Confucianism

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Confucianismul ("Şcoala învăţaţilor"; sau 孔教 Kŏngjiào, "") este un sistem filozofic chinez care s-a dezvoltat iniţial din învăţăturile înţeleptului Confucius. Tratatul acestuia se numeşte Analecte.

Potrivit Dictionarului estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria comunicaţiei... de Ion Pachia Tatomirescu, «prin Confucianism este desemnată una dintre cele Trei Religii aflate în patrimoniul chinez, fundamentată de filosoful Kong-Fu-zi, în secolul al VI-lea î. H., religie în care:

(I) Cerul, neconsiderat zeu, ci principiu garant al ordinii, devine puterea supremă / absolută, conştientă şi activă, determinatoare a actelor / comportamentelor uman-terestre;

(II) deşi existenţa se bizuie pe virtutea esenţială jen (jun) / omenie, din lume nu-i nimic de salvat, de vreme ce „oamenii nu sunt în stare să fie devotaţi semenilor lor“ şi „n-au nici cum să-i poată sluji oamenii pe zei“, de vreme ce „nu poţi cunoaşte viaţa, neavând nici cum cunoaşte moartea“;

(III) preocuparea esenţială a fiecărui ens rămâne să afle un Dao, adică o Cale păstrătoare a echilibrului între voinţa Pământului şi voinţa Cerului;

(IV) sacrificiile trebuie să fie pentru Cer şi pentru Pământ;

(V) totuşi, menirea ens-ului pe pământ este de a se desăvârşi întru ren / run (omenie), îndeplinindu-şi datoria numai în concordanţă cu ceea ce este adevărat şi drept etc.

Numele reformatorului / filosofului chinez Kong-Fu-zi a fost latinizat în Confucius. Doctrina Confucianismului se întemeiază pe următoarele lucrări „clasice“: Yi jing / Cartea schimbărilor, Shi jing / Cartea odelor, Shu jing / Cartea edictelor, Li ji / Memorial de rituri, Yueh jing / Cartea muzicii, Lu guo Chun-Qiu / Primăvara-toamna ţării Lu etc.

Neoconfucianismul apare în „epoca Song“, prin reinterpretarea conceptului de li („principiu“); curentul religios revitaminizat este reprezentat de cei Cinci Maeştri ai Dianstiei Song de Miazănoapte: Shao Yung (1011–1077), Zhon Dun-yuan (1017–1073)), Zhang Zai (1020–1077), Cheng Hao (1032–1085) şi fratele acestuia, Cheng Yuan (1033–1107). Neoconfucianismul, interzis în China comunistă din orizontul anului 1960, şi-a păstrat privilegiile în Taiwan, în Hong Kong şi în comunităţile chinezeşti din Statele Unite ale Americii» (p. 87 sq.).

[modifică] Bibliografie

• Alan Watts, Al Chung-liang Huang, Dao – calea ca o curgere de apă – caligrafie suplimentară de Lee Chihchang, traducere din engleză de D. Luca, Buc., Ed. Humanitas, 1996.
• Ion Pachia Tatomirescu, Dictionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria comunicaţiei..., Timişoara, Ed. Aethicus, 2003.