Textualism (drept)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Textualismul este o teorie formalistă în care interpretarea legii se bazează exclusiv pe sensul obișnuit al textului juridic, unde nu se iau în considerare sursele⁠(d) netextuale, cum ar fi intenția⁠(d) legii atunci când a fost adoptată, problematica pe care era menită să o trateze, sau chestiuni semnificative privind dreptatea sau rectitudinea⁠(d) legii.[1]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Keith E. Whittington, Constitutional Interpretation: Textual Meaning, Original Intent, and Judicial Review (2001) ISBN: 978-0-7006-1141-6.