Conflictul interetnic de la Târgu Mureș

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Acest articol sau secțiune are mai multe probleme. Puteți ajuta la rezolvarea lor sau să le discutați pe pagina de discuție.
Ștergeți etichetele numai după rezolvarea problemelor.

Conflictul interetnic de la Târgu Mureș s-a concretizat în confruntările grave care au avut loc între 19 martie și 21 martie 1990 la Târgu Mureș, în urma cărora cinci oameni și-au pierdut viața, sute de oameni au fost brutalizați și răniți, iar conviețuirea interetnică în Târgu Mureș a fost alterată considerabil pentru o perioadă de timp.

Cuprins

Desfășurare [modificare]

La data de 10 februarie 1990 la Târgu Mureș aproape 100.000 de etnici maghiari au participat la un marș al tăcerii, ținând în mână o carte și o lumânare. Participanții cereau reînființarea Universității Bolyai din Cluj, reorganizarea rețelei de școli cu predare în limba maghiară, dreptul de a folosi liber limba maghiară, un minister al naționalităților etc.

În data de 15 martie 1990 în localitățile cu o populație semnificativă maghiară are loc sărbătoarea de comemorare a luptei de libertate, a 142-a aniversare a revoluției maghiare antihabsburgice de la 1848. La aceste manifestări și-au anunțat prezența și oficialități din partea statului maghiar, existând și solicitări din partea autorităților maghiare ca la manifestările comemorative să participe ambasadorul ungar la București.[1]

Potrivit autorităților din România la aceste evenimente aniversare, în mai multe localități din Ardeal, printre care Satu Mare și Târgu Mureș, cetățeni din Ungaria și cetățeni de etnie maghiară din România „au arborat, ostentativ, însemne și drapele ungare, au înlocuit inscripții în limba română și au instigat populația românească prin lozinci și cântece provocatoare” [1].

Pe 16 martie 1990, la farmacia nr. 28 din cartierul Tudor Vladimirescu, s-a afișat o inscripție cu denumirea de "Farmacie" în limba maghiară. Inscripțiile în limba maghiară au fost expuse în fiecare din farmaciile județene, cea din cartierul Tudor fiind una din ultimele farmacii în acest proces.

Câteva sute de etnici români din localitate s-au adunat în fața farmaciei și au scandat lozinci antimaghiare. Au trecut la ștergerea inscripției în limba maghiară. Mai târziu au început să-i agreseze pe etnicii maghiari. În acea zi au bătut un grup de reporteri din Ungaria care au încercat să-i filmeze. Poliția a intervenit foarte târziu, iar la sosirea echipajului de poliție, reporterii au fost conduși la Poliție.

În zilele de 16, 17, 18 și 19 martie 1990 grupuri organizate de etnici români au agresat zeci de persoane de etnie maghiară.

Tot pe data de 16 martie 1990, din satele de pe valea Gurghiului preoții ortodocși împreună cu autoritățile locale au îndemnat localnicii să urce în 12 autobuze și să meargă la Târgu Mureș pentru că "maghiarii îi omoară pe români" și trebuie să facă ordine.

În 19 martie 1990 ca urmare a celor întâmplate în 15 martie cu ajutorul sătenilor români aduși cu autobuze din împrejurimi, a fost atacat sediul UDMR, dar și cele ale PNȚ și PNL. Forțele de ordine au întârziat să apară, cu toate că sediul Poliției era la câteva sute de metri de sediul UDMR. Între victime s-a aflat unul din liderii comunității maghiare din Transilvania, scriitorul și laureatul premiului Herder, András Sütő.

Pe data de 20 martie s-a format în mod spontan un mare miting de protest. La acest miting au participat membrii comunității maghiare. Paralel s-a format un alt miting, unde participau membrii comunității românești. S-au consolidat taberele adverse, compuse din români, respectiv din maghiari. Aceste tabere s-au ciocnit atât ideatic, dar și fizic, totul culminând cu violențe stradale deosebit de grave. Așezarea celor două grupuri în centrul orașului a favorizat izbucnirea violențelor. Grupul românilor era așezat pe partea de vest a centrului (în fața hotelului Grand), iar grupul maghiar pe partea de est, lângă statuia soldatului necunoscut aproape de statuia lui Avram Iancu; taberele erau delimitate de un cordon nesemnificativ de polițiști.

Masa de români aflată în apropierea hotelului Grand a atacat mulțimea maghiară din partea cealaltă a centrului. Incitatorii nu au lipsit din niciuna din tabere, de asemenea mișcările provocatoare a liderilor ambelor tabere.

La auzul veștilor alarmiste, locuitorii a două sate românești din Valea Gurghiului, Hodac și Ibănești s-au deplasat din nou cu autobuze la Târgu Mureș pentru a face "curățenie" (acțiunile s-au desfășurat în mod asemănător cu mineriadele). Au fost înarmați cu bâte, topoare, cuțite și alte obiecte contondente.

După bătaia generalizată a urmat un moment de acalmie, conflictul părând a se fi sfârșit. La scurt timp o masă de cetățeni de etnie maghiară din valea Nirajului și Sovata, veniți prin Eremitu, în jurul orei 20, coborând pe strada Bradului din Tîrgu Mures cu ajutorul a 3 camioane care au parcat in piața Bolyai și înarmați de asemenea cu bâte, topoare, cuțite și alte obiecte contondente, în grup organizat, au incendiat autobuzele celor din Reghin, Hodac și Ibănești.[2] Grupul maghiar a reușit să incendieze toate autobuzele cu care veniseră noii combatanți și să-i agreseze pe săteni. În aceste momente tensionate Mihăilă Cofariu a fost agresat. Unul din agresorii acestuia a fost cetățeanul român de etnie maghiară Barabás Ernő. Aceste momente au fost surprinse de aparatele de filmare ale cameramanilor prezenți în hotelul Grand, în fața căruia s-au desfășurat evenimentele.

În ziua următoare situația tensionată a continuat, fiind ridicate baraje pe ruta Târgu Mureș - Reghin, în localitățile Dumbrăvioara, Ernei și Sângeorgiu de Mureș cu scopul de a împiedica venirea spre Târgu Mureș a populației de etnie română. Alte baraje au mai fost instalate în municipiul Târgu Mureș și de asemenea pe ruta Târgu Mureș - Sovata, Râciu - Târgu Mureș și Band - Târgu Mureș.[2]

Trupe ale armatei (mulți parașutiști) au intrat în oraș cu tancuri și blindate, după care situația s-a liniștit.

Ecou în mass-media [modificare]

Revenind la Mihăilă Cofariu presa națională și internațională a prezentat în primă fază un caz din centrul Transilvaniei unde agresorii români au bătut mai mulți cetățeni maghiari printre care și un cetățean de etnie maghiară îmbrăcat într-un pulover verde. Imaginile șocante[judecată de valoare] prezentate atunci îl aveau în prim plan pe cel îmbrăcat în verde și menționau ura cetățenilor români față de tot ce are legătură cu ungarii inclusiv culoarea verde prezentă pe steagul Ungariei.

Imaginile filmate de un cameraman irlandez au fost redate și comentate până în momentul în care a fost dezvăluită identitatea celui bătut chiar și atunci când era căzut la pământ și nu mai mișca: un român din Ibănești. Ulterior, analizând filmele prezentate agresorul a fost identificat în persoana lui Barabás Ernő. La scurt timp după evenimentele din 20 martie acesta a părăsit România, fugind în Ungaria.

Mai multe adevăruri? [modificare]

Singurul adevăr de necontestat până în acest moment al acestor evenimente e că doi oameni au fost nenorociți: în 19 martie Suto Andras este rănit și își pierde un ochi, iar pe 20 martie Mihăilă Cofariu este bătut până aproape de moarte.

Rezultatul acestor confruntări poate fi descris astfel în date: 5 morți - 2 români și 3 maghiari, 278 de răniți. O biserică ortodoxă incendiată, iar sediile locale ale unor partide politice vandalizate.

Rezultatul oficial al anchetei este următorul: 30 de persoane au fost trimise în judecată, iar alte 21 au fost arestate, în cursul urmăririi penale - 12 romi, 8 maghiari și un român. Tribunalul a pronunțat sentințe de penalizare pentru mai multe persoane: unguri (1) și romi (7). Procurorul Liviu Moica, cel care s-a ocupat de acest caz a declarat câțiva ani mai târziu: „Am audiat o grămadă de victime, martori, dar nu am avut condamnați. 1-2 incendiatori s-au spânzurat, 4-5 au fugit în Ungaria. Dosarele cu omor deosebit de grav au rămas cu AN (autor necunoscut). Faptele nu s-au prescris, dar nu cred ca se va mai face nimic” [3]

La 1 septembrie 1992 a fost emisă o sentință de executare a 10 ani de închisoare, pentru Ernő Barabás, cel care l-a agresat pe Mihăilă Cofariu. În februarie 2007 Tribunalul Mureș a emis un mandat de arestare european pe numele lui Ernő Barabás. [4] Deși autoritățile române l-au condamnat pe Ernő Barabás pentru tentativă de omor și ultraj contra bunelor moravuri, fiind aflată adresa acestuia din Ungaria cu ajutorul Interpol-ului,[4] autoritățile maghiare nu doresc extrădarea acestuia, Kincses Elod, avocatul părții urmărite, afirmând: „După mine, Barabás Ernő nu va fi arestat, fiindcă organele maghiare nu-l vor extrăda”[4].

Note [modificare]

  1. ^ a b Focus - Divers
  2. ^ a b Handbal jucat cu pumnii în ziarul Zi de zi
  3. ^ HotNews.ro - Revista presei
  4. ^ a b c http://www2.expres.ro/article.php?artid=294052

Referințe [modificare]

Legături externe [modificare]

Adus de la http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Conflictul_interetnic_de_la_Târgu_Mureș&oldid=7774613