Neobaroc

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Neobaroc este un termen desemnând creațiile artistice care au ca elemente preponderente ale aspectului general și a stilului lor elemente baroc, respectiv ale stilului baroc, dar nu aparțin temporal perioadei "normale" a barocului. Neobarocul se poate referi la arte decorative, pictură, sculptură, muzică, literatură și arhitectură, dar este cel mai frecvent folosit pentru a caracteriza muzică și arhitectură. Neobarocul mai e cunoscut ca Second Empire în Franța și Wilhelminism în Germania.

Arhitectura[modificare | modificare sursă]

Arhitectura neobarocă e un stil arhitectural al secolului al XIX-lea târziu.[1] Elementele tradiției arhitecturale baroce au fost o parte esențială a curriculumului de la École des Beaux-Arts din Paris, școala preeminentă de arhitectură din a doua jumătate a secolului al XIX-lea și sunt parte integrantă a arhitecturii Beaux-Arts pe care a generat-o. Exemple notabile sunt:

Muzica[modificare | modificare sursă]

Câteva exemple de compozitori care au trăit după perioada barocă propriu-zisă , care au utilizat structuri muzicale baroc sau forme tipice de muzică baroc, așa cum ar fi contrapunctul și fuga, în lucrările lor:

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Baroque/Baroque Revival”. Buffaloah.com. Accesat în .