Alain Robbe-Grillet

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Alain Robbe-Grillet
Alain Robbe-Grillet.jpg
Alain Robbe-Grillet
Date personale
Născut[1][2][3][4][5][6][7] Modificați la Wikidata
Brest, Franța[8][9] Modificați la Wikidata
Decedat (85 de ani)[10][1][3][4][5][6][7] Modificați la Wikidata
Caen, Franța[11][12] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuCatherine Robbe-Grillet[*] () Modificați la Wikidata
NaționalitateFlag of France.svg francez
CetățenieFlag of France.svg Franța Modificați la Wikidata
Ocupațieinginer agronom, romancier, eseist și cineast
Limbilimba franceză[13]  Modificați la Wikidata
StudiiLycée Saint-Louis[*]  Modificați la Wikidata
Activitatea literară
Activ ca scriitor1949-2008
Mișcare/curent literarNoul Roman
Specie literarăroman, eseu, film
Operă de debutUn régicide, 1949; Les Gommes, 1953; Debut în film: L'Année dernière à Marienbad, 1961
Note
PremiiFénéon Prize[*]
Premiul Louis Delluc[*]  Modificați la Wikidata
Membru al Academiei Franceze, din 2004
Prezență online

Alain Robbe-Grillet (IPA: [a'lɛ̃ ʁɔb gʁi'je]) (n. ,[1][2][3][4][5][6][7] Brest, Franța[8][9] – d. ,[10][1][3][4][5][6][7] Caen, Franța[11][12]) a fost un scriitor și producător de filme francez. Numit «șef al noului roman francez»[14] și «papă al Noului Roman francez», a fost ales membru al Academiei Franceze, la 25 martie 2004,[15] înlocuindu-l pe Maurice Rheims. Soția sa a fost romanciera Catherine Robbe-Grillet.


Biografia[modificare | modificare sursă]

Studiile[modificare | modificare sursă]

Fiu al inginerului Gaston Robbe-Grillet, director al unei fabrici de hârtie, și al lui Yvonne Canu, fiica unui ofițer de marină, Alain Paul Robbe-Grillet s-a născut la Brest, în Finistère, la 18 august 1922. A urmat, între 1933-1939, studiile secundare la Liceul Buffon din Paris, la cel din Brest, apoi la Liceul Saint-Louis de la Paris.

În 1942 a intrat la Institutul național agronomic de la Paris, unde, în 1945, a obținut diploma de inginer. În iulie 1943, Alain Robbe-Grillet a trebuit să-și întrerupă studiile, fiind trimis la muncă obligatorie în Germania, ca turnător la fabrica de tancuri Panther din Nürnberg, până la eliberare în august 1944.

În 1948, a plecat în Bulgaria pentru a participa în cadrul brigăzilor internaționale de reconstrucție la lucrările de pe șantierul căii ferate Pernik - Vuluiek.

Inginer agronom[modificare | modificare sursă]

Lucrează la Institutul național de statistică de la Paris (1945-1948), apoi inginer la Institutul de fructe și citrice coloniale, în Maroc, în Guineea Franceză, în Martinica și în Guadeloupe (1949-1951).

Scriitor și cineast[modificare | modificare sursă]

Alain Robbe-Grillet se consacră literaturii și devine unul dintre teoreticienii și reprezentanții Noului Roman, pe care îl teoretizează, în parte, în 1963 în „Pentru Noul Roman”[16], culegere de articole publicate în special în L'Express[17]. Robbe-Grillet se ilustrează cu primul său roman Les Gommes[18], care apare în anul 1953. Între 1955 și 1985, este consilier literar la Éditions de Minuit din Paris.

Primele sale lucrări au fost apreciate de către mari critici ai literaturii franceze, între care Roland Barthes[19] și Maurice Blanchot[20].

Lucrează, de asemenea pentru cinema, îndeosebi scenariul filmului L'Année dernière à Marienbad[21], realizat de Alain Resnais, în 1961. Încetul cu încetul, romanele sale trec spre erotism și spre «autobiografia fantasmatică».

Romanele lui Alain Robbe-Grillet au fost uneori mai apreciate în străinătate decât în Franța, îndeosebi în Statele Unite ale Americii, cel puțin în mediile universitare.

Filmele pe care le-a realizat oscilează între erotism și sado-masochism. Era cunoscut ca un adept al sado-masochismului, mai ales după căsătoria sa în 1957 cu actrița și scriitoarea Catherine Robbe-Grillet, născută Rstakian în 1930, și cunoscută ca autoare de romane erotice cu subiect sado-masochist, sub pseudonimul literar Jeanne de Berg sau Jean de Berg. Cuplul nu a avut copii.

Din 1972 până în 1997, Alain Robbe-Grillet predă în Statele Unite ale Americii, la Universitatea din New-York (NYU) și la Washington University din Saint Louis (Missouri), și conduce Centrul de sociologie a literaturii la Universitatea din Bruxelles, între 1980 și 1988. Participă, de asemenea, la Înaltul comitet pentru apărarea și expansiunea limbii franceze între 1966 și 1968.

Sfârșitul vieții[modificare | modificare sursă]

Alain Robbe-Grillet a murit în noaptea de duminică 17 spre luni 18 februarie 2008, din cauza unei crize cardiace, la Caen, în Calvados.

Opera[modificare | modificare sursă]

  • Un régicide, 1949;
  • Les Gommes, 1953;
  • Le Voyeur, 1955;
  • La Jalousie, 1957;
  • Dans le labyrinthe, 1959;
  • L'Année dernière à Marienbad, ciné-roman, 1961;
  • Instantanés, 1962 (nuvele);
  • Pour un nouveau roman, 1963 (eseuri);
  • La Maison de rendez-vous, 1965;
  • Projet pour une révolution à New-York, 1970;
  • Topologie d'une cité fantôme, 1976;
  • Souvenirs du Triangle d'Or, 1978 ;
  • Djinn, 1981;
  • Le miroir qui revient, 1985, (ficțiuni cu caractere autobiografic);
  • Angélique ou l'enchantement, 1988, (ficțiuni cu caractere autobiografic);
  • Les Derniers Jours de Corinthe, 1994, (ficțiuni cu caractere autobiografic);
  • La Reprise, 2001
  • Le Voyageur, essais et entretiens, 2001, (eseuri)
  • Un roman sentimental[22], 2007.

Referințe critice[modificare | modificare sursă]

  • Roland Barthes, Littérature objective, in Critique, nr. 85-87, 1954;
  • Roland Barthes, Littérature littérale, in Critique, nr. 100-101, 1955;
  • Maurice Blanchot, Le Livre à venir, Paris, Gallimard, 1959;
  • Lucien Goldmann, Pour une sociologie du roman, Paris, Gallimard, 1964;
  • Ludovic Janvier, Une Parole exigeante: Le Nouveau Roman, Éditions de Minuit, Paris, 1964;
  • Bruce Morrissette, Les Romans de Robbe-Grillet, Éditions de Minuit, Paris, 1963;
  • Jean Miesch, Robbe-Grillet, Éditions universitaires, Paris, [s.d.];
  • Jean Ricardou, Problèmes du nouveau roman, Paris, Éditions du Seuil, 1967;
  • Jean Ricardou, Pour une théorie du nouveau roman, Éditions du Seuil, Paris, 1971;
  • Jean Ricardou, Le Nouveau Roman, Éditions du Seuil, Paris, 1974.

Filmografie[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d „Alain Robbe-Grillet”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ a b „Alain Robbe-Grillet”, data.bnf.fr, accesat în  
  3. ^ a b c d Encyclopædia Britannica Online, accesat în  
  4. ^ a b c d SNAC, accesat în  
  5. ^ a b c d Find a Grave, accesat în  
  6. ^ a b c d Discogs, accesat în  
  7. ^ a b c d Internet Speculative Fiction Database, accesat în  
  8. ^ a b „Alain Robbe-Grillet”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  9. ^ a b http://www.theguardian.com/books/2008/feb/18/news.film  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  10. ^ a b http://www.bloomberg.com/apps/news?pid=20601088&sid=aF1d_zwwLY40&refer=home  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  11. ^ a b „Alain Robbe-Grillet”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  12. ^ a b http://www.gastongazette.com/news/local/today-in-history-dale-earnhardt-dies-at-daytona-1.97594  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  13. ^ „Alain Robbe-Grillet”, data.bnf.fr[*] http://data.bnf.fr/ark:/12148/cb11922146b, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  14. ^ Totuși, rolul de promotor al Noului Roman îl are Nathalie Sarraute
  15. ^ Alain Robbe-Grillet nu a pronunțat niciodată discursul de recepție, refuzând să participe la activitățile Academiei, pe care o considera depășită.
  16. ^ Titlul original, în limba franceză: Pour le Nouveau Roman
  17. ^ L'Express este un magazin săptămânal francez aparținând grupului de presă Groupe Express-Expansion. Apare la Paris, începând cu sâmbătă, 16 mai 1953.
  18. ^ În românește: Gumele
  19. ^ Roland Barthes, Littérature objective și Littérature littérale, in Essais critiques, Éditions du Seuil, Paris, 1964
  20. ^ Maurice Blanchot, Le Livre à venir, Paris, Gallimard, 1959
  21. ^ În românește: Anul trecut la Marienbad
  22. ^ În cursul unui interviu dat în emisiunea Ce soir (ou jamais !) din 24 octombrie 2007, Alain Robbe-Grillet a declarat, totuși, că nu considera acest roman ca făcând parte din opera sa literară.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Scriitori francezi (Mic dicționar), Editura științifică și enciclopedică, București, 1978, pp. 258 – 260.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]