Onomatopee
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Onomatopeea este un cuvânt care, prin elementele sale sonore, imită cu aproximație un sunet sau un zgomot. În gramaticile limbii române este considerată o sub-clasă a interjecției.
Cuprins |
Sunete și zgomote imitate [modificare]
Onomatopeele pot imita:
- sunete scoase de animale: bee, cotcodac, cucu, cucurigu, ga-ga, ham, mac-mac, miau, mor-mor, muu, pitpalac, piu etc.
- manifetări sonore omenești nearticulate: ha-ha-ha, hapciu, hm, ptiu, țt etc.
- zgomote: bâldâbâc, bang, boc, buf, ding-dang, pleosc, plici-placi, poc, tic-tac, vâj, zbârr, zdrang, zdup etc.
Sunetele și zgomotele sunt redate uneori foarte diferit în diverse limbi. Exemplu pentru sunetul cocoșului:[1]
| Limba | Redarea sunetului |
|---|---|
| albaneză | kikiriki |
| arabă | كوكوكعو [kwkwkʿw] |
| armeană | ծու ֊ղրու ֊ղու [t͡suġruġu] |
| bielorusă | кукарэку [kukarɛku] |
| bulgară | кукурику [kukuriku] |
| cehă | kykyryký |
| chineză mandarină | 咕咕咕 [gergerger] |
| coreeană | 코키요 코코 [kokijokoko] |
| croată | kukuriku |
| daneză | kykliky |
| ebraică | צפה בפרופיל [t͡sapebaparavapil] |
| engleză | cock-a-doodle-do |
| esperanto | kokeriko |
| estoniană | kikerikii |
| finlandeză | kukko kiekuu |
| franceză | cocorico |
| germană | kikeriki |
| greacă | κικιρίκου [kikir'iku] |
| hindi | कुक्रूकु [kukru:ku] |
| indoneziană | kukuruyuk |
| islandeză | gaggalagó |
| italiană | chicchirichì |
| japoneză | コケコッコ [kokekok:o] |
| macedoneană | кукурику [kukuriku] |
| maghiară | kukurikú |
| norvegiană | kykeliky |
| olandeză | kukeleku |
| poloneză | kukuryku |
| portugheză | cocorocó |
| română | cucurigu |
| rusă | кукареку [kukareku] |
| sanscrită | काक [ka:ka] |
| sârbă | кукурику [kukuriku] |
| slovacă | kykyryký |
| slovenă | kukuriku |
| spaniolă | quiquiriquí |
| suedeză | kuckeliku |
| tagalog | tik-ti-la-ok / kukaok |
| thailandeză | เ ี เก เก โุ ะกเ เ ะกเ ากเ [ejekek] / [akeeakeake] |
| turcă | ü-ü-rü-ü |
| ucraineană | кукуріку [kukuriku] |
| vietnameză | o` o' o ... o ... |
În general, onomatopeele nu se integrează în propoziție. O excepție este țt, care poate fi atribut: o friptură țt!
Cuvinte onomatopeice [modificare]
Imitarea sunetelor și zgomotelor este o sursă de îmbogățire a lexicului limbii prin derivare. Unele cuvinte se formează de la onomatopee (mor > a mormăi, vâj > a vâjâi), altele imită sunete și zgomote fără să existe o onomatopee corespunzătoare. Prin acest procedeu se pot forma mai ales verbe, dar și substantive:
- verbe:
- imitatoare ale unor sunete de animale: a cârâi, a gâgâi, a guița, a măcăi, a mârâi, a mieuna, a mormăi, a orăcăi, a sâsâi, a zumzăi etc.
- imitatoare de manifestări sonore omenești: a se bâlbâi, a bolborosi, a clefăi, a horcăi, a plescăi, a sforăi, a șușoti etc.
- imitatoare de zgomote: a bocăni, a durui, a hurui, a pocni, a țiui, a vâjâi, a vui, a zbârnâi etc.
- substantive:
- imitatoare de sunete și zgomote, derivate de la verbe: cârâit, guițat, bolboroseală, pocnet etc.
- nume de animale: cuc, pitpalac etc.
Note [modificare]
- ^ Cf. Onomatopée.
Bibliografie [modificare]
- Avram, Mioara, Gramatica pentru toți, Editura Humanitas, București, 2001, ISBN 973-28-0769-5
- Constantinescu-Dobridor, Gheorghe, Mic dicționar de terminologie lingvistică, Ed. Albatros, București, 1980
- hu Gerstner Károly, A magyar nyelv szókészlete (Lexicul limbii maghiare), în Kiefer Ferenc (sub redacția), Magyar nyelv (Limba maghiară), Akadémiai Kiadó, Budapesta, 2006, ISBN 963-05-8324-0, pp. 437-480
Legături externe [modificare]
- Animal Sounds (Sunete de animale)
