Glosar de artă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Prezentul glosar conține termeni din domeniul artelor vizuale, curentelor artistice, muzeelor.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

A[modificare | modificare sursă]

- stil sobru în artă în care subiectul este tratat în genul studiilor de școală de artă academică, prin redarea unei frumuseți reci și convenționale, indiferentă față de viața înconjurătoare, ajungându-se la o execuție stereotipă, lipsită de vigoare; altă denumire: academism;
- atitudine estetică constând în imitația (servilă) a creațiilor artei antice și a creațiilor Renașterii;
- manieră în artă, care cultivă un ideal de frumusețe canonică, convențională, manieristă.
  • academie de artă:
- școală superioară în care se predau cursuri de desen, sculptură, pictură;
- asociație a creatorilor de arte plastice: arhitecți, sculptori, pictori, desenatori și gravori.
- tehnică grafică în care se întrebuințează culori diluate în apă, cu efecte de transparență.
- vopsea (solidă) folosită în acuarelă.
- pictură cu astfel de vopsele.
- procedeu de gravură în metal care constă în corodarea cu acid azotic a unei plăci mai ales de cupru, vernisată în prealabil și pe care s-a trasat un desen;
- gravură în adâncime obținută prin acest procedeu.
- procedeu de gravură care imită laviul și, mai rar, policromia acuarelei;
- procedeu în tiparul de artă, pentru imagini în semitonuri, în care forma de cupru se pregătește prin gravare manuală și coroziune chimică.
  • acvatipie:
- procedeu de tipărire a operelor de artă care imită pictura în acuarelă, rezultat din combinarea tiparului înalt cu tiparul cu șabloane;
- operă de artă obținută prin acest procedeu.
  • altogravură - (procedeu de) reproducere după original prin folosirea clișeelor metalice gravate de mână sau pe bază de acvaforte.
  • altorelief - sculptură puternic reliefată, fără a fi desprinsă de fondul material pe care a fost executată; altă denumire: relief înalt.
  • amazonomahie - reprezentare, în cazul monumentelor de artă clasică, a luptei dintre amazoane și eroi.
  • amoretă - statuetă de copil cu aripioare.
  • anaglifă:
- lucrare de sculptură în basorelief (sau relief), realizată prin cizelură;
- desen al unui corp geometric executat în două culori (roșu și albastru) care, privit cu ochelari speciali, dă imaginea unui corp în relief.
- curent în teoria și practica avangardei artistice a primelor decenii ale secolului al XX-lea, având un caracter contestatar față de arta tradițională (academică);
- lucrare produsă în acest spirit;
- artă lipsită de conținut, de valoare.
  • antiartistic:
- (despre opere, creații) care nu respectă normele artei consacrate (academice);
- care este lipsit de valoare artistică.
  • anticalofilie - respingere a cultivării excesive a frumuseții stilistice; însușire a stilului de a fi mai putin cizelat.
  • anticar - persoană care se ocupă cu achiziționarea și cu vânzarea de cărți vechi; buchinist;
- cunoscător, colecționar sau vânzător de obiecte de artă (din antichitate).
  • anticariat - societate comercială care achiziționează și vinde cărți vechi sau obiecte vechi de artă.
  • antichități - obiecte de artă antice, monumente vechi, vestigii istorice valoroase.
  • anvelopă - atmosferă difuză care învăluie figurile dintr-un tablou, îndulcindu-le contururile.
  • argintar - meșteșugar care prelucrează argintul.
  • arheografie - reprezentare prin desen, prin pictură sau prin sculptură a unor scene antice.
  • armonie cromatică - concordanță deplină între culorile unei opere de artă, obținută fie prin analogia, fie prin contrastul tonurilor folosite.
  • artă - formă a activității umane care are drept scop producerea unor valori estetice și care folosește mijloace de exprimare cu caracter specific; totalitatea operelor (dintr-o epocă, dintr-o țară etc.) care aparțin acestei activități.
  • artă abstractă - vezi abstracționism.
  • azur(iu) - nuanță de albastru-verzui-deschis, ca cerul senin; vopsea de culoarea cerului senin.
  • azuree - trăsături din jurul desenelor sau gravurilor care îndeplinesc rolul umbrelor.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

B[modificare | modificare sursă]

  • bacara - cristal de calitate superioară, din care se confecționează [[bijuterie|bijuterii, 0biecte decorative etc.; obiect fabricat din acest cristal.
  • barbotină - masă ceramică fluidă din care se fasonează (prin turnare în forme de ipsos) produse ceramice cu profil complicat și cu goluri interioare.
  • bariolat - care este desenat cu dungi de culori asortate bizar; pestriț.
  • baroc:
- (stil artistic) care se caracterizează prin cultivarea monumentalității și a libertății formelor, a bogăției ornamentației arhitecturale etc. și care s-a afirmat în Europa, în secolul al XVII-lea, încadrându-se între sfârșitul Renașterii și începuturile iluminismului;
- (despre construcții, mobilă, sculptură, pictură etc.) care este realizat în stil baroc.
- (de) culoare brun-închis;
- (sens învechit) fard brun întunecat, făcut din funingine.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

C[modificare | modificare sursă]

  • cabinet - mobilă stil, de dimensiuni mici (originară din Orient, cu sertare, bogat ornamentată, destinată păstrării obiectelor de preț.
  • caboșon -
- piatră (semi)prețioasă, șlefuită sumar, fără fațete, montată ca podoabă în metal (filigranat), care este folosită la ornarea unor obiecte de cult sau a unor cărți;
- tăietură (ovală, elipsoidală etc.) a unei pietre prețioase sau semiprețioase; tehnica montării acestei pietre.
- ramă a unui tablou, a unei fotografii etc.;
- desen care inconjoară, care mărginește un text.
- pictură lucrată în tonurile aceleiași culori, cu o mare diversitate de nuanțe; grisai;
- gravură (pe lemn) realizată în tonurile cele mai apropiate ale aceleiași culori.
- piatră dură (cu mai multe straturi divers colorate), sculptată în relief, cu o figură sau cu un motiv decorativ în relief, folosită ca podoabă;
- sculptură monocromă imitând o astfel de piatră.
  • canefóră - statuie reprezentând o tânără femeie care poartă pe cap un coș cu cele necesare sacrificiilor religioase.
  • canevas - schiță sau linii generale ale unui desen.
  • canon - regulă fixă care, în sculptură și pictură, stabilește proporția diferitelor părți ale corpului omenesc în funcție de una dintre ele luată ca model și care caracterizează o epocă; statuie realizată pentru a exemplifica o asemenea regulă.
  • capodoperă - operă de artă de valoare excepțională, unică și de neegalat.
  • capriciu - compoziție al cărei mod de realizare este neobișnuit, bizar, fantezist.
  • caracter - individualitate precis conturată, cu trăsături psihice complexe, într-o operă artistică, cu funcție de reprezentare a unei categorii; personaj.
  • caricatură:
- reprezentare grotescă, denaturată, ridicolă, a unei persoane sau a unei situații, prin exagerarea unor trăsături (negative), în scopuri satirice sau umoristice;
- imitație nereușită, denaturată, falsă, în raport cu originalul, cu realitatea sau cu normalitatea.
- materie colorantă roșie, extrasă din fructele de cârmâz sau din gogoșile coșenilei, folosită în cosmetică, în pictură etc; sinonim: cârmâz.
- (prin extensie) culoare roșie intensă.
  • carnație - coloritul și structura pielii unei persoane.
  • catharsis - vezi abreacție.
  • cârmâz - vezi carmin.
  • celadon - (de) culoare verde-pal.
  • cenușiu - culoare obținută prin suprapunerea, în diferite proporții, a culorilor alb și negru; altă denumire: gri.
  • ceracolor - care este lucrat cu batoane colorate pe bază de ceară.
  • ceramică - tehnica și arta prelucrării argilelor, pentru a se obține, prin omogenizarea amestecului plastic, prin modelarea, decorarea, smălțuirea, uscarea și arderea acestuia, diverse obiecte de artă.
  • cerapastel - gen de pictură modernă, asemănător encausticii, a cărei materie picturală, constând în bastonașe de ceară, ulei și coloranți de diferite nuanțe, se întărește cu timpul, păstrând strălucirea inițială a pigmentului colorant.
  • cerneală - substanță lichidă sau vâscoasă, variat colorată, care conține uleiuri sicative, uleiuri polimerizate, albumine și coloranți și care servește la scris, la tipărit, la ștampilat, la gravat etc.
  • ceroplastică (sau ceroplastie) - arta de a modela în ceară.
  • certozină - procedeu renascentist de incrustație cu elemente de os sau de fildeș pe un fond de lemn negru, în motive geometrice mici.
  • cezan(n)ism - direcție impresionistă în pictură, impusă de pictorul francez Paul Cezanne, care se caracterizează prin preocuparea de a da ritm și cadență compoziției.
  • champleve - tehnică în arta emailului care constă în umplerea cu smalț a spațiilor adâncite special într-o placă metalică; obiect decorat prin această tehnică.
  • chenar - margine (lucrată, desenată etc.) pe care o are de jur-împrejur un obiect (covor, coală de hârtie etc.) și care de obicei servește ca ornament.
  • cherub:
- (în arta asiriană) taur înaripat, cu cinci picioare, cu figură umană și cu coadă de leu, care reprezintă geniul păzitor al Soarelui;
- figură decorativă de copil înaripat, folosită în mobila și arta decorativă a Renașterii italiene.
  • cherubin - vezi heruvim.
  • ciclic - (despre lucrări artistice) care este alcătuit din mai multe părți independente.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

D[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

E[modificare | modificare sursă]

- pictură făcută cu culori diluate în ceară; vezi și cerapastel;
- preparat pe bază de ceară cu care se impregnează sculpturile pentru a luci.
  • engobă - strat subțire de argilă sau caolinuri superioare care acoperă obiectele din ceramică înainte de ardere, pentru a ascunde culoarea naturală a lutului; variantă: angobă.
  • entropie estetică - stare de dezordine, de repartizare întâmplătoare a elementelor din care ia naștere opera de artă prin intervenția creatoare a artistului.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

F[modificare | modificare sursă]

  • filigran:
- lucrătură artistică de giuvaiergerie, asemănătoare ca aspect cu o dantelă, realizată din fire subțiri de aur, de argint etc. sudate între ele.
- marcă transparentă imprimată în timpul procesului de fabricație în structura unei hârtii.
- culoare de bază a unui tablou, a unei țesături etc. pe care se conturează desenele sau figurile; câmp;
- desen executat pe un suport opac, care servește drept decor în desfășurarea desenelor animate;
- ansamblul desenelor sau ornamentelor care se imprimă cu o culoare mată pe suprafața hârtiei, folosite la tipărirea acțiunilor și a altor acțiuni de valoare.
  • formă - totalitatea mijloacelor de exprimare a conținutului unei opere artistice.
  • frumusețe atică - frumusețe perfectă, ideală.
  • frunză - motiv ornamental folosit în toate domeniile artei, ca și în scrierea caligrafică din sec. XII, pentru literele capitale.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

G[modificare | modificare sursă]

  • gamă:
- serie de tonuri și de culori dispuse într-o succesiune armonioasă;
- serie, grup, succesiune de obiecte, de fenomene, de situații care alcătuiesc un tot (armonios).


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

H[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

I[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

J[modificare | modificare sursă]

     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

L[modificare | modificare sursă]

  • lac:
- substanță colorantă pe bază de oxid de aluminiu, folosită în pictură;
- soluție obținută prin dizolvarea într-un solvent volatil a unor rășini, uleiuri, a nitrocelulozei etc., care, după aplicarea pe o suprafață, formează o pojghiță transparentă dură, protejând obiectele împotriva agenților externi și conferindu-le un aspect estetic.
  • lăcuire - aplicare a unui strat de lac pe suprafața unui obiect.
  • lucrare de atelier - lucrare care corespunde stilistic unui mare artist dar, dată fiind mai slaba ei calitate, se presupune a fi fost executată de elevii săi.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

M[modificare | modificare sursă]

- operă de artă plastică (în special pictură) de dimensiuni reduse, lucrată cu multă finețe și minuțiozitate;
- desen ornamental, figurativ sau literă executată în culori, care împodobea vechile cărți și manuscrise (religioase).
  • muzeografie - disciplină științifică ce se ocupă cu istoria, clasarea, conservarea și popularizarea colecțiilor unui muzeu.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

N[modificare | modificare sursă]

  • natură statică (sau natură moartă) - grup de obiecte mărunte, neînsuflețite, de uz curent (fructe, flori, vânat etc.); pictură care înfățișează un astfel de grup.
  • nervúri - rețea de dungi de altă culoare decât fondul, care dau un aspect marmorat unei suprafețe; (la singular) fiecare dintre dungile care formează această rețea.
  • nimb - vezi aureolă.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

O[modificare | modificare sursă]

  • operă (de artă):
- lucrare originală de artă; creație artistică;
- totalitatea lucrărilor unui artist, ale unui creator în general.
  • original:
- (despre artiști, scriitori, oameni de știință) care creează ceva nou, personal, fără a folosi un model făcut de altul;
- ființă sau obiect care servește ca model pentru o operă de artă;
- care iese din comun, neobișnuit, ciudat, bizar; excentric, extravagant.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

P[modificare | modificare sursă]

- tablou, fotografie care reprezintă un peisaj.
  • piesă - obiect de valoare sau operă de artă, act sau document, expuse într-un muzeu sau făcând parte dintr-o colecție.
  • pitoresc - care impresionează prin ineditul elementelor componente, aspect, formă, colorit etc. sau este potrivit pentru a deveni subiectul unei picturi.
  • plachetă - medalie pătrată sau dreptunghiulară de metal, având de obicei o singură față modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripții.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

R[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

S[modificare | modificare sursă]

- însușirea de a fi foarte simțitor; afectivitate, emotivitate accentuată; receptivitate artistică.
  • stereocromie - tehnică de a executa picturi în relief folosind un strat de mortar special preparat.
  • studiu - (în artele plastice) schiță parțială sau preliminară cu ajutorul căreia pictorul, sculptorul etc. compune și execută o operă definitivă.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

T[modificare | modificare sursă]

  • tablou:
- pictură, desen sau gravură etc., executată pe suport de lemn, pânză, carton, înrămată și așezată (în scop decorativ) pe pereții unei încăperi;
- priveliște de ansamblu din natură, care evocă o reprezentare picturală și impresionează prin frumusețe și pitoresc.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

U[modificare | modificare sursă]

     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

V[modificare | modificare sursă]

  • velatură - glasiu translucid, dar și puțin voalat.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

Z[modificare | modificare sursă]

     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Acest articol conține text din Dicționarul enciclopedic român (1962-1966), aflat acum în domeniul public.