Fazan

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
FazanAjutor:Cum se citește o cutie de taxonomie
Male and female pheasant.jpg
Fazan mascul și femelă
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Clasă: Aves
Ordin: Galliformes
Familie: Phasianidae
Genuri

Ithaginis
Catreus
Rheinartia
Crossoptilon
Lophura
Argusianus
Pucrasia
Syrmaticus
Chrysolophus
Phasianus
† Vezi și partridge, quail

Phasianus colchicus
Phasianus colchicus
Pagina „Fazan” trimite aici. Pentru jocul de cuvinte vedeți Fazan (joc)

Fazanul (Phasianus colchicus) sau „Fazanul de vânătoare” este o pasăre care a fost adusă în România de om deja din timpul romanilor.

Origine[modificare | modificare sursă]

Fazanul este originar din Asia. Denumirea științifică (Phasanius colchicus) are o legătură directă cu zona de proveniență și de răspîndire a fazanului.

Aspect morfologic, mod de viață[modificare | modificare sursă]

Masculul are o coadă lungă bifurcată, iar penajul auriu cu pene pestrițe alb cu negru, sau galben cu cenușiu. Capul este albăstrui cu reflexe verzui. Femela are penajul de culori mai spălăcite de nuanțe galben cu cenușiu. În prezent se cunosc ca. 30 de rase, toate fiind păsări active ziua, trăind pe câmpuri cu terenuri cultivate, unde consumă de obicei o hrană de natură vegetală, iar noaptea se retrag în pădure dormind în arbori. Este o pasăre poligamă (un cocoș având 5 -6 găini), sedentară, care nu migrează iarna ci numai în căutare de hrană. Femela depune în cuib 8 - 15 ouă verzui sau brune pe care le clocește din aprilie până în iunie timp de 24 de zile pe un sol cu ierburi. Pentru a menține constant efectivul de păsări există în prezent crescătorii de fazani, puii eclozând în incubatoare.

Subspecii de fazani din România[modificare | modificare sursă]

Fazanul comun Este originar de pe malul estic al Marii Negre, find adus în Europa de greci și romani. Este mai mic la corp decît fazanul gulerat și cel mongolic, și spre deosebire de aceștia, nu are guler alb. Culoarea generală este mai închisă - pe cap și gît - verde metalic, batînd în albastru, în rest fondul este roșu închis și aripile brune - verzui. Coada prezintă dungi transversale închise. Fazanul comun este mai puțin prolific decît celelate 2 subspecii, dar este cu mult mai rezistent, necesitînd îngrijiri reduse din partea omului.

Fazanul gulerat Este originar din extremitatea de est a Chinei, fiind adus în Europa în prima jumatate a secolului 19. Cum arată și numele, fazanul are un guler alb, care la spate este mai îngust și în fața de regula întrerupt. Spatele este brun deschis, supracodalele albastrui, iar coada mai deschisă - galbenă cenușie. Caracteristica îi este culoarea în general mai deschisă. Fazanul gulerat este mai mare la corp, ouă mai de timpuriu și se preteaza foarte bine la creșterea artificială în tarcuri. În natura este mai greu adaptabil, în primul rînd datorită culorii sale mai deschise, care îl expune răpitoarelor. Cere ocrotire și îngrijire mai intense decît fazanul comun, altfel dispare.

Fazanul mongolic A fost adus în Europa, pentru prima dată, în jurul 1900, în Anglia. Originar din centrul Asiei ( Turkmenistan ). Este cel mai mare fazan din România, cocoșul atingînd 1,5 kg sau și mai mult.. Capul și gîtul îi sunt de culoare verde - bronz, pieptul bronzat. Culoarea generală îi este mai închisă decît la cel gulerat și mai deschisă decît la cel comun. Gulerul alb nu este continuu ci în forma de semiluna pe fiecare latură a gîtului. Se caracterizează printr-o mare rezistență la excesele climaterice, fiind originar dintr-o regiune cu clima excesiv continentală. Destul de prolific.

O subspecie des întilnită în România este fazanul tenebros ( tenebrosus ) sau fazanul verde închis. Acesta este confundat de multe ori cu fazanul japonez, însa acesta din urmă are o nuanță verzuie și este mai mic la corp. Între tenebros și fazanul de vînătoare se produc încrucișări, încît pe terenul de vînătoare se pot întilni "tenebroși" de diferite intensitați în ceea ce privește culoarea închisă.

Alte generalități[modificare | modificare sursă]

Glasul cocoșului de fazan este un țipăt, care poate fi auzit seara cînd se urcă în arbori pentru dormit, dimineața în zori cînd coboară, ori de cîte ori se consideră amenințați de vreun pericol și în perioada de împerechere. Femela scoate și ea un ticăit ușor, iar în copac se urca fără să dea glas. Dintre simțuri cel mai dezvoltat pare a fi văzul, apoi auzul. Localizarea fazanului în teren depinde de anotimpuri. Primăvara cînd vegetația începe să se ridice și să ofere adapost, fazanul iese la cîmp, la început la culture de păioase și mai tîrziu în porumbiști. Cînd porumbul se usucă și frunzele încep să facă zgomot la adierea vîntului, fazanul iese și caută ierburile uscate, grupurile de mărăcini, desurile, etc. Toamna cînd cîmpul este dezgolit fazanul se retrage din nou la adăpostul pădurii, iar în lipsa acestuia în stufărișuri, culturi de protecție și orice vegetație care îi poate oferi adăpost. Manifestă o slabă fidelitate față de locul unde a crescut.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Fazan
Wikţionar
Caută „Fazan” în Wikționar, dicționarul liber.

Vezi și[modificare | modificare sursă]