Literatura română umanistă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Literatura română

Pe categorii

Istoria literaturii române

Evul mediu
Secolul 16 - Secolul 17
Secolul 18 -Secolul 19
Secolul 20 - Contemporană

Curente în literatura română

Umanism - Clasicism
Romantism - Realism
Parnasianism - Simbolism
Naturalism - Modernism
Tradiționalism - Semănătorism- Avangardism
Suprarealism - Proletcultism
Neomodernism - Postmodernism

Scriitori români

Listă de autori de limbă română
Scriitori după genuri abordate
Romancieri - Dramaturgi (piese de teatru)
Poeți - Eseiști
Nuveliști - Proză scurtă
Literatură pentru copii

Portal România
Portal Literatură
Proiectul literatură
 v  d  m 

Literatura română umanistă se dezvoltă începând cu secolul al XVII-lea, prin figuri de cărturari cunoscători ai limbilor greacă, slavonă și latină, precum Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce, Dimitrie Cantemir, Udriște Năsturel și stolnicul Constantin Cantacuzino.

Imediat după apariția tiparului, s-au înființat centre de tipărire a cărților laice și religioase. Un rol important l-au avut aici domnitorii care au construit școli sau biblioteci voievodale: Matei Basarab, Vasile Lupu, Constantin Brâncoveanu și Dimitrie Cantemir.

Activitatea cronicarilor moldoveni și munteni înscrie prima pagină în cultura română. În concepția lor, istoria este purtătoarea unor valori educative și de aceea principala lor preocupare este de a recupera trecutul prin scris.

Vezi și[modificare | modificare sursă]