Fâșia Gaza

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Pentru provincia din Mozambic vedeți Provincia Gaza.
Fâșia Gaza
قطاع غزة Qiṭāʿ Ġazza
רצועת עזה Rețu'at 'Azza
Drapelul Fâșiei Gaza
Amplasarea Fâșiei Gaza
Harta Fâșiei Gaza
Capitală
(și cel mai mare oraș)
Gaza
Limbi oficiale araba
Etnonim arabi palestinieni
Sistem politic disputat; in prezent - regim republican islamic
 -  Prim-ministru Ismail Haniyeh - de facto
 -  Președinte Mahmud Abbas - nominal
Suprafață
 -  Total 360 km² 
Populație
 -  Estimare 2008 1.500.202 
 -  Densitate 4.118 loc/km² 
PIB (PPC) estimări 2007
 -  Total 700 mil.$ 
 -  Pe cap de locuitor 600 $ 
Monedă Shekel nou israelian, dar și lira egipteană, dinarul iordanian (ILS)
Prefix telefonic +970
Fus orar +2 (UTC+2)
 -  Ora de vară (ODV) +3 (UTC+3)

Fâșia Gaza (arabă قطاع غزة) este o mică regiune din Orientul Mijlociu, parte a Palestinei istorice în sudul coastei de est a Mării Mediterane, care conform înțelegerilor ce au urmat acordurilor de la Oslo, este (alături de o mare parte a Cisiordaniei) una din cele două componente teritoriale ale entității statale aflate sub administrația de jure a Autorității Palestiniene. Numele ei provine de la Gaza, orașul ei principal. Cuprinzând un număr mare de localități urbane și de tabere locuite de refugiați palestinieni din 1948 și de urmașii lor. Este unul dintre teritoriile cu cea mai mare densitate de populație din lume, 1.040.000 de locuitori pe o suprafață de 360 km² (41 km lungime, 6–12 km lățime). Fâșia este controlată în prezent de mișcarea politica islamistă palestiniană Hamas, care a obținut majoritatea la ultimele alegeri parlamentare de pe teritoriul Autorității Palestinene.

Geografie[modificare | modificare sursă]

Imagine din satelit a Fâșiei Gaza

Fâșia sau Zona Gaza este situată în vestul coastei maritime mediteraneene și cuprinde o parte a Palestinei istorice având granițe cu Egiptul pe o lungime de 11 kilometri în sud-vest și cu Israelul în nord și est, pe o lungime de 51 de kilometri. La vest se află țărmul Mării Mediterane, cu o lungime de 40 de kilometri.[1][2][3]

Coordonatele geografice ale zonei sunt: Coordonate: 31°25′N 34°20′E / 31.417°N 34.333°E / 31.417; 34.33331°25′N 34°20′E / 31.417°N 34.333°E / 31.417; 34.333.

Fâșia Gaza are o climă mediteraneană, cu veri secetoase și ierni blânde. Relieful este destul de plat și jos, de altfel cea mai mare altitudine este de 105 metri deasupra nivelului mării. Probleme naturale includ fenomenul de deșertificare, alături de degradarea terenului și salinizarea apei potabile.

Acordurile de la Oslo au împărțit Fâșia Gaza în cinci guvernorate (districte).

Istorie[modificare | modificare sursă]

Orașul Gaza, după toate aparențele, a fost fondat pe la anul 1500 e.v.[necesită citare]

Teritoriul Fâșiei Gaza a fost sub dominația Imperiului Otoman din anul 1517 până la Bătăliile de la Gaza din 1917, când armatele britanice au alungat armata turcească. În urma Primului război mondial întregul teritoriu al Palestinei s-a aflat între anii 19181948 sub mandat britanic.

În Războiul arabo-israelian din 1948, care a urmat încetării mandatului britanic de ocupație în Palestina și deciziei ONU de împărțire a Palestinei între evrei și arabi, armata egipteană a ocupat Fâșia Gaza, a cărei hotare au fost definite pentru prima oară în documentele armistițiului dintre Egipt și Israel din 1948. Fâșia Gaza s-a aflat sub ocupație egipteană până la Războiul de Șase Zile (în iunie 1967), când a fost ocupată de Israel.[4] După cucerirea Fâșiei Gaza Israelul a favorizat[2] colonizări agricole israeliene în această zonă aridă folosind tehnici speciale de agricultură de deșert.[3]

În anul 1987, a izbucnit Intifada, revolta populației contra ocupației israeliene, în opt tabere de refugiați.[2]

În urma acordurilor de la Oslo încheiate prin Declarația de principii de la Washington, de la 13 septembrie 1993, între Yasser Arafat, din partea palestiniană, și Itzhak Rabin și Shimon Peres, din partea israeliană, la 4 mai 1994, Itzhak Rabin și Yasser Arafat au semnat la Cairo un acord privind punerea în practică a autonomiei interne în Gaza, fâșia aferentă și Ierihon.[1] Ca urmare a acordurilor de la Oslo, celor trei protagoniști, Yasser Arafat, Itzhak Rabin și Shimon Peres, li s-a decernat Premiul Nobel pentru Pace, în anul 1994.

În anul 2004, Knessetul[5] a decis evacuarea unilaterală a coloniștilor israelieni din Fâșia Gaza, care s-a încheiat în anul 2005.[3] Spațiului aerian și accesul maritim au rămas sub control israelian.[2]

Conflicte militare[modificare | modificare sursă]

Dupa sfârșitul valului de atentate (multe din ele executate de sinucigași) din cadrul celei de-a doua Intifade („revoltă”) - Intifadat al Aksa - declanșate de mișcările înarmate palestinene contra populației și armatei Israelului între anii 2000-2004, în anul 2005, armata israeliană și-a retras unilateral trupele din Gaza, și a evacuat toate așezările agricole evreiești pe care Israelul le-a creat în anii de ocupație. Guerrilleri arabi palestinieni, mai ales membri ai mișcărilor islamiste Hamas și Jihad Islami, care s-au întărit în cursul ultimei Intifade, au continuat și după retragerea israeliană să tragă mii de rachete - majoritatea artizanale Kassam, dar și unele Grad (Katiușe) -, focuri de armă și obuze asupra localităților israeliene din vecinătate și uneori asupra unor obiective militare israeliene. Mai apoi, după victoria mișcării Hamas în alegerile parlamentare, au izbucnit în regiunea Gaza lupte între adepții ei și mișcarea Al Fatah, reticentă la ideea de a se retrage de la putere, soldate cu zeci de morți și răniți. În cele din urmă, adepții Hamasului au reușit să preia cu forța toate pozițiile deținute în zona Gaza de organizațiile legate de Al Fatah. Ei au instaurat în zonă un regim de conducere propriu în frunte cu liderul Hamasului, Ismail Haniyeh, care era prim-ministrul ales al Autorității Palestiniene, dar care fuseses demis de președintele Mahmud Abbas. În urma preluării controlului de către Hamas asupra zonei Gaza s-au intensificat atacurile cu rachete ale acestuia contra localităților israeliene vecine și încercările repetate de răpire sau ucidere a unor cetățeni sau soldați israelieni (în 2006 a fost răpit soldatul Gilad Shalit). Politica regimului Hamas a fost stabilită de conducerea interioară a sa ca și de liderii Hamasului din străinătate (aflați în Siria), Khaled Mashal, Mussa Abu Marzuk și alții, sprijiniți mai ales de Iran. În consecință și de asemenea consecutiv unor atacuri kamikaze repetate asupra punctelor de trecere dintre Israel și Gaza Israelul a impus o blocadă completă la aceste puncte de frontieră.

La capătul unei perioade de câteva luni de reducere temporară a atacurilor cu rachete asupra teritoriului Israelului, perioadă a așa numitului armistițiu numit „tahadiye”, obținut prin medierea Egiptului, și în care regimul militant de la Gaza și-a întărit, în ciuda blocadei, arsenalul de armament, conducerea Hamasului din Gaza și Damasc a decis reluarea cu amploare a acestor tiruri.

Pe 27 decembrie 2008, ca răspuns la intensificarea atacurilor cu rachete asupra Israelului, fâșia a fost atacată de forțele militare ale Israelului, cu scopul de a pune capăt tirurilor de rachete contra locuitorilor săi și de a restabili capacitatea de disuasiune a Israelului în fața militanților teroriști ai Hamas. În cursul acestei operații militare, au fost până acum uciși peste 1100 de palestinieni (inclusiv populație nebeligerantă, femei și copii) și 1 reprezentant al Națiunilor Unite dintre cei aflați acolo pentru distribuirea ajutoarelor umanitare; numărul răniților este de peste 2300 de palestinieni. Au fost distruse peste 60 de clădiri, 8 moschei, Universitatea Islamică (unde se lucra la confecționarea rachetelor artizanale) și numeroase clădiri aparținând atât civililor cât și autorităților Hamas din Gaza, numeroase depozite de arme și muniții, etc.

Demografia[modificare | modificare sursă]

Punctul de trecere Erez

În Fâșia Gaza trăiesc 1.5 milioane de oameni (estimat 1.500.202, în iulie 2008), dintre care majoritatea sunt descendenti de refugiați care au fugit de pe teritoriile cuprinse în statul Israel conform hotărârii de împărțire decisă de ONU la 29 noiembrie 1947 și a războiului israelo-arab din 1948-1949. Densitatea populației este de 4.118 de persoane pe km² și echivalează cu cea a orașului Berlin (Germania). Populația este în creștere cu aproximativ 4% pe an. Cei mai mulți sunt musulmani, există și un număr mic (mai puțin de 1%) de creștini.

Situația umanitară

Pe 6 martie 2008, mai multe ONG-uri pentru drepturile omului au prezentat un raport care a examinat situația populației din Fâșia Gaza și care a arătat că situația este gravă. Conform acestui raport, blocadele impuse de către armata israeliană asupra Fâșiei Gaza a avut un impact negativ asupra ocupării forței de muncă, aducând rata șomajului la 40% în industrie, a suspendat peste 90% din activitatea industrială, precum și în capacitatea economică a locuitorilor, care depind de 80% din ajutorul umanitar din străinătate. Declararea de "entitate ostilă" a Fâșiei Gaza de către Israel a însemnat tăierea, însă numai parțială, a furnizării de energie electrică, combustibil, bunuri și apă.

Ca urmare a blocadei israeliene din Gaza și a operației militare declanșate de Israel împotriva palestinienilor din mișcarea Hamas de pe teritoriul zonei Gaza, cardinalul Renato Martino, președintele consilului pontifical pentru justiție și pace a Vaticanului și observatorul permanent al Vaticanului la ONU, a făcut referire la Fâșia Gaza, ca la un gigant „lagăr de concentrare”.

Economie[modificare | modificare sursă]

Având în vedere blocada Israeliană și politica conducerii palestiniene locale de perpetuare a eforturilor militare contra Israelului, zona depinde din punct de vedere economic de ajutorul umanitar de la ONU, care ajunge prin Israel, dar care este adeseori împiedicat de ostilitățile și obstacolele militare .

În Gaza, conform tradiției, femeile au ca principală ocupație educarea copiilor, astfel clădirea de temelie a societății este educarea copiilor[necesită citare], Bărbatul are dreptul să se căsătorească cu până la patru soții, cu care poate face zeci de copii. El are ca principală responsabilitate sprijinirea soțiilor și a copiilor săi. Datorită numărului mare de copii, ei participă substanțial la întreținerea economică a familiei.

Astfel, venitul familiei este câștigat de către bărbați și copiii mai mari, care lucrează în industria de servicii (36%), construcții (33%), agricultură (20%) și alte activități industriale (10% ). Aproximativ 40% din aceste locuri de muncă au rămas încă în Israel, dar de multe ori ostilitățile, atentatele și mijloacele de securitate care le însoțesc, întrerup fluxul de lucrători în țară.

Acest lucru a cauzat dificultăți enorme populației palestiniene, faptul că 35% din produsul național brut (PNB) provine din salarii realizate în Israel, acest lucru afectează de asemenea populația și statul palestinian. Proiectele promovate de către companiile internaționale pentru a crea locuri de muncă locală și de a îmbunătăți calitatea vieții în Gaza (inclusiv construirea de noi locuințe și pentru a crea un sistem de canalizare tratament) nu au fost încă puse în aplicare din cauza perpetuării ostilităților șia eforturilor militare.

În acest moment, există mai multe parcuri industriale planificate la granița dintre Gaza și Israel, dar aceste inițiative nu vor furniza imediat locuri de muncă. Exporturile de citrice către Europa au crescut, dar din cauza penuriei de apă și a terenurilor disponibile limitate, activitatea agricolă nu poate susține singură populația.

Transportul și comunicațiile[modificare | modificare sursă]

Fâșia Gaza are o rețea rutieră slab dezvoltată. De asemenea, are o singură linie feroviară care străbate întreaga fâșie de la nord la sud; cu toate acestea, este abandonată, în stare proastă, și în prezent foarte puțin din ea a mai rămas. Linia a fost odată conectată la sistemul feroviar egiptean spre sud, precum și, până în 1948 la sistemul feroviar din restul Palestinei mandatare și Liban la nord.

Portul nu a fost niciodată finalizat după cea de-a doua intifadă. Există la Dahaniye un aeroport, Aeroportul Internațional „Yasser Arafat”, care și-a deschis porțile, la 24 noiembrie1998, ca parte a acordurilor stipulate în Memorandumul Wye River de la Oslo din 23 octombrie 1998. Aeroportul a fost închis în luna octombrie 2000 de către israelieni, în urma izbucnirii valului de atentate palestiniene, iar pista lui a fost distrusă de către Forțele de Apărare ale Israelului, în decembrie 2001. În Fâșia Gaza există o rudimentară linie de servicii de telefonie pe scară largă oferită de PalTel (Jawwal), sau de furnizorii israelieni, cum ar fi Cellcom. Gaza este deservită de patru furnizori de servicii de Internet, care acum concurează pentru clienții ADSL și dial-up . Cele mai multe gospodării din Gaza au un radio și un televizor (70% +) și aproximativ 20% au un calculator personal.[necesită citare] Oamenii care trăiesc în Gaza au acces la programe prin satelit FTA, inclusiv cele TV de la Palestinian Broadcasting Corporation și canalul TV Al Aksa al mișcării Hamas.

Religie[modificare | modificare sursă]

Adepții Islamului constituie 99.3 la sută din populație și 0.7 la sută din populație provin din comunitatea creștină. În epocile trecute a existat în Gaza și o comunitate evreiască.

Denumirea Gaza apare în Biblie în mai multe capitole, astfel cetatea Gaza este cetatea căruia puternicul Samson i-a scos porțile. Palatele ei vor fi distruse de foc, zice profetul Amos(1:7). Pentru alți profeti evrei, precum Ieremia, Zefania sau Zaharia, Gaza a fost subiectul profețiilor lor.

Sănătate[modificare | modificare sursă]

Un studiu efectuat de către Universitatea Johns Hopkins (SUA) și Universitatea "Al-Quds (în Ierusalim) pentru CARE International de la sfârșitul lui 2002 a evidențiat foarte ridicate niveluri de dietă deficitară în rândul populației palestiniene. Studiul a constatat că 17,5% dintre copiii cu vârste cuprinse între 6-59 luni suferă de subnutriție cronică. 53% din femeile de vârstă reproductivă și 44% dintre copii au fost găsiții anemici. În urma retragerii israeliene din august și septembrie 2005, sistemul sanitar din Gaza continuă să se confrunte cu grave probleme. După preluarea de Hamas a Fâșiei Gaza și declararea regiunii ca "entitate ostilă" de către Israelieni, condițiile sistemului de sănătate din Fâșia Gaza se confruntă cu noi probleme ridicate de continuarea ostilităților cu Israelul. OMS și-a exprimat ingrijorarea cu privire la consecințele fragmentării politicii interne, a acțiunilor militare, psihologice și economice de izolare a populației din Gaza.

Palestinienii arabi care necesită îngrijiri medicale în spitalele israeliene trebuie să ceară un permis medical. În 2007, Israelul a acordat 7.176 permise și a respins 1.627 cereri. Două femei, care au primit permise au fost arestate la trecerea dintre Fâșia Gaza și Israel pentru că plănuiau un atentat terorist și distrugerea liniei feroviare ce ducea până la spitalul de destinație.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Dicționar enciclopedic, vol. II, D - G, Editura enciclopedică, București, 1996, p. 416.
  2. ^ a b c d fr Paul Robert, Le Robert encyclopédique des noms propres. Dictionnaire illustré
  3. ^ a b c fr Le Petit Larousse Illustré en couleurs
  4. ^ Războiul de șase zile a opus în perioada 5—10 iunie 1967 Israelul unei coaliții formate din Egipt, Iordania, Siria, Irak. Trupe au venit și din Libia, iar Algeria a trimis avioane și blindate.
  5. ^ Knessetul sau Knessethul este Parlamentul israelian unicameral.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Generalități
Imagini în timp real
Hărți
Actualitate