Glosar de construcții

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Acest glosar conține termeni din domeniul construcțiilor, instalațiilor și a materialelor utilizate.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

A[modificare | modificare sursă]

  • abstec - dispozitiv folosit la executarea zidăriilor de cărămidă, pentru a simplifica așezarea sforii de reper cu ajutorul căreia se face trasarea asizelor zidăriei, a golurilor pentru ferestre și uși, ca si a nivelului grinzilor, planșeelor etc.
  • abstih - riglă pe care sunt marcate grosimile asizelor unei zidării, folosită pentru a indica înălțimile zidului la fiecare rând și a ajunge astfel cu ultimul rând la înălțimea dorită.
  • aburire - tratarea cu abur a betoanelor pentru accelerarea întăririi acestora, procedeu întâlnit în special la confecționarea prefabricatelor.
  • acceleratori de întărire – substanțe care măresc rezistența mecanică a betoanelor și mortarelor.
  • acceleratori de priză – substanțe care accelerează priza betoanelor și mortarelor.
  • acoperire cu beton - strat de beton are acoperă la exterior armătura unei piese de beton armat, pentru a o apăra de influența mediului ambiant.
  • acoperiș – partea superioară a unei construcții, pe care o acoperă și o protejează contra intemperiilor.
  • acoperiș mansardat - acoperiș ale cărui părți laterale au câte două pante, cea dinspre poale fiind mai pronunțată, pentru ca spațiul astfel obținut să poată fi amenajat pentru a fi locuit.
  • acoperiș tip shed - acoperiș "în ferăstrău", format din mai multe planuri înclinate alternate cu un plan vertical.
  • ac Vicat - aparat standardizat, constituit dintr-un ac cilindric care se poate mișca vertical într-un suport și care servește la determinarea prizei lianților hidraulici, mai ales a cimentului.
  • adaosuri la ciment – materiale care se adaugă la măcinarea clincherului de ciment pentru a se obține lianți cu proprietăți diferite de cele ale cimentului curat.
  • adăpost - loc de refugiu sau de protecție contra intemperiilor sau contra unui pericol.
  • adăpost de tunel – nișă amenajată în peretele unui tunel, pentru adăpostirea lucrătorilor în timpul trecerii trenurilor.
  • aderență – fenomen de legătură între diferite materiale și care împiedică alunecarea armăturii în betonul întărit.
  • adeziv - produs natural sau sintetic cu care se lipește, se încleiază lemnul, metalele, sticla.
  • adezivitate – proprietate a lianților hidrocarbonați (bitum, gudron) de a adera la agregate (pietriș etc.) fără a se desface în prezența apei.
  • aer condiționat – sistem de ventilație a încăperilor prin care se reglează și proprietățile fizice ale aerului.
  • aglomerant – vezi: liant.
  • aglomerat – corp rezultat din aglomerarea unor materiale mărunte.
  • agrafă:
- piesă de metal folosită la legarea blocurilor de piatră, ancorarea și fixarea zidăriei, a învelitorilor, jgheaburilor sau a barelor de oțel din armătura unui element de beton armat;
- bucată mică de tablă saui sârmă folosită la fixarea pieselor care alcătuiesc învelitorile.
  • agregate – materiale granulare folosite în amestec cu lianți și apă la obținerea mortarelor și betoanelor.
  • agrement tehnic - aviz dat de o comisie din specialiști pentru un material sau o tehnică nouă și bazat pe rezultatele de laborator, constatările din șantier și comparații cu materiale sau tehnici cunoscute.
  • agresivitate – proprietate pe care o au apele naturale de a ataca, prin acțiune chimică, construcții de cărămidă, beton sau metal (vezi și apă agresivă).
  • alicărie – material constituit din spărturi de cărămidă sau de piatră și care poate fi utilizat ca umplutură în betoane, mortare etc.
  • alice - bucățelele de piatră sau de cărămidă care se pun în tencuială pentru a întări sau pentru a astupa un gol.
  • aliniere – așezarea construcțiilor, a parcelelor după o anumită direcție.
  • amiantă - varietate de azbest, provenită din amfiboli, flexibilă, necombustibilă, inalterabilă la foc, rău conducătoare de căldură și electricitate, din care se execută filtre și țesături de protecție.
  • ampatament - soclu de zidărie.
  • amplasament – locul pe care se așază o construcție sau un ansamblu de clădiri.
  • ampriză - lățime totală a fâșiei de teren pe care urmează să se construiască o șosea, o cale ferată, un dig etc.
  • ancadrament - chenar decorativ în relief care înconjoară o ușă, o fereastră etc.
  • ancastrament - loc într-o zidărie în care se montează pasarela unui ponton, o schelă etc; încastrare.
Bulon ancorat în beton
  • ancoraj:
- ansamblu ancorelor care servesc la ancorarea unei construcții;
- ansamblul constituit dintr-o ancoră, din elementul de care se fizează ancora, din piesele care servesc la legarea ancorei de elementul ancorat și din piesele de întindere a ancorei.
  • ancorare:
- legarea unei construcții de teren sau de o altă construcție pentru a asigura preluarea forțelor orizontale și a împiedica deplasarea de pe reazem;
- înglobarea în masa betonului a capetelor (de obicei îndoite) ale armăturilor elementelor de beton armat.
  • ancoră - piesă metalică utilizată la realizarea unei ancorări.
  • anexă (a unei locuințe) - clădire de mici dimensiuni, realizată separat de clădirea principală și care îndeplinește diverse funcții (garaj, seră, umbrar etc.).
  • anrobare - (despre materiale de construcții granulare) amestecare împreună cu un liant.
  • anrocament - material de construcție alcătuit din blocuri de piatră sau din bolovani și care servește la consolidarea unor lucrări (taluzuri, fundații), fie ca material de bază pentru unele construcții (diguri, baraje).
  • antiseismic - (despre construcții) care este rezistent la cutremur.
Antretoazele unui pod din Saint-André-les-Alpes
  • antretoază - grindă transversală, așezată din loc în loc între grinzile principale ale unui pod, pentru a susține elementele căii, a transmite grinzilor principalele sarcini și a face rigid ansamblul construcției.
  • aparat de reazem - element de construcție care asigură rezemarea unei construcții în anumite condiții.
  • apartament - grup de încăperi dintr-o clădire, legate și dependente între ele și care conțin: unul sau mai multe dormitoare, sufragerie, vestiar, echipament sanitar propriu.
  • apastop - (termen învechit) produs cu proprietatea de a izola și de a proteja construcțiile de infiltrații.
  • apă agresivă - apă care, datorită conținutului chimic, atacă metalele betoanelor utilizate în construcțiile submerse (vezi și agresivitate).
  • aplică - ornament în relief, fixat pe suprafața unui obiect, a unui panou, a unui perete etc.
  • arbaletrier - piesă înclinată care alcătuiește talpa superioară a unei ferme de acoperiș și care susține penele cu căpriorii și învelitoarea.
  • arc:
- element de construcție având ca axă o curbă plană și folosit ca element de rezistență;
- element care unește două ziduri, doi piloni, două coloane etc., dispuse astfel încât să se susțină reciproc.
  • arc butant – arc de sprijin, amplasat în afara clădirii, având rolul de a transmite unui contrafort greutatea bolților.
  • arcuit - (despre construcții) care este prevăzut cu arcade; arcat.
  • argilă - rocă sedimentară alcătuită din silicați, fragmente de organisme etc, utilizată în ceramică, în sculptură, la fabricarea cimentului, în industria materialelor refractare, la purificarea uleiurilor etc.
  • argilă expandată - material obținut prin încălzirea argilei feruginoase și care se folosește ca agregat pentru betoanele ușoare.
  • argilă refractară - argilă cu temperatura de topire de peste 1.580°C, folosită pentru fabricarea unor obiecte de ceramică, creuzete etc. rezistente la temperaturi înalte.
  • argilă stabilizată - argilă tratată chimic și folosită ca liant în betoanele argiloase pentru drumuri secundare.
  • argilizare - procedeu de impermeabilizare și de consolidare a unor roci sau a unor fundații prin injectarea unei suspensii de argilă.
  • arierbec - partea dinspre aval a unei pile de pod, cu secțiunea ascuțită pentru a ușura scurgerea apei (vezi și avanbec).
Armături metalice peste care se va turna beton
  • aripă:
- parte a unei construcții care se prezintă ca o prelungire laterală; fiecare dintre extremitățile unei construcții (în raport cu partea centrală);
- perete lateral de sprijin care prelungește culeea unui pod sau portalul unui tunel, pentru susținerea terasamentelor sau taluzurilor de la capetele acestora.
  • armare:
- dotare cu o armătură o piesă, un element de construcție din beton etc. în scopul măririi rezistenței acestora (vezi și beton armat);
- consolidare a unei galerii de mină prin montarea unei armături.
- sistem de vergele de oțel introduse în interiorul elementelor de construcție din beton armat, care are rolul de a prelua anumite eforturi din material;
- construcție care susține o galerie subterană.
  • asfalt - amestec de bitum cu substanțe minerale granulate, care servește la executarea diferitelor tipuri de îmbrăcăminți rutiere și de izolații hidrofuge.
  • asiză - fiecare rând sau strat al unei zidării de cărămidă așezat astfel încât forțele principale care acționează asupra zidăriei să fie perpendiculare pe el.
  • astereală - căptușeală de scânduri așezate pe un schelet de lemn, pentru a susține un strat de material (de exemplu o boltă de beton în timpul turnării) sau care susține șindrila, țigla ori tabla constituind acoperișul unei case.
  • atașament (carnet de ~) - registru de șantier în care se notează lucrările executate și caracteristicile lor (sinonim: carnet de măsurători).
  • aulă - sală de conferințe sau de festivități într-un institut cultural.
  • autoclavizat - (despre beton) fabricat în condiții de autoclavă; vezi și BCA.
  • autogreder - greder autopropulsat, la care comenzile de lucru se fac mecanic.
  • autoluminator - (despre geamuri) care are proprietatea de a-și schimba culoarea la diferite ore ale zilei, în funcție de intensitatea luminii.
Avanbecurile, aflate la baza pilelor, sunt zidării de protecție a pilelor contra curentului apei.
  • avanbec - partea dinspre amonte a unei pile de pod cu secțiunea transversală în formă de ogivă, având ca scop să despartă firul apei și să protejeze pila de loviturile corpurilor transportate de apă (vezi și arierbec).
  • azbest - silicat natural de calciu și magneziu, de culoare albă sau verzuie, fibros, mătăsos, rezistent la foc și la alcalii și cu calități de izolator electric, sonor și termic.
  • azbestolit - material de construcție ușor, rezistent și ignifug, fabricat din fibre scurte de azbest, care se folosea în trecut pentru acoperișuri.
  • azbociment - material obținut dintr-un amestec de pastă de ciment cu fibre de azbest, din care se confecționează plăci plane și ondulate pentru învelitori de acoperiș, tuburi de canalizare etc. (sinonime: eternit, fibrociment).
  • azbotextolit - material electroizolant obținut prin presare din țesături de azbest impregnate cu rășini fenolice.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

B[modificare | modificare sursă]

  • babă:
- grindă de lemn care se așază de-a lungul părții superioare a unui perete și care servește ca reazem fermelor unui acoperiș sau grinzilor unui planșeu de lemn;
- element de construcție, alcătuit din grinzi de lemn, așezat de-a lungul infrastructurii unui pod, pe care se reazemă grinzile principale.
  • balama - dispozitiv alcătuit din două piese articulate, folosit la legarea unui panou cu un cadru, permițând rotirea acestora în jurul unei muchii, utilizat la uși, ferestre, lăzi.
  • balansarea treptelor - mod de dispunere a treptelor pe porțiunea curbă a unei scări, astfel încât lățimea treptelor pe linia de călcare să fie constantă pe toată lungimea scării.
  • balansier - fiecare dintre cele două piese de oțel între care se așază rulourile aparatelor de reazem mobile, folosite în special la poduri.
  • balast - amestec de nisip și pietriș în diferite proporții, utilizat la prepararea betoanelor și la executarea unor straturi de fundație la construcția drumurilor.
  • balastieră - depozit de origine sedimentară, situat de regulă pe albia unui râu, din care se extrage balast prin săpare directă sau prin dragare.
  • banchină - grindă de lemn așezată pe sol, pe care se sprijină stâlpii unei schele.
  • bandou - boltă îngustă prin care se termină capătul liber al unui portal de tunel și care formează cadrul decorativ al intrării acestuia.
  • baracă - construcție provizorie de scânduri care poate servi ca locuință, magazie, prăvălie etc.
  • bară - bucată lungă de lemn sau de metal căruia i se dau diferite întrebuințări (în construcții sau în tehnică).
Două barbacane în partea de jos a unui zid
  • barbacană - deschidere înaltă și îngustă amenajată într-un zid pentru a permite scurgerea apelor infiltrate în terenul din spatele zidului.
  • baretă - perete de beton armat turnat în pământ pentru lucrări de fundații.
  • batardou - incintă construită în apă, în interiorul căreia, după evacuarea apei, se execută lucrări pentru fundații de poduri.
  • baterea piloților - operație de înfigere în sol a piloților (sau a palplanșelor) prin aplicarea de lovituri cu ajutorul unui berbec.
  • bazal - care aparține bazei unui corp, unei clădiri etc, care se referă la această bază.
  • bazalt artificial - material ceramic obținut din argilă refractară și folosit la fabricarea tuburilor de canalizare, a recipientelor pentru lichide agresive, a dalelor și cărămizilor pentru trotuare etc.
  • bazaltină - piatră obținută din bazalt concasat.
  • bază - partea inferioară a unei construcții sau a unui element de construcție, pe care acesta se sprijină.
  • bârnă:
- grindă de lemn cu cel puțin o față plană, folosită la executarea pereților, a șarpantelor, a schelelor etc;
- în sens larg, buștean sau lemn rotund.
  • BCA - (abreviere de la beton celular autoclavizat) material de construcție obținut dintr-un amestec de nisip, ciment, var, ghips, apă, supus unui tratament termic în autoclavă; este folosit pentru lucrări de zidărie și de hidroizolații.
  • bec - mulură la partea de jos a ferestrei, care împiedică prelingerea apei de ploaie pe fațadă.
  • berbec - utilaj care conține un bloc masiv pentru lovire și care servește la înfigerea în pământ a pilonilor și palplanșelor, prin lovirea repetată a capătului superior al acestora.
  • bermă
- banchetă amenajată pe taluzurile mai înalte pentru a le mări stabilitatea;
- trecere îngustă între șanț și grămada de pământ rezultată din săparea lui.
  • beton - material de construcții cu structură de conglomerat, obținut prin întărirea unui amestec de agregate (pietriș, piatră spartă, nisip) cu un liant (ciment, bitum, argilă, var, ipsos).
  • betonare - introducerea amestecului de beton în săpături de fundații, în cofrajele elementelor de construcție, în tiparele pieselor prefabricate, fie aplicarea acestuia pe anumite suprafețe.
  • beton armat - beton, turnat peste o armătură de vergele metalice, destinată să preia eforturile de întindere.
  • beton celular autoclavizat - vezi BCA.
  • beton compact - beton de ciment cu porozitate redusă, obținut prin reducerea proporției de apă și prin compactare cu ajutorul vibratoarelor.
  • beton de ciment - beton cu liant de ciment, folosit ca beton simplu sau beton armat.
Betonieră
  • betonieră - mașină utilizată pentru fabricarea betoanelor și a mortarelor de ciment, alcătuită dintr-o tobă cu un dispozitiv de amestec, care este antrenată de un electromotor.
  • betonit - bloc prefabricat de beton, folosit la executarea îmbrăcămintelor de tunel.
  • betonoscop - aparat pentru determinarea calității betonului, prin măsurarea vitezei de trecere a impulsurilor ultrasonice.
  • beton vibrat - beton a cărui compactitate este sporită, după turnarea în cofraje, prin imprimarea unor oscilații rapide, cu ajutorul unor aparate speciale.
  • bideu - instalație igienică (pentru femei), prevăzută cu robinet, servind pentru toaleta intimă.
  • bidinea - pensulă mare, de obicei rotundă (cu coadă lungă), pentru văruit, realizată mai ales din păr de porc.
  • bilă - piesă tronconică de lemn rotund folosită la executarea unor construcții provizorii sau auxiliare (schele, sprijiniri, eșafodaje).
  • biná - clădire de zidărie, în curs de construcție.
  • biodeteriorare - degradare a clădirilor sub acțiunea factorilor biologici.
  • biscuit:
- semifabricat din ceramică neglazurată, ars o singură dată la o temperatură înaltă și utilizat la fabricarea faianței sau a porțelanului;
- porțelan supus la două arderi succesive și a cărui structură imită marmura.
- (~ de apartamente) clădire de mari dimensiuni, alcătuită din mai multe etaje și cuprinzând apartamente de locuit, birouri, magazine etc.;
- masiv de beton pentru ancorarea armăturii la elemente grele de beton precomprimat; material de construcție din piatră naturală, beton, ceramică.
  • blocaj - aglomerație de blocuri de piatră sau de beton, constituind fundații la lucrări hidrotehnice, straturi de protecție la poduri pentru a evita afuierea acestora.
  • boloboc - vezi nivelă cu bulă de aer.
  • bolovan - sortul cel mai mare de piatră ce se obțibne din ciuruirea balastului; bolovanii sunt utilizați la anrocamente, fundații, blocaje, pavaje rudimentare (caldarâm).
  • boltă - element de construcție destinat să suporte sarcini și a cărui suprafață interioară (intrados) este concavă; se utilizează la poduri, tunele sau ca acoperire a unui spațiu închis.
  • boltișoară - boltă de dimensiuni mici, situată între grinzile metalice ale unor planșee pentru a susține încărcăturile acestora și a le transmite la grinzi.
  • bolțar:
- material de construcție artificial, având formă paralelipipedică cu camere de aer în interior și utilizat ca alternativă la cărămidă.
- bloc de piatră de formă prismatică, cu secțiune trapezoidală sau bloc alcătuit din cărămizi așezate unele lângă altele și servind la construcția bolților și arcelor de zidărie.
- protuberantă pe suprafața unui element, care servește drept suport unui alt element;
- suprafață brută sau prelucrată a pietrelor unei zidării, aflată în relief.
  • brachet - vezi guseu.
  • brățară - inel de metal care servește la fixarea pe zid a tuburilor, a burlanelor sau a cablurilor sau care strânge o coloană.
  • breșă - spărtură într-un zid, într-un gard etc.
  • bricolaj - construirea unei case de către însuși proprietarul acesteia, fără a apela la experți, incluzând toate operațiile pe care le presupune această activitate: tâmplărie, zugrăvire, vopsire, instalație electrică, etc.
  • brotac - vezi călcâi.
  • bruft - (termen regional) prima tencuială aruncată pe perete cu mistria, fără a fi netezită.
  • brust - front vertical care separă un inel de tunel în curs de excavare de inelul alăturat, neexcavat.
  • buciardă - unealtă înzestrată cu dinți sau muchii ascuțite, utilizată pentru prelucrarea prin izbire (buciardare) a fețelor pietrelor cărora le imprimă adâncituri sau șanțuri.
Buiandrug
  • buiandrug - grindă mică, așezată deasupra golului destinat unei ferestre, unei uși etc., pentru a susține porțiunea de zidărie de deasupra acestui gol.
  • bulumac - piesă de lemn rotund folosit ca stâlp de susținere la schele, garduri, spaliere etc.
  • bumper - stâlp de acostare, par de protecție.
  • bur(e)let - bandă groasă din bumbac, cauciuc, hârtie gudronată sau lame de metal, cu care se lipesc ușile și ferestrele la încheieturi.
  • burlan - tub cu pereți subțiri, executat din tablă, azbociment sau materiale plastice, care servește la conducerea apelor de la jgheaburile acoperișului clădirilor la pământ.
  • butisă - pavea sau bloc de piatră de dimensiuni mai mari, folosită pentru a permite țeserea bună a pavajului sau a zidăriei și realizarea alternanței rosturilor.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

C[modificare | modificare sursă]

  • cabină de ascensor - încăpere mobilă aparținând unei instalații de ascensor, care servește la transportul de persoane sau de materiale între diferitele etaje ale unei clădiri.
  • cablu de pretensionare - cablu utilizat pentru armarea pieselor din beton precomprimat cu armături postîntinse.
  • cadru - structură de rezistență (schelet) alcătuită din bare, având de obicei toate nodurile rigide și la care solicitarea dominantă este încovoierea.
  • calcan - zidul exterior al unei clădiri, în care nu se amenajează nicio deschidere, urmând să fie acoperit de un perete asemănător al unei clădiri învecinate.
  • calorifer - instalație de încălzire centrală, producătoare de căldură.
  • calup:
- tipar în cărămidărie, zidărie;
- bucată (paralelipipedică) de piatră, beton sau lemn, care servește la executarea unor pavaje.
  • cameră de lucru - spațiul de la partea inferioară a unui cheson cu aer comprimat, în care se lucrează în timpul executării săpăturii pentru coborârea chesonului în teren.
  • campadă - construcție de metal care leagă cu exteriorul camera de lucru a unui cheson cu aer comprimat, destinată circulației lucrătorilor și transportului materialelor (vezi și ecluză de aer).
  • cancioc - unealtă de metal de forma unui vas tronconic, cu mâner de lemn, folosită de zidari pentru scoaterea mortarului din lada de mortar sau din roabă și așezarea acestuia în lucrare (sinonim: căuș).
  • caplama - mod de prindere a scândurilor la un perete exterior, la o învelitoare de acoperiș, în care fiecare scândură acoperă pe cea învecinată pe o anumită lățime.
  • capră - dispozitiv alcătuit din două picioare în formă de V răsturnat, legate printr-o grindă la partea superioară și care serveste la susținerea schelelor de lucru mici, a unor platforme etc.
  • carcasă de armare - armătura unei piese de beton armat, alcătuită din vergele sau din bare de oțel sudate sau legate între ele pentru a realiza o armătură nedeformabilă în timpul betonării.
  • carelaj - ansamblu de pise care acoperă suprafața unui element de construcție și care alcătuiesc un desen format din figuri geometrice.
  • carnet de măsurători - vezi atașament.
  • carotă:
- probă de rocă extrasă prin foraj în vederea verificării proprietăților unui teren.
- probă cilindrică de material luată din betonul de fundație al unei șosele, în vederea verificării proprietăților fizice și mecanice ale acestuia în laborator.
Casă țărănească din Șurdești, Maramureș
- clădire destinată a servi ca locuință omului;
- încăpere sau construcție cu o anumită destinație.
  • casíu - șanț sau rigolă pietruită care servesc la scurgerea apei de ploaie pe o suprafață înclinată de teren.
  • cat - vezi: nivel.
  • călăreț - bară scurtă din fier-beton, care face parte din armătura unei piese din beton armat, montată în zona reazemelor acesteia (sinonim: cavaler).
  • călcâi:
- piesă prismatică, fixată pe fața unui element de construcție pentru a împiedica alunecarea unui alt element sau ca piesă de rezistență.
- crestătură în partea de jos a căpriorilor, unde se îmbină cu cosoroabele în altă crestătură numită cuib, și se prind de acestea prin cuie de lemn.
  • cămășuială:
- căptușeală (sau manta) de tunel executată din zidărie când terenul este stâncos și roca poate fi dezagregată prin îngheț și dezgheț;
- îmbrăcăminte de beton armat, aplicată pe zidărie, beton sau beton armat pentru a le mări rezistența.
  • căprior - bară de lemn așezată pe penele unui acoperiș în sensul liniei de cea mai mare pantă a versantului și care servește la susținerea învelitorii și la transmiterea la pene a greutății acesteia și a încărcăturii accidentale a acoperișului (zăpadă, vânt etc.).
  • căptușeala tunelului - strat de material care căptușește fața interioară a unei galerii de tunel, pentru a prelua apăsarea terenului și a împiedica infiltrarea apei în galerie (sinonim: mantaua tunelului).
  • cărămidă - material de construcție preparat dintr-o pastă de argilă sau din alte materiale (exemple: cărămizi carbonatate, cărămizi de beton, cărămizi din zgură de furnal), prin presare mecanică, urmată de uscare și apoi ardere.
  • cărămidă antiacidă - cărămidă rezistentă la acțiunea acizilor și utilizată la căptușirea recipienților pentru acizi sau a pereților și pardoselilor camerelor în care se lucrează cu astfel de substanțe.
  • cărămidă aparentă - cărămidă specială, de calitate superioară, care este folosită la zidirea unor fațade și care rămîne netencuită.
  • cărămidă refractară - cărămidă fabricată din materiale cu temperatură de topire foarte ridicată și folosită la căptușirea focarelor și a altor instalații industriale care lucrează la temperaturi înalte.
  • ceamur - material de construcții alcătuit dintr-o pastă de argilă amestecată cu paie, utilizat la tencuitul caselor țărănești sau al unor construcții provizorii.
  • celochit - chit alcătuit din suspensie de bitum moale filerizat cu var gras și cu un adaos de fibre de celuloză și care servește la colmatarea rosturilor dintre plăcile de beton sau ca strat hidroizolator.
  • centură - grindă din beton armat, de zidărie armată sau, mai rar, din lemn, rezemată în toată lungimea ei pe zidurile portante ale unei clădiri, cu scopul de a asigura legătura generală, orizontală a zidului.
  • centură antiseismică - centură care preia eforturile de întindere ale zidăriei cauzate de cutremure.
  • centură de ancorare - centură care asigură legarea între ele a zidurilor sau a elementelor prefabricate.
  • centură de repartizare - centură care servește la repartizarea încărcărilor transmise de grinzi, de arce sau de bolți etc.
  • centură de siguranță - echipament de protecție individuală contra căderii muncitorilor care lucrează la înălțimi mari.
  • ceramică - produs obținut din argile, caolin, cuarțite, magnezit ș.a. prin arderea în cuptoare și folosit în construcții cu rol decorativ.
  • cheramzit - argilă expandată, obținută prin arderea în cuptoare a argilelor bogate în fier și concasarea bulgărilor rezultați; se utilizează la prepararea betoanelor ușoare.
  • chert - locul de îmbinare a căpriorilor.
Cheson hiperbar
  • cheson - piesă prefabricată de beton armat care se folosește ca element de rezistență la executarea unor tipuri de acoperișuri sau de planșee.
  • cheson pentru fundații- construcție de beton, de zidărie, din oțel sau, mai rar, din lemn, de forma unei cutii având numai pereți laterali, care servește la executarea fundațiilor sub apă sau în terenuri moi (vezi și: clopot scufundător).
  • chesonier - lucrător specializat în executarea lucrărilor la presiune înaltă în chesoanele cu aer comprimat.
  • chirpici - cărămidă uscată la soare (nearsă), confecționată din ceamur și care se folosește la case țărănești și la construcții agricole.
  • chișai - pământ necoeziv (de obicei nisip amestecat cu argilă), afânat și saturat de apă sub presiune și care este impropriu așezării fundațiilor.
  • chit - pastă formată dintr-un praf mineral și un liant și care se întărește la aer și este utilizat la fixarea geamurilor, la astuparea găurilor și a crăpăturilor, la netezirea suprafeței pieselor în vederea vopsirii lor.
  • ciment - material de construcții sub formă de pulbere fină, având rol de liant hidraulic; are proprietatea de a face priză în contact cu apa în urma unor reacții chimice și după un timp se întărește, căpătând consistența pietrei.
  • ciment aluminos - ciment obținut prin arderea unui amestec de materii prime bogate în alumină cu var sau calcar, urmată de măcinarea amestecului.
  • ciment Portland - ciment obținut prin arderea unui amestec de argilă, calcar și alte componente.
  • ciment metalurgic - ciment Portland conținând zgură metalurgică granulată, utilizat la prepararea betoanelor rezistente la ape agresive.
  • ciment cu întărire rapidă - ciment cu adaos de gips sau alte substanțe minerale, care determină întărirea betonului în scurt timp.
  • ciment expansiv - ciment cu adaos de ipsos și hidroaluminat tetracalcic, utilizat la fixarea mașinilor în fundații, la înnădirea unor piese de beton, la umplerea crăpăturilor etc.
  • cimentare - operația de injectare a mortarului sau a laptelui de ciment în terenuri, în roci, în betoane fisurate sau în spațiul în care s-a montat un cablu de pretensionare.
  • cintru - construcție auxiliară de lemn sau metal, folosită ca element de susținere a tiparului în timpul construirii unui arc sau bolți.
  • cioc - îndoitură de la capătul vergelei de armare pentru o mai bună fixare în beton.
  • ciocănirea cofrajelor - procedeu de îndesare a betonului proaspăt prin lovirea tiparelor sau a cofrajelor în vederea obținerii unui beton omogen și compact.
  • clește - element de solidarizare și consolidare a mai multor piese de lemn cu plan median comun, alcătuit din două lemne semirotunde, așezate de-o parte și de alta a pieselor consolidate (sinonim: moază).
  • clincher - produs intermediar obținut la fabricarea cimenturilor prin încălzirea materiei prime până aproape de temperatura de vitrifiere și prin transformarea acesteia într-o masă compactă și dură.
  • clincher ceramic - produs ceramic clincherizat și glazurat, de formă prismatică, folosit la pardoseli și pavaje sau la placarea pilelor și a culeelor de poduri (sinonim: keramit).
  • clincherizare - proces industrial folosit la fabricarea cimentului și în industria ceramică, prin care amestecul de materii prime se calcinează astfel ca topitura formată să umple parțial porii produsului rezultat.
  • clopot scufundător - cameră de lucru în formă de cutie fără fund, care se cufundă în apă și în care se introduce aer comprimat pentru a permite executarea lucrărilor sub apă (vezi și cheson pentru fundații).
  • coamă:
- linia de intersecție a două versante de acoperiș care formează un unghi în exterior;
- pană de acoperiș așezată în lungul crestei, la partea superioară a fermelor, servind la solidarizarea acestora și la rezemarea căpriorilor;
- piesă în formă de jgheab scurt folosită la acoperirea coamei de acoperiș.
- piesă din metal cu două aripi sau laturi în unghi drept, care servește la consolidarea unei îmbinări de colț;
- unealtă alcătuită din două brațe dispuse la 90o, cu ajutorul căreia se trasează unghiuri drepte.
  • compactometru - aparat cu ajutorul căruia se determină gradul de îndesare al solului.
  • compactor - utiliza folosit pentru îndesarea umpluturilor de pământ, a stratului de la suprafața terenului sau a straturilor de materiale așternute pe o cale de comunicație.
  • compresor rutier - mașină rutieră autopropulsată, folosită pentru compactarea terasamentelor și a straturilor componente ale unei fundații.
  • condens -
- fenomen de infiltrare a vaporilor de apă și a unor specii de ciuperci în pereții locuințelor; igrasie;
- apă rezultată prin lichefierea vaporilor pe suprafețe cu temperaturi mai scăzute decât a aerului cu care vin în contact.
- element de contrucție încastrat la un capăt și liber la celălalt, având rolul de a suporta o sarcină pe latura orizontală superioară.
- porțiunea liberă, dincolo de ultimul reazem, a unei grinzi sprijinite pe două sau mai multe reazeme.
  • consolidare - totalitatea lucrărilor executate pentru creșterea capacității de rezistență a unei construcții sau pentru remedierea defectelor provocate de agenți externi.
  • construcție - lucrare legată de teren, executată din diverse materiale (zidărie, lemn, beton, metal etc.) și care servește ca adăpost (pentru oameni, animale, materiale) la realizarea unor procese de producție, în scopuri culturale, sportive etc.
  • construcții - ramură tehnicii care se ocupă cu proiectarea, calculul și executarea construcțiilor de orice fel, cu studiul propietăților materialelor folosite, precum și cu probleme de organizare a construcțiilor.
  • contracție - proces fizico-chimic prin care cimentul sau betonul își micșorează volumul în timpul întăririi.
  • contrafișă - piesă din lemn sau de metal, solicitată în special la compresiune; se utilizează pentru a asigura rigiditatea elementelor de construcție.
  • contrafort - masiv de zidărie sau de beton care ace corp cimun cu un zid mai înalt și care servește la preluarea forțelor orizontale importante.
  • contrafruct - vezi fruct.
  • contrasăgeată - deplasare pe verticală, opusă sensului de acționare a forțelor, care se dă, la execuție, mijlocului unui element de construcție (arc, boltă, cintru etc.) și care reduce sau anulează săgeata elastică datorată încărcărilor verticale.
  • contratreaptă - suprafață verticală, vizibilă, a unei trepte.
  • contravântuire - element de construcție în formă de grindă cu zăbrele, destinată să preia forțele orizontale (cum ar fi presiunea vântului) și să le transmită la reazeme.
  • cornier(ă) - bara metalică laminată, cu secțiunea de forma literei L.
  • coronament - element terminal situat la partea superioară a unei construcții, cum ar fi: aticul sau cornișa unei clădiri, partea superioară a unui dig, a unei pile, a unei culee etc.
  • cosoroabă:
- fiecare din cele opt bârne așezate orizontal deasupra pereților casei, spre a sprijini căpriorii;
- element al unei construcții, făcut din lemn, oțel sau beton, folosit ca piesă de rezistență; grindă.
- infrastructură (picioare extreme) de la capătul unui pod și care preia sarcinile transmise de suprastructura podului și de a susține calea de acces pe pod;
- masiv de zidărie care prin masa sa rezistă la împingerea unui arc, a unei bolți sau a unei arcade.
  • curgerea lentă a betonului - schimbarea de volum a betonului, datorită încărcărilor care produc deformații elastice și vâscoase-plastice și dau eforturi interioare.
  • cușac - vezi riglă.
  • cuzinet - element de construcție care transmite reacția de la un element superior la altul inferior și o repartizează pe o suprafață mai mare.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

D[modificare | modificare sursă]

  • dalaj - pavaj, pardoseală sau placaj de zidărie, alcătuit din dale de piatră artificială sau naturală și care se utilizează la alei, peroane sau ca pardoseală la construcții civile.
  • dală - piatră poligonală de piatră naturală, beton armat, plastic, metal, folosită la executarea unor pardoseli și pavaje, precum și a unor placaje de zidărie.
  • debleiere - ansamblu de operații efectuate pentru realizarea unei săpături deschise la o cale de comunicație și care cuprinde: săparea pământului, îndepărtarea materialului săpat, consolidarea și protejarea taluzelor.
  • debleu - săpătură deschisă efectuată pentru obținerea unei platforme, sub nivelul terenului natural, necesară unei căi de comunicații.
  • diafragmă - element de construcție alcătuit dintr-o placă plană sau dintr-un planșeu.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

E[modificare | modificare sursă]

  • echivalent - încărcarea uniformă repartizată care determină într-o secțiune dată a unui element de construcție (grindă, arc etc.) același efort (moment încocvoietor, forță tăietoare etc.) ca și încărcarea reală.
  • ecluză de aer - cameră cu pereți de metal, așezată la partea superioară a sasului unui cheson cu aer comprimat, care servește la realizarea presiunii atmosferice din interiorul chesonului în momentul intrării și ieșirii lucrătorilor.
  • element de construcție - parte componentă a unei construcții care îndeplinește o funcție oarecare (de exemplu grindă).
  • eșafodaj - vezi schelă.
  • eternit - vezi azbociment.
  • etrier - denumirea ramelor din fier striat sau oțel, care îmbracă barele utilizate la armarea stâlpilor, centurilor, grinzilor, scărilor.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

F[modificare | modificare sursă]

  • faianțare - executare a unui placaj alcătuit din plăci de faianță.
  • faianță - produs ceramic, obținut prin ardere din argilă, nisip sau din caolin, feldspat și cuarț și utilizat pentru fabricarea obiectelor casnice, sanitare, pentru căptușirea pereților etc.
  • falț:
- tăietură făcută pe marginea unei scânduri, țigle etc. ce permite îmbinarea cu altă scândură, țiglă etc. prelucrată corespunzător;
- îndoitură a marginii unei foi de tablă care permite îmbinarea cu altă tablă.
  • fâșii de planșeu - elemente de construcție prefabricate din beton armat, cu lungimea mult mai mare decât lățimea și care, montate unele lângă altele, alcătuiesc planșeele prefabricate.
  • fibrociment - vezi azbociment.
  • fier-beton - produs siderurgic în formă de bară, folosit la realizarea armăturilor construcțiilor din beton; sinonim: oțel-beton.
  • fir cu plumb - dispozitiv pentru determinarea sau verificarea direcției verticale, format dintr-o sfoară subțire având atârnată la un capăt o greutate metalică.
  • fișă - adâncime de batere a piloților.
  • fruct - înclinare, față de verticală, a feței văzute a unei zidării, datorită diferenței de grosime dintre partea inferioară și cea superioară a acesteia; când grosimea este mai mare în partea superioară, înclinarea se numește contrafruct.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

G[modificare | modificare sursă]

  • gabarit de construcție - contur poligonal care mărginește secțiunea transversală a unei construcții.
  • galerie - coridor, în general lung și îngust, care servește ca element de legătură între mai două încăperi.
  • gard - construcție (de lemn, de piatră, de metal etc.) care înconjoară un teren, o curte sau o grădină.
  • gazificare - intriducerea de pori în masa unui material păstos (mortar, beton, adeziv) prin adăugarea unei substanțe care dezvoltă un gaz.
  • geam - placă de sticlă caracterizată prin transparență, impermeabilitate și duritate mare și utilizată la ferestre.
  • glaf:
- element de construcție, de formă dreptunghiulară, folosit la căptușirea părții inferioare a golurilor la ferestre, cu scopul de a o proteja și a dirija spre interior curentul de aer cald produs de calorifere;
- muchia finisată a marginii unui gol (de fereastră, ușă, nișă) dintr-un perete.
  • glet - strat subțire de var sau de ipsos aplicat peste tencuială, pentru a obține o suprafață netedă de zugrăveală sau de văruială.
  • grătar - rețea alcătuită din vergele de oțel-beton, așezate pe două direcții în cruce, legată în punctele de încrucișare și formînd armătura betonului.
  • greder - mașină folosită pentru diverse operații de construire și de întreținere a drumurilor, îndeosebi pentru nivelări.
  • grindă:
- element de construcție din lemn, oțel, beton armat etc., cu lungime mare, folosit la asigurarea rezistenței unei construcții;
- fiecare dintre bârnele orizontale pe care se sprijină greutatea acoperișului casei țărănești, vizibile din odaie.
  • grup sanitar - încăpere prevăzută cu closet, chiuvetă și uneori cu cadă de baie și/sau duș.
  • guseu - placă de oțel care servește la prinderea barelor ce se unesc într-un nod al unei grinzi; altă denumire: brachet.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

H[modificare | modificare sursă]

  • hidrofob - (despre materiale) care are proprietatea de a nu absorbi apa, de exemplu: bitum, gudron, parafină.
  • hidromecanizare - ansamblul procedeelor de mecanizare a lucrărilor de pământ din construcții cu ajutorul jeturilor de apă sub presiune.
  • horn - parte a coșului de fum la o casă, constituită din canalul îngropat în zidărie (și din porțiunea ieșită în afară prin acoperiș); prin extensie, întregul coș de fum al unei case.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

I[modificare | modificare sursă]

  • igrasie - umezeală persistentă a pereților unei construcții, datorită reținerii apei în porii materialelor din care sunt construiți (cărămidă, beton, mortar, tencuială).
  • infiltrație - cantitate de apă provenită din precipitațiile atmosferice, care pătrunde în pământ, în zidurile unei construcții etc.
  • infrastructură - ansamblul lucrărilor sau al elementelor care se găsesc sub planul de rezemare al unei construcții, o fixează pe teren și transmit acestuia forțele care încarcă construcția.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

Î[modificare | modificare sursă]

  • încastrare - vezi ancastrament.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

J[modificare | modificare sursă]

  • jug - grindă rezemată la capete pe două grinzi paralele ale unui planșeu și care servește ca reazem pentru alte grinzi, fără a fi rezemate direct pe zidărie din cauza unui gol (de ușă, de fereastră etc.).


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

K[modificare | modificare sursă]

     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

L[modificare | modificare sursă]

  • "la cheie" - (despre locuințe, uzine etc.) expresie care semnifică: complet finisat, bun pentru a fi dat în folosință.
Lambriu din stejar sculptat
  • lambriu - îmbrăcămintea (de obicei din lemn) care acoperă, parțial sau total, pereții unei încăperi și care poate avea rol decorativ sau de protecție.
  • laminor - mașină cu care se fărâmițează anumite materiale pentru pregătirea pastei de argilă, a nisipului de concasor etc.
  • lapte de ciment - suspensie de ciment în apă, care servește la sclivisirea pieselor de beton, la impermeabilizarea sau la consolidarea unor roci.
  • lapte de var - suspensie de var stins în apă, care, împreună cu alte adaosuri, servește la executarea spoielilor, iar împreună cu pigmenți, servește la executarea zugrăvelilor.
  • lată - scândură cu muchiile drepte, folosită la operații de trasare și nivelment, precum și la măsurarea denivelărilor suprafețelor.
  • liant - material care poate lega componenții unui material solid; exemple: lianți naturali (ipsos, var, argilă, bitum natural), lianți artificiali (ciment, bitum rezidual, gudroane de distilare).
  • lucrare de apărare - lucrare executată în scopul împiedicării degradării unei construcții aflată sub acțiunea unor factori externi; exemple: garduri, șanțuri, anrocamente etc.
  • luminator - panou sau fereastră într-un plafon, perete sau în învelitoarea unui acoperiș, cu scopul asigurării iluminării naturale.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

M[modificare | modificare sursă]

  • mărgăritar - pietriș mărunt, de râu, cu dimensiunile granulelor de maxim 15 mm și utilizat la unele betoane, ca agregat, pentru fațade, alei etc.
  • mixer - amestecător hidraulic folosit la prepararea laptelui de ciment.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

N[modificare | modificare sursă]

- adâncitură cu scop estetic într-un zid;
- intrare amenajată pe o latură a unei încăperi, care servește ca anexă a unei camere de locuit.
  • nivel - totalitatea încăperilor unei clădiri, cuprinse între două planșee, situate deasupra terenului (sinonim: cat).


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

O[modificare | modificare sursă]

  • oțel-beton - vezi fier-beton.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

P[modificare | modificare sursă]

- porțiune orizontală, la o scară, de obicei la nivelul fiecărui etaj;
- ansamblul planșeelor unei construcții, aflate la același nivel;
- porțiune orizontală a unui traseu rutier sau de cale ferată.
  • parapet - perete scund la marginea unei punți, a unui pod etc. pentru a împiedica căderea lucrurilor, a oamenilor.
  • parcán:
- întărire, fortificație din bârne, scânduri; zid de aparare, parapet;
- îngrăditură de lemn, palancă realizată pentru zăgăzuirea apelor;
- construcție rudimentară cu rol de delimitare sau încadrare (perete, zid, gard, strungă);
- părți de construcție sau de instalații cu rol de sprijin, de fixare (toc, pervaz, prag, șipcă etc.).
  • pardoseală - înveliș, strat de scânduri, de mozaic, de asfalt, de ciment etc., așezate pe planșeul unei încăperi sau al unui spațiu pe care se circulă.
  • pasarelă - trecere care unește două clădiri sau două părți ale aceleiași clădiri la nivelul etajelor.
  • peréu - strat de piatră care căptușeste un taluz, un șanț sau o suprafață înclinată de teren pentru a împiedica surparea pământului sau eroziunea lui de către ape.
  • piatră unghiulară - la unele clădiri, prima piatră care a fost sigilată în timpul construcției.
  • placă aglomerată din lemn - (abreviere PAL) material lemnos sub formă de placă obținut prin presarea de lemn în combinație cu diferiți lianți.
  • planșeu - element orizontal de construcție, din lemn sau din beton armat, care desparte etajele succesive ale unei construcții.
  • plasă sudată - rețea formată din bare de oțel sudate între ele în punctele de întâlnire (numite noduri) și care formează ochiuri pătrate sau dreptunghiulare; este utilizată la armarea betonului.
  • plintă - bloc paralelipipedic amplasat la partea de jos a pereților unei încăperi pentru a-i apăra împotriva loviturilor și a umezelii sau pentru a acoperi rostul dintre pardoseală și perete.
  • pomostire - (despre pardoseala de lut a unei încăperi) bătătorire, nivelare; lipire.
  • prag - partea de jos, orizontală, a unui toc de ușă sau a unei porți, puțin mai ridicată de la pământ, peste care se trece la intrare și ieșire.
  • priză:
- deschizătură în peretele exterior al unei construcții prin care se face aerisirea.
- fenomen de transformare din stare plastică în stare rigidă a amestecurilor hidratate de lianți care se fololosesc în construcții.
  • prima piatră - Vd. supra: piatră unghiulară.
  • profil - piesă decorativă, în relief, folosită la ornamentarea unei clădiri, la consolidări aparente, la îmbunătățirea acusticii unei săli etc.
  • punte - scândură groasă sau panou îngust așezat pe o schelă, pe care circulă muncitorii când lucrează la înălțime.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

R[modificare | modificare sursă]

- tip de fundație alcătuit dintr-un planșeu de beton armat, care se întinde de obicei sub întreaga construcție pe care o susține;
- cantitate de beton sau de piatră așezată la baza unui tunel.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

S[modificare | modificare sursă]

- ansamblu de elemente de construcție solidarizate între ele, care preia toate sarcinile la care este supus acesta și le transmite la fundație;
- modul cum este zidit un edificiu.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

T[modificare | modificare sursă]

  • tencuială - un preparat care se aplică pe o suprafață (de obicei pe un zid) pentru a o netezi, a o proteja, a o decora.
  • terasă:
- construcție deschisă, anexă a unei clădiri, așezată la nivelul parterului, al unui etaj sau pe acoperiș (servind ca loc de odihnă sau de agrement).
- suprafață plană amenajată pe o ridicătura de teren, în parcuri sau în grădini;
- porțiuni de trotuar în fața unei cafenele sau a unui restaurant, unde sunt așezate mese pentru consumatori.
- fiecare dintre suprafețele orizontale, cu lățime relativ mică, situate la diverse înălțimi, la distanțe egale, care alcătuiesc o scară;
- fiecare dintre barele (de lemn sau de fier) așezate transversal, la distanțe egale, între două bare verticale, alcătuind o scară; fuscel.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

U[modificare | modificare sursă]

     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

V[modificare | modificare sursă]

     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

X[modificare | modificare sursă]

     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

Y[modificare | modificare sursă]

     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

Z[modificare | modificare sursă]

  • zgârie-nori - clădire foarte înaltă, continuu folosibilă până la cele mai înalte nivele ale sale.
  • zid - parte masivă a unei construcții care delimitează, închide sau marchează diferite părți ale acesteia.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Acest articol conține text din Dicționarul enciclopedic român (1962-1966), aflat acum în domeniul public.