Kim Dae-jung

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Kim Dae-jung
Kim Dae-jung (Cropped).png

 Al 15-lea Președinte al Republicii Coreene
În funcție
25 februarie 1998 – 25 februarie 2003
Precedat de Kim Young-sam
Succedat de Roh Moo-hyun

Născut(ă) 6 ianuarie 1924
Haui-do Coreea de Sud
Decedat(ă) 18 august 2009
Seoul
Partid politic Min Judang (Partidul Democrat)
Soție Rhee Hee-hoh
Profesie om de afaceri, politician
Confesiune Romano-catolic (numele de botez Thomas More)
Medalia Premiului Nobel
Premiul Nobel pentru Pace, 2000
Medalia Premiului Nobel

Kim Dae-jung (n. 6 ianuarie 1924, d. 18 august 2009) a fost un președinte al Coreii de Sud între 1998 și 2003, și câștigător al Premiului Nobel pentru Pace în 2000. Este numit „Nelson Mandela al Asiei”.[1]datorită opoziției sale față de stăpânirea autoritară.

Convertit la catolicism, Kim și-a luat numele de botez de Thomas More.[2],[3]

Viața[modificare | modificare sursă]

Fiu al unui țăran mijlocaș, Kim s-a născut la Mokpo în ceea ce era atunci provincia Jeolla (actualmente, provincia Jeolla de sud). A terminat liceul comercial din Mokpo în 1943 în fruntea clasei, dar nu a urmat vreo facultate, preferând să lucreze pentru o firmă de transport marin japoneză, firmă al cărei patron a devenit în 1945.

Kim a fost ales pentru prima dată în parlamentul sud-coreean în 1961, dar o lovitură militară de stat condusă de generalul Park Chung-hee (care ulterior urma să acapareze puteri dictatoriale) a anulat rezultatul alegerilor.[4] În următoarele alegeri, din 1963 și 1967 a fost reales, devenind un politician de opoziție de marcă. Astfel, a fost candidatul natural pentru postul de preșdinte la alegerile din 1971. A pierdut cu o margină mică.[5]

Orator talentat, Kim a avut susținători foarte loiali, iar în regiunea Jeolla până la 95% din alegători votau pentru el.

În august 1973, a fost răpit dintr-o cameră de hotel din Tokio (unde se afla în vizită sperând să organizeze o coaliție pentru democrație în Corea de Sud a organizațiilor de emigranți sud-coreeni din Japonia[6]) de către agenți secreți sud-coreeni datorită criticii sale la adresa „Constituției Yushin” (constituție care dădea drepturi dictatoriale președintelui Park), retrimis ascuns pe un vas sud-coreean la Seoul[7] fiindu-i interzis să mai participe la viața politică. În 1976 a fost condamnat la o pedeapsă cu închisoarea pe 5 ani datorită participării sale la o proclamație a unui manifest antiguvernamental, pedeapsă care a fost schimbată în arest la domiciliu în 1978. Când președintele Park a fost asasinat în 1979 de către propriul șef al serviciului secret, Kim a fost reinstaurat în drepturile cetățenești. Dar în 1980, a fost condamnat la moarte pe baza unor acuzații de sedițiune și conspirație de către noul președinte Chun Doo-hwan și datorită revoltei populare din Gwangju, bastionul său de suport politic.

La intervenția Statelor Unite ale Americii, sentința a fost comutată la închisoare pe viață și apoi la 20 de ani închisoare, dar în 1982 i s-a permis să plece în exil în SUA, unde a stat până în 1985, când a decis să se întoarcă în Coreea de Sud. Dar la întoarcere, a fost pus din nou sub arest la domiciliu.

Când Chun Doo-hwan a permis alegeri libere în 1987 pentru prima dată după lovitura de stat din 1972, Kim a canditat la postul de președinte, pierzând (ca și celălat candidat al opoziției, Kim Young-nam) în fața candidatului guvernului, general pensionat Roh Tae-woo.

În 1992, Kim a mai candidat odată la președinție, pierzând de data aceasta în fața lui Kim Young-sam.

Majoritatea oamenilor au crezut că cariera politică a lui Kim a luat sfârșit când s-a retras din viața politică pentru a prelua un post de profesor invitat la Universitatea Cambridge din Marea Britanie. Dar în 1995 s-a reîntors la viața politică, pregătindu-se pentru o a patra candidatură a sa la președinție. A câștigat alegerile ținute pe data de 18 decembrie 1997, fiind inaugurat ca al 15-lea președinte al Coreii de Sud pe data de 25 februarie 1998. Inaugurarea sa a constituit prima dată când partidul de guvernământ sud-coreean a predat puterea opoziției în mod pașnic printr-o alegere democratică.

Președinții anteriori, începând cu Park și terminând cu Kim Young-sam, veniseeră toți din provincia relativ prosperă Gyeongsang. Kim a fost primul președinte originar din provincia Jeolla (în sud-vestul țării), o regiune care fusese tradițional neglijată și mai puțin dezvoltată, cel puțin în parte din cauza discriminărilor politice ale președinților de până atunci. Administrația lui Kim a fost dominată de persoane din provincia Jeolla, ceea ce a dus la acuzații de discriminare inversă.

A obținut premiul Rafto, în anul 2000, pentru presiunile democratice pe care le-a exercitat în Coreea de Sud.

Și-a dus la bun sfârșit mandatul de președinte al Coreei de Sud, în anul 2003.

Președinția[modificare | modificare sursă]

Kim, salutându-l pe Bill Clinton (stânga) la ședința APEC din Auckland, 12 septembrie, 1999

Kim și-a început președinția în plină criză economică, care începuse în ultimul an al președinției lui Kim Young-sam. După ce economia sud-coreeană se contractase cu 5.8% în 1998, ea a crescut cu 10.2% în 1999 datorită reformelor propuse de Fondul Monetar Internațional și inițiate de guvernul Kim.[8]

Politica lui Kim de destindere față de Coreea de Nord, numită „Politica razei de soare”, a făcut să se întâlnească cu Kim Jong-il, liderul nord-coreean în 2000 la Phenian. Pentru acest lucru a primit Premiul Nobel pentru Pace în același an. Informații ulterioare au arătat că acestă întâlnire a avut loc după ce Coreea de Sud a plătit $500 milioane lui Kim Jong-il.[9] Kim și-a terminat mandatul în 2003, fiind succedat de Roh Moo-hyun.

Kim a decedat pe data de 18 august la un spital din Seoul. Cauza decesului a fost anunță ca fiind sindromul de disfuncționalitate organică multiplă (SDOM).[10]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ CNN.com - Kim Dae-jung: Dedicated to reconciliation - June 14, 2001
  2. ^ Korean democracy hero Kim Dae Jung dead - CathNewsUSA
  3. ^ După numele martirului englez, canonizat de bisericile catolică și anglicană, Thomas Morus, în engleză Thomas More, (n. 7 februarie 1478, Londra - d. 6 iulie 1535, Londra).
  4. ^ http://www.britannica.com/EBchecked/topic/317874/Kim-Dae-Jung?source=RSSBTH20090818%7Ctitle=Kim Dae Jung|date=2009|publisher=Encyclopedia Britannica|accessdate=2009-08-18
  5. ^ http://nobelprize.org/nobel_prizes/peace/laureates/2000/dae-jung-bio.html%7Ctitle=Kim Dae-jung - Biography|date=2000|publisher=The Nobel Foundation|accessdate=2009-08-18
  6. ^ 1973 kidnapping of Kim Dae Jung was approved by Korean president, panel finds - The New York Times
  7. ^ Cf. [1], intenția inițială a răpitorilor era de a-l arunca peste bord, plan ce a fost abandonat deoarece vase ale marinei japoneze au urmărit vasul sud-coreean. Totodată, se pare că ambasadorul american la Seoul Philp Habib a intervenit pe lângă autoritățile sud-coreene să-i salveze viața.
  8. ^ http://archives.cnn.com/2001/WORLD/asiapcf/east/06/12/bio.kim.daejung/%7Ctitle=Kim Dae-jung: Dedicated to reconciliation|date=2001-06-14|publisher=CNN|accessdate=2009-08-18
  9. ^ Asia Times Online :: Korea News and Korean Business and Economy, Pyongyang News
  10. ^ The Seoul Times

Legături externe[modificare | modificare sursă]