Harold Urey

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Harold Urey, circa 1963.

Harold Clayton Urey (n. 29 aprilie 1893 la Walkerton, Indiana, Statele Unite - d. 5 ianuarie 1981 la La Jolla, California) a fost un chimist american, laureat al Premiului Nobel pentru chimie (1934).

A fost primul editor al Journal of Chemical Physics între anii 1933-1941.

A descoperit deuteriu prin distilarea succesivă a hidrogenului lichid.

În 1931, cu ajutorul asistenților săi, a demonstrat existența apei grele: oxidul de deuteriu D2O.

Aceasta i-a adus recunoașterea cu Premiul Nobel pentru chimie, în 1934, conferit cu precizarea: "pentru descoperirea deuteriului".

În 1940 a fost premiat cu „Medalia Davy”, iar în 1943 cu „Medalia Franklin”.

A fost directorul grupului de cercetare a Proiectului Manhattan, pentru construirea bombei atomice, la Universitatea din Columbia.

A publicat lucrări importante și în domeniul geofizic, a originii sistemului solar și a paleontologiei.

În ultimii ani ai vieții, Urey a inițiat dezvoltarea sectorului «cosmochimic» (el este părintele acestui cuvânt).

Publicații[modificare | modificare sursă]

The Planets: Their Origin and Development (Planetele: originea și dezvoltarea lor) 1952.

American Astronomical Society a instituit în cinstea sa «Premiul H. C. Urey», care se dă pentru cercetări planetare și tot cu numele său a fost „botezat” craterul lunii și asteroidul 4716.