Shanghai

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Shànghǎi Shì
上海市
Abrevieri: 沪 sau 申 (pinyin: Hù sau Shēn)
Shanghai pe harta Chinei
Shanghai Pudong
Administrație Municipiu
Partidul Comunist Chinez Secretar Shanghai Chen Liangyu
Primar Han Zheng
Suprafață 6,340.5 km²
Populație (2003)
 - Zonă metropolitană
 - Densitatea populației
17.420.000
9,838 milioane
2.750 locuitori/km²
PIB (2003)
 - per capita
CNY 625,1 miliarde
CNY 36500
Etnii principale (2000) Han - 99%
Hui - 0.4%
Floarea orașului
Magnolia denudata2.jpg
Yulan magnolia
Districte 19
Districte la nivel de oraș 220
Cod poștal 200000 - 202100
Prefix telefonic local 21
ISO 3166-2 CN-31

Shanghai (上海 în chineză, pronunță Șanhai - Sunet ascultă pronunția în chineza mandarin) este cel mai mare oraș din China și un centru important comercial în Asia. Orașul are o populație de 13,5 milioane de locuitori (2.133 locuitori/km²). Alături de Shenzhen și Guangzhou, este motorul economic al Chinei.

Originea numelui[modificare | modificare sursă]

Cuvântul "Shanghai" este pronunțat deseori greșit ca /ʃɑ̃.gaj/, deși ar trebui pronunțat /ʂɑŋ.xaɪ/, deoarece g nu se pronunță, iar h se pronunță ca jota spaniolă).

În dialectul vorbit în Shanghai, numele orașului este Zanhe/zɑ̃hE/.

Numele are mai multe abrevieri:

  • Hu (滬 ou 沪), ceea ce înseamnă « palisadă din bambus folosită pentru a pescui pești »
  • Shen (申) : în timpul perioadei regatelor luptătoare, regele Gaoli din regatul Chu (楚考烈王) a dăruit un domeniu lui Huang Xie (黃歇), numit și seniorul Chunshen (春申君). Acest domeniu era situat în apropierea actualului Shanghai.

În traducere, Shanghai înseamnă « la mare ».

Istorie[modificare | modificare sursă]

Origini[modificare | modificare sursă]

Shanghai nu s-a numit întotdeauna astfel. Până la dinastia Sui, era numit satul Huating (華亭鎮). Sub dinastia Tang, a devenit prefectura Huating, înainte de a i se da numele actual sub dinastia Song.

Dată fiind amplasarea sa strategică, la vărsarea în fluviului Yangtze în Marea Chinei de Est, și vecinătatea cu orașe cu o bogată tradiție meșteșugărească (Suzhou, Hangzhou), Shanghai a devenit rapid un important oraș comercial.

Ocupația străină[modificare | modificare sursă]

Cu toate acestea, orașul s-a dezvoltat din punct de vedere economic de-abia după Războiul opiumului și ocupația străină asupra sa.

În timpul primului război al opiumului, forțele britanice au ocupat temporar orașul. Războiul s-a terminat în 1842 prin Tratatul de la Nankin, care stabilea deschiderea pentru comerț a porturilor chinezești, printre care și Shanghai. Prin Tratatul Bogue, în 1843 și Tratatul sino-american de la Wangxia, în 1844, anumite națiuni străine au avut dreptul să se stabilească pe terioriul Chinei: este începutul concesiunilor străine.

Odată cu Rebeliunea Taiping în 1850, Shanghai a fost ocupată de o triadă asociată acestei mișcări, numită "Societatea Săbiilor Mici". Deoarece războiul continua în provincie, mulți chinezi s-au refugiat în oraș, deși teoretic acest lucru era interzis. În 1854 au fost introduse legi noi, care permiteau chinezilor să cumpere terenuri în oraș, ceea ce a provocat o explozie imobiliară. În același an a avut loc prima reuniune a Consiliului Municipal din Shanghai, care trebuia să administreze concesiunile străine. În 1863, colonia americană și cea britanică s-au unit pentru a forma Concesiunea Internațonală, iar francezii au creat Concesiunea franceză.

Jocurile de noroc, drogurile și prostituția sunt atunci cele mai importante activități ale orașului, ceea ce i-a adus supranumele de "cel mai mare bordel al lumii". Cel mai cunoscut șef al Mafiei din acea vreme, Du Yuesheng, își conducea afacerile colaborând cu poliția concesiunii franceze.

După războiul sino-japonez din 1894-95, Tratatul de la Shimonoseki va permite japonezilor să se adauge forțelor ocupante. Ei au creat în Shanghai primele uzine din oraș.

Această perioadă a marcat profund identitatea culturală a orașului, contribuind în anii 20-30 la înflorirea artelor, cinematografului, teatrului și la crearea primului grup chinez de jazz. Cântăreața și actrița Zhou Xuan este fără îndoială cea mai emblematică figură a epocii. Tot în Shanghai a fost creat Partidul Comunist Chinez în 1921 și au fost organizate primele greve muncitorești.

Sob Republica Chinei, Shanghai a devenit oraș special în 1927, și municipiu în mai 1930. Orașul era ăn acel moment centrul financiar al Asiei, unde dolarii mexicani erau tranzacționați în masă după criza bursieră din 1929. Marina japoneză a bombardat orașul pe 28 ianuarie 1932. Versiunea oficială era că bombardamentele au avut loc pentru a reprima protestele studențești iscate după Incidentul Manciuriei. Japonezii au pierdut controlul asupra orașului după Bătălia de la Shanghai din 1937.

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Shanghai a devenit un centru pentru refugiații din Europa, fiind singurul oraș deschis necondiționat pentru evrei. C toate acestea, sub presiunea aliaților naziști, japonezii au pus toți evreii într-un ghetou mizer în 1941.

Instaurarea comunismului[modificare | modificare sursă]

Când la putere a ajuns Partidul Comunist Chinez, orașul a fost considerat un simbol al capitalismului și a intrat într-o perioadă de "hibernare", fiind aproape uitat de toată lumea. În urma reformelor lui Deng Xiaoping, orașul a fost pus din nou în valoare.

"Perla Orientului" renaște[modificare | modificare sursă]

Într-un deceniu, "Perla Orientului" a redevenit un centru economic de primă mână. În 2005, 20% din producția industrială a Chinei a provenit din Shanghai. Orașul dorește astăzi să devină centrul financiar al Chinei.

Pe 26 februarie 2002, Chen Liangyu (46 ani) a fost ales ca primar al orașului de către delegații la cea de-a cincea sesiune a celui de-al unsprezecelea Congres al poporului. A devenit apoi secretar al organizației de partid din oraș, înlocuindu-l pe Huang Ju. Acest post important este de obicei însoțit de un loc în Biroul politic al Partidului. Acest lucru s-a întâmplat și cu Chen Liangyu la cel de-al XVI-lea congres al Partidului Comunist Chinez.

Pe 3 decembrie 2002, Shanghai a fost desemnat să organizeze Expoziția Universală 2010, care va avea loc pentru prima dată după 151 de ani, într-o țară în curs de dezvoltare.

Economie[modificare | modificare sursă]

Shanghaiul este centrul financiar și economic al Chinei, deși a început reforme economice abia în 1992, aproximativ 10 ani după alte orașe sau provincii chinezești.

Este poarta Chinei către lume.

Programul oficial de dezvoltare[modificare | modificare sursă]

Înainte de 1992, majoritatea fondurilor orașului mergeau la Beijing, capitala republicii, în timp ce Shanghaiul era un oraș relativ nedezvoltat și sărac. Pe 5 august 2002, noul primar al orașului, Chen Liangyu a declarat că dorește "să facă din oraș, în următorii 3 ani, placa turnantă a pietei financiare interne a Chinei, a circulației de capitalui și a gestiunii de fonduri, precum și unul din centrele financiare importante pe plan mondial, pentru cel puțin 10 sau 20 de ani."

În ziua de astăzi, orașul contribuie cu aproximativ de 20-25% la bugetul național total, fiind acum cel mai dezvoltat oraș din China și printre cele mai bogate. PIB-ul pe cap de locuitor este în jur de 18,000 euro, cam la aproximativ același nivel ca Portugalia și de aproximativ trei ori și jumătate mai mare ca PIB-ul pe locuitor a Chinei. Ritmul creșterii economice este fenomenal: peste 15% anual (față de aproximativ 9% pentru întreaga țară).

Cererea de curent electric crește la o rată atât de mare, încât orașul are pene de curent în mod frecvent.

O altă problemă de care se plâng oamenii de afaceri este infrastructura de Internet, care deși se extinde rapid, nu face față cererii imense datorate de economia digitală.

Construcțiile[modificare | modificare sursă]

Shanghai este cel mai mare șantier urban de construcții din lume. O machetă gigant a orașului este vizibilă într-o clădire specială din Piața Poporului. La ora actuală, orașul se mândrește deja cu peste 640 de zgârie-nori, in timp ce alți 300 sunt în construcție, majoritatea în noul cartier Pudong.

În 2007, Shanghai va avea al doilea zgârie-nori ca înălțime din lume, dupa Taipei 101, și anume Shanghai World Financial Center cu 492m.

Cartierul ultramodern Pudong găzduiește industrii de vârf (microelectronică și biotehnologie) alături de numeroase instituții financiare (de unde și sumedenia de zgârie-nori). Aici, arhitectura modernă are un stil unic, mai ales la etajele superioare, unde există mai multe resturante asemănătoare cu niște farfurii zburătoare.

Totuși, trebuie precizat că rata de ocupare a birourilor din oraș este destul de scăzută.

Transport[modificare | modificare sursă]

Shanghaiul are, în comparație cu alte orașe din Asia, un sistem de transport în comun excelent. În oraș sunt peste 1.000 de linii de autobuz și patru linii de metrou (metroul fiind în construcție). Până în 2010 Shanghaiul urma să aibă în jur de 12 linii de metrou, rivalizând cu metropole ca Londra, Paris și New York.

La Shanghai se intersectează trei linii majore de cale ferată: Beijing-Shanghai (京滬), Shanghai-Hangzhou (滬杭) și Xiaoshan-Ningpo (蕭甬 xiao1 yong3).

Orașul a și fost primul din lume cu un serviciu de tren de tip Maglev (levitație magnetică), care în prezent face legătura între Aeroportul Internațional Pudong și gara Long Yang în doar 8 minute pentru o distanță de 30 km. Maglevul a fost construit de Transrapid, o companie europeană din Germania, creată de Siemens și ThyssenKrupp.

Aeroportul[modificare | modificare sursă]

Shanghaiul are două aeroporturi: Pudong și Honggiao.

Noul aeroport Pudong, inaugurat în 1999, dispune deocamdată doar de un singur terminal și două piste, dar în viitor va putea primi 80 de milioane de pasageri anual, dispunând de patru piste și patru terminale. Cea de-a doua companie aeriană chineză ca mărime (China Eastern) își are baza pe acest aeroport.

Portul[modificare | modificare sursă]

După ce a depășit portul din Rotterdam în 2003, cel din Hong Kong în 2004, și cel din Singapore în 2005, Shanghai este, mulțumită dinamismului Chinei, cel mai mare port al lumii. În același timp este deja foarte aglomerat, având o rată de creștere a traficului de 30 % anual.

Deoarece vechiul port nu se mai putea extinde, în 2000/2001 s-a decis construirea unui nou port în apa adâncă de lângă insulele Yangshan, în largul orașului. Acest port urmează să fie legat de cartierul Guoyuan printr-un pod gigantic — podul Donghai, la cei 32,5 kilometri ai săi cel mai lung din lume. Podul va avea nu mai puțin de 470 de picioare, dintre care unele puse la o adâncime de 100 de metri, și va costa 14-15 miliarde de euro.

Universități[modificare | modificare sursă]

Shanghai găzduiește unele din cele mai importante și vechi universități din China.

Naționale[modificare | modificare sursă]

Universitatea Fudan, departamentul de matematică
Conservatorul din Shanghai

Publice[modificare | modificare sursă]

Private[modificare | modificare sursă]

Orașe înfrățite[modificare | modificare sursă]

Shanghai este înfrățit cu următoarele orașe:

Panorama de pe "Bund", văzută din Pudong

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Shanghai