Chinezi Han

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Chinezi han
漢人
Populație totală

1.310.158.851
19,73% din omenire

Regiuni cu populație semnificativă
Țări în care chinezii constituie populație majoritară
uChina China 1.207.541.842 [1]
 Taiwan (Taiwan) 22.575.365 [1]
regiunea  Hong Kong 6.593.410 [1]
 Singapore 3.684.936 [2]
regiunea  Macao 433.641 [1]
Țări în care chinezii sunt minoritari
      Indonezia 10.000.000 [3]
      Thailanda 7.053.240 [4]
      Statele Unite 3.376.031 [4]
      Canada 1.364.215 [4]
      Peru 1.300.000 [4]
      Vietnam 1,263,570 [4]
      Cambodgia 1.180.000 [5]
      Filipine 1.146.250 [4]
      Birmania 1.101.314 [4]
      Rusia 998.000 [4]
      Japonia 655.377 [6]
      Australia 614,694 [4]
      Africa de Sud 350.000 [7]
      Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord 296.623 [4]
      Franța 230.515
      Italia 210.000
      India 189.470 [4]
      Laos 185.765 [4]
      Brazilia 151.649 [4]
      Spania 147.928
      Noua Zeelandă 147.510 [8]
      Olanda 144.928 [4]
Limbi vorbite
Chineză
Religii
Credința populară chineză, Budism Mahayana, Confucianism, Creștinism și Taoism[9] și religiile minorităților.
Harta grupurilor etnolingvistice din China Continentală și Taiwan (Populația Han este reprezentată cu verde închis).

Poporul Han este cel mai numeros dintre popoarele Chinei și de asemenea cel mai numeros grup etnic din lume. Chinezii sunt persoane care fac parte din populația de bază a Chinei sau sunt originari din acele locuri. În cursul istoriei lor milenare, chinezii au dezvoltat o strălucită civilizație și cultură. Chinezii sunt de religie confucianistă, budistă, taoistă, mahomedană și creștină (catolici). Chinezii mai trăiesc în Thailanda, Malaysia, Indonezia, Singapore, Vietnam, Uniunea Myanmar, Filipine, Cambodgia, S.U.A., Canada, etc. La baza limbii comune standard, națională și oficială stă varietatea din capitala Beijing, a dialectului pei de nord. Scrierea cuvintelor folosește pictograme și ideograme.

Distribuirea chinezilor han[modificare | modificare sursă]

China Continentală, regiunea Hong Kong și regiunea Macao[modificare | modificare sursă]

Marea majoritate a chinezilor Han - peste 1,2 miliarde - trăiesc în Republica Populară Chineză, unde constituie circa 92% din populația țării. În Republica Populară Chineză, chinezii han sunt majoritari în fiecare provincie, municipalitatea și regiune autonomă, cu excepția regiunii autonome Xinjiang, unde chinezii han sunt 41% din populație, și în Tibet unde sunt 6% din din populație (situație în 2000). Chinezii han sunt majoritari și în regiuni cu administrare specială: Hong Kong-95%[10] și Macao-aproximativ 96%[11] din populație.

Taiwan[modificare | modificare sursă]

În Republica Chineză (Taiwan) trăiesc peste 22 milioane de chinezi care au început să migreze pe insulă din China continentală începând cu secolul al XVII-lea.[12]

La început, acești imigranți au ales să se stabilească în locații care erau asemănătoare cu zonele din care sosiseră, indiferent că se instalau în nordul sau sudul Taiwanului.

Alte țări[modificare | modificare sursă]

În lumea largă sunt aproximativ 40 milioane de chinezi, din care aproape 30 milioane chinezi han trăiesc în Asia de sud-est. Singapore are o populație formată majoritar din chinezi han (74%), iar Insula Crăciunului de 70%.

Chinezii Han reprezintă o minoritate semnificativă în Malaezia (25%), Tailanda (14%), Indonezia și Filipine.

În SUA trăiesc 3 milioane de chinezi han (1% din populație), peste 1 milion în Canada (3,7%), peste 1,3 millioane în Peru (4,3%), peste 600.000 în Australia (3,5%), aproximativ 150.000 în Noua Zeelandă (3,7%) și 750.000 în Africa.

Contribuția chinezilor Han la dezvoltarea umanității[modificare | modificare sursă]

În cultura chineză descoperirea hârtiei, compasului, imprimării și prafului de pușcă sunt considerate „Cele patru mari invenții”. De asemenea, astronomii chinezi au înregistrat prima dată descoperirea unei supernove. De-a lungul istoriei chinezii han au jucat un rol important au în dezvoltarea de artelor științelor filozofiei, și matematicii . În antichitate, realizările științifice ale Chinei includ:

Descoperiri științifice și tehnologice în domeniul militar:

Descoperiri științifice și tehnologice în domeniul prelucrării metalelor și mecanicii fine:

Alte realizări remarcabile ale științe și tehnicii chinezilor han:

Chinezi care au primit Premiul Nobel: Steven Chu, Samuel C. C. Ting, Chen Ning Yang, Tsung-Dao Lee, Yuan T. Lee, Daniel C. Tsui, Roger Y. Tsien, Charles K. Kao, Gao Xingjian.

Artă[modificare | modificare sursă]

Doi tineri îmbrăcaţi în hanfu, costumul popular al han-ilor

Arta se dezvoltată pe teritoriul Chinei începînd din mileniul al IV-lea î.Hr.. Pagodele, templele, palatele prezintă o arhitectură specifică, realizată la început din lemn, apoi din cărămidă și piatră, cu o bogată decorație sculptată, influențată, după pătrunderea budismului, de arhitectura indiană. Din timpul dinastiei Ming (1368 - 1644) datează construcția actualului Beijing (începutul sec. al XV-lea) și reconstrucția Marelui Zid (construit în sec. al III-lea î.Hr.). Primele manifestări din sculptură sînt legate de cult. Ele sunt realizate din bronz, jad, ceramică, fildeș, reprezentînd efigii ale lui Budha, oameni, animale, plante. În secolele IV-VI se răspîndește pictura pe mătase (suluri), apoi pictura pe zidurile templelor din peșteri (secolul al IX-lea). În timpul dinastiei Tang (618 - 907) pictura se dezvoltă pe genuri: portretistică, peisajul, scene de gen. În epoca Song (960 - 1279) se dezvoltă pictura de peisaj în tușuri și laviuri. Ceramica este un domeniu reprezentativ al artei (olăria, porțelanurile translucide, porțelanurile „verzi” din sec. 17 și „roz” din sec. 18). Caracteristică este și producția de țesături artistice de mătase. În deceniile III-IV ale secolului XX se dezvoltă pictura în ulei și în tuș, gravura pe lemn, afișul, caricatura. În arhitectura modernă, elementele tradiționale se îmbină cu noile cerințe ale arhitecturii și urbanisticii.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Harta dinastiei Han(cu maro închis)

Expresia han provine de la dinastia Han, care și-a creat o identitate culturală proprie bazată pe o costumație și o limbă diferite de cele ale altor etnii.

În comparație cu alte minorități, teritoriile populate în mod tradițional de hani au o densitate a populației mai mare, pe când ale celorlalte minorități sunt teritorii mai mari, dar pustii.

Istoria dinastiei Han, ce acoperă o durată de aproape patru secole și se împarte în două perioade: Dinastia Han de Vest (206 î.Hr. - 9 d.Hr.) și Dinastia Han de Est (25-220 d.Hr.), este considerată epoca de aur a Chinei. Grupul majoritar etnic din China se autoidentifică cu această perioadă, dar și cu caractele scrisului care se folosește în China ce se numesc caractere han.

În prezent guvernul Republicii Populare Chineze recunoaște 58 de grupuri etnice (incluzându-i și pe hani). Populațiile altor etnii(care nu sunt hani) a cresut de 7 ori mai rapid decât în cazul hanilor, deoarece reglementarea cu un singur copil permis familiei se aplică numai hanilor nu și minorităților naționale.[13] Revenirea Hong Kong-ului Chinei în 1997 a detrerminat o mare migrare a chinezilor din Hong Kong în America de Nord, Australia și în alte țări.[14]

Religie[modificare | modificare sursă]

În lumea întreagă există 70 de milioane de creștini chinezi și aproximativ 300.000 de biserici chinezești.[15]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/geos/ch.html#People
  2. ^ [1][nefuncțională]
  3. ^ [2], thejakartapost
  4. ^ a b c d e f g h i j k l m n :: Overseas Compatriot Affairs Commission, R.O.C. ::. Ocac.gov.tw (2004-08-24). Retrieved on 2010-12-12.
  5. ^ [3]
  6. ^ 国籍(出身地)別在留資格(在留目的)別外国人登録者(Number of foreign residents by country as of 2008)” (în Japanese). Ministry of Justice. 4 septembrie 2009. http://www.e-stat.go.jp/SG1/estat/Xlsdl.do?sinfid=000004032096. 
  7. ^ Park, Yoon Jung (2009). Recent Chinese Migrations to South Africa - New Intersections of Race, Class and Ethnicity. Interdisciplinary Perspectives. ISBN 978-1-904710-81-3. http://www.inter-disciplinary.net/wp-content/uploads/2009/11/rei-v1.3b.pdf. Accesat la 20 septembrie 2010 
  8. ^ National Ethnic Population Projections: 2006(base)–2026 update. http://www.stats.govt.nz/browse_for_stats/population/estimates_and_projections/NationalEthnicPopulationProjections_HOTP2006-26/Technical%20Notes.aspx. Accesat la 22 iulie 2011. 
  9. ^ Travel China Guide – Han Chinese, Windows on Asia – Chinese Religions
  10. ^ Census and Statistics Department. „Population and Vital Events: Table 139 Population by ethnicity 2001 and 2006”. Hong Kong Government. http://www.censtatd.gov.hk/hong_kong_statistics/statistical_tables/index.jsp?htmlTableID=139&excelID=&chartID=&tableID=139&ID=&subjectID=1. Accesat la 2 noiembrie 2009. 
  11. ^ Global Results of By-Census 2006. Statistics and Census Service (DSEC) of the Macau Government. 2007 
  12. ^ Chapter 2 People and Language. The Republic of China Yearbook 2009.
  13. ^ Ball, Stephen; Horner, Susan; Nield, Kevin (2007). Contemporary Hospitality and Tourism Management Issues in China and India. Butterworth–Heinemann. p. 17 
  14. ^ "Some regret leaving Hong Kong, some return ". June 28, 2007.
  15. ^ Reeditarea Bibliei în chineză, 17 martie 2010, Pr. Mihai Gojgar, Ziarul Lumina, accesat la 7 iulie 2013