Culă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Veche culă românească

Cula este un tip de construcție semifortificată, specifică secolelor XVIII și XIX, răspândită în întregul spațiu balcanic, cu precădere în Serbia și în Albania. Termenul provine din limba turcă „kule”, tradus în limba română, înseamnând turn[1]. Unii cercetători cred că originea culelor este în Afganistan și Iran. Fapt cert, culele sunt prezente și în câmpiile unor țări occidentale, cum ar fi Italia, Franța și Spania.[2]

România[modificare | modificare sursă]

Altădată, aria de răspândire a culelor se întindea atât în zona deluroasă, cât și asupra zonelor de câmpie adiacente, până către București, însă, culele din regiunea de șes, mai puțin numeroase la început, au dispărut mai repede decât celelalte.[3] Culele se întâlnesc preponderent în regiunea deluroasă a Olteniei, dar câteva exemplare se mai găsesc și în zona de câmpie a Munteniei, în București și în județele Argeș și Teleorman.Cele mai reprezentative cule se aflau în județul Gorj, dar din 20 câte au existat, la ora actuală doar 5 mai sunt în picioare, dintre care 3 restaurate: cula Glogoveanu, cula Cornoiu și cula Cartianu aflate în administrarea Muzeului Județean Gorj „Alexandru Ștefulescu”.[4]

Destinație[modificare | modificare sursă]

În esență, culele erau locuințele boierilor, construite în vederea apărării avutului și vieții membrilor familiilor acestora împotriva invaziilor întreprinse de către cetele de cârjali, tâlhari turci din Vidin. De regulă, culele, care aveau o formă de turn cu 3-4 caturi, erau prevăzute cu metereze de unde se trăgea cu armele în orice parte a curții. În beci se afla fântâna.[4] Scara către etajele superioare putea fi mobilă, ușile erau masive, beciul solid, pereții groși de 1 metru consolidați cu bârne și străpunși de metereze, ferestrele înguste. Un amănunt mai aparte la unele cule este prezența anexelor sanitare într-un corp separat, un turn îngust, legat de corpul principal printr-un coridor aerian, ca un pod închis.[5]

Pe lângă funcția sa de locuire, cula este o construcție care îl apără pe proprietar nu numai de primejdia din afară, ci și de răzmerițele posibile ale propriilor supuși de pe moșie. Din această cauză, în jurul celor mai multe cule, terenul era defrișat pentru a nu permite apropierea nevăzută a atacatorilor de orice fel.[3]

În decursul timpului, culele au îndeplinit funcții diferite, cu caracter mai restrâns sau mai complex, deosebindu-se trei categorii:[3]

  • cule de refugiu, de apărare sau locuință temporară;
  • cule de veghe, semnalizare și alarmă;
  • cule-locuință permanentă.

Când pericolul otoman a dispărut, culele nu-și mai aveau rostul și au început să se deterioreze, apoi să fie părăsite, distruse.[3]

Situația actuală[modificare | modificare sursă]

Raportul Comisiei Prezidențiale pentru Patrimoniul Construit, Siturile Istorice și Naturale, din septembrie 2009, releva faptul că deși aceste locuințe-turn, din Oltenia, ridicate pe trei nivele, reprezintă o reflectare târzie a unui fenomen arhitectural caracteristic Balcanilor medievali și sunt, cu rare excepții, introduse în Lista monumentelor istorice, nu au fost inițiate acțiuni de conservare sau restaurare. Enumeră apoi o serie de astfel de cule: cula din Broșteni (jud. Mehedinți), cula din Groșerea (jud Gorj), cula din Cerneți (jud. Mehedinți) sau cula Cioabă-Chintescu din Șiacu (jud. Gorj, 1818- 1823), cula Izvoranu-Geblescu din Brabova (jud. Dolj, sec. XVIII), cula din Retevoiești din 1822 (jud. Argeș), dar și cula din Șuici (a doua jumătate a sec. XVIII, jud. Argeș, care a beneficiat de unele tentative de restaurare în anii ’90 ), care sunt în plin proces de degradare, unele fiind ruinate. În ciuda faptului că aceste cule sunt repere semnificative ale diversității arhitecturii tradiționale din fondul istoric românesc, ele sunt totuși abandonate.[6]

  • Cula Crăsnaru, din Groșerea, județul Gorj, care a fost construită în anul 1808 de către Cocoș Crăsnarul, ilustrează tipul „clasic” de culă ridicată pe trei nivele, cu pivniță cu metereze. Foișorul se sprijină pe arcade încheiate în arce trilobate aplatizate, susținute de coloane din cărămidă. Fiind incendiată de un trăsnet, în prezent se află în stare de degradare avansată.

Listă de cule[modificare | modificare sursă]

Argeș[modificare | modificare sursă]

București[modificare | modificare sursă]

Dolj[modificare | modificare sursă]

Gorj[modificare | modificare sursă]

Mehedinți[modificare | modificare sursă]

Olt[modificare | modificare sursă]

Teleorman[modificare | modificare sursă]

Vâlcea[modificare | modificare sursă]

Imagini[modificare | modificare sursă]

Albania[modificare | modificare sursă]

În Albania, în zona Gore, tipologia locuinței fortificate este cu două etaje și câte două încăperi pe nivel, separate de un coridor central. Tot de tip turn erau și locuințele din Kratovo, în Macedonia sau din Mani, în Grecia.[26]

Bulgaria[modificare | modificare sursă]

La Vrața, în Bulgaria, există șase cule. Două din cele aveau un plan compact cu trei niveluri lipsite în exterior de orice fel de decorație, cu ziduri din piatră de până la doi metri grosime, străpunse de metereze pentru tragere verticală și orizontală.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Radu Crețeanu, Sarmiza Crețeanu: Culele din România, Editura Meridiane, București, 1969
  • Iancu Anastasescu, Valeriu Grama: Culele din Oltenia, Craiova, 1974
  • Luiza Zamora, Șerban Bonciocat: Cule. Case boierești fortificate din România, Editura Institutul European, 2006; ISBN 9789738793815
  • Ioan Godea: Culele din România - tezaur de arhitectură europeană, Editura de Vest, Timișoara, 2006; ISBN 9973-36-0425-9
  • Șerban Bonciocat, Bruno Andreșoiu, Bogdan Gheorghiță: Cule. Case boierești fortificate din România. Ediție bilingvă, Editura Igloo Patrimoniu, București, 2007; ISBN 973-87938-5-9
  • Liviu Stoica– Arhitectura locuinței, București, 2012, ISBN 978-973-0-13583-1

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Historia, Cula Bujoreanu, pag. 10-11
  2. ^ Culele, în zestrea națională
  3. ^ a b c d Culele din România
  4. ^ a b Culele din Gorj, valori arhitectonice inestimabile
  5. ^ Culele, case – cetăți
  6. ^ Raportul Comisiei Prezidențiale pentru Patrimoniul Construit, Siturile Istorice și Naturale - septembrie 2009
  7. ^ http://www.kule.ro/cule/arges/item/conacul-teodor-bratianu Locuință fortificată
  8. ^ http://www.kule.ro/cule/arges/item/conacul-budisteanu Forma premergătoare culelor
  9. ^ Culă (Ansamblul culei Drugănescu)
  10. ^ Culă (Ansamblul culei Racovița)
  11. ^ http://www.kule.ro/cule/arges/item/casa-cula-sultanica
  12. ^ http://www.kule.ro/cule/arges/item/cula-vladescu-ruine Ruinele culei Vlădescu
  13. ^ Cula din apropierea Parcului Ioanid, 2 noiembrie 2006, Simina Stan, Jurnalul Național, accesat la 24 iulie 2012
  14. ^ a b c d e f g h i j k Cula Cutui
  15. ^ http://www.kule.ro/cule/gorj/item/cula-i-c-davani
  16. ^ http://www.kule.ro/cule/gorj/item/casa-glogoveanu
  17. ^ http://www.kule.ro/cule/gorj/item/casa-cula-eftimie-nicolaescu
  18. ^ Cula Cuțui
  19. ^ CULA NISTOR - Direcția județeană pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural Național Mehedinți
  20. ^ REVENDICARE. Cula lui Vladimirescu, in pericol de a ieși din patrimoniul național, 4 septembrie 2007, Veronica Micu, Dumitru Stoichita, Jurnalul Național, accesat la 20 iunie 2013
  21. ^ http://www.olt.djc.ro/ObiectiveDetalii.aspx?ID=2301
  22. ^ http://www.kule.ro/cule/olt/item/cula-galita
  23. ^ http://www.kule.ro/cule/teleorman/item/cula-lui-costea
  24. ^ http://www.kule.ro/cule/valcea/item/cula-greceanu
  25. ^ http://www.kule.ro/cule/valcea/item/case-tip-cula-maciuceni
  26. ^ Cule

Legături externe[modificare | modificare sursă]