Marea Chinei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Marea Chinei este denumirea unei mări situată la marginea Oceanului Pacific și care unește Marea Galbenă, Marea Chinei de Est și Marea Chinei de Sud.

Marea este situată între Coreea, insulele Kyushu, Borneo, peninsula Malaeziei, penisulele din sud estul Asiei și coasta de est a Chinei.

Marea Chinei de Est[modificare | modificare sursă]

Marea Chinei de Est

Marea Chinei de Est (în chineză: Tung-hai) (suprafața de 1,25 mil. km²) face parte din Marea Chinei, fiind situată între China la vest, Coreea de Sud, Marea Japoniei și Japonia la nord și Taiwan la sud. Partea de nord a mării situată între Coreea și China poartă numele de Marea Galbenă. Marea Chinei de Est are un bazin puțin adânc care este în continuare umplut de sedimente aduse de râurile din China. În anul 1980 au fost descoperite zăcăminte importante de petrol.

Marea Chinei de Sud[modificare | modificare sursă]

Marea Chinei de Sud.

Marea Chinei de Sud (chin. 南海, Nán Hǎi „Marea de Sud“, în vietnameză: Biển Đông, „Marea de Est“) face de asemenea parte din Marea Chinei, fiind o mare periferică a Oceanului Pacific; de această mare aparțin Golful Thailandei și Golful Tokio.

Marea Chinei de Sud este situată între China, peninsula Indochina și peninsula Malaeziei ca și insulele Taiwan, Luzon, Palawan, și Borneo, Hainan, Natuna, Anambas, Spratly și Paracel. Țărmurile mării se învecinează cu statele China, Taiwan, Filipine, Malaezia, Cambodgia și Vietnam. Pe lângă resursele energetice descoperite recent, în acesată zonă o pondere mare o are și pescuitul, cu un trafic maritim intens.

  • Suprafață: 2.975.000 km²
  • Adâncime max.: 5.016 m