Cimitirul Dumbrava din Buzău

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Cimitirul Dumbrava
Fondare1871
LocațieAleea Dumbrava, Buzău 120133, România
TipCimitir public
ProprietarMunicipiul Buzău

Cimitirul Dumbrava din Buzău, cel mai vechi din municipiu, este un adevărat muzeu cu importante monumente funerare.[1][2]

Istoric[modificare | modificare sursă]

Cimitirul Dumbrava a fost fondat cu aproape un secol și jumătate în urmă, mai precis prin Hotărârea Primăriei din anul 1871. La momentul de față acest așezământ este functional și este un obiectiv cu valoare istorică.[3] El deține numeroase lucrări de artă, sculpturi sau monumente funerare cu valoare arhitecturală.[4]

Personalități înmormântate în Cimitirul Dumbrava[modificare | modificare sursă]

Descrierea monumentelor[modificare | modificare sursă]

Monumentul funerar Petre Stănescu sau ansamblul funerar Rugăciune[modificare | modificare sursă]

Monumentul funerar Petre Stănescu sau ansamblul funerar Rugăciune (Statuia Rugăciune și soclul bustului lui Petre Stănescu).
Monumentul funerar Petre Stănescu sau ansamblul funerar Rugăciune (Statuia Rugăciune și bustul lui Petre Stănescu).

Cel mai cunoscut este monumentul funerar Petre Stănescu sau ansamblul funerar Rugăciune realizat de Constantin Brâncuși, unul dintre scluptorii cei mai importanți ai secolului al XX-lea. Ansamblul conține bustul lui Petre Stănescu, din bronz, montat pe un soclu din piatră care atinge în înălțime peste 2m și o figură alegorică, numită Rugăciune, tot din bronz, montată pe un sclclu de piatră de înălțime mult mai mică. Soclurile și poziționarea lor sunt originale.

La începutul secolului trecut, liniștea din târgul Buzăului avea să fie tulburată de o poveste de iubire terminată tragic, dar cu urmări ce aveau să facă orașul de provincie cunoscut în toată lumea. Eliza, fiica unui mare moșier, Nicolae Seceleanu, se îndrăgostește de un avocat și fost primar[5][6] din Buzău"/> din Buzău, Petre Stănescu, un tânăr cu pespective, dar fără avere. Intransigentul tată îi interzice Elizei să-și întâlnească iubitul, însă fata se refugiază într-o mănăstire și amenință că se călugărește dacă nu i se permite mariajul. Nicolae Seceleanu ajunge astfel să accepte căsătoria, la începutul anului 1905. După numai cinci luni, avocatul Petre Stănescu moare, la vârsta de 31 de ani, lăsând în urma sa o inimă frântă de durere. Pentru a-i cinsti memoria, văduva se gândește să ridice un monument la mormântul fostul ei soț, din Cimitirul Dumbrava. La îndemnul soției pictorului Ștefan Popescu și la recomandarea acestuia, Eliza Stănescu sosește la Paris în primăvara anului 1907 pentru a încheia următorul contract cu sculptorul Constantin Brâncuși.

Eu, Constantin Brâncuși, mă angajez a executa personal în contul D-nei Eliza Petre Stănescu un monument funerar pe prețul de 7.500 lei în care preț se cuprinde execuția integrală a monumentului compus după cum se specifică mai jos, precum și transportul de la Paris în gara Buzău (România). Monumentul se compune din următoarele piese: un soclu din piatră care va atinge în înălțime 2 m până la 2 m 50, o figură alegorică reprezentând o femeie care plânge lângă soclu, un bust cu brațe asemănătoare fotografiilor ce D-na Stănescu îi va pune la dispoziție, se arată în angajamentul semnat de sculptor.[2]

Bustul a fost realizat având ca model pe unul din frații defunctului și o fotografie a lui Petre Stănescu. Având în vedere faptul că lucrare trebuia instalată pe un piedestal înalt, gâtul este ușor asimetric și întregul bust ușor alungit pentru a da o senzație de perspectivă. De asemenea bustul este orientat cu fața spre soare.

Până să ajungă la forma finală, Rugăciune a fost concepută în mai multe variante. La început, Brâncuși a redat-o sub forma unui trup înveșmântat în falduri, înclinat spre lespedea mormântului, o lucrare clasică inspirată de cimitirele din Craiova, București sau Paris. Nemulțumit, a distrus figurina din lut. Noua machetă avea să fie una revoluționară, pentru că reprezenta o femeie goală ce va fi amplasată într-un cimitir dintr-un oraș de provicie a României de la începutul secolului al XX-lea.[4]

Cunoscând mentalitatea oamenilor, Brâncuși a căutat cea mai potrivită cale de a reda figura alegorică într-o formă artistică, ajungând să modeleaze un trup gol de femeie tânără care se roagă în genunchi lângă soclul bustului lui Petre Stănescu, ușor aplecată de la mijloc, căreia i-a simplificat și i-a alungit formele, i-a eliminat urechile și i-a subțiat figura, dându-i trăsături antice. Pentru a accentua tragismul sculpturii, Brâncuși a aplicat tehnica fragmentării, inventată de Auguste Rodin, amputând brațul stâng.[4] Rugăciune este opera care l-a definit pe Brâncuși ca sculptor modern. Această lucrare marchează o cotitură în arta lui Brâncuși, începutul drumului care va duce la arta pe care o cunoaștem. Această statuie exprimă prin formele sale curajos simplificate, primul semn al unei orientări artistice care va deveni o cotitură în sculptura Europeană modernă. De fapt este lucrarea care redă cel mai bine noua tendința în concepția artistică a lui Brâncuși între 19071910. Artistul se desprinde pentru prima data din sfera de influență rodiniană și trece la stilizarea și simplificarea formelor, căutând să-și elibereze opera de orice trăire puternică, sugerând o femeie care se roaga, o femeie care se reculege în genunchi, nu o femeie care se tânguie, conferindu-i în felul acesta un simțământ de smerenie și de puritate. Rugăciune este o sculptură în spiritul tradiției bizantine, în care formele sunt alungite și stilizate, chipul subțiat, arcada ochilor este puternic subliniată, iar privirea voalată, întoarsă parcă înăuntru. Sculptura inspiră prin numai câteva trăsături sentimentul de smerenie și evlavie al femeii îngenuncheate.[7]

Pentru a-și monta sculpturile în Cimitirul Dumbrava, Brâncuși s-a mutat la Buzău în perioada 26 mai - 17 iulie 1914 locuind în casele Elizei Stănescu (Seceleanu), de pe strada Păcii.[4] În această perioadă, Brâncuși a cioplit în piatră de Măgura cele două socluri pentru bustul lui Petre Stănescu și Rugăciune. Piatra aceasta folosită la soclu este piatră de Măgura sau fund de mare, numulitică, cum se cheamă ea, comandată de Brâncuși și sculptată de mâna lui, spune artistul Valeriu Șușnea. Piatra fost furnizată de antrepriza Donig K. Teodoru, ce exploata o carieră de piatră la Măgura. El a pus la dispoziția lui Constantin Brâncuși cele două blocuri de calcar.[8]

În 1958, Muzeul Național de Artă al României a cumpărat sculptura Rugăciune de la Eliza Stănescu (Seceleanu) cu 70 de mii de lei. O replică a Rugăciunii, mai întâi din piatră, ulterior turnată în bronz în atelierul de la Paris al lui Brâncuși, a fost așezată pe mormântul avocatului Stănescu. Originalul Rugăciune a fost despărțită de bustul lui Petre Stănescu până în anul 1976, când a fost luat și el la Muzeul de Artă al României. Doar împreună cele două opere de artă formează un tot unitar, adică ansamblul funerar Rugăciune din Cimitirul Dumbrava din Buzău. Replica a dispărut de pe soclu în 1996 însă a fost găsită și recuperată doi ani mai târziu dintr-un depozit de lemne din Bistrița. Pentru că nu existau sisteme de supraveghere, statuia a fost furată din nou, în 2005, și nu a fost găsită nici până în ziua de astăzi. Abia în 2014, cu sprijinul Clubului Rotary Buzău, a fost repusă în Cimitirul Dumbrava, pe soclul original ce puartă numele celebrului sculptor, o copie fidelă a celebrei sculpturi Rugăciune, a lui Constantin Brâncuși. Replica a costat 7.000 de euro și a fost turnată la Arad. Un sculptor buzoian a realizat mulajul, după statuia originală care se află la Muzeul Național de Artă al României.[9][10][11][12][4][13]

În 1976 bustul lui Petre Stănescu a fost luat de asemenea din Cimitirul Dumbrava pentru a fi expus la București, cu ocazia Centenarului Brâncuși.[14] Ulterior, originalul a fost înlocuit cu o copie turnată în bronz în atelierul de la Paris al lui Brâncuși, iar în 1992 a fost cumpărat de Muzeul Național de Artă al României.[14] Copia a fost furată în 1995. În 2016, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a găsit-o și a fost apoi montată pe soclul original în 19 februarie 2020.[10][9]

Monumentul funerar familia Seceleanu[modificare | modificare sursă]

Monumentul funerar familia Seceleanu.

Monumentul funerar familia Seceleanu constă dintr-un cavou de marmură neagră. Pe cavou sunt reprezentate Geniile Morții, acele personaje din lăcașul lui Hades, pe care le găsim în toată splendoarea lor artistică pe fațada Palatului familiei de Medici din Florența. Mâna de artist care a realizat aplicele de pe cavoul familiei Seceleanu a aparținut lui Frederic Storck, artist care și-a adus contribuția la înfrumusețarea Palatului de Justiție și a Ateneului Român din București.[3][15] Familiei Seceleanu i-a aparținut de asemenea și casa cu același nume.

Monumentul funerar Stan Săraru[modificare | modificare sursă]

Monumentul funerar Stan Săraru.

Stan Săraru a fost unul dintre primarii municipiului Buzău. A decedat și a fost înmormântat inițial în București.[16] După Revoluția Română din 1989, prin intervenția fiicei sale, Simona Holder (Săraru), și cu sprijinul autorităților locale, urna cu cenușă a fost adusă la Buzău și îngropată în Cimitirul Dumbrava. Acolo i s-a ridicat un monument funerar.[16]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Cimitirul Dumbrava din Buzău

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Nicolescu et al. 2021.
  2. ^ a b Peneș 2021.
  3. ^ a b Constantin, Adrian (), „Cimitirul Dumbrava din Buzău. Ipostaze arhitecturale”, News Buzău .
  4. ^ a b c d e Bunila, Iulian (), „Secretele statuii Rugăciune a lui Constantin Brâncuși. A comandat-o fiica unui moșier buzoian în memoria soțului ei mort după cinci luni de căsătorie”, Adevărul / buzau .
  5. ^ „Monumentul funerar al fostului primar Petre Stanescu din Buzau : Obiective turistice Buzău”, DEȘTEPȚI,  .
  6. ^ Monumentul funerar al fostului primar Petre Stanescu .
  7. ^ Rugăciune .
  8. ^ Nicolescu, Valeriu (), „ISTORII / FOTO / Palatul de Justiție din Buzău, opera râmniceanului Petre Antonescu”, OPINIA .
  9. ^ a b Ionescu, Cristian (), „Copia bustului realizat de Brâncuși, reamplasată mâine în Cimitirul Dumbrava”, Opinia .
  10. ^ a b Ionescu, Cristian (), „Bustul avocatului Stănescu, semnat de Brâncuși, va fi expus în Cimitirul Dumbrava”, Opinia .
  11. ^ Ionescu, Cristian (), „Sculptura cu semnătura lui Brâncuși furată din Cimitirul Dumbrava, prezentată la Muzeul Județean de ziua marelui sculptor”, Opinia .
  12. ^ Bucur, Valentina (), „Foto/ Expoziție de carte „Constantin Brâncuși", la Biblioteca Județeană”, Opinia .
  13. ^ Bunila, Iulian (), „Drama care l-a atras pe Constantin Brâncuși la Buzău, pentru a realiza un important ansamblu funerar”, Adevărul / buzau .
  14. ^ a b Bustul lui Petre Stănescu .
  15. ^ Ionescu, Cristian (), „Medicul Doina Pavlovschi: „Cu banii de la de la Buzău, de la mătușa mea, Constantin Brâncuși și-a făcut atelierul din Paris", Opinia .
  16. ^ a b Holder 2007, p. 69.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]