Fortificație

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Desene privind diferite tipuri de fortificaţii

Fortificațiile sunt construcții militare de pământ, de piatră, de beton armat, care întăresc un oraș, o linie de luptă, făcute cu scopul de a apăra luptătorii, în caz de război, împotriva proiectilelor și a bombelor de avion și pentru a înlesni acțiunea de observare și de folosire a mijloacelor de luptă proprii.

Termenul are originea în limba latină, fortis însemnând "puternic", iar facere "a face".

În funcție de poziția față de cota terenului natural, fortificațiile sunt:[1]

  • supraterane;
  • semiîngropate;
  • la nivelul cotei zero (neacoperite);
  • îngropate cu tavan monostrat;
  • îngropate cu tavan multistrat;
  • subterane.

În Transilvania, în așezările sătești săsești, se pot regăsi trei tipuri principale de fortificații:[2]

  • biserica cu incintă fortificată (de exemplu Prejmer),
  • biserica fortificată (de exemplu Saschiz),
  • fortăreața-biserică (de exemplu Valea Viilor)

Note[modificare | modificare sursă]