Mănăstirea Dealu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Mănăstirea Dealu
Manastirea Dealu.JPG
Biserica mănăstirii Dealu
Informații generale
Confesiune ortodoxă
Hram Sf. Nicolae la biserica mare și Acoperământul Maicii Domnului la paraclis
Ctitor Radu cel Mare (inițial Mircea cel Bătrân)
Tip călugărițe
Anul sfințirii 1499-1501
Localizare
Țara România
Localizare Târgoviște
Date despre construcție
Locuitori 35 (în anul 2000)[1]
Monument istoric
Clasificare
Cod LMI DB-II-a-A-17757

Mănăstirea Dealu, o mănăstire de maici situată pe un deal din apropierea orașului Târgoviște (6 km N). Drumul principal de acces este, pe ultimii 2 km până la mănăstire, o pantă cu înclinație mare ce șerpuiește până în vârful dealului.

Scurt istoric[modificare | modificare sursă]

Mănăstirea Dealu, 1916
  • O așezare monastică exista la Dealu în anul 1431, așa cum reiese dintr-un document prin care Alexandru I Aldea îi făcea danie mănăstirii două sate. Mănăstirea inițială fusese probabil întemeiată de către Mircea cel Bătrân[1].
  • Mănăstirea a fost ctitorită de Radu cel Mare în anii 1499-1501[2].
  • Construcția ansamblului a fost terminată în timpul domniei lui Vlăduț Vioevod, între 1510 și 1512.
  • Aici călugărul sârb Macarie a instalat prima tiparniță din țările române, din ale cărei teascuri a ieșit în 1508 prima carte, un Liturghier.
  • În 9 iunie 1598 Mihai Viteazul a depus în biserica mănăstirii jurământul de supunere față de împăratul Rudolf al II-lea.
  • Matei Basarab a adus aici tiparnița de la Govora în 1644.
  • Prima traducere cunoscută în limba slavonă a lucrării Imitatio Christi[3], datorată boierului cărturar Udriște Năsturel, cumnatul domnitorului Matei Basarab, a fost realizată și tipărită în secolul al XVII-lea, la Mănăstirea Dealu.[4]
  • În 1863 mănăstirea de călugări a fost secularizată.
  • În 1877 fosta incintă monastică a fost transformată în lagăr de prizonieri.
  • În perioada 1879-1883 a funcționat aici o școală divizionară de soldați, înlocuită între 1890 și 1891 de un depozit de muniție.
  • Din 1902 fosta mănăstire a servit ca școală a copiilor de trupă
  • Între 1912 și 1940 ea a adăpostit Liceul Militar „Nicolae Filipescu”, unde a studiat și Corneliu Zelea Codreanu, fondatorul naționalismului-creștin românesc. Clădirile acestui liceu, care înlocuiseră edificiile fostei mănăstiri, s-au prăbușit la cutremurul din 1940.
  • Clădirile actualei mănăstiri și renovarea bisericii datează din perioada 1953 - 1959. Prin grija Patriarhului Justinian s-a creat astfel un așezământ de asistență socială pentru preoți și călugări bătrâni, care a funcționat până în 1988.

Biserica[modificare | modificare sursă]

Arhimandritul Sofian Boghiu - portret de Paul Mecet

Biserica Sf. Nicolae, singurul corp arhitectural care s-a păstrat din vechiul ansamblu, este unul din cele mai importante monumente ale evului mediu din Țara Românească. Edificiul, dispus pe un plan triconc de tip Vodița II, are proporții zvelte; el măsoară 8 metri lățime și 21,20 metri lungime la o înălțime de 24 metri (fără acoperiș)[5]. Pe lângă tradiționala turlă pe naos apar aici pentru prima oară două turle pe traveea de răsărit a pronaosului prelungit. Ele evidențiază funcția sepulcrală a acestui corp arhitectonic. Această inovație va fi preluată de bisericile de la Tutana, Brebu și Gura Motrului.

Fațadele sunt în întregime placate cu piatră fățuită și decorate în două registre cu arcaturi de ciubuce. Acest sistem de decorare în două registre separate de un brâu median va caracteriza monumentele de cărămidă ridicate în cursul secolului al XVI-lea în Țara Românească. În decorul turlelor și cel al fațadei vestice se întâlnesc și ornamente caucaziene, care se vor regăsi mai târziu, cu mai mare densitate, pe fațadele bisericii episcopale de la Curtea de Argeș.

Pictura care împodobise inițial interiorul bisericii, o operă din 1515 a meșterului Dobromir din Târgoviște în colaborare cu Jitian și Stanciu, nu s-a păstrat. În 1985 biserica a fost repictată de arhimandritul Sofian Boghiu.

Pronaosul bisericii adăpostește mormântul lui Radu cel Mare și racla cu capul lui Mihai Viteazul[6]. Sarcofagele din marmură ale acestor voievozi au fost executate între 1912 și 1913 de Frederic Storck.

Galerie de fotografii[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Vlasie 2000, p. 43.
  2. ^ Drăguț 2000, p. 173 - Vlasie 2000, p. 43 - Istoric de pe pagina primăriei din Aninoasa .
  3. ^ Lucrarea Imitatio Christi este cunoscută în rândul cititorilor români sub titlul de Urmarea lui Hristos / Imitațiunea lui Cristos.
  4. ^ Andrei Brezianu, Introducere la Thomas a Kempis, Imitațiunea lui Cristos, p. XIV.
  5. ^ Vătășianu 1959, p. 481 sq.
  6. ^ Trupul lui Mihai Viteazul nu este îngropat, cum uneori eronat se afirmă, la Câmpia Turzii, ci la Turda.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Vasile Drăguț, Dicționar enciclopedic de artă medievală românească, București 2000, p. 173 sq.
  • Virgil Vătășianu, Istoria artei feudale in țările române, vol. I: Arta în perioada de dezvoltare a feudalismului, București 1959, p. 481 sq.
  • Mihai Vlasie, Ghid al așezărilor monahale din România. Drumuri spre mănăstiri, București 52000, p. 43-45.
  • Thomas a Kempis, Imitațiunea lui Cristos, Traducere nouă, după originalul latin, cu stabilirea concordanțelor citatelor din Sfînta Scriptură de Andrei Brezianu, Arhiepiscopia Romano-Catolică București, 1992.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Mănăstirea Dealu