Stan Golestan

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Stan Golestan (* 7 iunie 1875, Vaslui - † 21 aprilie 1956, Paris) a fost un compozitor român.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Stabilit în Franța, la Paris, a studiat compoziție cu Vincent d'Indy, Albert Roussel și Paul Dukas din 1897 pânǎ în 1903. Decide să își facǎ debutul la Paris, unde a fondat revista L'Album Musical în 1905. A primit premiul pentru compoziție George Enescu în 1915.

Devine critic muzical pentru revista Figaro, lucrând în paralel ca profesor de compoziție la "Școala de Muzică din Paris" - L'Ecole Normale de musique.

Muzica sa este in majoritate inspiratǎ din folclorul românesc.

Lista compoziții[modificare | modificare sursă]

Pentru orchestrǎ:

  • 1902 - La Dâmbovita;
  • 1902 - Lǎutarul și Cobzarul (dansuri românești);
  • 1910 - Simfonia în Sol Minor, în stil romanesc;
  • 1912 - Rapsodia Românǎ;
  • 1920 - Rapsodia Concertantǎ pentru vioarǎ și orchestrǎ;
  • 1933 - Concert Românesc pentru vioarǎ și orchestrǎ;
  • 1936 - Concert Moldav pentru violoncel și orchestrǎ;
  • 1937 - Pe potecile Carpaților, Concert pentru Pian;
  • 1950 - Lǎutarul, pentru vioarǎ și orchestrǎ;

Muzicǎ de camerǎ și pian:

  • 1908 - Sonatǎ pentru vioarǎ și pian;
  • 1909 - Serenadǎ micǎ pentru instrument mare;
  • 1922 - Poeme și peisaje pentru pian;
  • 1927 - Cvartetul de coarde n° 1, scris pentru cvartetul LOEWENGUTH;
  • 1932 - Arioso et Allegro de concert pentru violǎ și pian sau orchestrǎ;
  • 1932 - Sonatinǎ pentru flaut și pian;
  • 1932 - Baladǎ româneascǎ pentru harpǎ;
  • 1933 - Temǎ, variațiuni și dansuri, pentru pian;
  • 1934 - Cvartet de coarde n° 2, scris pentru cvartetul LOEWENGUTH;

Muzicǎ vocalǎ:

  • 1907 - Somnoroase pǎsǎrele (Calme lunaire) pentru voce, flaut și pian;
  • 1908 - Sanglots pentru voce și pian;
  • 1910 - Poème bleu pentru voce și pian sau orchestrǎ;
  • 1921 - Horǎ pentru voce și pian ;
  • 1922 - Doine și cântece, Cântece folclorice;