Fortificație

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Desene privind diferite tipuri de fortificaţii

Fortificațiile sunt construcții militare de pământ, de piatră, de beton armat, care întăresc un oraș, o linie de luptă, făcute cu scopul de a apăra luptătorii, în caz de război, împotriva proiectilelor și a bombelor de avion și pentru a înlesni acțiunea de observare și de folosire a mijloacelor de luptă proprii.

Termenul are originea în limba latină, fortis însemnând "puternic", iar facere "a face".

În funcție de poziția față de cota terenului natural, fortificațiile sunt:[1]

  • supraterane;
  • semiîngropate;
  • la nivelul cotei zero (neacoperite);
  • îngropate cu tavan monostrat;
  • îngropate cu tavan multistrat;
  • subterane.

În Transilvania, în așezările sătești săsești, se pot regăsi trei tipuri principale de fortificații:[2]

  • biserica cu incintă fortificată (de exemplu Prejmer),
  • biserica fortificată (de exemplu Saschiz),
  • fortăreața-biserică (de exemplu Valea Viilor)

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Obiectul și clasificarea fortificațiilor
  2. ^ Așezările sătești cu biserici fortificate din Transilvania