Iernut

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Iernut
Radnót
—  Oraș  —
Biserica Reformată din Iernut
Biserica Reformată din Iernut
Stema Iernut Radnót
Stemă
Iernut Radnót se află în România
{{{alt}}}
Iernut
Radnót
Localizarea orașului pe harta României
Iernut Radnót se află în Județul Mureș
{{{alt}}}
Iernut
Radnót
Localizarea orașului pe harta județului Mureș
Coordonate: Coordonate: 46°27′13″N 24°14′0″E / 46.45361°N 24.23333°E / 46.45361; 24.2333346°27′13″N 24°14′0″E / 46.45361°N 24.23333°E / 46.45361; 24.23333

Țară  România
Județ Mureș

SIRUTA 117827
Atestare documentară 1257

Localități componente

Guvernare
 - Primar Ioan Nicoară (USL,02012)
 - Viceprimar Simona Elena Turcu[1]

Suprafață
 - Total 106,36  km²

Populație (2011)[2][3]
 - Total 8.705 locuitori
 - Densitate 89 loc./km² 
 - Recensământul anterior, 2002 9.523 locuitori

Cod poștal 545100

Site: Site oficial al primăriei

Localizare în cadrul județului
Localizare în cadrul județului

Iernut, colocvial Ernot, Iernot, (în maghiară Radnót, în germană Radnuten) este un oraș în județul Mureș, Transilvania, România. Orașul este situat în vestul județului, pe râul Mureș, pe DN13 la 2 km de intersecția acestuia cu DN14A.

Localizare[modificare | modificare sursă]

Iernut, parte componentă a județului Mureș, este situat în partea centrală a Podișului Transilvaniei, pe cursul mijlociu al râului Mureș între localitățile Târgu Mureș (30 km) și Luduș (14 km), la latitudine nordică de 46°27′13″ și longitudine estică de 24°14′0″. Altitudinea absolută de 286m se află în zona bisericii romano-catolice. Suprafața lui de 106 km2 ocupă 1,5%-2% din județul Mureș.

Orașul Iernut se găsește pe malul stâng al râului Mureș, pe Drumul Național DN15, respectiv pe Drumul European E60, între Târgu Mureș, Turda și Cluj-Napoca. Comunele învecinate Iernutului sunt: Adămuș, Bichiș, Bogata, Cucerdea, Cuci, Iclănzel, Ogra.

Geografie[modificare | modificare sursă]

Mureșul la Iernut

Relieful are un aspect tipic deluros, cu unele suprafețe de șes în parte stângă a Mureșului, acestea fiind de fapt terase ale râului Mureș. Cea mai înaltă dintre aceste terase se află și la cea mai mare distanță de localitate, aceasta fiind la Cigașe, la o altitudine de 448m, următoarea terasă de la I.S.C.I.P, de 8-10m, este una de oraș, altă terasă este cea aluvionară și este adesea inundată.

În partea dreaptă a Mureșului există un număr redus de terase, locul acestora fiind luat de versanții cu pante accentuate și/sau chiar abrupte. Între Iernut și Lechința pantele abrupte suferă prăbușiri masive datorate înclinării pantelor și subsăparilor apei Mureșului ducând la un aspect de mocro-relief, vegetația ducând lipsă completă. Valea Mureșului are o deschidere largă (3-5 km). Interfluviile sunt rotunjite, afectate de alunecări și rupturi, altitudinea lor maximă fiind de 496m.

Clima din partea de podiș este una continentală, moderată de dealuri și pădure. Localizarea Iernutului în partea centrală a Podișului Transivaniei, străjuit de lanțurile masive ale Carpaților, cu o mare deschidere în partea de NV formează invaziile maselor de aer umed din direcțiile vestice. Carpații Orientali constituie o barieră climatică față de invaziile maselor de aer din E și NE.

Temperatura medie a aerului se situează între -28,3 grade Celsius și +39 grade Celsius. Cea mai caldă lună a anului este iulie iar cea mai rece este în ianuarie. Ultimele zile cu temperaturi de 0C apar de obicei la sfârșitul lui aprilie, primele înghețuri apar în octombrie și durează de obicei 190 de zile. Cele mai însemnate cantitați de precipitații cad în luna iunie iar cele mai reduse în martie, rezultând o medie anuală de 627,1 mm. Intensitatea vânturilor este redusă și doar vânturile din NV se apropie de 3m/s.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Localitatea este atestată documentar din anul 1257 cu numele de Ranoltu. Pe situl istoric al orașului s-au găsit vestigii ale unei colonii romane. În urma săpăturilor arheologice s-au descoperit fragmente ceramice aparținând epocii neolitice (4500-2500 î.C.). Cele mai vechi documente scrise care s-au păstrat datează din anul 1257]. Aici a trăit și Mihai Apafi al II-lea, principe al Ardealului.

În perioada anilor 1461-1700 Iernutul capătă statutul de târg (oppidum-Radnot), un târg de vite care avea centrul în apropierea actualei periferii a orașului.

În acest oraș a fost instalată o copie a „Statuii Lupoaicei” („Lupa Capitolina”), simbolul latinității poporului român.

În anul 1944, în lunile septembrie-octombrie în apropierea orașului Iernut s-au dat cele mai grele lupte de pe teritoriul României din cel de-al doilea război mondial. În aceste lupte și-au pierdut viața circa 11.000 de militari români.

În perioada dintre cele două războaie mondiale, Iernutul a făcut parte din județul Târnava-Mică (interbelic) și a fost reședința Plasei Iernut.

Iernutul a făcut parte, pe rând, din Dacia, Imperiul roman, formațiuni statale specifice începutului de ev mediu (România populară, cnezat, voievodatul lui Gelu), voievodatul Transilvaniei dominat de nobilimea maghiară (sec XII – XVI), principatul Transilvaniei aflat sub suzeranitate otomană (sec. XVII), Imperiul habsburgic (sec. XVII – XIX), Imperiul austro-ungar (18671918).

La data de 17 aprilie 1989 localitatea Iernut a devenit oraș.

Primul primar sub guvernare românească a localității a fost Ioan Ghip, participant la primul război mondial și membru al gărzii naționale din Iernut la vremea respectivă.

Etimologie[modificare | modificare sursă]

  • Numele Ranoltu, atestat documentar din 1257, provine de la numele germanic Reinold (de:Reinold, fr:Renaud (prénom)), al posesorului feudal al ținutului respectiv (la fel ca Villa Herbordi pentru Blaj etc.)

Demografie[modificare | modificare sursă]



Circle frame.svg

Componența etnică a orașului Iernut

     Români (72.91%)

     Maghiari (12.77%)

     Romi (9.71%)

     Necunoscută (4.41%)

     Altă etnie (0.18%)

Circle frame.svg

Componența confesională a orașului Iernut

     Ortodocși (72.46%)

     Romano-catolici (2.5%)

     Reformați (10.2%)

     Penticostali (3.4%)

     Greco-catolici (3.38%)

     Creștini după evanghelie (1.09%)

     Necunoscută (4.57%)

     Altă religie (2.37%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Iernut se ridică la 8.705 locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 9.523 de locuitori.[2] Majoritatea locuitorilor sunt români (72,91%). Principalele minorități sunt cele de maghiari (12,77%) și romi (9,72%). Pentru 4,41% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[3] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (72,46%), dar există și minorități de reformați (10,2%), penticostali (3,4%), greco-catolici (3,39%), romano-catolici (2,5%) și creștini după evanghelie (1,09%). Pentru 4,57% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[4]

Evoluția populației la recensăminte:


Economie[modificare | modificare sursă]

  • În agricultură orașul Iernut a înregistrat de a lungul anilor una din cea mai mare producție de grâu din județ.În anul 2007 această producție fiind în medie de 3.649 kilograme de grâu la hectar și cea mai mare producție a anului din județ.
  • Centrala Termo-electrică situată la ieșirea din orașul Iernut aduce cel mai mare venit localității. Alte ramuri ale economiei sunt Centrul logistic LIDL, BCR-ul, Banca Transilvania,micile magazine, restaurantele, gara C.F.R., transportul între sate, ferma Silvaur și lacurile piscicole de la periferie.
  • Din orașul Iernut existǎ legǎturi directe spre Oradea, Sibiu, Piatra Neamț, Onești, Timișoara, Cluj Napoca, Târgu Mureș, Râmnicu Vâlcea, Satu Mare, Constanța, Mangalia, Arad, Budapesta.
  • Orasul Iernut se afla la 15 km de Aeroportul International de la Targu Mures, fiind aflat in ruta viitoarei autostrazi A3.

Obiective turistice[modificare | modificare sursă]

Castelul Kornis - Rákoczi - Bethlen din Iernut

Biserica Reformată[modificare | modificare sursă]

Biserica Reformată a fost edificată în stil gotic între 1486-1593, astfel este cea mai veche construcție din Iernut. Fondurile necesare realizării edificiului au fost donate de familia Bogáthi. Inițial lăcașul de cult a servit catolicii, dar la mijlocul secolului al XVI-lea când Reforma Protestantă a ajuns în meleagurile mureșene, locuitorii orașului au devenit reformați.

Corul bisericii, având o boltă pe ogive, specifică stilului gotic, precum și ferestre cu deschideri în arc frânt, face parte probabil din prima etapă de construcție. Sub cor se cunoaște existența unei cripte a cărei intrare a fost zidită cu ocazia unor renovări mai recente. Arcul de triumf care desparte corul de restul bisericii are o deschidere în arc frânt, nu foarte amplă în raport cu dimensiunile interiorului.[5]

Biserica este alcătuit dintr-o singură navă, acoperită de cu o boltă semicirculară și având pe latura de vest, deasupra intrării un balcon susținut de doi stâlpi simpli, adăugat abia în anul 1936. Latura sudică a bisericii păstrează un ancadrament în stil renascentist târziu. Anul 1593, înscris pe frontonul acestuia, de-o parte și de alta blazonului, ar putea fi luat ca punct de reper pentru o a doua etapă de construcție,când biserica este mărită din grija nobilului Ferencz Kendy. [6]

La exterior s-a adoptat sistemul de susținere specific stilului gotic, bazat pe contraforturi.

Turnul a fost ridicat în anul 1909 și se încadrează stilului neogotic. Partea superioară a acestuia este decorată cu brâuri de cărămidă care urmăresc muchiile turnului sau conturul ferestrelor. În curtea bisericii se găsesc pietre funerare cu blazoanele unor familii nobiliare sculptate în relief.

Castelul Kornis - Rákoczi - Bethlen[modificare | modificare sursă]

Clădirea Castelului Rákóczi din Iernut a fost construit de Gáspár Bogáti în stil renascentist (1545). Ancadramentul portalului datează din 1574, fiind realizat tot în stilul Renașterii. Clădirea a fost modificată între 1650-1660 de principele Transilvaniei Gheorghe Rákóczi al II-lea, după planurile arhitectului venețian Agostino Serena. Edificiul îmbină elemente ale goticului târziu cu elemente renascentiste.

Imbolilul a adăpostit o bună perioadă de timp liceul agricol din localitate. Castelul din Iernut, monument înscris în patrimoniul cultural național, nu are niciun stăpân din cauza tărăgănării procedurii de retrocedării, riscând astfel să ajungă o ruină din cauza birocrației [7]

Alte obiective[modificare | modificare sursă]

  • Statuia Lupa Capitolina de la Iernut
  • Monumentul Eroilor de la Oarba de Mureș.
  • Pentru pescuitul recreativ/sportiv și agrement sunt destinate heleșteele nr.1 și nr.2 cu o suprafață totală de 109 ha luciu de apă.

Personalitați[modificare | modificare sursă]

  • József Balogh (1701-1756)
  • Márton Hamar (5 februarie 1927 – București, 25 martie 1987) Zoolog.
  • Endre Jeney (26 august 1891 – Debrecen, 10 august 1970) Paleolog, Profesor universitar.
  • Csilla Kákonyi (*28 mai 1940)
  • Zsigmond Kornis (1578 – Iernut, 3 noiembrie 1648) Magnat al Transilvaniei.
  • János László (*7 februarie 1934) Violonist.
  • Hortenzia Meleg (*10 iulie 1961)
  • Nicolae Vlassa (1934 - 1984), arheolog, profesor universitar Cluj-Napoca
  • Mircea Muthu (n.1 ian.1944 - ), critic literar, eseist, poet si prozator, editor la Editura Clusium; lector la Facultatea de litere din Saint-Etienne si Clermont(Franta)1976-1980; prof.universitar si decan la Facultatea de Litere din Cluj-Napoca; prorector al Universitatii Babes-Bolyai din Cluj-Napoca si rector (interimar in 1999). Pseudonim Dan Plinaria.
  • Teodor Simion Pop (n. 3 aprilie 1950 - ), poet, ziarist. Pseudonim Miavoe Soril.

Diverse[modificare | modificare sursă]

  • În perioada socialistă populația Iernutului a ajuns la cele mai înalte cote, în localitate existând multe ferme și sere, motiv pentru care Iernutul era supranumit Micul Dalas, condițiile de trai fiind foarte bune.
  • La recensământul din anul 1930 au fost înregistrați 2.464 locuitori, dintre care 1.414 maghiari, 826 români, 127 țigani, 84 evrei ș.a. Sub aspect confesional populația era alcătuită din 1.148 reformați, 786 greco-catolici, 310 romano-catolici, 96 ortodocși, 84 mozaici ș.a.
  • La alegerile locale din 2004 a fost ales primar Vasile Cornea (PSD).
  • Iernut este înfrățit cu orașul belgian Sint-Katelijne-Waver din anul 2001.
  • Populația Iernutului este în scădere din cauza lipsei locurilor de muncă.
  • Orașul Iernut a împlinit în anul 2007 750 ani de existență la a zecea sărbătoare a zilelor Iernutului.
  • Instituțile de învățământ din Iernut sunt Liceul Energetic cu ultimele renovări făcute în 2004 și Școala Generală Iernut.
  • Echipa de fotbal din Iernut se numește C.S. Iernut și ea a ajuns pentru prima dată în divizia C în anul 2007. În anul 2014, FC Iernut a promovat din nou, urmând ca în sezonul 2014-2015 să evolueze în Liga III.
  • In fiecare an, in luna august, la Iernut sunt organizate Zilele Orasului Iernut si festivalul cantecului popular "La Oarba si la Iernut".

Localități înfrățite[modificare | modificare sursă]

Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ http://www.e-primarii.ro/primaria-iernut/structura.php
  2. ^ a b Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). http://www.kia.hu/konyvtar/erdely/erd2002/etnii2002.zip. Accesat la 6 august 2013. 
  3. ^ a b Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_Tab_8.xls. Accesat la 5 august 2013. 
  4. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_TAB_13.xls. Accesat la 5 august 2013. 
  5. ^ Gheorghe Andreica, Monografia orașului Iernut până în 1947, Tîrgu-Mureș, Ed.Nico, 2007, pp.240-241.
  6. ^ Gheorghe Andreica, Iernut. Însemnări monografice (1948-2007), Ed. Nico, 2007, p.133.
  7. ^ Castelul din Iernut caută stăpân, Zi de Zi, 2011

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Iernut