Sezonul de Formula 1 din 1973

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sezonul de Formula 1 din 1973
Durată
28 ianuarie - 7 octombrie
Nr. curse
15
Nr. piloți
44
Nr. echipe
18
Campionul la Piloți
Regatul Unit Jackie Stewart (Al 3-lea titlu)
Campionul la Constructori
Regatul Unit Lotus-Ford (Al 6-lea titlu)

Sezonul de Formula 1 din 1973 a fost cel de-al 27-lea sezon al curselor auto de Formula 1 FIA. A inclus cea de-a 24-a ediție a Campionatului Mondial al Piloților și a 16-a ediție a Cupei Internaționale pentru Constructorii de F1. Sezonul a fost disputat pe parcursul a cincisprezece curse, începând în Argentina pe 28 ianuarie și terminându-se în Statele Unite pe 7 octombrie.[1] În 1973 s-au desfășurat și trei curse care nu au făcut parte din campionat care erau deschise atât mașinilor de Formula 1, cât și celor de Formula 5000.

Campionatul Mondial al Piloților a fost câștigat de Jackie Stewart, pilotând pentru Elf Team Tyrrell, iar Cupa Internațională pentru Constructorii de F1 de către John Player Team Lotus.[1] În Campionatul Mondial, coechipierii Lotus, Emerson Fittipaldi și Ronnie Peterson s-au luptat între ei, în timp ce Stewart a fost susținut la Tyrrell de François Cevert. Stewart a câștigat titlul la piloți la Marele Premiu al Italiei de la Monza, dar apoi la ultima cursă a sezonului, Marele Premiu al Statelor Unite de la Watkins Glen, Cevert a suferit un accident în timpul antrenamentelor de sâmbătă în celebra șicană „Esses” și a decedat pe loc. Stewart și Tyrrell s-au retras din cursă, dând titlul la constructori lui Lotus. Pe lângă Cevert, britanicul Roger Williamson a fost și el ucis în timpul sezonului, într-un accident la Marele Premiu al Țărilor de Jos de la Zandvoort. La sfârșitul sezonului, Stewart și-a făcut publică decizia de a se retrage, decizie care fusese luată înainte de cursa din Statele Unite. Noul McLaren M23 devenise deja cea mai bună mașină de pe pistă până la sfârșitul sezonului 1973, o mașină în formă de pană care urmărea același concept ca și Lotus 72, dar cu suspensii mai convenționale și aerodinamică îmbunătățită. Sezonul 1973 a marcat debutul viitorului campion mondial James Hunt la Marele Premiu al Principatului Monaco la volanul unui privat March 731 introdus de Hesketh Racing.

Sezonul 1973 a văzut pentru prima dată intervenția unei mașini de siguranță în Formula 1, sub forma unui Porsche 914 la Marele Premiu al Canadei.[2] Cu toate acestea, acest concept de siguranță nu va fi introdus oficial decât douăzeci de ani mai târziu, în 1993. O altă modificare a regulilor introduse în acest sezon a fost introducerea parcurgerii unui tur de încălzire complet înainte de cursă. Înainte de aceasta, pistele includeau o grilă simulată la mică distanță în spatele unei grile propriu-zise, iar mașinile se mutau pur și simplu de la una la alta pentru a începe cursa.

Tot în acest sezon a fost oficializat sistemul de numerotare a echipelor. În a doua cursă a sezonului, Marele Premiu al Braziliei,[3] colegii de echipă au fost împerechiați - piloții Lotus primind numerele 1 și 2; Tyrrell 3 și 4 și așa mai departe - deși numerele atribuite fiecărei echipe s-au schimbat în continuare pentru câteva curse până la a cincea cursă, Marele Premiu al Belgiei,[4] la care ordinea a fost stabilită pentru restul sezonului. Pentru sezonul 1974, numerele au fost atribuite în funcție de pozițiile finale în campionatul constructorilor din 1973, după care echipele nu își mai schimbau numerele decât dacă câștigau campionatul piloților (sau îl semnau pe campionul mondial en-titre), sau dacă o echipă renunța.

Piloții și echipele înscrise în campionat[modificare | modificare sursă]

Următorii piloți și constructori au participat în Campionatul Mondial al Piloților din 1973 și în Cupa Internațională a Constructorilor de F1 din 1973.

Imagine Concurent Constructor Motor Șasiu Pneu Piloți
Numele pilotului Etape
Brabham BT42 Regatul Unit Motor Racing Developments
Regatul Unit Ceramica Pagnossin MRD
Regatul Unit Hexagon of Highgate
Brabham Ford Cosworth DFV 3,0 V8 BT37
BT42
G Argentina Carlos Reutemann Toate
Brazilia Wilson Fittipaldi Toate
Italia Andrea de Adamich 4–6, 8–9
Germania de Vest Rolf Stommelen 11–14
Regatul Unit John Watson 9, 15
BRM P160D Regatul Unit Marlboro BRM BRM BRM P142 3,0 V12 P160C
P160D
F Franța Jean-Pierre Beltoise Toate
Elveția Clay Regazzoni 1–13, 15
Austria Niki Lauda Toate
Regatul Unit Peter Gethin 14
Ensign N173 Regatul Unit Team Ensign Ensign Ford Cosworth DFV 3,0 V8 N173 F Liechtenstein Rikky von Opel 8–10, 12–15
Italia Scuderia Ferrari SpA SEFAC Ferrari Ferrari 001/1 3,0 F12
Ferrari 001/11 3,0 F12
312B2
312B3
G Belgia Jacky Ickx 1–9, 13
Italia Arturo Merzario 1–3, 6, 8, 12–15
Iso-Marlboro IR Regatul Unit Frank Williams Racing Cars Iso-Marlboro Ford Cosworth DFV 3,0 V8 FX3B
IR
F Italia Nanni Galli 1–2, 4–6
Noua Zeelandă Howden Ganley Toate
Africa de Sud Jackie Pretorius 3
Danemarca Tom Belsø 7
Franța Henri Pescarolo 8, 11
Noua Zeelandă Graham McRae 9
Țările de Jos Gijs van Lennep 10, 12–13
Australia Tim Schenken 14
Belgia Jacky Ickx 15
Lotus 72E Regatul Unit John Player Team Lotus Lotus Ford Cosworth DFV 3,0 V8 72D
72E
G Brazilia Emerson Fittipaldi Toate
Suedia Ronnie Peterson Toate
March 731 Regatul Unit STP March Racing Team
Regatul Unit March Racing Team
March Ford Cosworth DFV 3,0 V8 721G
731
G Franța Jean-Pierre Jarier 1–3, 5–8, 12, 14–15
Franța Henri Pescarolo 4
Regatul Unit Roger Williamson 9–10
McLaren M23 Regatul Unit Yardley Team McLaren McLaren Ford Cosworth DFV 3,0 V8 M19A
M19C
M23
G Noua Zeelandă Denny Hulme Toate
Statele Unite ale Americii Peter Revson 1–7, 9–15
Africa de Sud Jody Scheckter 3, 8–9, 14–15
Belgia Jacky Ickx 11
Shadow DN1 Statele Unite ale Americii UOP Shadow Racing Shadow Ford Cosworth DFV 3,0 V8 DN1 G Regatul Unit Jackie Oliver 3–15
Statele Unite ale Americii George Follmer 3–15
Regatul Unit Brian Redman 15
Surtees TS14A Regatul Unit Team Surtees
Regatul Unit Brooke Bond Oxo Team Surtees
Regatul Unit Ceramica Pagnossin Team Surtees
Surtees Ford Cosworth DFV 3,0 V8 TS9A
TS9B
TS14A
F Regatul Unit Mike Hailwood Toate
Brazilia Carlos Pace Toate
Brazilia Luiz Bueno 2
Italia Andrea de Adamich 3
Germania de Vest Jochen Mass 9, 11, 15
Italia Martini Racing Team Tecno Tecno Series-P 3,0 F12 PA123/6 F Noua Zeelandă Chris Amon 5–6, 9–10, 12
Tyrrell 006 Regatul Unit Elf Team Tyrrell Tyrrell Ford Cosworth DFV 3,0 V8 005
006
G Regatul Unit Jackie Stewart Toate
Franța François Cevert Toate
Noua Zeelandă Chris Amon 14–15

Echipele private care nu și-au construit propriul șasiu și au folosit șasiurile constructorilor existenți sunt arătate mai jos. Toate au folosit motorul Ford Cosworth DFV 3,0 V8.

Concurent Constructor afiliat Șasiu Pneu Piloți
Numele pilotului Etape
Africa de Sud Scribante Lucky Strike Racing Lotus 72D F Africa de Sud Dave Charlton 3
Regatul Unit Clarke-Mordaunt-Guthrie Racing
Suedia Team Pierre Robert
March 721G
731
F
G
Regatul Unit Mike Beuttler 1–7, 9–15
Suedia Reine Wisell 7–8
Regatul Unit LEC Refrigeration Racing 731 G Regatul Unit David Purley 6, 9–11, 13
Regatul Unit Hesketh Racing 731 G Regatul Unit James Hunt 6, 8–10, 12–15
Regatul Unit Embassy Racing Shadow DN1 G Regatul Unit Graham Hill 4–15
Africa de Sud Blignaut Lucky Strike Racing Tyrrell 004 G Africa de Sud Eddie Keizan 3

Calendar[modificare | modificare sursă]

Următoarele cincisprezece Mari Premii au avut loc în 1973.

1. Argentina 2. Brazilia 3. Africa de Sud 4. Spania
Marele Premiu al Argentinei
28 ianuarie
Marele Premiu al Braziliei
11 februarie
Marele Premiu al Africii de Sud
3 martie
Marele Premiu al Spaniei
29 aprilie

Oscar Alfredo Gálvez (P)

Interlagos (P)

Kyalami (P)

Montjuïc (S)
5. Belgia 6. Monaco 7. Suedia 8. Franța
Marele Premiu al Belgiei
20 mai
Marele Premiu al Principatului Monaco
3 iunie
Marele Premiu al Suediei
17 iunie
Marele Premiu al Franței
1 iulie

Zolder (P)

Monaco (S)

Anderstorp (P)

Paul Ricard (P)
9. Regatul Unit 10. Țările de Jos 11. Germania de Vest 12. Austria
Marele Premiu al Marii Britanii
14 iulie
Marele Premiu al Țărilor de Jos
29 iulie
Marele Premiu al Germaniei
5 august
Marele Premiu al Austriei
19 august

Silverstone (P)

Zandvoort (P)

Nürburgring (P)

Österreichring (P)
13. Italia 14. Canada 15. Statele Unite ale Americii
Marele Premiu al Italiei
9 septembrie
Marele Premiu al Canadei
23 septembrie
Marele Premiu al Statelor Unite
7 octombrie

Monza (P)

Mosport Park (P)

Watkins Glen (P)
(P) - pistă; (S) - stradă.

Rezultate și clasamente[modificare | modificare sursă]

Marile Premii[modificare | modificare sursă]

Etapa Mare Premiu Pole position Cel mai rapid tur Pilotul câștigător Constructorul câștigător
1 Argentina Marele Premiu al Argentinei Elveția Clay Regazzoni Brazilia Emerson Fittipaldi Brazilia Emerson Fittipaldi Regatul Unit Lotus-Ford
2 Brazilia Marele Premiu al Braziliei Suedia Ronnie Peterson Brazilia Emerson Fittipaldi
Noua Zeelandă Denny Hulme
Brazilia Emerson Fittipaldi Regatul Unit Lotus-Ford
3 Africa de Sud Marele Premiu al Africii de Sud Noua Zeelandă Denny Hulme Brazilia Emerson Fittipaldi Regatul Unit Jackie Stewart Regatul Unit Tyrrell-Ford
4 Spania Marele Premiu al Spaniei Suedia Ronnie Peterson Suedia Ronnie Peterson Brazilia Emerson Fittipaldi Regatul Unit Lotus-Ford
5 Belgia Marele Premiu al Belgiei Suedia Ronnie Peterson Franța François Cevert Regatul Unit Jackie Stewart Regatul Unit Tyrrell-Ford
6 Monaco Marele Premiu al Principatului Monaco Regatul Unit Jackie Stewart Brazilia Emerson Fittipaldi Regatul Unit Jackie Stewart Regatul Unit Tyrrell-Ford
7 Suedia Marele Premiu al Suediei Suedia Ronnie Peterson Noua Zeelandă Denny Hulme Noua Zeelandă Denny Hulme Regatul Unit McLaren-Ford
8 Franța Marele Premiu al Franței Regatul Unit Jackie Stewart Noua Zeelandă Denny Hulme Suedia Ronnie Peterson Regatul Unit Lotus-Ford
9 Regatul Unit Marele Premiu al Marii Britanii Suedia Ronnie Peterson Regatul Unit James Hunt Statele Unite ale Americii Peter Revson Regatul Unit McLaren-Ford
10 Țările de Jos Marele Premiu al Țărilor de Jos Suedia Ronnie Peterson Suedia Ronnie Peterson Regatul Unit Jackie Stewart Regatul Unit Tyrrell-Ford
11 Germania de Vest Marele Premiu al Germaniei Regatul Unit Jackie Stewart Brazilia Carlos Pace Regatul Unit Jackie Stewart Regatul Unit Tyrrell-Ford
12 Austria Marele Premiu al Austriei Brazilia Emerson Fittipaldi Brazilia Carlos Pace Suedia Ronnie Peterson Regatul Unit Lotus-Ford
13 Italia Marele Premiu al Italiei Suedia Ronnie Peterson Regatul Unit Jackie Stewart Suedia Ronnie Peterson Regatul Unit Lotus-Ford
14 Canada Marele Premiu al Canadei Suedia Ronnie Peterson Brazilia Emerson Fittipaldi Statele Unite ale Americii Peter Revson Regatul Unit McLaren-Ford
15 Statele Unite ale Americii Marele Premiu al Statelor Unite Suedia Ronnie Peterson Regatul Unit James Hunt Suedia Ronnie Peterson Regatul Unit Lotus-Ford

Clasament Campionatul Mondial al Piloților[modificare | modificare sursă]

Punctele au fost acordate pe o bază de 9–6–4–3–2–1 primilor șase clasați în fiecare cursă.[5] Doar cele mai bune șapte rezultate din primele opt curse și cele mai bune șase rezultate din restul de șapte curse au fost luate în considerare pentru Campionatul Mondial.[6] Piloții care au obținut un număr egal de puncte au fost clasați la egalitate în campionat, indiferent de numărul relativ de victorii, locurile secunde etc. obținute de fiecare pilot. FIA nu a acordat o clasificare în campionat acelor piloți care nu au obținut puncte.[1]

Poz. Pilot ARG
Argentina
BRA
Brazilia
ZAF
Africa de Sud
ESP
Spania
BEL
Belgia
MCO
Monaco
SWE
Suedia
FRA
Franța
GBR
Regatul Unit
NLD
Țările de Jos
DEU
Germania de Vest
AUT
Austria
ITA
Italia
CAN
Canada
USA
Statele Unite ale Americii
Puncte
1 Regatul Unit Jackie Stewart 3 2 1 Ret 1 1P 5 4P 10 1 1P 2 4R[a] 5 NS 71
2 Brazilia Emerson Fittipaldi 1R 1R 3R 1 3 2R 12 Ret Ret Ret 6 RetP 2 2R 6 55
3 Suedia Ronnie Peterson Ret RetP 11 RetP
R
RetP 3 2P 1 2P 11P
R
Ret 1 1P RetP 1P 52
4 Franța François Cevert 2 10 NC 2 2R 4 3 2 5 2 2 Ret 5 Ret NS[b] 47
5 Statele Unite ale Americii Peter Revson 8 Ret 2 4 Ret 5 7 1 4 9 Ret 3 1 5 38
6 Noua Zeelandă Denny Hulme 5 3R 5P 6 7 6 1R 8R 3 Ret 12 8 15 13 4 26
7 Argentina Carlos Reutemann Ret 11 7 Ret Ret Ret 4 3 6 Ret Ret 4 6 8 3 16
8 Regatul Unit James Hunt 9 6 4R 3 Ret NS 7 2R 14
9 Belgia Jacky Ickx 4 5 Ret 12 Ret Ret 6 5 8 3 8 7 12
10 Franța Jean-Pierre Beltoise Ret Ret Ret 5 Ret Ret Ret 11 Ret 5 Ret 5 13 4 9 9
11 Brazilia Carlos Pace Ret Ret Ret Ret 8 Ret 10 13 Ret 7 4R 3R Ret 18 Ret 7
12 Italia Arturo Merzario 9 4 4 Ret 7 7 Ret 15 16 6
13 Statele Unite ale Americii George Follmer 6 3 Ret NS 14 Ret Ret 10 Ret Ret 10 17 14 5
14 Regatul Unit Jackie Oliver Ret Ret Ret 10 Ret Ret Ret Ret 8 Ret 11 3 15 4
15 Italia Andrea de Adamich 8 Ret 4 7 Ret Ret 3
=[1] Brazilia Wilson Fittipaldi 6 Ret Ret 10 Ret 11 Ret 16 Ret Ret 5 Ret Ret 11 NC 3
17 Austria Niki Lauda Ret 8 Ret Ret 5 Ret 13 9 12 Ret Ret NS Ret Ret Ret 2
=[1] Elveția Clay Regazzoni 7P 6 Ret 9 10 Ret 9 12 7 8 Ret 6 Ret 8 2
19 Noua Zeelandă Chris Amon 6 Ret Ret Ret NS 10 NS 1
=[1] Țările de Jos Gijs van Lennep 6 9 Ret 1
=[1] Noua Zeelandă Howden Ganley NC 7 10 Ret Ret Ret 11 14 9 9 NS NC NC 6 12 1
Regatul Unit Mike Hailwood Ret Ret Ret Ret Ret 8 Ret Ret Ret Ret 14 10 7 9 Ret 0
Regatul Unit Mike Beuttler 10 Ret NC 7 11 Ret 8 11 Ret 16 Ret Ret Ret 10 0
Germania de Vest Jochen Mass Ret 7 Ret 0
Franța Henri Pescarolo 8 Ret 10 0
Regatul Unit Graham Hill Ret 9 Ret Ret 10 Ret NC 13 Ret 14 16 13 0
Italia Nanni Galli Ret 9 11 Ret Ret 0
Regatul Unit David Purley Ret NS Ret 15 9 0
Africa de Sud Jody Scheckter 9 Ret Ret Ret Ret 0
Germania de Vest Rolf Stommelen 11 Ret 12 12 0
Franța Jean-Pierre Jarier Ret Ret NC Ret Ret Ret Ret Ret NC 11 0
Brazilia Luiz Bueno 12 0
Liechtenstein Rikky von Opel 15 13 NS Ret Ret NC Ret 0
Australia Tim Schenken 14 0
Africa de Sud Eddie Keizan NC 0
Regatul Unit Roger Williamson Ret Ret[c] 0
Regatul Unit John Watson Ret Ret 0
Suedia Reine Wisell NS Ret 0
Africa de Sud Dave Charlton Ret 0
Africa de Sud Jackie Pretorius Ret 0
Noua Zeelandă Graham McRae Ret 0
Regatul Unit Peter Gethin Ret 0
Regatul Unit Brian Redman DSC 0
Danemarca Tom Belsø NS 0
Poz. Pilot ARG
Argentina
BRA
Brazilia
ZAF
Africa de Sud
ESP
Spania
BEL
Belgia
MCO
Monaco
SWE
Suedia
FRA
Franța
GBR
Regatul Unit
NLD
Țările de Jos
DEU
Germania de Vest
AUT
Austria
ITA
Italia
CAN
Canada
USA
Statele Unite ale Americii
Puncte
Legendă
Culoare Rezultat
Auriu Câștigător
Argintiu Locul 2
Bronz Locul 3
Verde Alte locuri care punctează
Albastru Alte locuri
Nu s-a clasat, dar a terminat cursa (NC)
Purpuriu Nu s-a clasat, retras (Ret)
Negru Descalificat (DSC)
Alb Nu a luat startul (NS)
Cursă anulată (C)
Roșu Nu s-a calificat (NSC)
Fără culoare Doar s-a antrenat (DSA)
Exclus (EX)
Nu a participat (celulă goală)
Adnotare Însemnătate
P Pole position
R Cel mai rapid tur
(6) Rezultatul nu a fost luat în considerare pentru CM

Clasament Cupa Internațională pentru Constructorii de F1[modificare | modificare sursă]

Punctele au fost acordate pe o bază de 9–6–4–3–2–1 primilor șase clasați în fiecare cursă, dar numai primei mașini care a terminat pentru fiecare constructor. Cele mai bune șapte rezultate din primele opt curse și cele mai bune șase rezultate din restul de șapte curse au fost luate în considerare pentru Cupa Internațională.

Poz. Constructor ARG
Argentina
BRA
Brazilia
ZAF
Africa de Sud
ESP
Spania
BEL
Belgia
MCO
Monaco
SWE
Suedia
FRA
Franța
GBR
Regatul Unit
NLD
Țările de Jos
DEU
Germania de Vest
AUT
Austria
ITA
Italia
CAN
Canada
USA
Statele Unite ale Americii
Puncte[d]
1 Regatul Unit Lotus-Ford[e] 1 1 3 1 (3) 2 2 1 2 11 6 1 1 2 1[f] 92 (96)
2 Regatul Unit Tyrrell-Ford 2 2 1 2 1 1 (3) 2 5 1 1 2 4 5 NS 82 (86)
3 Regatul Unit McLaren-Ford 5 3 2 4 7 5 1 8 1 4 3 8 3 1 4 58
4 Regatul Unit Brabham-Ford 6 11 7 10 4 7 4 3 6 Ret 5 4 6 8 3 22
5 Regatul Unit March-Ford 10 Ret NC 7 11 9 8 6 4 3 15 Ret 9 7 2 14
6 Italia Ferrari 4 4 4 12 Ret Ret 6 5 8 7 8 15 16 12
7 Regatul Unit BRM 7 6 Ret 5 5 Ret 9 9 7 5 Ret 5 13 4 8 12
8 Statele Unite ale Americii Shadow-Ford 6 3 9 10 14 10 Ret 10 8 Ret 10 3 13 9
9 Regatul Unit Surtees-Ford Ret 12 8 Ret 8 8 10 13 Ret 7 4 3 7 9 Ret 7
10 Regatul Unit Iso-Marlboro-Ford NC 7 10 11 Ret Ret 11 14 9 6 10 9 NC 6 7 2
11 Italia Tecno 6 Ret Ret Ret NS 1
[g] Regatul Unit Ensign-Ford 15 13 NS Ret Ret NC Ret 0
Poz. Constructor ARG
Argentina
BRA
Brazilia
ZAF
Africa de Sud
ESP
Spania
BEL
Belgia
MCO
Monaco
SWE
Suedia
FRA
Franța
GBR
Regatul Unit
NLD
Țările de Jos
DEU
Germania de Vest
AUT
Austria
ITA
Italia
CAN
Canada
USA
Statele Unite ale Americii
Puncte
Sursa:[7]

Curse non-campionat[modificare | modificare sursă]

În sezonul din 1973, au fost organizate și două curse care nu au făcut parte din Campionatul Mondial.

Numele cursei Circuit Data Pilotul câștigător Constructor
Regatul Unit Cursa Camponilor VIII Brands Hatch 18 martie Regatul Unit Peter Gethin Regatul Unit Chevron-Chevrolet
Regatul Unit Trofeul Internațional BRDC XXV Silverstone 8 aprilie Regatul Unit Jackie Stewart Regatul Unit Tyrrell-Ford

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Jackie Stewart și-a adjudecat matematic titlul la piloți la Marele Premiu al Italiei.
  2. ^ François Cevert a decedat în urma unui accident suferit la șicana Esses în timpul antrenamentelor de sâmbătă pentru Marele Premiu al Statelor Unite din 1973.
  3. ^ Roger Williamson a decedat în urma unui accident suferit în turul 8 al Marelui Premiu al Țărilor de Jos.
  4. ^ Au fost luate în considerare doar cele mai bune șapte rezultate din primele opt curse și cele mai bune șase din restul de șapte curse pentru campionat. Numerele fără paranteze sunt punctele de campionat; numerele dintre paranteze sunt punctele totale acumulate.
  5. ^ Potrivit rezultatelor oficiale FIA, așa cum sunt publicate în Anuarul FIA din 1974, secțiunea gri, pagina 105, Cupa Internațională pentru Constructorii de F1 a fost acordată echipei „John Player Special”.
  6. ^ Lotus-Ford și-a adjudecat matematic titlul la constructori la Marele Premiu al Statelor Unite.
  7. ^ Ensign, care nu a obținut vreun punct în timpul campionatului, nu a primit o clasare în rezultatele oficiale FIA.[1]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d e f g h Results of the 1973 FIA International Championships, 1974 FIA Yearbook, Grey Section, pages 104–105
  2. ^ Kathri, Tarun (). „First ever Safety Car in Formula 1 : Rewind to 1973”. aaFormula1.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ „1973 Brazilian Grand Prix Entry list”. 
  4. ^ „1973 Belgian Grand Prix Entry list”. 
  5. ^ Peter Higham, The Guinness Guide to International Motor Racing, page 6
  6. ^ Automobile Year, 1973/74, page 236
  7. ^ „1973 – World Championship Result”. StatsF1. Accesat în .