Literatura română romantică

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Literatura română

Pe categorii

Istoria literaturii române

Evul mediu
Secolul 16 - Secolul 17
Secolul 18 - Secolul 19
Secolul 20 - Contemporană

Curente în literatura română

Umanism - Clasicism
Romantism - Realism
Parnasianism - Simbolism
Naturalism - Modernism
Tradiționalism - Sămănătorism - Avangardism
Suprarealism - Proletcultism
Neomodernism - Postmodernism

Scriitori români

Listă de autori de limbă română
Scriitori după genuri abordate
Romancieri - Dramaturgi (piese de teatru)
Poeți - Eseiști
Nuveliști - Proză scurtă
Literatură pentru copii

Portal România
Portal Literatură
Proiectul literatură
 v  d  m 

În literatura română, romantismul se face simțit prin intermediul scriitorilor pașoptiști (Ion Heliade Rădulescu, Costache Negruzzi, Vasile Alecsandri, Alecu Russo ș.a.). Influențele curentului persistă mult timp după declinul său în culturile vest-europene, atingând punctul culminant în opera lui Mihai Eminescu, considerat ultimul mare romantic european.

Încadrare[modificare | modificare sursă]

Deoarece romantismul a fost primul curent literar manifestat la români în condiții tipice, neelitiste (cum a fost cazul umanismului, ai cărui autori aveau înalte poziții sociale ), existența sa se înscrie într-un complex stilistic alături clasicism, iluminism (curente din trecut care nu se manifestaseră în Țările Române). Cu toate că un asemenea conglomerat are la bază doctrine contradictorii, existența acestor elemente se reflectă în scrierile unor autori ai aceleiași perioade sau chiar în opera unui singur autor – cea mai elocventă poziție în acest sens îi aparține lui Mihai Eminescu.

Desfășurare[modificare | modificare sursă]

Romantismul s-a manifestat în literatura română în trei etape:

  1. preromantismul (cunoscut și ca romantism al scriitorilor pașoptiști sau de tip Bidermaier)
  2. romantismul propriu-zis (eminescian sau romantism înalt)
    • dimensiunea cosmică e dezvoltată până la exces
    • misticism, ocultism
    • pasiuni înflăcărate
    • capacitatea de a crea universuri imaginare, alternative ale lumii reale
    • reprezentant unic: Mihai Eminescu – impactul creației sale asupra autorilor ce i-au urmat este incomparabil mai mare decât acela a oricărui alt romantic din spațiul românesc
  3. romantismul posteminescian

George Călinescu, în "Istoria literaturii române de la origini până în prezent" vorbește despre "micul romantism provincial și rustic" care s-a manifestat în perioada 1890-1900 reprezentat printre alții de Barbu Ștefănescu Delavrancea, Ioan Al. Brătescu-Voinești, G.Coșbuc, I.A.Basarabescu, I.N.Roman. Totodată autorul menționează rolul publicațiilor din această perioadă, fiind vorba despre "Revista nouă" scoasă de B.P.Hasdeu în 1887 și de "Vatra" redactată de Ion Slavici, I.L.Caragiale și de G.Coșbuc În 1894. "Revista nouă" propunea "a îmbrățișa tot ce merge la mintea și la inima poporului, tot ce se putea spune astfel încât lumea să înțeleagă și să guste tot ce învață plăcând și place învățând".(G.Călinescu, "Istoria literaturii române de la origini până în prezent")

Specii abordate[modificare | modificare sursă]

Romantismul cultivă o serie largă de specii literare, cuprinzând:[1]

Referințe[modificare | modificare sursă]