Sezonul de Formula 1 din 1973

Sezonul de Formula 1 din 1973
← Sezonul anterior Sezonul următor →
Durată	28 ianuarie - 7 octombrie
Nr. curse	15
Nr. piloți	44
Nr. echipe	18
Campionul la Piloți
Jackie Stewart (Al 3-lea titlu)
Campionul la Constructori
Lotus-Ford (Al 6-lea titlu)

Sezonul de Formula 1 din 1973 a fost cel de-al 27-lea sezon al curselor auto de Formula 1 FIA. A inclus cea de-a 24-a ediție a Campionatului Mondial al Piloților și a 16-a ediție a Cupei Internaționale pentru Constructorii de F1. Sezonul a fost disputat pe parcursul a cincisprezece curse, începând în Argentina pe 28 ianuarie și terminându-se în Statele Unite pe 7 octombrie. În 1973 s-au desfășurat și trei curse care nu au făcut parte din campionat care erau deschise atât mașinilor de Formula 1, cât și celor de Formula 5000.

Campionatul Mondial al Piloților a fost câștigat de Jackie Stewart, pilotând pentru Elf Team Tyrrell, iar Cupa Internațională pentru Constructorii de F1 de către John Player Team Lotus. În Campionatul Mondial, coechipierii Lotus, Emerson Fittipaldi și Ronnie Peterson s-au luptat între ei, în timp ce Stewart a fost susținut la Tyrrell de François Cevert. Stewart a câștigat titlul la piloți la Marele Premiu al Italiei de la Monza, dar apoi la ultima cursă a sezonului, Marele Premiu al Statelor Unite de la Watkins Glen, Cevert a suferit un accident în timpul antrenamentelor de sâmbătă în celebra șicană „Esses” și a decedat pe loc. Stewart și Tyrrell s-au retras din cursă, dând titlul la constructori lui Lotus. Pe lângă Cevert, britanicul Roger Williamson a fost și el ucis în timpul sezonului, într-un accident la Marele Premiu al Țărilor de Jos de la Zandvoort. La sfârșitul sezonului, Stewart și-a făcut publică decizia de a se retrage, decizie care fusese luată înainte de cursa din Statele Unite. Noul McLaren M23 devenise deja cea mai bună mașină de pe pistă până la sfârșitul sezonului 1973, o mașină în formă de pană care urmărea același concept ca și Lotus 72, dar cu suspensii mai convenționale și aerodinamică îmbunătățită. Sezonul 1973 a marcat debutul viitorului campion mondial James Hunt la Marele Premiu al Principatului Monaco la volanul unui privat March 731 introdus de Hesketh Racing.

Sezonul 1973 a văzut pentru prima dată intervenția unei mașini de siguranță în Formula 1, sub forma unui Porsche 914 la Marele Premiu al Canadei. Cu toate acestea, acest concept de siguranță nu va fi introdus oficial decât douăzeci de ani mai târziu, în 1993. O altă modificare a regulilor introduse în acest sezon a fost introducerea parcurgerii unui tur de încălzire complet înainte de cursă. Înainte de aceasta, pistele includeau o grilă simulată la mică distanță în spatele unei grile propriu-zise, iar mașinile se mutau pur și simplu de la una la alta pentru a începe cursa.

Tot în acest sezon a fost oficializat sistemul de numerotare a echipelor. În a doua cursă a sezonului, Marele Premiu al Braziliei, colegii de echipă au fost împerechiați - piloții Lotus primind numerele 1 și 2; Tyrrell 3 și 4 și așa mai departe - deși numerele atribuite fiecărei echipe s-au schimbat în continuare pentru câteva curse până la a cincea cursă, Marele Premiu al Belgiei, la care ordinea a fost stabilită pentru restul sezonului. Pentru sezonul 1974, numerele au fost atribuite în funcție de pozițiile finale în campionatul constructorilor din 1973, după care echipele nu își mai schimbau numerele decât dacă câștigau campionatul piloților (sau îl semnau pe campionul mondial en-titre), sau dacă o echipă renunța.

Piloții și echipele înscrise în campionat

Următorii piloți și constructori au participat în Campionatul Mondial al Piloților din 1973 și în Cupa Internațională a Constructorilor de F1 din 1973.

Imagine	Concurent	Constructor	Motor	Șasiu	Pneu	Piloți
						Numele pilotului	Etape
	Motor Racing Developments Ceramica Pagnossin MRD Hexagon of Highgate	Brabham	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	BT37 BT42	G	Carlos Reutemann	Toate
						Wilson Fittipaldi	Toate
						Andrea de Adamich	4–6, 8–9
						Rolf Stommelen	11–14
						John Watson	9, 15
	Marlboro BRM	BRM	BRM P142 3,0 V12	P160C P160D	F	Jean-Pierre Beltoise	Toate
						Clay Regazzoni	1–13, 15
						Niki Lauda	Toate
						Peter Gethin	14
	Team Ensign	Ensign	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	N173	F	Rikky von Opel	8–10, 12–15
	Scuderia Ferrari SpA SEFAC	Ferrari	Ferrari 001/1 3,0 F12 Ferrari 001/11 3,0 F12	312B2 312B3	G	Jacky Ickx	1–9, 13
						Arturo Merzario	1–3, 6, 8, 12–15
	Frank Williams Racing Cars	Iso-Marlboro	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	FX3B IR	F	Nanni Galli	1–2, 4–6
						Howden Ganley	Toate
						Jackie Pretorius	3
						Tom Belsø	7
						Henri Pescarolo	8, 11
						Graham McRae	9
						Gijs van Lennep	10, 12–13
						Tim Schenken	14
						Jacky Ickx	15
	John Player Team Lotus	Lotus	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	72D 72E	G	Emerson Fittipaldi	Toate
						Ronnie Peterson	Toate
	STP March Racing Team March Racing Team	March	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	721G 731	G	Jean-Pierre Jarier	1–3, 5–8, 12, 14–15
						Henri Pescarolo	4
						Roger Williamson	9–10
	Yardley Team McLaren	McLaren	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	M19A M19C M23	G	Denny Hulme	Toate
						Peter Revson	1–7, 9–15
						Jody Scheckter	3, 8–9, 14–15
						Jacky Ickx	11
	UOP Shadow Racing	Shadow	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	DN1	G	Jackie Oliver	3–15
						George Follmer	3–15
						Brian Redman	15
	Team Surtees Brooke Bond Oxo Team Surtees Ceramica Pagnossin Team Surtees	Surtees	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	TS9A TS9B TS14A	F	Mike Hailwood	Toate
						Carlos Pace	Toate
						Luiz Bueno	2
						Andrea de Adamich	3
						Jochen Mass	9, 11, 15
	Martini Racing Team	Tecno	Tecno Series-P 3,0 F12	PA123/6	F	Chris Amon	5–6, 9–10, 12
	Elf Team Tyrrell	Tyrrell	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	005 006	G	Jackie Stewart	Toate
						François Cevert	Toate
						Chris Amon	14–15

Echipele private care nu și-au construit propriul șasiu și au folosit șasiurile constructorilor existenți sunt arătate mai jos. Toate au folosit motorul Ford Cosworth DFV 3,0 V8.

Concurent	Constructor afiliat	Șasiu	Pneu	Piloți
				Numele pilotului	Etape
Scribante Lucky Strike Racing	Lotus	72D	F	Dave Charlton	3
Clarke-Mordaunt-Guthrie Racing Team Pierre Robert	March	721G 731	F G	Mike Beuttler	1–7, 9–15
				Reine Wisell	7–8
LEC Refrigeration Racing		731	G	David Purley	6, 9–11, 13
Hesketh Racing		731	G	James Hunt	6, 8–10, 12–15
Embassy Racing	Shadow	DN1	G	Graham Hill	4–15
Blignaut Lucky Strike Racing	Tyrrell	004	G	Eddie Keizan	3

Calendar

Următoarele cincisprezece Mari Premii au avut loc în 1973.

1.	2.	3.	4.
Marele Premiu al Argentinei 28 ianuarie	Marele Premiu al Braziliei 11 februarie	Marele Premiu al Africii de Sud 3 martie	Marele Premiu al Spaniei 29 aprilie
Oscar Alfredo Gálvez (P)	Interlagos (P)	Kyalami (P)	Montjuïc (S)
5.	6.	7.	8.
Marele Premiu al Belgiei 20 mai	Marele Premiu al Principatului Monaco 3 iunie	Marele Premiu al Suediei 17 iunie	Marele Premiu al Franței 1 iulie
Zolder (P)	Monaco (S)	Anderstorp (P)	Paul Ricard (P)
9.	10.	11.	12.
Marele Premiu al Marii Britanii 14 iulie	Marele Premiu al Țărilor de Jos 29 iulie	Marele Premiu al Germaniei 5 august	Marele Premiu al Austriei 19 august
Silverstone (P)	Zandvoort (P)	Nürburgring (P)	Österreichring (P)
13.	14.	15.
Marele Premiu al Italiei 9 septembrie	Marele Premiu al Canadei 23 septembrie	Marele Premiu al Statelor Unite 7 octombrie
Monza (P)	Mosport Park (P)	Watkins Glen (P)
(P) - pistă; (S) - stradă.

Rezultate și clasamente

Marile Premii

Etapa	Mare Premiu	Pole position	Cel mai rapid tur	Pilotul câștigător	Constructorul câștigător	Lider
						Pilot	Dif.
1	MP al Argentinei	Clay Regazzoni	Emerson Fittipaldi	Emerson Fittipaldi	Lotus-Ford	FIT	3
2	MP al Braziliei	Ronnie Peterson	Emerson Fittipaldi Denny Hulme	Emerson Fittipaldi	Lotus-Ford		8
3	MP al Africii de Sud	Denny Hulme	Emerson Fittipaldi	Jackie Stewart	Tyrrell-Ford		3
4	MP al Spaniei	Ronnie Peterson	Ronnie Peterson	Emerson Fittipaldi	Lotus-Ford		12
5	MP al Belgiei	Ronnie Peterson	François Cevert	Jackie Stewart	Tyrrell-Ford		7
6	MP al Principatului Monaco	Jackie Stewart	Emerson Fittipaldi	Jackie Stewart	Tyrrell-Ford		4
7	MP al Suediei	Ronnie Peterson	Denny Hulme	Denny Hulme	McLaren-Ford		2
8	MP al Franței	Jackie Stewart	Denny Hulme	Ronnie Peterson	Lotus-Ford	STE	1
9	MP al Marii Britanii	Ronnie Peterson	James Hunt	Peter Revson	McLaren-Ford		1
10	MP al Țărilor de Jos	Ronnie Peterson	Ronnie Peterson	Jackie Stewart	Tyrrell-Ford		10
11	MP al Germaniei	Jackie Stewart	Carlos Pace	Jackie Stewart	Tyrrell-Ford		15
12	MP al Austriei	Emerson Fittipaldi	Carlos Pace	Ronnie Peterson	Lotus-Ford		21
13	MP al Italiei	Ronnie Peterson	Jackie Stewart	Ronnie Peterson	Lotus-Ford		21
14	MP al Canadei	Ronnie Peterson	Emerson Fittipaldi	Peter Revson	McLaren-Ford		17
15	MP al Statelor Unite	Ronnie Peterson	James Hunt	Ronnie Peterson	Lotus-Ford		16

Clasament Campionatul Mondial al Piloților

Pentru informații suplimentare, vezi Lista sistemelor de punctaj ale Campionatului Mondial de Formula 1

Punctele au fost acordate pe o bază de 9–6–4–3–2–1 primilor șase clasați în fiecare cursă. Doar cele mai bune șapte rezultate din primele opt curse și cele mai bune șase rezultate din restul de șapte curse au fost luate în considerare pentru Campionatul Mondial. Piloții care au obținut un număr egal de puncte au fost clasați la egalitate în campionat, indiferent de numărul relativ de victorii, locurile secunde etc. obținute de fiecare pilot. FIA nu a acordat o clasificare în campionat acelor piloți care nu au obținut puncte.

Poz.	Pilot	ARG	BRA	ZAF	ESP	BEL	MCO	SWE	FRA	GBR	NLD	DEU	AUT	ITA	CAN	USA	Puncte
1	Jackie Stewart	3	2	1	Ab	1	1P	5	4P	10	1	1P	2	4R	5	NS	71
2	Emerson Fittipaldi	1R	1R	3R	1	3	2R	12	Ab	Ab	Ab	6	AbP	2	2R	6	55
3	Ronnie Peterson	Ab	AbP	11	AbP R	AbP	3	2P	1	2P	11P R	Ab	1	1P	AbP	1P	52
4	François Cevert	2	10	NC	2	2R	4	3	2	5	2	2	Ab	5	Ab	NS	47
5	Peter Revson	8	Ab	2	4	Ab	5	7		1	4	9	Ab	3	1	5	38
6	Denny Hulme	5	3R	5P	6	7	6	1R	8R	3	Ab	12	8	15	13	4	26
7	Carlos Reutemann	Ab	11	7	Ab	Ab	Ab	4	3	6	Ab	Ab	4	6	8	3	16
8	James Hunt						9		6	4R	3		Ab	NS	7	2R	14
9	Jacky Ickx	4	5	Ab	12	Ab	Ab	6	5	8		3		8		7	12
10	Jean-Pierre Beltoise	Ab	Ab	Ab	5	Ab	Ab	Ab	11	Ab	5	Ab	5	13	4	9	9
11	Carlos Pace	Ab	Ab	Ab	Ab	8	Ab	10	13	Ab	7	4R	3R	Ab	18	Ab	7
12	Arturo Merzario	9	4	4			Ab		7				7	Ab	15	16	6
13	George Follmer			6	3	Ab	NS	14	Ab	Ab	10	Ab	Ab	10	17	14	5
14	Jackie Oliver			Ab	Ab	Ab	10	Ab	Ab	Ab	Ab	8	Ab	11	3	15	4
15	Andrea de Adamich			8	Ab	4	7		Ab	Ab							3
=	Wilson Fittipaldi	6	Ab	Ab	10	Ab	11	Ab	16	Ab	Ab	5	Ab	Ab	11	NC	3
17	Niki Lauda	Ab	8	Ab	Ab	5	Ab	13	9	12	Ab	Ab	NS	Ab	Ab	Ab	2
=	Clay Regazzoni	7P	6	Ab	9	10	Ab	9	12	7	8	Ab	6	Ab		8	2
19	Chris Amon					6	Ab			Ab	Ab		NS		10	NS	1
=	Gijs van Lennep										6		9	Ab			1
=	Howden Ganley	NC	7	10	Ab	Ab	Ab	11	14	9	9	NS	NC	NC	6	12	1
—	Mike Hailwood	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	8	Ab	Ab	Ab	Ab	14	10	7	9	Ab	0
—	Mike Beuttler	10	Ab	NC	7	11	Ab	8		11	Ab	16	Ab	Ab	Ab	10	0
—	Jochen Mass									Ab		7				Ab	0
—	Henri Pescarolo				8				Ab			10					0
—	Graham Hill				Ab	9	Ab	Ab	10	Ab	NC	13	Ab	14	16	13	0
—	Nanni Galli	Ab	9		11	Ab	Ab										0
—	David Purley						Ab			NS	Ab	15		9			0
—	Jody Scheckter			9					Ab	Ab					Ab	Ab	0
—	Rolf Stommelen											11	Ab	12	12		0
—	Jean-Pierre Jarier	Ab	Ab	NC		Ab	Ab	Ab	Ab				Ab		NC	11	0
—	Luiz Bueno		12														0
—	Rikky von Opel								15	13	NS		Ab	Ab	NC	Ab	0
—	Tim Schenken														14		0
—	Eddie Keizan			NC													0
—	Roger Williamson									Ab	Ab						0
—	John Watson									Ab						Ab	0
—	Reine Wisell							NS	Ab								0
—	Dave Charlton			Ab													0
—	Jackie Pretorius			Ab													0
—	Graham McRae									Ab							0
—	Peter Gethin														Ab		0
—	Brian Redman															DSC	0
—	Tom Belsø							NS									0
Poz.	Pilot	ARG	BRA	ZAF	ESP	BEL	MCO	SWE	FRA	GBR	NLD	DEU	AUT	ITA	CAN	USA	Puncte

Legendă
Culoare	Rezultat
Auriu	Câștigător
Argintiu	Locul 2
Bronz	Locul 3
Verde	Alte locuri care punctează
Albastru	Alte locuri
	Nu s-a clasat, dar a terminat cursa (NC)
Purpuriu	A abandonat cursa (Ab)
Negru	Descalificat (DSC)
Alb	Nu a luat startul (NS)
Roșu	Nu s-a calificat (NSC)
Fără culoare	Retras înainte de calificări (Ret)
	Exclus (EX)
	Nu a participat (celulă goală)
Adnotare	Însemnătate
P	Pole position
R	Cel mai rapid tur
(6)	Rezultatul nu a fost luat în considerare pentru CM

Clasament Cupa Internațională pentru Constructorii de F1

Punctele au fost acordate pe o bază de 9–6–4–3–2–1 primilor șase clasați în fiecare cursă, dar numai primei mașini care a terminat pentru fiecare constructor. Cele mai bune șapte rezultate din primele opt curse și cele mai bune șase rezultate din restul de șapte curse au fost luate în considerare pentru Cupa Internațională.

Poz.	Constructor	ARG	BRA	ZAF	ESP	BEL	MCO	SWE	FRA	GBR	NLD	DEU	AUT	ITA	CAN	USA	Puncte
1	Lotus-Ford	1	1	3	1	(3)	2	2	1	2	11	6	1	1	2	1	92 (96)
2	Tyrrell-Ford	2	2	1	2	1	1	(3)	2	5	1	1	2	4	5	NS	82 (86)
3	McLaren-Ford	5	3	2	4	7	5	1	8	1	4	3	8	3	1	4	58
4	Brabham-Ford	6	11	7	10	4	7	4	3	6	Ab	5	4	6	8	3	22
5	March-Ford	10	Ab	NC	7	11	9	8	6	4	3	15	Ab	9	7	2	14
6	Ferrari	4	4	4	12	Ab	Ab	6	5	8			7	8	15	16	12
7	BRM	7	6	Ab	5	5	Ab	9	9	7	5	Ab	5	13	4	8	12
8	Shadow-Ford			6	3	9	10	14	10	Ab	10	8	Ab	10	3	13	9
9	Surtees-Ford	Ab	12	8	Ab	8	8	10	13	Ab	7	4	3	7	9	Ab	7
10	Iso-Marlboro-Ford	NC	7	10	11	Ab	Ab	11	14	9	6	10	9	NC	6	7	2
11	Tecno					6	Ab			Ab	Ab		NS				1
—	Ensign-Ford								15	13	NS		Ab	Ab	NC	Ab	0
Poz.	Constructor	ARG	BRA	ZAF	ESP	BEL	MCO	SWE	FRA	GBR	NLD	DEU	AUT	ITA	CAN	USA	Puncte
Sursa:

Curse non-campionat

În sezonul din 1973, au fost organizate și două curse care nu au făcut parte din Campionatul Mondial.

Numele cursei	Circuit	Data	Pilotul câștigător	Constructor
Cursa Camponilor VIII	Brands Hatch	18 martie	Peter Gethin	Chevron-Chevrolet
Trofeul Internațional BRDC XXV	Silverstone	8 aprilie	Jackie Stewart	Tyrrell-Ford