă de Formula 1 care reprezintă constructorul italian de automobile, Alfa Romeo, însă evoluează în Campionatul Mondial sub licență elvețiană. A debutat la prima cursă din noul Campionat Mondial de Formula 1, înființat în 1950, la Marele Premiu al Marii Britanii. Prin piloții ei, Nino Farina și Juan Manuel Fangio, a câștigat campionatul la piloți în sezoanele 1950 și 1951. S-a retras după din sport, întorcându-se în sezonul 1979 pentru a avea o aventură de 7 ani, până în 1985, însă fără mari realizări. La sfârșitul sezonului 2018, echipa lui Peter Sauber, Sauber F1 Team, a fost redenumită în Alfa Romeo Racing, iar numele Alfa Romeo a revenit din nou în Formula 1 începând cu sezonul din 2019, însă doar ca măsură de branding, proprietatea, licența de curse (Elveția) și structura de conducere rămânând neschimbate de la echipa precedentă.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Un nou campionat și un triumf surpinzător (1950-1951)[modificare | modificare sursă]

După pauza impusă de perioada de război, „Alfetta” (mașina de curse a echipei) nu a avut rivali. În 1950, a fost inaugurat noul Campionat Mondial de Formula 1, iar pentru Tipo 158 a însemnat unsprezece victorii în 11 curse cu Giuseppe "Nino" Farina câștigând titlul, urmat anul viitor de Juan Manuel Fangio cu Tipo 159. A fost un început promițător pentru o echipa înființată de Enzo Ferrari, având în vedere bugetul limitat al echipei din Milano însă, cu toate acestea, Alfa Romeo s-a confruntat cu o concurență sporită din partea fostului lor angajat, Ferrari; Alfa Romeo, o companie de stat, a decis să se retragă după un refuz al guvernului italian de a finanța proiectarea scumpă a unei mașini noi care să înlocuiască vechile modele de 13 ani.[4]

Autodelta, Marlboro și Benetton Team Alfa Romeo (1979-1985)[modificare | modificare sursă]

În 1977, și după o anumită convingere de către Chiti, Alfa Romeo i-a permis lui Autodelta să înceapă să dezvolte o mașină de Formula 1 în numele lor. Numită astfel Alfa Romeo 177, mașina a debutat la Marele Premiu al Belgiei din 1979. Parteneriatul cu Brabham se încheiase înainte de sfârșitul sezonului, echipa lui Bernie Ecclestone revenind la motoarele Ford/Cosworth DFV. Acest al doilea proiect Alfa în Formula 1 nu a avut niciodată succes cu adevărat în timpul existenței sale de la mijlocul anului 1979 până la sfârșitul anului 1985. În această perioadă, Alfa Romeo a obținut două pole positions, Bruno Giacomelli a condus o mare parte din Marele Premiu al Statelor Unite din 1980 înainte de a se retrage cu probleme elctrice, trei locuri 3, două locuri 2 și un tur rapid. De asemenea, au îndurat tragedia când pilotul lor, Patrick Depailler, a fost ucis testând în Marele Premiu al Germaniei din 1980 la Hockenheimring. În 1981, ei aveau serviciile lui Mario Andretti, dar au continuat să fie persecutați de o fiabilitate redusă. După o restructurare a Autodelta, operațiunile echipei și proiectarea mașinii au fost externalizate către Euroracing în 1982, motoarele de lucru fiind încă furnizate de Autodelta.[5] Cel mai bun sezon al echipei a fost 1983, când echipa a trecut la motorul 890T V8 turbocompresor și a obținut locul 6 în Campionatul Constructorilor, în mare parte datorită celor două locuri secunde obținute de Andrea de Cesaris.

Mașina echipei din 1985, Alfa Romeo 185T, s-a dovedit a fi atât de necompetitivă încât mașina din 1984, 184T, a fost reluată în funcțiune la mijlocul sezonului. După ce a fost actualizat la specificațiile din 1985, mașina, numită acum 184 TB, a fost de fapt o îmbunătățire față de mașina din 1985, dar rezultatele nu apăreau. Într-un interviu acordat în 2000, Riccardo Patrese a descris modelul 185T drept „cea mai proastă mașină pe care am condus-o vreodată”.

Alfa Romeo a ieșit din Formula 1 drept constructor după ultima cursă din sezonul 1985 din Australia.

Alfa Romeo Racing (2019-2021)[modificare | modificare sursă]

Parteneriatul de lungă durată dintre Sauber și sponsorul de titlu, Alfa Romeo, a fost inițiat în 2018. În ultimul an, echipa a făcut progrese continue și a terminat campionatul pe locul 8. Termenul colaborării a fost prelungit în continuare, proprietatea și conducerea Sauber rămânând neschimbate și independente. În calitate de Alfa Romeo Racing, obiectivul continuă să fie obținerea de rezultate ambițioase în culmea sportului cu motor.[6] Avându-i ca piloți pe experimentatul finlandez, Kimi Räikkönen, cel care a revenit la Sauber după 18 ani, și pe italianul Antonio Giovinazzi, echipa a terminat din nou pe locul 8 în clasament, locul 4 și 5 în Marele Premiu al Braziliei din 2019 fiind cele mai bune rezultate într-un Mare Premiu.

Pentru sezonul din 2020, Alfa Romeo i-a anunțat ca piloți pe aceiași din sezonul trecut, Kimi Räikkönen și Antonio Giovinazzi. Sezonul a fost însă unul dezamăgitor. După ce a reușit doar 5 clasări în puncte (locul 9 fiind cel mai bun rezultat al sezonului) echipa a terminat campionatul pe locul 8 în clasamentul la constructori cu 8 puncte acumulate.

Alfa Romeo a continuat din nou cu Räikkönen și Giovinazzi pentru sezonul din 2021. Echipa a avut un sezon mai bun decât în 2020, reușind să adune 13 puncte în campionat, cea mai bună poziție atinsă în sezon fiind locul 8 de două ori, în Marele Premiu al Rusiei și cel de la Ciudad de México. Echipa a terminat pe locul 9 în Campionatul la Constructori, penultimul.

Noi reglementări în Formula 1 (2022-prezent)[modificare | modificare sursă]

Începând cu sezonul din 2022, echipa a decis să renunțe la denumirea „Racing”, numele rămânând doar „Alfa Romeo F1”.[7] Räikkönen s-a retras din Formula 1 după ce a încheiat sezonul 2021,[8] în timp ce Giovinazzi a părăsit echipa pentru a concura în Formula E.[9] Echipa l-a semnat pe fostul pilot de la Mercedes, Valtteri Bottas,[10] și pe pilotul de Formula 2, Guanyu Zhou, pentru sezonul 2022.[11] Odată cu noile reglementări din F1, echipa a avut cel mai bun parcurs într-un sezon de la revenirea ei în 2019. Zhou a marcat puncte la debutul său în F1, la Marele Premiu al Bahrainului din 2022, terminând cursa pe locul 10. Cea mai bună poziție din sezon îl reprezintă locul 5 atins de Bottas în Marele Premiu al Emiliei-Romagna din 2022. Alfa Romeo a încheiat campionatul constructorilor pe locul 6, cu 55 de puncte acumulate.

Palmares în Formula 1[modificare | modificare sursă]

Sezon Piloți Puncte Loc clasament general
2022 Finlanda Valtteri Bottas
Republica Populară Chineză Guanyu Zhou
55 6
2021 Finlanda Kimi Raikkonen (20 de curse)
Italia Antonio Giovinazzi
Polonia Robert Kubica (2 curse)
13 9
2020 Finlanda Kimi Raikkonen
Italia Antonio Giovinazzi
8 8
2019 Finlanda Kimi Raikkonen
Italia Antonio Giovinazzi
57 8
1985 Italia Riccardo Patrese
Statele Unite ale Americii Eddie Cheever
0 -
1984 Italia Riccardo Patrese
Statele Unite ale Americii Eddie Cheever
11 8
1983 Italia Andrea de Cesaris
Italia Mauro Baldi
8 6
1982 Italia Andrea de Cesaris
Italia Bruno Giacomelli
7 10
1981 Statele Unite ale Americii Mario Andretti
Italia Bruno Giacomelli
10 9
1980 Franța Patrick Depailler
Italia Vittorio Brambilla
Italia Andrea de Cesaris
Italia Bruno Giacomelli
4 11
1979 Italia Bruno Giacomelli
Italia Vittorio Brambilla
0 -
1951 Italia Giuseppe Farina (7 curse)
Argentina Juan Manuel Fangio (7 curse)
Elveția Toulo de Graffenried (3 curse)
Italia Consalvo Sanesi (4 cursă)
Italia Luigi Fagioli (1 cursă)
Italia Felice Bonetto (4 curse)
Germania Paul Pietsch (1 cursă)
- -
1950 Argentina Juan Manuel Fangio (6 curse)
Italia Giuseppe Farina (6 curse)
Italia Luigi Fagioli (6 curse)
Regatul Unit Reg Parnell (1 cursă)
Italia Consalvo Sanesi (1 cursă)
Italia Piero Taruffi (1 cursă)
- -

Referințe[modificare | modificare sursă]

Note
  1. ^ „Kubica retains Alfa role for 2022, ORLEN extends title deal”. formulascout.com. . Accesat în . 
  2. ^ „Pourchaire to get Alfa Romeo F1 test programme in 2022 car”. formulascout.com. . Accesat în . 
  3. ^ „Alfa Romeo clear up confusion over name of 2022 car”. RacingNews365 (în engleză). Accesat în . 
  4. ^ „ALFA ROMEO'S RACING HISTORY”. Accesat în . 
  5. ^ Lini, Franco (ianuarie 1985). „La settima volta dell'Alfa” [Alfa's seventh lap]. Quattroruote (în Italian). Milan, Italy: Editoriale Domus. 30 (351): 186. 
  6. ^ „Dive into our rich racing heritage”. Accesat în . 
  7. ^ „Alfa Romeo change F1 team name and logo for 2022”. racingnews365.com. . 
  8. ^ 'My wife will be more emotional than me' says Raikkonen ahead of his final F1 appearance | Formula 1”. www.formula1.com (în engleză). Formula 1. 
  9. ^ 'I don't think this will be my last F1 race' vows Giovinazzi ahead of final weekend with Alfa Romeo | Formula 1®”. www.formula1.com (în engleză). Formula 1. 
  10. ^ „Alfa Romeo announce Valtteri Bottas to join the team in 2022 on multi-year deal | Formula 1®”. www.formula1.com (în engleză). Formula 1. 
  11. ^ „Alfa Romeo announce Guanyu Zhou as Valtteri Bottas's team mate for 2022 | Formula 1®”. www.formula1.com (în engleză). Formula 1. 
Bibliografie
  • Henry, Alan (). Brabham, the Grand Prix Cars. Osprey. ISBN 0-905138-36-8. 
  • Nye, Doug (). Autocourse history of the Grand Prix car 1966–85. Hazleton publishing. ISBN 0-905138-37-6. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Materiale media legate de Alfa Romeo F1 la Wikimedia Commons