Ciclotron
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ciclotronul este un tip de accelerator de particule, care accelerează particule cu sarcină electrică folosind o diferenţă de potenţial alternantă de înaltă frecvenţă. Un câmp magnetic perpendicular determină particulele să se deplaseze aproape în cerc, astfel că acestea trec de mai multe ori prin diferenţa de potenţial care le accelerează.
Ernest Lawrence, lucrând la Universitatea Brekeley California a inventat ciclotronul în 1929 şi l-a folosit în experimente în care era nevoie de particule cu energii de până la 1 MeV.
Într-un ciclotron, o tensiune alteranativă aplicată între cei doi electrozi "D" atrage şi respinge alternant particulele încărcate electric. Particulele sunt accelerate doar când trec prin spaţiul dintre electrozi. Câmpul magnetic perpendicular care trece vertical prin electrozii D forţează particulele să se deplaseze pe o traiectorie circulară.
Particulele se mişcă în cerc, deoarece asupra unui current de electroni sau ioni, cu direcţia perpendiculară pe un câmp magnetic, acţionează o forţă perpendiculară. Particulele încărcate se deplasează liber în vid, astfel că particulele urmează o traiectorie circulară.

