Radu cel Mare

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Radu cel Mare
Domn al Țării Românești
028 - Radu cel Mare.jpg
Radu cel Mare. Pictură murală la Biserica Episcopală din Argeș
Date personale
Născut1467
Transilvania
Decedat23 aprilie 1508[1]
Târgoviște
PărințiVlad al IV-lea Călugărul
Madeleine Amelie Bisaillon[*] Modificați la Wikidata
Frați și suroriVlad al V-lea cel Tânăr Modificați la Wikidata
Căsătorit cuCătălina Crnojevic ?"din Sărata"
?
CopiiRadu de la Afumați
Radu Paisie
Mircea Ciobanul
Vlad al VII-lea Vintilă
Radu al VI-lea Bădica Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Wallachia.svg Țara Românească Modificați la Wikidata
Ocupațieprinț Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Familie nobiliarăDinastia Drăculeștilor
Domnie
Domnie15 aprilie 1495 - 23 aprilie 1508
PredecesorVlad Călugărul
SuccesorMihnea cel Rău

Radu cel Mare (n. 1467[2] – d. ) a fost domn al Țării Românești din septembrie 1495 până în aprilie 1508.

Date biografice[modificare | modificare sursă]

Născut în 1467, fiu al lui Vlad Călugărul, și al Radei (călugărită Samonida) [3]a domnit împreună cu tatăl sau în 1492 și apoi l-a succedat dupa 8 septembrie 1495.[1] [4] Domnia lui Radu cel Mare s-a remarcat prin pace, relativă prosperitate și progres cultural. Deși Radu a crescut tributul plătit Porții Otomane de la 8000 la 12.000 de galbeni anual, pe care i-a livrat personal la Istanbul sultanului Bayazid al II-lea între 1500 și 1507, acești bani au fost bine cheltuiți, asigurând țării și domnului ei securitatea și accesul la vasta piață otomană. Radu a fost un iscusit diplomat și în relațiile cu Ungaria, sașii transilvăneni, și a avut bune relații cu marele său omolog și contemporan din Moldova - Ștefan cel Mare. Un mic contigent muntean trimis de Radu Vodă (numărând aparent câteva sute), alături de unul de 2000 de turci, au luptat alături de oastea moldoveană a lui Ștefan cel Mare împotriva armatei regelui Poloniei Ioan I Albert la Codrii Cosminului în octombrie 1497. Radu a fost cel care a mediat pacea din 1503 de la Seghedin (Szeged) dintre Imperiul Otoman și Regatul Ungariei. Și pe plan intern el a fost un conducător înțelept și abil reușind să controleze tendințele centrifuge ale marii boierimi, în special ale puternicului clan al Craioveștilor care domina viața politică în Oltenia.[5]

Radu cel Mare a fost și un remarcabil protector al vieții religioase și culturale, la curtea lui găsind adăpost și sprijin patriarhul ecumenic Nifon al II-lea, cel care a inițiat reforma bisericii valahe și care a ocupat între 1502 și 1505 și funcția de mitropolit al Ungrovlahiei (numele uzual in documentele slavone, latine si grecesti ale epocii al Țării Românești). Nifon a fost urmat în scaunul patriarhal de Maxim Brancovici (despotul sârb domnind la nord de Dunăre și Sava 1486-1496 care apoi s-a călugărit, canonizat de biserica sârbă și, dupa 1513, a fost și mitropolit al Belgradului) care a păstorit și el Țara Românească din 1505 până în 1509. Dealtfel și Nifon a fost sanctificat de Biserica Ortodoxă (Patriarhia ecumenică și BOR). Radu cel Mare, ca și tatăl său Vlad Călugărul, a fost puternic implicat în viața religioasă a tuturor creștinilor din Imperiul Otoman (expresie a fenomenului de rezistență culturală frumos numit de [[Nicolae Iorga]] "Bizanțul după Bizanț") și a făcut donații generoase pentru multe mânăstiri de la Muntele Athos, Ierusalim și pentru ctitoria împăratului Justinian din Sinai - mânăstirea Sf. Ecaterina.[6]

Singurele evenimente militare s-au consumat în 1507 când Radu Vodă a dat sprijin unui rebel și pretendent la tron moldovean - Roman de Coșereni care în 1507 a atacat și prădat ținutul Putnei (acum parte din județul Vrancea) atrăgând riposta violentă a domnului moldovean Bogdan al III-lea, care a devastat la rându-i zona Râmnicu Sărat. În cele din urmă conflictul a fost aplanat prin medierea mitropolitului Maxim Brancovici.[7]


Cinci dintre fiii lui Radu cel Mare au fost domni ai Țării Românești.

A fost căsătorit (cca 1494-95) cu doamna Cătălina Crnojevic (numită în alte surse și "din Sărata") sora ultimului despot sârb al Zetei(Muntenegru) Gheorghe Crnojevic. Cei 2 au avut 5 copii (pe cât se poate întrevedea din documentele rămase disponibile):

  • Vlad Vintilă
  • Radu Paisie - descendența lui domnească e pusă sub semnul întrebării în alte surse
  • Mircea Ciobanul
  • Cărstina, se căsătorește cu Stanciul din Bratovoești mare spătar 1559, mort în 1577
  • Ana
  • Boba, se căsătorește cu Monce, jupân și logofăt, omorât de către Vintilă

A mai avut și doi fii nelegitimi:

În timpul domniei sale a fost tipărit de către călugărul sârb Macarie (refugiat in 1499 din Cetina, Muntenegru) Liturghierul (1508), în limba slavonă, care este prima carte tipărită în Țara Românească.[8], [9]

Radu cel Mare este înmormântat la Mănăstirea Dealu, lângă Târgoviște, principala sa ctitorie. Radu a început și construcția bisericii mitropolitane "Înălțarea Domnului" din Târgoviște, terminată în 1520 de Neagoe Basarab.

Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Rezachevici, Constantin (), „Viața politică în primele trei decenii ale secolului al XVII-lea. Epoca lui Radu Șerban, a Movileștilor și a lui Gabriel Bethlen”, În Cândea, Virgil (coord.), Istoria românilor. Vol. 5, București: Editura Enciclopedică, p. 130 
  2. ^ http://genealogy.euweb.cz/balkan/basarab.html#R4  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ Ștefănescu, Alexandru (). Documente Slavo-Române relative la Gorj. Editura Târgu Jiului. p. 23. 
  4. ^ C-tin Rezachevici, Cronologia critică a domnilor din Țara Românească și Moldova: A. 1324-1881 (Enciclopedia domnilor români), pag.129-131
  5. ^ RADU LE GRAND – UN VOÏVODE VALAQUE MÉCONNU, Radu Ștefan VERGATTI, Annals of the Academy of Romanian Scientists Series on History and Archaeology Volume 2, Number 1/2010
  6. ^ RADU LE GRAND – UN VOÏVODE VALAQUE MÉCONNU, Radu Ștefan VERGATTI, Annals of the Academy of Romanian Scientists Series on History and Archaeology Volume 2, Number 1/2010
  7. ^ RADU LE GRAND – UN VOÏVODE VALAQUE MÉCONNU, Radu Ștefan VERGATTI, Annals of the Academy of Romanian Scientists Series on History and Archaeology Volume 2, Number 1/2010
  8. ^ Liturghier Târgoviște 1508, Cimec.ro, accesat la 27 iuliet 2018
  9. ^ RADU LE GRAND – UN VOÏVODE VALAQUE MÉCONNU, Radu Ștefan VERGATTI, Annals of the Academy of Romanian Scientists Series on History and Archaeology Volume 2, Number 1/2010

Vezi și[modificare | modificare sursă]