Mongolia Interioară

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Locaţia Mongoliei Interioare în China

Mongolia Interioară (Inner Mongolia in Mongolian.png sau Öbür Mongghul-un Öbertegen Jasaqu Orun în mongolă; 内蒙古自治区 sau Nèi Měnggǔ Zìzhìqū în chineză) este o regiune autonomă din Republica Populară Chineză. Regiunea are granițe cu Mongolia și Rusia, și are o suprafață de 1,18 milioane km² (12% din suprafața Chinei) și o populație de 23,840,000. Capitala este la Hohhot. Cele două limbi oficiale ale regiunii sunt mongola și chineza.

Demografice[modificare | modificare sursă]

Deși regiunea este partea sudică a Mongoliei istorice (parte nordică fiind actuala republică Mongolia), etnicii mongoli nu constituie decât 17,13% din populația Mongoliei Interioare, sau 3.995.349 de persoane. Majoritatea populație, reprezentând 79,17% din populație, este de etnie chineză (han). Profilul demografic complet, pe etnie, este:

Grupuri etnice din Mongolia Interioară, recensământul din 2000
Naționalitate Populație Procentaj
Chinezi 18,465,586 79.17%
Mongoli 3,995,349 17.13%
Manchu 499,911 2.14%
Hui 209,850 0.900%
Daur 77,188 0.331%
Evenci 26,201 0.112%
Coreeni 21,859 0.094%
Ruși 5,020 0.022%

Economie[modificare | modificare sursă]

Economia Mongoliei Interioare este dependentă pe resurse naturale, mai ales cărbune, gaz natural și diverse minerale. Acestea au asigurat o creștere economică foarte rapidă pentru regiune, din cauza cerinței ridicate de resurse materiale pe piața chinezească. Rata creșterii economice în 2005 a fost de 21,6% la sută, cu peste două ori mai ridicată decât media chinezească. PIB-ul nominal a regiunii a fost de 382,82 miliarde de yuani (US$47,2 miliarde), PIB-ul pe cap de locuitor fiind 15.500 de yuani (sau US$1.900).

În afară de minerit, există și diverse industrii secundare în Mongolia Interioară, bazate pe generație energiei, silvicultură și procesarea cărbunelor. În ultimii ani, s-au dezvoltat și industriile metalurgice și de chimicale. Deși regiunea s-a dezvoltat rapid în ultimul deceniu, agricultură de subzistență rămâne importantă pentru un număr semnificativ de persoane.