Iuliu Hossu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Iuliu Hossu
HossuMemorii.jpg
Iuliu Hossu
Date personale
Născut 30 ianuarie 1885
Austro-Ungaria, Austro-Ungaria
Decedat 28 mai 1970 (85 de ani)
București, România
Naționalitate română
Cetățenie România
Ocupație cleric[*]
Afiliere religioasă Episcop român unit cu Roma (greco-catolic)
Funcția episcopală
Sediul Gherla
Cluj
Titlul Episcop de Cluj-Gherla
Perioada 1917-1970
Predecesor Vasile Hossu
Succesor George Guțiu
Cariera religioasă
Hirotonire episcopală 4 decembrie 1917
Episcop consacrator mitropolitul Victor Mihaly de Apșa; impreună cu episcopii Valeriu Traian Frențiu, Demetriu Radu
Titluri precedente Episcop de Gherla, (până în 1930)
Alte funcții Cardinal in pectore (1969)

Iuliu Hossu (n. 30 ianuarie 1885, Milaș, comitatul Cluj - d. 28 mai 1970, București) a fost episcop al Episcopiei greco-catolice de Cluj-Gherla, deținut politic, cardinal, membru de onoare (din 1945) al Academiei Române.[1]

Copilăria și studiile[modificare | modificare sursă]

Iuliu Hossu s-a născut în comuna Milașul Mare, plasa Teaca, aflată pe atunci în comitatul Cluj, din părinții Ioan, preot greco-catolic, și Victoria, născută Măriuțiu. A început studiile în satul natal, numit în vremea aceea Milașul Mare, apoi la gimnaziul lutheran din Reghin, la liceul romano-catolic (clasa a IV-a), la Târgu Mureș, iar clasele V-VIII, la Liceul confesional greco-catolic din Blaj. În 1904 și-a început studiile teologice, fiind trimis în scurt timp la Colegiul De Propaganda Fide din Roma. În 1906 a primit titlul de doctor în Filosofie, iar în 1910 cel de doctor în Teologie. În ultimul an de studii, la 27 martie 1910, a fost hirotonit preot de episcopul Vasile Hossu al Gherlei. Acesta era văr primar cu Ioan Hossu, tatăl lui Iuliu Hossu.

Perioada 1910-1918[modificare | modificare sursă]

Iuliu Hossu, ofițer capelan militar în armata austro-ungară
Tânărul episcop greco-catolic de Gherla, Dr. Iuliu Hossu
Episcopul greco-catolic de Gherla, Dr. Iuliu Hossu, citeşte mulţimii proclamţia unirii Transilvaniei cu România, la adunarea naţională a românilor din 1 decembrie 1918, de la Alba Iulia
Episcopul Iuliu Hossu primind vizita Regelui Ferdinand şi a Reginei Maria, la Gherla, în luna mai, 1919
Delegaţia oficială a unirii Transilvaniei şi a Banatului cu România (Bucureşti, 1919)

Începând cu anul 1910 a activat la Episcopia greco-catolică de Lugoj, unde a ocupat, pe rând, funcțiile de protocolist, arhivar, bibliotecar, apoi vicar și secretar al episcopului Vasile Hossu, pe care îl numea „unchiul Viluc”. Acesta se afla în relații de prietenie cu primul ministru István Tisza.[2] În anul 1914, anul începutului Primului Război Mondial, episcopilor greco-catolici și greco-orientali li s-au cerut de către autoritățile de atunci să-și exprime fidelitatea față de Austro-Ungaria, cerând astfel românilor să nu cadă victime ale influenței panslaviste.[3]

Iuliu Hossu a participat în luna august 1914 la colecta inițiată de Primăria Lugoj pentru ajutorarea familiilor soldaților mobilizați în Corpul VII-Timișoara al Armatei Austro-Ungare. Frații lui Iuliu Hossu, avocatul Vasile Hossu și medicul Traian Hossu, au fost mobilizați ca ofițeri austro-ungari. Al treilea frate, inginerul Ioan Hossu, a fost mobilizat ca ofițer de căi ferate în stația Oradea. Acesta a pus ulterior la dispoziție locomotiva care a transportat delegația unirii de la Alba Iulia la București.[4] Vărul lui Iuliu Hossu, căpitanul austro-ungar Iustin Hossu, a luptat pe frontul sârbesc și apoi a murit moarte de erou pe frontul rusesc.[5] După aflarea veștii morții vărului său, Iuliu Hossu s-a înrolat voluntar, ca preot militar, în grad de sublocotenent, la Serviciul Spiritual al Corpului VII de Armată-Timișoara.[5]

La începutul lunii decembrie 1914 sublocotenentul Iuliu Hossu a plecat de la Timișoara la Viena, împreună cu Infanterieregiment 64, detașat pentru paza capitalei imperiale. Acest regiment, IR 64, avea încadrați patru preoți militari ortodocși și patru greco-catolici. La Viena a acordat asistență spirituală atât militarilor care asigurau paza Palatului Schönbrunn, cât și internaților din infirmeriile pentru răniții aduși de pe fronturi.[6]

La 3 martie 1917, pe când încă era preot militar, împăratul Carol I al Austriei l-a numit episcop în scaunul rămas vacant al Episcopiei greco-catolice de Gherla, ca urmare a decesului episcopului Vasile Hossu. Numirea a fost confirmată de papa Benedict al XV-lea în data de 17 aprilie 1917, iar hirotonirea episcopală a avut loc în data de 4 decembrie 1917.

Tot Iuliu Hossu a fost cel care a citit la 1 decembrie 1918 din însărcinarea Marelui Sfat Național Român, mulțimilor adunate la Marea Adunare Naționale de la Alba Iulia, proclamația de unire a Transilvaniei cu Regatul României. Ulterior acesta s-a îmbrățișat cu episcopul ortodox Miron Cristea (viitor patriarh al Bisericii Ortodoxe Române). Episcopii Iuliu Hossu și Miron Cristea, alături de alți doi fruntași ardeleni, Alexandru Vaida-Voievod și Vasile Goldiș, au dus la București Declarația de Unire de la Alba Iulia. Declarația a fost înmânată regelui Ferdinand I al Românilor.

Episcop de Cluj-Gherla. Senator de drept[modificare | modificare sursă]

Episcopul Iuliu Hossu ţine predica la o liturghie oficiată în Catedrala Schimbarea la Faţă din Cluj
Biserica "Buna-Vestire", construită în stil Bauhaus, din cartierul clujean Iris, ctitoria episcopului Iuliu Hossu (nerestituită)

În anul 1924 Episcopia de Gherla a primit, cu titlu de donație din partea Sfântului Scaun, Biserica Minoriților din Cluj. Dispunând de un astfel de edificiu reprezentativ, ridicat la rangul de catedrală, vechiul centru episcopal de la Gherla a fost mutat în orașul Cluj, numele instituției devenind Episcopia de Cluj-Gherla. Vechea Catedrală din Gherla a primit statutul de concatedrală. În vechiul sediu episcopal, Casa Karácsonyi din Gherla (actualmente muzeu municipal), episcopul Iuliu Hossu a așezat școala greco-catolică de institutori (învățători), desființată ulterior de autoritățile comuniste. Reședința episcopală mutată la Cluj a fost stabilită în imobilul cumpărat prin efortul episcopului Iuliu Hossu de pe strada Moților nr. 26-28. Tot prin grija sa, Catedrala Schimbarea la Față din Cluj a fost prevăzută cu un iconostas.[7]

În calitate de senator de drept în Parlamentul României Mari, episcopul Iuliu Hossu a apărat suveranitatea și integritatea țării, împotriva revizionismului vremii. În decembrie 1932, în cadrul unei adunări populare, la care au participat circa 30.000 de persoane, ținută în Piața Centrală a Clujului, s-a pronunțat împotriva revizuirii frontierelor de stat.

Între 1940-1944, ani în care Ardealul de Nord s-a aflat sub administrație maghiară, episcopul Iuliu Hossu a rămas la Cluj. Tot acolo s-a aflat și în perioada de început al regimului comunist (1945-1948).

Sub teroarea comunistă. Cardinal[modificare | modificare sursă]

Fotografia din dosarul său de Securitate
Fişa matricolă penală a episcopului Iuliu Hossu
Cardinalul Iuliu Hossu, în ultimii ani de viaţă, închis într-o chilie la mănăstirea ortodoxă de la Căldăruşani
Mănăstirea ortodoxă de la Căldăruşani, 1966
Manastirea ortodoxa Caldarusani - casa unde a locuit in ultimii ani de viata, cu domiciliu obligatoriu, Cardinalul martir dr. Iuliu Hossu

S-a opus trecerii forțate a credincioșilor greco-catolici la Biserica Ortodoxă Română.[8]. La 1 octombrie 1948 a dat un Decret de Excomunicare (ipso facto) a participanților la Adunarea de la Cluj, a celor 36 de preoți greco-catolici care urmau să hotărască ruperea credincioșilor greco-catolici români de Biserica Romei. La 28 octombrie 1948 a fost arestat din reședința sa episcopală de la Cluj și dus la vila patriarhală de la Dragoslavele, unde a fost ținut închis, sub pază, împreună cu ceilalți episcopi greco-catolici arestați, în foame și frig. Atât autoritățile comuniste cât și conducerea Bisericii Ortodoxe Române, patriarhul Iustinian Marina personal, i-au propus scaunul de mitropolit al Moldovei, în schimbul renunțării la credința catolică și la legătura cu Roma, cu Scaunul Papal. Refuzând trecerea la ortodoxie, episcopul Iuliu Hossu a fost transferat mai întâi la Mănăstirea Căldărușani, iar în 1950, la penitenciarul din Sighet. În anul 1955 a fost dus la Curtea de Argeș, iar în anul 1956, la Mănăstirea Ciorogârla.

În urma liturghiei greco-catolice celebrate în fața Bisericii Piariștilor din Cluj în 12 august 1956, cei trei episcopi uniți au fost dispersați de la Ciorogârla. Episcopul Iuliu Hossu a ajuns din nou la Căldărușani, unde a stat cu domiciliu obligatoriu până la sfârșitul vieții.[8] La 28 aprilie 1969 a fost creat cardinal in pectore de către papa Paul al VI-lea deoarece, din cauza regimului comunist din acea vreme, o astfel de titulatură, făcută publică, i-ar fi adus și mai multe neajunsuri. La 5 martie 1973, după decesul lui Hossu, papa a dezvăluit faptul că episcopul Hossu fusese numit cardinal în anul 1969.

În timpul de domiciliu forțat la mănăstirea Ciorogârla a fost vizitat periodic de ierarhi ortodocși, între care Justinian Marina, Teoctist Arăpașu și Gherasim Cristea.[9] Conform memoriilor preotului greco-catolic Ioan Mitrofan, între cei care l-au vizitat pe cardinalul Iuliu Hossu la Căldărușani s-a numărat și Andrei Andreicuț.[10]

Sfârșitul vieții[modificare | modificare sursă]

Mormântul Cardinalului Iuliu Hossu în cimitirul Bellu (catolic) din Bucureşti

Cardinalul Hossu a murit în 28 mai 1970 la Spitalul Colentina din București. La căpătâiul său s-a alfat episcopul Alexandru Todea. Mormântul lui Iuliu Hossu se află în Cimitirul Bellu catolic.

Posteritatea[modificare | modificare sursă]

Dintre secretarii săi, Ioan Cherteș a ajuns vicar general al Episcopiei de Cluj-Gherla, deținut politic, apoi episcop și arhiepiscop, Pompeiu Onofreiu a ajuns protopop greco-catolic al Sibiului, iar Visarion Aștileanu episcop ortodox al Aradului.

Numismatică[modificare | modificare sursă]

Moneda omagială Cardinal Iuliu Hossu emisă de Banca Naţională a României

Banca Națională a României a pus în circulație, la 2 martie 2015, în atenția numismaților, o monedă de argint, având valoarea nominală de 10 lei, la împlinirea „a 130 de ani de la nașterea lui Iuliu Hossu”.[11]

Moneda este rotundă, are diametrul de 37 mm, greutatea de 31,103 g, iar cantul este zimțat. Întregul tiraj de 250 de exemplare a fost emis de calitate proof.[11][12]
Fiecare exemplar, ambalat în câte o capsulă de metacrilat transparent[11], este însoțit de un certificat de autenticitate și de o prezentare succintă în limbile română, engleză și franceză a vieții și activității cardinalului.[11]

Referințe și note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent, Academia Română
  2. ^ Valer Hossu, Vestitorul Sionului Românesc, Galaxia Gutenberg 2011, pag. 11.
  3. ^ Drapelul, nr. 82 din 6 aug. 1914, cu pastoralele ep. Vasile Hossu și Miron Cristea; nr. 83 din 8 aug. 1914, cu pastorala ep. Valeriu Traian Frențiu; nr. 84, din 11 aug. 1914, cu pastoralele ep. Demetriu Radu, Ioan Papp și cea a mitr. Ioan Mețianu.
  4. ^ Cum au confiscat autoritățile române locomotiva unirii, România Liberă, 19 noiembrie 2010 (accesat 20 ianuarie 2013).
  5. ^ a b Valer Hossu, op. cit., pag. 13.
  6. ^ Dorin Petresc, Ioan Lăzărescu, Istoria regimentului cezar și regesc nr. 64 Orăștie, Deva 2004, pag. 55-59; 182-183.
  7. ^ Ca și în cazul Bisericii Ortodoxe, ritul catolic român (bizantin sau altfel spus greco-catolic) prevede existența unui zid despărțitor situat între naos și altar. Ritul roman al Bisericii Catolice nu prevede un astfel de zid despărțitor. De aceea, la preluarea Catedralei „Schimbarea la Față” de către Episcopia Română Unită cu Roma (greco-catolică) de Cluj-Gherla a trebuit, pentru buna desfășurare a serviciilor divine în rit greco-catolic, să se construiască un iconostas.
  8. ^ a b Sergiu Grossu, Calvarul României Creștine, ("Convorbiri Literare & ABC DAVA, 1992), p. 36.
  9. ^ L-a turnat pe cardinalul Hossu la Securitate din... respect, România Liberă, 4 noiembrie 2006.
  10. ^ Ioan Mitrofan, Amintiri care ne dor, Editura Buna Vestire, Blaj, 2002, pag. 77.
  11. ^ a b c d BNR: Emisiune numismatică dedicată aniversării a 130 de ani de la nașterea lui Iuliu Hossu
  12. ^ Calitatea proof se obține prin contrastul dintre câmpul lucios al monedei și gravura mată a acesteia.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Valer Hossu, Vestitorul Sionului Românesc, Editura „Galaxia Gutenberg”, 2011. ISBN 978-973-141-350-1.
  • Ioan M. Bota, Istoria Bisericii universale și a Bisericii românești de la origini până în zilele noastre, Casa de Editură Viața Creștină, Cluj-Napoca, 1994, pag. 292. ISBN 973-96661-5-9
  • Sergiu Grossu, Calvarul României Creștine, „Convorbiri Literare” & ABC DAVA, Chișinău, 1992. ISBN 5-88586-107-4
  • Silvestru Augustin Prunduș (editor), "Memoriile Cardinalului Dr. Iuliu Hossu", Cluj, 2003.
  • Alexandru Mircea, Pamfil Cârnațiu, Mircea Todericiu, Biserica Română Unită, Madrid, 1952, p. 318.
  • Anton Moisin, Minciuna „trecerii” la ortodoxie a românilor uniți, greco-catolici, în anul 1948, Partea I, Victoria, 1998, p. 46. ISBN 973-98401-3-1

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Iuliu Hossu



Predecesor:
Vasile Hossu
Episcop de Cluj-Gherla
17 aprilie 191728 mai 1970

Succesor:
George Guțiu