Literatura română a secolului al XVIII-lea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Literatura română

Pe categorii

Istoria literaturii române

Evul mediu
Secolul 16 - Secolul 17
Secolul 18 -Secolul 19
Secolul 20 - Contemporană

Curente în literatura română

Umanism - Clasicism
Romantism - Realism
Parnasianism - Simbolism
Naturalism - Modernism
Tradiționalism - Semănătorism- Avangardism
Suprarealism - Proletcultism
Neomodernism - Postmodernism

Scriitori români

Listă de autori de limbă română
Scriitori după genuri abordate
Romancieri - Dramaturgi (piese de teatru)
Poeți - Eseiști
Nuveliști - Proză scurtă
Literatură pentru copii

Portal România
Portal Literatură
Proiectul literatură
 v  d  m 

În secolul al XVIII-lea, apar în literatura română clasicismul și iluminismul reprezentate de Școala Ardeleană sau familia Văcăreștilor și umanismul este reprezentat de figuri precum cărturarul Dimitrie Cantemir sau cronicarul Ion Neculce.

Desfășurare[modificare | modificare sursă]

Retorica religioasă își atinge excelența la începutul veacului în figura lui Antim Ivireanu cu „Didahiile” sale. [1]

Cronicarii moldoveni ai secolului sunt: Ion Neculce, Axinte Uricariul, grecul Amiras, diacul Nicolae Muste sau Ienache Kogălniceanu. [2]

Tot în acest timp scriu cronici muntene Radu Popescu („Cronica Bălenilor”), Radu Greceanu, stolnicul Constantin Cantacuzino („Istoria Țării Românești”) și Ienăchiță Văcărescu („Istorie a preaputernicilor împărați”, care, deși scrisă în secolul al XVIII-lea, se publică în veacul următor). [3]

Dimitrie Cantemir își manifestă activitatea literară în acest secol și publică „Istoria imperiului otoman”(1714-1716), „Istoria ieroglifică”(1703-1705), „Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor”(1719-1722) și „Descrierea Moldovei”(1714-1716). [4]

Se continuă traducerea masivă de literatură străină, de pildă „Troada” („Roman de Troie” scrisă de Benoât de Sainte-Maure), „Halima” sau „Odiseea” lui Homer. [5]

În poezie un brașovean, Teodor Ivanovici Corbe, publică Psaltirea în versuri, iar pitarul Hristache, Ienăchiță Văcărescu, Alecu Văcărescu și Matei Milu își manifestă activitatea literară. [6]

La sfârșitul secolului, clasicismul și iluminismul pătrund în Țările Române îndeosebi prin intermediul Școlii Ardelene cu reprezentanți precum Samuil Micu-Klein, Gheorghe Șincai, Petru Maior și Ion Budai Deleanu.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Conform George Călinescu, “Istoria literaturii române (compendiu)”, Editura Litera, 2001, pag. 23: „Antim e un orator excelent...”
  2. ^ George Călinescu, “Istoria literaturii române (compendiu)”, Editura Litera, 2001, pag. 28-30
  3. ^ George Călinescu, “Istoria literaturii române (compendiu)”, Editura Litera, 2001, pag. 31-33
  4. ^ Conform George Călinescu, “Istoria literaturii române (compendiu)”, Editura Litera, 2001, pag. 33-36 și articolul Dimitrie Cantemir
  5. ^ George Călinescu, “Istoria literaturii române (compendiu)”, Editura Litera, 2001, pag. 37
  6. ^ George Călinescu, “Istoria literaturii române (compendiu)”, Editura Litera, 2001, pag. 39-40