Armenia

Acest articol se referă la o țară independentă și suverană din Caucaz, din Eurasia. Pentru alte sensuri, vedeți Armenia (dezambiguizare).

Armenia
Republica Armenia Հայաստանի Հանրապետություն Hayastani Hanrapetutyun
Drapelul Armeniei Stema Armeniei[*]​
Imnul național:
Localizarea Armeniei Localizarea Armeniei
Geografie
Suprafață
- totală	29,743 km² (locul 141)
Cel mai înalt punct	Aragaț[*]​ (4.090 m)
Cel mai jos punct	Debed[*]​ (400 m)
Cel mai mare oraș	Erevan
Vecini	Iran Turcia Azerbaidjan Georgia
Fus orar	UTC
Populație
Populație
- Recensământ 2011	0 (locul 134)
Densitate	101.5 loc/km²
Limbi oficiale	Armeană
Etnonim	Armean
Guvernare
Sistem politic	Republică semiprezidențială
Președinte⁠(d)	Vahagn Haceaturian
Prim-ministru⁠(d)	Nikol Pașinian
Legislativ	Adunarea Națională a Armeniei⁠(d)
Capitala	Erevan
Istorie
Stat independent
Întemeierea Armeniei	sec. VI î.e.n.
Nairi	1200 î.e.n.
Regatul Ararat	840 î.e.n.
Dinastia Orontidă	560 î.e.n.
Regatul Armean	190 î.e.n.
Republica Democrată Armenia	28 Mai 1918
Independența față U.R.S.S.	23 August 1990
Economie
PIB (PPC)	2013
- Total	20.831.000.000 $
- Pe cap de locuitor	6.128 $
PIB (nominal)	2013
- Total	10.325.000.000 $
- Pe cap de locuitor	3.037 $
Gini (2008)	30.9 (mediu)
IDU (2013)	▲ 0.695 (ridicat) (locul 76)
Monedă	Dram armean (դր.) (AMD)
Coduri și identificatori
Cod CIO	ARM
Cod mobil	283
Prefix telefonic	374
ISO 3166-2	AM
Domeniu Internet	.am
Prezență online
site web oficial cont Twitter hasthtag

Republica Armenia, sau Armenia (armeană: Հայաստան, Hayastan, Հայք, Hayq), este o țară în Caucazul sudic, între Marea Neagră și Marea Caspică, care se învecinează cu Turcia la vest, Georgia la nord, Azerbaidjan la est și Iran la sud. Armenia este un membru al Consiliului Europei și al Comunității Statelor Independente și care pe parcursul mai multor secole a fost un punct de trecere din occident spre orient. O fostă republică a Uniunii Sovietice, Armenia este un stat unitar, multipartit cu un vechi patrimoniu cultural și istoric. Regatul Armeniei a fost primul stat ce a adoptat creștinismul ca religie, în primii ani ai secolul IV (data tradițională este de 301). Republica modernă Armenia recunoaște misiunea exclusiv istorică a Bisericii Apostolice Armene ca o biserică națională, cu toate că Republica modernă Armenia a separat biserica de stat. Armenia este membră în mai mult de 40 de organizații internaționale, inclusiv în Organizația Națiunilor Unite, Consiliul Europei, Banca Asiatică de Dezvoltare, Comunitatea Statelor Independente, Organizația Mondială a Comerțului, Organizația de Cooperare Economică la Marea Neagră, și a Francofoniei. Este membru al Alianței CSTO militare și participă la Parteneriatul pentru Pace al NATO (PfP). În 2014, forțele sale s-au alăturat KFOR, forțele internaționale ale NATO în Kosovo. De asemenea, este membru observator al Comunității Economice Eurasia și nealiniate Mișcării. Țara este o democrație în curs de dezvoltare. Armenia este clasificată ca o țară cu o dezvoltare umană medie și 10,6% din populație trăiește sub pragul de sărăcie internațional de 1,15 dolari SUA pe zi.

Originea numelui

Numele original al țării în armeană era Hayq (pluralul pentru "armeni", ad literam), apoi Hayastan, sub influența limbii persane, constând din numele vechi Haya/ Hayas plus sufixul persan '-ostan' (provincie). Conform explicației legendare, Haik ar fi fost strănepotul lui Noe și strămoșul poporului armean. Haiq a fost numită Armenia sau Armina de către statele ei vecine, începând cu Persia Ahemenidă, deoarece acesta era numele celui mai puternic trib din regiune ai cărui membri se numeau Armen între ei. Această denumire a fost posibil derivată de la Armenak sau Aram (strănepotul lui Haik și un alt conducător al poporului său).

Istorie

Armenia B.C.95-66

Cilician Armenia

În perioada preistorică, mai multe triburi au locuit pe teritoriul Armeniei moderne.

La jumătatea secolului I î.e.n. Armenia a devenit pentru scurtă durată un imperiu regional cu o cultură bogată, de orientare elenistică și care se întindea de la Marea Neagră la Marea Caspică și de la Caucazul Mare la Marea Mediterană. Se întâmpla în timpul domniei lui Tigranes cel Mare ce se intitula "rege al regilor" profitând de o slăbire temporară a Regatului Parților pe care îl înfrânge. Este la rândul său înfrânt de Roma, al cărei rege clientelar va deveni, împreună cu urmașii săi Artașizi.

Situația geografică strategică a Armeniei la răscruce de drumuri comerciale și continente a îndemnat la invazia teritoriului său de către diferite imperii: Asiria, perși, Macedonia, romani, iar mai târziu de către arabi, turci și mongoli.

În anul 301 d.Hr., Armenia a devenit primul stat care a adoptat creștinismul ca religia sa de stat, cu doisprezece ani înainte de acordarea toleranței creștinilor Imperiului Roman de către Galerius, și 30-40 de ani înainte de botezul lui Constantin. Pe teritoriul Armeniei existau diverse comunități păgâne până la sosirea creștinismului, însă ei au acceptat creștinismul după un flux de misionari.

După ce Armenia a fost ocupată de către mai multe dinastii străine (iraniene, romane, arabe, mongole, etc), Armenia a fost grav slăbită. În secolul al 16-lea, Imperiul Otoman și Persia Safavidă și-au împărțit teritoriul Armeniei. Luptele dintre acești beligeranți au dus și la scăderea numerică a populației băștinașe armene al cărei loc a fost treptat luat de diverse populații de religie islamică.

În 1813 și 1828, Armenia modernă (care consta din regiunele Erivan și Karabakh din Persia) a fost temporar încoroporată în Imperiul Rus. După scurta sa existență ca o republică independentă după Revoluția rusă, Armenia a fost anexată de către URSS. Între 1922 și 1936 ea a existat ca Republica Sovietică Socialistă Federală Transcaucaziană (împreună cu Georgia și Azerbaidjan), și din 1936 până în 1991 ca RSS Armeană.

În ultimii ani ai Imperiului Otoman (1915-1922), un număr mare de armeni din Anatolia au murit în Genocidul armean. Mulți au fost forțați să își părăsească casele și să pornească într-un "marș al morții" prin deșerturile Siriei fără hrană, fiind escortați de soldați turci care au "închis ochii" la atacul diverselor triburi muntene din regiune. Alții au fost omorâți în propriile case sau înecați în Eufrat și Marea Neagră. Guvernul turc refuză și astăzi să recunoască clasificarea acelor masacre drept genocid cu toate că însuși termenul de genocid a fost introdus de polonezul de origine ebraică Raphael Lemkin plecând de la masacrele comise împotriva Asirienilor și Armenilor în prima jumătate a secolului XX. Autoritățile turce continuă negarea deceselor și investesc milioane de dolari anual pentru a susține această istorie alternativă, declarând că decesele au fost provocate de războiul civil împreună cu bolile și foametea, ambele părți suferind pierderi de vieți. Numărul de armeni omorâți este estimat la circa 1 500 000, iar aceste evenimente sunt comemorate anual pe 24 aprilie. Armenii împreună cu multe alte țări cer recunoașterea oficială a evenimentelor drept genocid, dar există de asemenea numeroase țări aflate sub presiunea directă a Turciei pentru a nu caracteriza masacrul armean ca genocid.

Unul dintre motivele pentru care guvernul turc refuză să recunoască acest așa zis genocid, este că termenul de genocid a fost creat în anul 1944 iar ONU a votat rezoluția privind Genocidul în 1946. Așa cum nu se poate vorbi de genocid când vine vorba de exterminarea poporului amerindian deoarece s-a petrecut cu mult înainte de votarea rezoluției ONU (iar legile nu se pot aplica retroactiv), sau nu se poate vorbi de genocid când vorbim de crimele comise de Franța în Africa, sau de Marea Britanie în India, și exemplele pot să continue, nici Turcia nu poate să fie acuzată pentru o faptă care s-ar fi petrecut în trecut. Armenia cheltuie milioane de dolari pentru a-și acoperi crimele comise în Azerbaidjan din 1988 până în ziua de azi. Din cauza acțiunilor guvernului de la Erevan în jur de 1.000.000 de oameni și-au părăsit casele sau au fost omorâte de soldații armatei Armeniei.

Armenia a fost antrenată într-un conflict prelungit cu Azerbaidjanul pentru regiunea Nagorno-Karabah, o regiune cu populație majoritar armeană și aparținând teritoriului Armeniei Mari pe care Stalin a transformat-o într-o enclavă și a anexat-o Azerbaidjanului sovietic în speranța că va obține sprijinul Turciei Kemaliste și al populației islamice în construirea socialismului în lume. Conflictul militar dintre Armenia și Azerbaidjan a început în 1988, iar luptele au luat amploare după ce ambele țări și-au declarat independența de Uniunea Sovietică în 1991. Până în mai 1994, când a intrat în vigoare un armistițiu, forțele armene au ocupat nu doar Nagorno-Karabah, ci și o centură de securitate formată din teritoriile înconjurătoare ale Azerbaidjanului propriu-zis. Economiile ambelor țări au avut de suferit în absența unei soluții pașnice.

Evenimente recente

Pe 19 februarie 2008 au avut loc alegeri prezidențiale.

O serie de evenimente au tulburat această perioadă. Numeroase și ample proteste în masă, organizate de suporterii fostului președinte Levon Ter-Petrossian (16 octombrie 1991 - 3 februarie 1998) au militat împotriva unor presupuse fraude electorale. Procesele continuă mai multe zile la rând, soldându-se cu intervenția forțelor de ordine. Pe 2 martie 2008, președintele actual, Robert Kocharyan, declară stare de necesitate. Manifestanții sunt alungați cu forța. Pe 4 martie Ter-Petrossian a fost arestat.

Politica

Adunarea Națională^⁠(d) de la Erevan

Politica Armeniei are loc în cadrul unei republici democratice reprezentative semi-prezidențiale. Potrivit Constituției Armeniei^⁠(d), președintele^⁠(d) este șeful statului, prim-ministrul^⁠(d) este șeful guvernului, iar sistemul este multi-partid. Puterea executivă este exercitată de președinte și de guvern. Puterea legislativă este învestită atât guvernului, cât și Parlamentului.

Diviziuni administrative

Articol principal: Subdiviziunile Armeniei.

Provinciile Armeniei

Armenia este divizată în 11 provincii (marzer, singular - marz):

1. Aragatsotn (Արագածոտնի մարզ)
2. Ararat (Արարատի մարզ)
3. Armavir (Արմավիրի մարզ)
4. Provincia Gegharkunik (|Գեղարքունիքի մարզ)
5. Provincia Kotayk (Կոտայքի մարզ)
6. Lori (Լոռու մարզ)
7. Provincia Shirak (Շիրակի մարզ)
8. Syunik' (Սյունիքի մարզ)
9. Provincia Tavush (Տավուշի մարզ)
10. Provincia Vayots Dzor (Վայոց Ձորի մարզ)
11. Yerevan (capitala)

Geografia

Fotografie din satelit a estului Armeniei (mai 2003) (NASA, SUA)

Podișul Armeniei reprezintă continuarea mai înaltă a Podișului Asiei Mici până aproape de Marea Caspică.

Limite: Spre sud-est se leagă strâns cu Podișul Iranului, extins la sud de Lacul Urmia și Masivul Sahend, iar la nord, prin Caucazul Mic, domină depresiunea intramontană Rion-Kura.

Trăsături fizico-geografice: poziția de tranziție între Asia Mică și Podișul Iranului - de unde accentuarea continentalismului climatic; predominarea podișurilor înalte și a masivelor vulcanice, care alternează cu depresiuni adânci, tectono-erozive; formarea unui adevărat "castel de ape", cu rezervoare naturale permanente (lacurile tectonice Van, Sevan și Urmia), din care diverg numeroase râuri (Kura, Arax, Tigru, Eufrat, etc.)

Clima: caracter continental, cu ierni lungi și reci, veri calde. Precipitațiile cad mai ales primăvara și vara și cresc dinspre interior (300-600mm) spre versanții exteriori (1000-1200mm). Variază de la tipul subtropical la cel alpin din munți. Temperatura medie în mijlocul verii este de 25 °C. În mijlocul iernii temperatura atinge, în medie, 0 °C.

Apele: cu mari variații și debite, sunt intens folosite pentru irigații în depresiuni și pentru producerea de energie electrică, iar marile lacuri tectonice pentru navigație și pescuit. Principalul râu al Armeniei este Arax cu lungime totală de 1.070 km. Face graniță cu Turcia pe cca. 130 km. Râurile Armeniei au un important potențial hidroenergetic, în mare parte valorificat. În zona montană apar numeroase lacuri, cel mai mare fiind Lacul Sevan. Are o suprafață de 1.416 km², iar adâncimea maximă este de 98,7 m, fiind unul dintre cele mai adânci lacuri de altitudine din Asia și Europa (1.920 m).

Flora și fauna: Armenia este situată în Depresiunea Aral-Caspică. Țara are suprafețe nisipoase deșertice și podișuri joase acoperite de iarbă. Fauna este reprezentată de bizonul european, irbiși, gheparzi.

Resurse: mici depozite de aur, cupru, molibden, zinc, aluminiu.

Economia

Are o economie în curs de dezvoltare. A devenit o țară puternic industrializată datorită dezvoltării industriei hidroenergetice din timpul perioadei sovietice și se află într-un continuu proces de dezvoltare urbană. Agricultura are încă un rol important. Căderea URSS în 1991 a dus la căderea pieței sovietice, de care Armenia era dependentă. S-a produs o orientare către sectorul agricol la scară mică, în opoziție cu marile complexe agroindustriale ale epocii sovietice. S-a trecut la privatizarea industriei. După 1995, s-a trecut la aplicarea unui program de reforme economice, bazat pe finanțare FMI, care a dus la o redresare a economiei.

Înainte de obținerea independenței, economia Armeniei era în mare parte bazată pe industrie (produse chimice, electronice, mașini, alimente prelucrate, cauciuc sintetic și textile) și foarte dependentă de resursele externe. 

Sectoare economice:

-agricultură: 23,9%

-industrie: 32,8%

-servicii: 43,3%

 Agricultura a reprezentat mai puțin de 20% atât din produsul material net, cât și din totalul ocupării forței de muncă înainte de dizolvarea Uniunii Sovietice în 1991. După independență, importanța agriculturii în economie a crescut considerabil. Această creștere a importanței agriculturii se datorează nevoilor de securitate alimentară ale populației în fața incertitudinii din primele faze ale tranziției și prăbușirea sectoarelor neagricole ale economiei la începutul anilor 1990. Pe măsură ce situația economică sa stabilizat și ritmul de creștere a revenit, ponderea agriculturii în PIB a scăzut ușor peste 20% (datele din 2006), deși ponderea agriculturii în ocuparea forței de muncă a rămas mai mult de 40%. 

Exportul și importul este de asemenea un factor important al economiei. Cel mai mare importator al lor este Rusia, cu un procent de 15%, iar cel mai mare exportator al lor este Belgia, cu un procent de 23%.

Alți importatori:

- S.U.A (12%)

- Belgia (10%)

- Iran (9%)

Alți exportatori:

- Rusia (15%)

- S.U.A (13%)

- Iran (10%)

Demografia

Armenii reprezintă cca 96% din populație, minoritățile principale sunt greci, asirieni, kurzi, ruși, ucrainieni. Limba oficială este armeana, iar alte limbi vorbite sunt rusa și kurda. Religia cea mai răspândită este creștinismul (confesiunea apostolică armeană și cea romano-catolică), iar cealaltă este islamismul.

Evoluția demografică a Armeniei a atins punctul maxim în anul 1990, numărul de locuitori fiind de 3,538,165.

Religie

92,60% din populația Armeniei este de religie ortodoxă, având origine apostolică, iar restul de 7,4% din populație este împărțit în: 1% sunt de religie evanghelică, 1,10% sunt fără religie, 2,90% au religia nespecificată și 2,40% sunt de altă religie.

Transport

În Armenia există toate tipurile de transport public, cu excepția tramvaielor.

Trenurile

Trenurile din Armenia acoperă cea mai mare parte a țării și leagă Yerevan, capitala, de principalele destinații ale țării. În interiorul țării diverse trenuri electrice, precum și trenuri de navetă sunt disponibile pentru transport. Cu toate acestea, trenurile internaționale fac legătura între Armenia și Georgia.

În Erevan există un metrou care are o singură linie și 10 stații. Este foarte convenabil, rapid și ieftin. Acesta circulă de la ora 7:00 până la 23:00.

Transportul în comun și taxiurile

Mini-autobuzele merg în toate părțile orașului din diferite stații de mini-autobuze, iar autobuzele merg în unele părți ale orașului, plecând din aceleași stații ca mini-autobuzele.

Taxiurile sunt ieftine și sunt disponibile 24 de ore. Există multe taxiuri oficiale înregistrate și neînregistrate, care te pot lua din fiecare parte a orașului sau a unei țări.

Transport aerian

În Armenia există 11 aeroporturi, 10 dintre ele fiind pavate. Cel mai cunoscut este Aeroportul Internațional Zvartnots. Având peste 30 de linii aeriene, destinațiile la care poți ajunge prin intermediul Aeroportului Zvartnos sunt sute. 

Turism

Armenienilor nu le lipsesc turiștii, având o mulțime de atracții demne de a fi vizitate. 

Erevan

Una dintre acestea este Erevan, capitala țării. Erevan este un oraș istoric, iar vizitarea Memorialului Armenian de Genocid este o necesitate pentru a afla mai multe despre trecutul tulburat al națiunii. Acesta mai este cunoscut ca ”Orașul Cafenelelor”. De asemenea, Erevan găzduiește Moscheea Albastră, care este singura moschee din întreaga țară, precum și ”Levon’s Amazing Underground World”, una dintre cele mai neobișnuite atracții. 

Lacul Sevan

O altă atracție este Lacul Sevan, cel mai mare lac din Armenia. Lacul este înconjurat de unele mănăstiri uimitoare, oferind un fundal pitoresc perfect pentru o excursie relaxantă. Windsurfingul se numără printre activitățile de recreere disponibile la lac. Lacul Sevan are o serie de plaje populare și, în măsura în care țara nu are linii de coastă, acesta este cel mai bun loc în Armenia pentru a face plajă, cu Golful Sevan și munții din jur care oferă un peisaj spectaculos.

Muntele Aragaț

Muntele Aragaț este una dintre cele mai uimitoare atracții naturale din Armenia, cu vulcanul inactiv, situat în nordul țării. Este cel mai înalt vârf al Armeniei și are la baza acestuia o gămadă de stânci cu picturi murale, evidențiind figuri de animale și figuri asemănătoare omului, care datează de sute de ani. Zăpada acoperă vârful aproape pe tot parcursul anului, dar Muntele Aragaț poate fi urcat în lunile iulie, august și septembrie. 

Cel mai sudic vârf dintre cele patru vârfuri este cel mai ușor de urcat, în timp ce vârful nordic, la aproximativ 4000 de metri, este cel mai provocator.

Mănăstirea Astvatsatsin

Mănăstirile sunt una dintre caracteristicile definitorii ale Armeniei, iar exemplul de la Noravank este unul dintre cele mai frumoase din întreaga țară. Stânci de cărămidă roșie protejează mănăstirea, construită în secolul al XIII-lea. Noravank este renumit pentru biserica sa Astvatsatsin (Sfânta Maica Domnului).

Povestea spune că mănăstirea a fost salvată de Însuși Dumnezeu când Armenia a fost cucerită de mongoli cu sute de ani în urmă. Noravank este o selecție extrem de bună pentru oamenii care doresc să viziteze o mănăstire în Armenia, fiind vizitată anual de mii de oamnei. 

Cetatea Dvin

Dvin, unul dintre cele mai vechi orașe ale țării, fosta capitală a Armeniei în vremurile medievale.

O cetate din secolul al VI-lea î.e.n era, de asemenea, odată situată în Dvin, potrivit UNESCO, în timp ce artefactele incredibile se găsesc în mod regulat în această parte a Armeniei. Mai multe atracții moderne sunt și în oraș, cum ar fi Biserica Sf. Harutyun din Dvin, construită în anul 2000.

Dvin a găzduit odată Catedrala Sf. Grigor, dar tot ce rămâne din clădirea de astăzi este fundația de piatră care a fost descoperită de arheologi.

Patrimoniul mondial UNESCO

Pe lista patrimoniului mondial UNESCO sunt incluse următoarele obiective din Armenia (în stânga: anul preluării bunului / locului pe Lista UNESCO):

• 1996, 2000 Mănăstirile Haghpat și Sanahin
• 2000 Catedrala și bisericile din Etchmiadsin și situl arheologic din Zvartnots
• 2000 Mănăstirea din Geghard / Gherart

Organizații internaționale

— UN (Organizația Națiunilor Unite)

— UNICEF (Fondul Națiunilor Unite pentru Copii)

— IOM ( Organizația Internațională pentru Migrație)

— WHO (Organizația Mondială a Sănătății)

— ILO (Organizația Internațională a Muncii)

— IMF (Fondul Monetar Internațional)

— WB (Grupul Băncii Mondiale)

— ICAO (Organizația Aviației Civile Internaționale)  

— ITU (Organizația Internațională a Telecomunicațiilor)

— UPU  (Uniunea Poștală Universală)

— IFAD (Fondul Internațional pentru Dezvoltarea Agricola)

— UNIDO (Organizația Națiunilor Unite pentru Dezvoltare Industrială)

— IAEA (Agenția Internațională a Energiei Atomice)   

— WIPO (Organizația Internațională a Proprietății Intelectuale)

*prescurtările organizațiilor sunt luate după denumirea din limba engleză

Vezi și

• Listă de fluvii din Asia
• Locuri din patrimoniul mondial UNESCO
• Listă de armeni

Legături externe

Conducere

• Guvernul Armeniei
• Sistemul judiciar al Armeniei
• Autoritatea de Reglementare Nucleară Armeană
• Serviciul Vamal Armean
• Comisia Electorală Centrală
• Șeful statului și membrii Guvernului

Informații generale

• Armenia la The World Factbook
• Armenia la UCB Libraries GovPubs
• Armenia pe Curlie
• Atlasul Wikimedia pentru Armenia
• Previziuni de dezvoltare a Armeniei, prezentate de International Futures
• Ziua Națională a Republicii Armenia, 23 august 2011, Amos News

Istorie

• Istoria însângerată a primului stat creștin, 13 iulie 2008, Pr. Alexandru Pripon, Ziarul Lumina

Turism

• Armeniainfo.am, Centrul oficial de informare turistică
• Aeroportul Internațional Zvartnots

Altele

• Armeniapedia.org – Wiki armenesc (cu precădere în engleză)
• Banca Centrală a Armeniei
• Armenica.org - Istoria Armeniei
• Haias.net - Totul despre Armenia