Limba coreeană

Limba coreeană 한국어 - Hangugeo, 조선어 - Chosŏnŏ
Vorbită în	Coreea de Sud, Coreea de Nord, partea nord-estică a Chinei, Japonia
Regiuni	Asia de Est
Număr de vorbitori	78 milioane (locul 13)
Sistem de scriere	Alfabetul propriu hangul
Tipologie lingvistică	Limbă aglutinantă, SOV
Clasificare
Limbă izolată Limba coreeană
Statut oficial și codificare
Limbă oficială în	Coreea de Sud, Coreea de Nord, Republica Populară Chineză (limbă regională)
Organ de reglamentare	Institutul Național pentru Limba Coreeană (국립 국어원)
ISO 639-1	ko
ISO 639-2	kor
SIL	KOR
Această pagină poate conține caractere Unicode.

Limba coreeană (한국어 sau 조선어) este limba oficială a Coreei de Sud și a Coreei de Nord, fiind vorbită de aproximativ 78 de milioane de vorbitori în toată lumea. Clasificarea acestei limbi este disputată, fiind câteodată considerată de lingviști ca fiind din familia altaică, iar altă dată considerată ca limbă izolată (adică, nu este similar genealogic cu nici o altă limbă). Unii lingviști consideră că este „cert înrudită cu japoneza”. Înainte de a avea o scriere proprie era scrisă folosind hanja, ideograme chinezești pronunțate în coreeană. În secolul al XV-lea un sistem de scris propriu, numit hangul, a fost inventat de către regele Sejong cel Mare.

Limba coreeană este o limbă aglutinantă iar sintaxa este de tip SOV (subiectul, obiectul, verbul apar de obicei în această ordine).

Numele limbii coreene se bazează pe numele folosit pentru țară în cele două Corei. În Coreea de Sud, limba este numită hangungmal (한국말; 韓國말), sau mai formal hangugeo (한국어; 韓國語) or gugeo (국어; 國語; literal „limba națională”). În Coreea de Nord, limba este cunoscută sub numele chosŏnmal (조선말; cu hanja: 朝鮮말), sau mai formal, chosŏnŏ (조선어; 朝鮮語).

Pe de altă parte, coreenii din fosta Uniune Sovietică, care își spun „koryo-saram” (sau „goryeoin” [고려인; 高麗人; literal, „persoane goryeo”) numesc limba goryeomal (고려말; 高麗말).

Scrierea

A folosit scrierea hieroglifică chineză la început din secolul al VI-lea (ca scriere mixtă, unele semne notau noțiuni, altele sunete), iar de la mijlocul secolului al XV-lea folosește alfabetul propriu hangul.

Dialecte

Dialectul Seoul a devenit din secolul al XIV-lea baza limbii literare.

Unele dialecte nu sunt inteligibile pentru vorbitorii din alte regiuni atunci când sunt auzite pentru prima dată.

Dialecte standard	Unde sunt folosite
Seoul	Seoul (서울), Incheon (인천/仁川), majoritatea regiunii Gyeonggi (경기/京畿)
P'yŏngan (평안/平壤)	P'yŏngyang, P'yŏngan region, Chagang (Coreea de Nord)
Dialecte regionale	Unde sunt folosite
Gyeonggi	areale limitate ale regiunii Gyeonggi (Coreea de Sud)
Chungcheong	regiunea Daejeon, Chungcheong (Coreea de Sud)
Gangwon	Kangwŏn (Coreea de Nord)
Gyeongsang	regiunile Busan, Daegu, Ulsan, Gyeongsang (Coreea de Sud)
Hamgyŏng	regiunile Rasŏn, Hamgyŏng, Ryanggang (Coreea de Nord)
Hwanghae	regiunea Hwanghae (Coreea de Nord)
Jeju	Jeju-do (Coreea de Sud)
Jeolla	regiunea Gwangju, Jeolla (Coreea de Sud)

Fonologie

Consoane

Foneme consonante

		Consoane bilabiale	Consoane alveolare	Post- alveolare	Consoane velare	Consoane palatale	Consoane glotale
Consoane nazale		m	n		ŋ2
Consoane plozive și africate	moale1	p~b	t~d	tɕ~dʑ	k~ɡ
	tare	p͈	t͈	tɕ͈	k͈
	aspirate	pʰ	tʰ	tɕʰ	kʰ
Consoane fricative	moale		s~ɕ3				h~ɦ1
	tare		s͈~ɕ͈3
Consoane lichide			l~ɾ4
Consoane aproximante		w			ɰ	j

Vocale

Literele de vocale coreene simple

Monoftongi	/i/ ㅣ, /e/ ㅔ, /ɛ/ ㅐ, /a/ ㅏ, /o/ ㅗ, /u/ ㅜ, /ʌ/ ㅓ, /ɯ/ ㅡ, /ø/ ㅚ
Vocale precedate de intermediari, sau diftongi	/je/ ㅖ, /jɛ/ ㅒ, /ja/ ㅑ, /wi/ ㅟ, /we/ ㅞ, /wɛ/ ㅙ, /wa/ ㅘ, /ɰi/ ㅢ, /jo/ ㅛ, /ju/ ㅠ, /jʌ/ ㅕ, /wʌ/ ㅝ

Particole

Particole coreene

După consonantă	După rieul	După vocală
-ui (-의)
-eun (-은)		-neun (-는)
-i (-이)		-ga (-가)
-eul (-을)		-reul (-를)
-gwa (-과)		-wa (-와)
-euro (-으로)	-ro (-로)