Glosar de arhitectură

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


A[modificare | modificare sursă]

Capitel ornat cu frunză de acantă
- Spațiu cu traseu circular, poligonal, rectangular sau, mai rar, lobat, ieșit în rezalit față de zidul perimetral al unei clădiri;
- Partea în formă de nișă, rezervată în biserici persoanelor oficiale.
  • academism - Stil arhitectural dominat de conformitatea față de principiile învățământului academic bazat pe studiul artei clasice.
  • acantă - ornament caracteristic capitelurilor corintice și compozite, care imită frunzele de acantă.
  • acoladă - ornament obținut prin racordarea față de o axă de simetrie a mai multor arce de cerc formând un unghi și utilizat mai ales în arhitectura gotică la închiderea părții superioare a deschiderilor (ancadrament de ferestre, uși, portale etc.).
  • acroteră - mic piedestal așezat în vârful sau la extremitățile unui fronton pentru a susține un ornament.
  • adosat
- (despre o coloană, un pilastru) lângă un perete;
- (despre o construcție) lipită de un edificiu.
- spațiu care conține elemente de același tip (arbori, coloane, clădiri) așezate în linie și eventual la distanțe egale;
- rezultatul unei sistematizări urbane, care constă în aducerea la o linie comună a spațiilor verzi sau a amenjărilor care le deservesc.
  • altorelief – varietate a reliefului, în care formele se despind puternic, fără să piardă contactul cu fondul (vezi și basorelief).
  • ambrazură
- deschizătură într-un zid în vederea montării unei uși sau ferestre;
- deschidere practicată într-o amenajare întărită (fortăreață) pentru a permite tragerea cu o armă.
- edificiu de formă circulară, în general neacoperit, cu locurile pentru public dispuse în trepte;
- sală de curs sau de conferințe cu scaunele dispuse în trepte.
  • amplasament - locul pe care se așază o construcție sau un ansamblu de clădiri.
  • ancadrament - chenar decorativ în relief care înconjoară o ușă, o fereastră, un panou etc.
  • antablament (denumit și antablatură) - element de arhitectură așezat deasupra zidurilor sau coloanelor unei construcții, care susține acoperișul.[1]
  • antă - element decorativ de forma unui pilastru sau a unei coloane, așezat în prelungirea zidurilor laterale ale unui edificiu, cu care face corp comun.
  • antropomorf - element decorativ sau figurativ, care are la bază imaginea figurii umane.
  • apareiaj
- mod de tăiere și de dispunere a pietrelor sau cărămizilor în zidurile de fațadă;
- mod de decorare a unui zid, care imită așezarea pietrelor sau cărămizilor.
  • aplică – ornament în relief fixat pe suprafața unui perete.
  • arabesc – tip de ornamentație specific artei arabe, care constă în combinații variate și bogate de linii și motive geometrice.
  • arc – element care unește două ziduri, doi piloni, două coloane etc., dispuse astfel încât să se susțină reciproc.
  • arc butant – arc de sprijin, amplasat în afara clădirii, având rolul de a transmite unui contrafort greutatea bolților.
  • arc de triumf – construcție romană monumentală sub care treceau trupele victorioase la întoarcerea din război.
  • arcadă – element arhitectonic format din unul sau mai multe arce și din elementele care le susțin (zid, coloană, stâlp).
  • arcadă oarbă - tip de arcadă, în care zidul de sub arc nu este pătruns total de gol, creându-se astfel o nișă plată.
  • arcatură
- arcadă mică sau șir de arcade, foarte puțin adâncite, adosate unui perete sau părților unei construcții și care îmbracă forma de arc;
- șir de mici arcade oarbe, cu scop ornamental, sprijinite pe console, baluștri sau lesene.
- spațiul central al unui amfiteatru antic;
- ansamblul construcțiilor care deserveau acest spațiu;
- suprafața de teren a unui stadion pe care se desfășoară competiții sportive sau spectacole.
Arhitrava Bazilicii "San Salvatore" din Spoleto
  • arhitravă (numită în Antichitate și epistil) - element de construcție (caracteristic arhitecturii clasice) care constituie partea inferioară a antablamentului și care se sprijină pe capitelurile coloanei sau pe zid.
  • arhivoltă - detaliu de arhitectură, de regulă decorat cu sculpturi, așezat deasupra unei arcade la o ușă, la o fereastră, la un portal (de obicei situate în exterior) etc.
  • aripă - prelungire laterală a unei construcții, care fie este adăugată ulterior clădirii principale, fie are rolul de a susține taluzurile de la capete.
  • asiză - fiecare dintre straturile orizontale de cărămidă, piatră etc. care alcătuiesc zidăria unei construcții.
  • astragal - element decorativ, de secțiune semicirculară, care face trecerea de la fusul coloanei la capitel.
- etajul terminal, mai scund și mai retras decât celelalte, situat deasupra cornișei principale a unei clădiri;
- zid scund sau balustradă situată deasupra cornișei pentru a masca acoperișul.
  • atlant - statuie reprezentând un bărbat, utilizată ca element de susținere în locul unei coloane sau ca pilastru (vezi și cariatidă).
  • atriu(m) - curte interioară a caselor romane.
  • aulă - sală mare de festivități într-o instituție.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


B[modificare | modificare sursă]

Bovindou al capelei din Cetatea Eltz (Germania)
  • balcon - platformă exterioară cu o latură încastrată într-un zid, delimitată de un parapet metalic sau de zidărie, comunicând cu interiorul construcției prin intermediul uneia sau a mai multor uși.
  • baldachin – lucrare din piatră sau din lemn sculptat care susține în general un acoperământ cu perdele, înălțat deasupra unui tron, a unui altar, a unui pat, a unui amvon sau a unui catafalc.
  • balustru - stâlp scurt, puțin umflat la mijloc, element component al unei balustrade.
  • barbacană
- deschidere îngustă pentru iluminarea și aerisirea scărilor din turnuri, a coridoarelor sau a încăperilor;
- deschizătură îngustă într-un zid pentru a pemite scurgerea apelor din precipitații.
  • baroc - stil arhitectonic caracterizat prin forme grandioase, decorație excesivă, curbe întortocheate, de un dinamism exagerat.
  • basorelief - varietate a reliefului în care formele se desprind ușor pe un fond cu care fac corp comun (vezi și altorelief).
  • bastion - lucrare de fortificație, de formă poligonală sau cilindrică, apărată în exterior de un șanț și amplasată la colțul unei fortărețe.
  • baza coloanei - element de arhitectură așezat sub fusul coloanei, cu decorația determinată de ordinul de arhitectură căruia îi aparține.
  • bază - partea inferioară a unei construcții sau a unui element de construcție, pe care acestea se sprijină.
  • bazilică
- edificiu de mari dimensiuni care, în Antichitate, servea ca loc de adunări;
- biserică alcătuită din trei părți (nave), nava centrală fiind cea mai înaltă.
  • belvedere - construcție în formă de pavilion, așezată pe acoperișul unei clădiri, care permite o privire largă (panoramă) asupra împrejurimilor.
  • bloc - clădire de mare dimensiuni, alcătuită din mai multe etaje și cuprinzând apartamente de locuit, birouri, magazine etc.
  • boltă - parte constructivă destinată să acopere un spațiu, realizată cu elemente rezultate din translarea unor arce cu trasee diferite, sprijinită pe cel puțin doi pereți laterali.
  • bovindou - element cu rol mai mult ornamental decât funcțional, care constă într-un balconaș închis pe fațada unei clădiri.
  • bucraniu - motiv ornamental constituit dintr-un craniu sau cap de bou împodobit cu ghirlande de flori, panglici etc., în arhitectura antichității și a Renașterii.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


C[modificare | modificare sursă]

Capiteluri clasice
  • calcan - zid exterior, fără deschidere, care va fi acoperit de un perete asemănător al unei clădiri învecinate.
  • calotă - boltă a cărei suprafață interioară are, în secțiune verticală, forma unui semicerc sau a unei semielipse.
  • campanilă
- turn cu orologiu sau clopot, situat în partea superioară a unui edificiu;
- turn-clopotniță situat lângă o biserică sau pe corpul acesteia.
  • canelură - șanț îngust pe suprafața unei coloane sau unui pilastru.
  • capitel - este un element de formă evazată care încoronează o coloană și care-i transmite încărcările pe care trebuie să le poarte.
  • carelaj - ansamblu de piese care acoperă suprafața unui zid, plafon sau unei pardoseli și care, prin colorație diferită, alcătuiesc un desen format din figuri geometrice.
  • cariatidă - statuie care înlocuiește un stâlp sau o coloană și care reprezintă o femeie în picioare sau în poziție de repaus.
  • cartuș - chenar amplasat pe o coloană sau deasupra unei uși, cu marginile ornamentate și care conține o inscripție sau o emblemă.
  • castel - clădire medievală fortificată, de mari dimensiuni, ce servea ca locuință seniorului.
  • catapeteasmă - vezi: iconostas.
  • cărămidă - material de construcție, de formă prismatică, obținut dintr-un amestec de argilă, nisip și apă sau din alte materiale (beton, zgură de furnal etc.)
  • cenotaf - monument funerar ridicate în memoria unei persoane decedate în altă parte sau într-un loc necunoscut.
  • cerdac
- galerie deschisă lateral, cu acoperișul susținut de stâlpi, atașată unei clădiri;
- construcție izolată, așezată pe o ridicătură de teren sau pe un stâlp, pentru a permite o vedere generală asupra împrejurimilor.
- clădire sau oraș puternic fortificat;
- cartier care își păstrează structura specifică epocii în care a fost construit.
- partea superioară a unui zid, ieșită în exterior și având rolul de a sprijini acoperișul și de a împiedica scurgerea apei de ploaie pe fața clădirii;
- (în arhitectura clasică) element component al antablamentului, așezat la partea superioară a acestuia.
  • coronament - element terminal situat la partea superioară a unei construcții, de exemplu aticul sau cornișa unei clădiri, partea superioară a unui dig sau pod etc.
  • cosoroabă - grindă orizontală de lemn așezată deasupra peretelui pentru a susține căpriorii.
  • crenel - deschizătură îngustă la partea superioară a zidului unui castel, prin care se executa observarea sau tragerea cu arcul sau cu arma.
  • criptă - construcție subterană într-un templu antic, pentru păstrarea obiectelor de cult sau de valoare.
  • culă - tip de locuință fortificată, răspândit în secolul al XVIII-lea mai ales în Oltenia.
  • culee - infrastructură (picioare extreme) de la capătul unui pod care preia sarcina transmisă de suprastructura podului și susține calea de acces spre pod.
  • cunună - grinda principală cu care se încheie, în partea de sus, un perete de lemn și pe care se reazemă grinzile tavanului.
  • cupolă - boltă monumentală cu baza circulară, eliptică sau poligonală.
  • curtină - porțiunea dintr-o centură de fortificații care unește două bastioane.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


D[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


E[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


F[modificare | modificare sursă]

- turn de observație;
- mică construcție în grădina unei case;
- element constructiv ornamental al unei case, situat la intrare și în exterior față de suprafața fațadei.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


G[modificare | modificare sursă]

  • galb - parte a fusului unei coloane, arcuită spre exterior pentru a evita iluzia de strangulare pe care o dă un cilindru.
  • galerie
- coridor lung și îngust din inetriorul unei clădiri;
- balconul situat la ultimul nivel al unei săli de spectacol;
- muzeu sau secție a unui muzeu, formată dintr-una sau mai multe săli.
  • gargui - jgheab sau burlan scurt, bogat ornamentat, de pe un acoperiș sau de pe o terasă.
  • gradén - fiecare dintre treptele pe care sunt așezate scaunele sau băncile într-un amfiteatru, stadion etc.
  • grindă - element structural al unei construcții, cu lungimea mare în raport cu celelalte dimensiuni și care are rolul de transmite greutatea unui element pe un perete sau pe un stâlp sau mai mulți stâlpi.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


H[modificare | modificare sursă]

  • hemiciclu - construcție sau amenajare în formă de semicerc (exemple: săli de cursuri, abside).
  • hipodrom - loc special amenajat pentru curse de cai și având forma unei piste alungite cu extremitățile în hemiciclu.
  • hipogeu - construcție subterană servind drept necropolă.
  • hipostil - (despre încăperi) care are plafonul susținut de coloane dispuse echidistant.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


I[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


J[modificare | modificare sursă]

Jubeul catedralei din Wechselburg, Germania
  • jubeu - element component al unei biserici gotice (cu planul în cruce), în formă de galerie, care se înalță între navă și cor.
     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


K[modificare | modificare sursă]

     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


L[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


M[modificare | modificare sursă]

  • mansardă - ultimul nivel locuibil al unei construcții, situat imediat sub acoperișul înclinat al acesteia, având ca elemente caracteristice pereții săi înclinați la același unghi cu panta învelitorii.
  • mezanin - un etaj mai scund situat între parterul și primul etaj al unei construcții.
  • modilion - „o consolă (mică) de obicei din piatră, în formă de S, pentru susținerea cornișei, folosită foarte mult în arhitectura romană.”[2]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


N[modificare | modificare sursă]

     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


O[modificare | modificare sursă]

  • oculus - fereastră rotundă sau ovală, de mici dimensiuni, așezată pe culmea unei bolți a unei biserici romanice sau gotice timpurii.
  • ogivă - arcul frânt ca modalitate de susținere a bolții unei construcții, soluție arhitecturală caracteristică perioadei goticului (cca 1140 - 1550).


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


P[modificare | modificare sursă]

  • pasarelă - un podeț / o punte construit(ă) special pentru accesul pietonilor (uneori și al cicliștilor).


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


R[modificare | modificare sursă]

     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


S[modificare | modificare sursă]

     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


T[modificare | modificare sursă]

  • treflă - motiv decorativ realizat prin racordarea a trei elemente circulare unite vertical printr-un picioruș.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


U[modificare | modificare sursă]

     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


V[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


Z[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


Referințe și note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ DEX[1], DEX Online, accesat la 6 Iulie, 2011.
  2. ^ Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu, Noul dicționar universal al limbii române (2007)

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu, Noul dicționar universal al limbii române (2007), Ediția a doua, Editura Litera Internațional, București - Chișinău

Legături externe[modificare | modificare sursă]