Sighișoara

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Sighişoara)
Salt la: Navigare, căutare
Sighișoara
—  Municipiu  —
Vedere panoramică spre Sighișoara
Stema Sighișoara
Stemă
Sighișoara se află în România
{{{alt}}}
Sighișoara
Localizarea orașului pe harta României
Sighișoara se află în Județul Mureș
{{{alt}}}
Sighișoara
Localizarea orașului pe harta județului Mureș
Coordonate: Coordonate: 46°13′1″N 24°47′28″E / 46.21694°N 24.79111°E / 46.21694; 24.7911146°13′1″N 24°47′28″E / 46.21694°N 24.79111°E / 46.21694; 24.79111

Țară  România
Județ Mureș

SIRUTA 114514
Atestare documentară 1280

Localități componente

Guvernare
 - Primar Ioan Dorin Dăneșan (PSD,02008, reales 2012 din partea USL)

Altitudine 380 m.d.m.

Populație (2011)[1] [2]
 - Total 28.102 locuitori
 - Recensământul anterior, 2002 32.304 locuitori

Localități înfrățite
 - Blois Franţa Franța
 - Citta di Castello Italia Italia
 - Dinkelsbühl Germania Germania
 - Kiskunfélegyháza Ungaria Ungaria
 - Zamość Polonia Polonia

Site: Sighișoara

Localizare în cadrul județului
Localizare în cadrul județului
Amplasare zonala
Amplasare zonala

Sighișoara (în dialectul săsesc Schäsbrich, Šesburχ, în germană Schäßburg, în maghiară Segesvár, în latină Saxoburgum / Castrum Sex) este un oraș situat în județul Mureș, Transilvania, România. Municipiul are o populație de 28.102 locuitori (2011).[2]

Centru istoric a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Mures, având codul de clasificare MS-II-s-A-15806. De asemenea, centrul istoric este inclus în patrimoniul mondial UNESCO.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Reconstituire a localităţii din anul 1740

Undeva lângă Sighișoara se găsea postul de pază militară romană Sandava. Localitatea a fost întemeiată de coloniști germani (de fapt franconi din regiunea Rinului de nord), care fuseseră invitați să se așeze în Transilvania de către regele Ungariei Géza al II-lea pentru a apăra granițele de est. În această periodă istorică oamenii de etnie germană au fost denumți saxoni, dar coloniștii germani adevărați, cunoscuți ca "sașii din Transilvania", nu au nici o legătură cu saxonii din nord-estul sau sud-estul Germaniei. Acești coloniști primesc în folosință fundus regius (pământ crăiesc) și se bucură de drepturi și privilegii deosebite. [3]

Cronicarul sighișorean Georg Krauss (sau Georgius Krauss, sau Georg Kraus) (1607-1679) menționează că în anul 1191 locul unde acum se află Sighișoara era locuit[4], dar prima atestare documentară a așezării este din anul 1280 sub numele de Castrum Sex. În anul 1298 este menționată denumirea germană Schespurch (mai târziu "Schäßburg"). Localitatea este menționată în anul 1367 ca „civitas” (oraș). Numele românesc al orașului este atestat în scris din anul 1435. Forma „Sighișoara” a pătruns în română pe filieră maghiară, fiind o adaptare a numelui „Segesvár”.

În decursul anilor cetatea Sighișoara nu a fost scutită de vicisitudini, prima fiind marea năvălire tătară din 1241, pe când cetatea încă nu era fortificată. Construcția zidului cetății, care are o lungime de 950 m, a început în 1350. Înălțimea inițială a fost de 4 m, dar în sec. 15 a fost înălțat cu încă 3-4 m. A avut 14 turnuri (care aparțineau fiecare câte unei bresle) și 4 bastioane. În prezent mai există 9 turnuri și trei bastioane, dintre care cel mai reprezentativ este Turnul cu Ceas (Turnul Orelor).

Între anii 1431 și 1435 Vlad Dracul a stat la Sighișoara, așteptând momentul prielnic de a urca pe tronul Țării Românești. Totodată stăpânea aceste regiuni în numele lui Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei. Se pare că în această perioadă (în 1431) s-a născut la Sighișoara Vlad Țepeș.

În anul 1514, când războiul țărănesc a lui Gheorghe Doja, se răspândește în aproape întreaga Transilvanie, țăranii din jurul Sighișoarei se strâng în jurul unui anumit Ioan Secuiul (nume românizat).[5]

Sighișoara în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-1773

În anul 1600 cetatea este atacată de trupele conduse de Mihai Viteazul și mai târziu este atacată și prădată de trupele conduse de generalul Basta, dar oamenii scapă cu viață din cauza plății unei răscumpărări de 50.000 de florini, „bani împrumutați”, cum menționează cronicarul Krauss. Mai târziu în anul 1603 cetatea este atacată de Moise Székely cu trupele turcesti, în anul 1605 este atacată de trupele condusă de Ștefan Bocskai și în anul 1662 este atacată de trupele conduse de Ioan Kemény. În Sighișoara este ales principe al Transilvaniei Gheorghe Rákóczi I în anul 1 Decembrie 1630, Francisc Rhédei în anul 2 Noiembrie 1657 și Acațiu Barcsay în anul 7 Octobrie 1658.

În anul 1646 2.000 de locuitori mor din cauza ciumei, iar în 1709 numărul victimelor este de 4.000.[6]. În anul 1676 orașul este distrus de conflagrație. În anul 1788 este din nou conflagrație.

Între 1703-1711 are loc mișcarea anti-habsburgică din Ungaria și Transilvania. Curuții (anti-habsburgicii) - conduși în regiunea Târnavelor de Vasile Neagu și Bucur Câmpeanu - au atacat cetatea Sighișoara care era văzută ca fiind de partea lobonților (apărătorii imperiului habsburgic). După lupte grele, curuții își dau seama că nu pot ocupa cetatea, și se retrag.

În anul 1849 orașul este ocupat de trupele conduse de generarul Forró și mai târziu din nou este ocupat de trupele conduse de Józef Bem.

Prin bătălia între trupele țariste intervenționiste și armata revoluționară ungară de pe câmpia dintre Sighișoara și Albești din 31 iulie 1849, Sighișoara a intrat în istoria luptelor revoluționare din sec. al XIX-lea. În această bătălie a murit, printre alții, poetul maghiar Sándor Petőfi.

În perioada interbelică a fost reședința județului Târnava Mare.

Breslele[modificare | modificare sursă]

Breslele meșteșugarilor din Sighișoara (19 la număr) și-au primit primele statute în 1376, statute care aveau la bază legi și obiceiuri mai vechi. Se iau măsuri pentru interzicerea măririi numărului angajaților, se planifică procurarea materiei prime etc. Concurența între bresle era acută, iar cea dintre breslele din diferite orașe era de-a dreptul crâncenă. De exemplu, dacă lăcătușii din Brașov aduceau la târgul din Sighișoara "lacăte și broaște proaste", lăcătușii sighișoreni aveau dreptul să le confiște. [7]

Meșteșugarii devin tot mai înstăriți și ajung să aibă reprezentanți în sfatul cetății, lucru care până atunci era rezervat patricienilor feudali. Primul meșteșugar care a ajuns să intre în sfatul cetății, cu funcție de jurat, a fost un reprezentant al breslei aurarilor, Nikolaus, în 1393.

Breslele au fost desfințate în 1884 deoarece își pierduseră semnificația.

Cultură[modificare | modificare sursă]

Școala din deal este menționată pentru prima dată în 1522.[8]

Așa-numitele Richttage ale vecinătăților sunt pentru prima dată atestate documentar în anul 1526.

Primul ziar sighișorean, Sächsisches Volksblatt, apare în 1869[9], între 1872-1900 apare Schäßburger Anzeiger, din 1901 publicat sub numele Schäßburger Zeitung, iar din 1879 până în 1944 apare Großkokler Bote. Toate acestea erau în limba germană

Este cunoscut faptul că compozitorul Johannes Brahms a fost la Sighișoara cu ocazia unui turneu întreprins în Transilvania.

Demografie[modificare | modificare sursă]


Circle frame.svg

Componența etnică a municipiului Sighișoara

     Români (69.85%)

     Maghiari (16.52%)

     Romi (5.23%)

     Germani (1.43%)

     Necunoscută (6.78%)

     Altă etnie (0.16%)


Circle frame.svg

Componența confesională a municipiului Sighișoara

     Ortodocși (70.81%)

     Romano-catolici (5.31%)

     Reformați (7.88%)

     Penticostali (1.11%)

     Unitarieni (3.24%)

     Necunoscută (6.89%)

     Altă religie (4.72%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Sighișoara se ridică la 28.102 locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 32.304 locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt români (69,86%). Principalele minorități sunt cele de maghiari (16,52%), romi (5,23%) și germani (1,43%). Pentru 6,79% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (70,82%), dar există și minorități de reformați (7,89%), romano-catolici (5,32%), unitarieni (3,24%) și penticostali (1,12%). Pentru 6,89% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[10]

Populația istorică[modificare | modificare sursă]

În 1910, din totalul populației de 11.587 de locuitori, 5.486 erau germani, 3.031 români, 2.687 maghiari și 383 erau de alte naționalități.

În anul 1930 număra 13.033 locuitori, dintre care 5.236 germani, 4.366 români, 2.896 maghiari, 356 țigani, 146 evrei ș.a. Sub aspect confesional populația era alcătuită din 5.034 luterani, 4.425 ortodocși, 1.195 reformați, 1.320 romano-catolici, 581 unitarieni, 257 greco-catolici, 161 mozaici ș.a.[11]

În 1948, din totalul populației de 15.992 de locuitori, 9.363 erau români, 6.320 germani, 2.136 maghiari, și 560 de alte naționalități.[12]

În 1992, din totalul populației de 34.537 de locuitori, 25.387 erau români, 1.327 germani, 6.948 maghiari, și 853 de alte naționalități.

Evoluția populației la recensăminte:


Guvernare locală[modificare | modificare sursă]

Dorin Dăneșan a fost ales primar al municipiului Sighișoara în anul 2000, din partea ApR, o formațiune desprinsă din PDSR. După alegerile parlamentare din 2000, câștigate de PSDR, s-a înscris în această formațiune. Dorin Dăneșan este fiul lui Ioan Dăneșan, primar al Sighișoarei în anii 1970, de numele căruia se leagă demolarea unor clădiri monument istoric din patrimoniul arhitectonic al orașului. Dorin Dăneșan a fost condamnat în anul 2011 la un an și jumătate de închisoare pentru abuz, fals și uz de fals.[13] Pedeapsa a fost majorată de Curtea de Apel Târgu Mureș la doi ani de închisoare.[14]

Personalități[modificare | modificare sursă]

Cetățeni de onoare[15][modificare | modificare sursă]

  • Manuela Piggagnelli, membră a Asociației „Regiunea Thun ajută România”
  • Kurt Bruckner, membru al Asociației „Regiunea Thun ajută România”
  • Irene și Ulrich Liggenstorfer, membri ai Asociației „Regiunea Thun ajută România”
  • Kurt Leonhardt, arhitect
  • Hermann Baier, pedagog
  • Farkas Miklós, profesor, director Fundația Cultural-Științifică Gaudeamus
  • Walter Ligner, inginer
  • Otto Lurtz, salvatorul multor oameni cu ocazia inundațiilor din 1970
  • Christoph Machat, istoric de artă
  • Bob Park, președintele Fundației AID
  • Traian Comșa
  • Heidi Indermühle, inițiatoare a Festivalului de Muzică Academică
  • Alexandru Gavrilovici, inițiator al Festivalului de Muzică Academică
  • Radu Voina, handbalist
  • Mircea Grabovski, handbalist
  • Antje Rothwell
  • Thomas Harald
  • Roger Noel
  • Josef Bürge
  • Dorothy Tarrant Joy, fondatoarea Fundației Veritas
  • Adrian Dobre, preot
  • Radu Popa (postmortem)
  • Herman Oberth (postmortem)
  • Horea Teculescu (postmortem)
  • Aurel Bulgariu, handbalist (postmortem)
  • Aurel Mosora, primul primar de naționalitate română (postmortem)

Informații turistice[modificare | modificare sursă]

Imagini[modificare | modificare sursă]

Turnul cu Ceas din Sighisoara in timp ce Festivalul Medieval era in desfasurare. Puteti observa steagurile in poza. Fotografia aceasta cuprinde doar partea de jos a turnului.
The Clock Tower of Sighisoara during the Medieval Festival. You can notice the flags in the photograph. This is a picture of just the lower part of the tower.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). http://www.kia.hu/konyvtar/erdely/erd2002/etnii2002.zip. Accesat la 6 august 2013. 
  2. ^ a b c Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_Tab_8.xls. Accesat la 5 august 2013. 
  3. ^ Emil Giurgiu, Sighișoara, Ed. Sport-Turism, București, 1982, p. 20
  4. ^ http://pierre.ici.ro/romania/ro/orase/sg_1.html
  5. ^ Emil Giurgiu, Sighișoara, Ed. Sport-Turism, 1982, p. 25
  6. ^ Schäßburg in Siebenbürgen
  7. ^ Emil Giurgiu, Sighișoara, Ed. Sport-Turism, București, 1982, p. 42
  8. ^ Chronik der Stadt Schässburg - Siebenbürgen
  9. ^ Die Schäßburger sächsische Presse von 1869 bis 1900
  10. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_TAB_13.xls. Accesat la 5 august 2013. 
  11. ^ Recensământul general al populației României din 29 decemvrie 1930, Vol. II: Neam, limbă maternă, religie, București 1938, pag. 438-439 (după neam), pag. 740 (după religie).
  12. ^ Emil Giurgiu, Sighișoara, Ed. Sport-Turism, București, 1982, p. 57
  13. ^ http://a1.ro/news/social/primarul-din-sighisoara-dorin-danesan-un-an-si-jumatate-dupa-gratii-pentru-abuz-in-serviciu-fals-si-uz-de-fals.html
  14. ^ Dosar 1920./308/2009
  15. ^ http://www.punctul.ro/articole/arhiva/2166/cetatenii-de-onoare-ai-sighisoarei.html
  16. ^ Program - Sighisoara Blues Festival
  17. ^ Sighisoara Film Festival - Program Sighisoara Film Festival 2010
  18. ^ Festivalul Fanfarelor va avea loc la Sighisoara | Mediaș Info

Referințe[modificare | modificare sursă]

  • Emil Giurgiu, Sighișoara, Ed. Sport-Turism, București, 1982
  • Georg Krauss, Aus den Zeichen tiefster Not. Zwei chronische Berichte aus der Fürstenzeit Siebenbürgens, ed. Franz Mild, Sighișoara, 1926
  • Ioan Mărculeț, Alina Bejinariu, Mihai Popa, Modificări în structura națională a populației orașului Sighișoara între 1900-1992, Însemnări geografice, București, 2002
  • Ioan Mărculeț, Dragoș Baroiu, Modificări în structura națională populației orașului Sighișoara în perioada 1900-2002, Analele Universității Spiru Haret – Seria Geografie, nr. 6, 2003, București, 2005

Bibliografie suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Centrul istoric Sighișoara, Ioana Pârvulescu, Editura Artec Impresiones, 2009
  • Sighișoara: istoria sighișoarei de la întemeierea orașului până în 1945, Gheorghe Baltag, Editura Nereamia Napocae, Cristian Matos, 2004

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Sighișoara