Onomatopee

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Onomatopeea este un cuvânt care, prin elementele sale sonore, imită cu aproximație un sunet sau un zgomot. În gramaticile limbii române este considerată o sub-clasă a interjecției.

Sunete și zgomote imitate[modificare | modificare sursă]

Onomatopeele pot imita:

  • sunete scoase de animale: bee, cotcodac, cucu, cucurigu, ga-ga, ham, mac-mac, miau, mor-mor, muu, pitpalac, piu etc.
  • manifestări sonore omenești nearticulate: ha-ha-ha, hapciu, hm, ptiu, țt etc.
  • zgomote: bâldâbâc, bang, boc, buf, ding-dang, pleosc, plici-placi, poc, tic-tac, vâj, zbârr, zdrang, zdup etc.

Sunetele și zgomotele sunt redate uneori foarte diferit în diverse limbi. Exemplu pentru sunetul cocoșului:[1]

Limba Redarea sunetului
albaneză kikiriki
arabă كوكوكعو [kwkwkʿw]
armeană ծու ֊ղրու ֊ղու [t͡suġruġu]
bielorusă кукарэку [kukarɛku]
bulgară кукурику [kukuriku]
cehă kykyryký
chineză mandarină 咕咕咕 [gergerger]
coreeană 코키요 코코 [kokijokoko]
croată kukuriku
daneză kykliky
ebraică צפה בפרופיל [t͡sapebaparavapil]
engleză cock-a-doodle-do
esperanto kokeriko
estoniană kikerikii
finlandeză kukko kiekuu
franceză cocorico
germană kikeriki
greacă κικιρίκου [kikir'iku]
hindi कुक्रूकु [kukru:ku]
indoneziană kukuruyuk
islandeză gaggalagó
italiană chicchirichì
japoneză コケコッコ [kokekok:o]
macedoneană кукурику [kukuriku]
maghiară kukurikú
norvegiană kykeliky
olandeză kukeleku
poloneză kukuryku
portugheză cocorocó
română cucurigu
rusă кукареку [kukareku]
sanscrită काक [ka:ka]
sârbă кукурику [kukuriku]
slovacă kykyryký
slovenă kukuriku
spaniolă quiquiriquí
suedeză kuckeliku
tagalog tik-ti-la-ok / kukaok
thailandeză เ ี เก เก โุ ะกเ เ ะกเ ากเ [ejekek] / [akeeakeake]
turcă ü-ü-rü-ü
ucraineană кукуріку [kukuriku]
vietnameză o` o' o ... o ...

În general, onomatopeele nu se integrează în propoziție. O excepție este țt, care poate fi atribut: o friptură țt!

Cuvinte onomatopeice[modificare | modificare sursă]

Imitarea sunetelor și zgomotelor este o sursă de îmbogățire a lexicului limbii prin derivare. Unele cuvinte se formează de la onomatopee (mor > a mormăi, vâj > a vâjâi), altele imită sunete și zgomote fără să existe o onomatopee corespunzătoare. Prin acest procedeu se pot forma mai ales verbe, dar și substantive:

  • verbe:
    • imitatoare ale unor sunete de animale: a cârâi, a gâgâi, a guița, a măcăi, a mârâi, a mieuna, a mormăi, a orăcăi, a sâsâi, a zumzăi etc.
    • imitatoare de manifestări sonore omenești: a se bâlbâi, a bolborosi, a clefăi, a horcăi, a plescăi, a sforăi, a șușoti etc.
    • imitatoare de zgomote: a bocăni, a durui, a hurui, a pocni, a țiui, a vâjâi, a vui, a zbârnâi etc.
  • substantive:
    • imitatoare de sunete și zgomote, derivate de la verbe: cârâit, guițat, bolboroseală, pocnet etc.
    • nume de animale: cuc, pitpalac etc.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Cf. Onomatopée.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Avram, Mioara, Gramatica pentru toți, Editura Humanitas, București, 2001, ISBN 973-28-0769-5
  • Constantinescu-Dobridor, Gheorghe, Mic dicționar de terminologie lingvistică, Ed. Albatros, București, 1980
  • hu Gerstner Károly, A magyar nyelv szókészlete (Lexicul limbii maghiare), în Kiefer Ferenc (sub redacția), Magyar nyelv (Limba maghiară), Akadémiai Kiadó, Budapesta, 2006, ISBN 963-05-8324-0, pp. 437-480

Legături externe[modificare | modificare sursă]