Limba bielorusă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
bielorusă
беларуская
Vorbită în Belarus, Ucraina, Polonia, Rusia și alte
Număr de vorbitori 7,5 milioane
Sistem de scriere alfabetul chirilic
Tipologie lingvistică diversă, normal SVO
Clasificare
limbi indo-europene
Statut oficial și codificare
Limbă oficială în Belarus Belarus
12 comune în Polonia
ISO 639-1 be
ISO 639-2 bel
SIL RUW
Extras
Усе людзi нараджаюцца свабоднымi i роўнымi ў сваёй годнасцi i правах. Яны надзелены розумам i сумленнем i павiнны ставiцца адзiн да аднаго ў духу брацтва.
Vizitați Wikipedia în bielorusă!
Această pagină poate conține caractere Unicode.

Bielorusa (беларуская мова) este limba bielorușilor. Este una dintre limbile ramurii de răsărit a limbilor slave, împreună cu limba rusă și limba ucraineană. Limba bielorusă este vorbită în Republica Belarus și în cîteva teritorii învecinate (mai cu seamă provincia Białystok din Polonia), și în prezent este limba oficială a Belarusului împreună cu limba rusă. Mai este răspândită de asemenea și denumirea "limba belarusă". Adjectivul "bielorus" este derivat din limba rusă (белорусский).

Istorie[modificare | modificare sursă]

Limba bielorusă își are rădăcinile într-un vechi dialect al limbii rutene (limba slavă estică) vorbite în Marele Ducat al Lituaniei, care a fost pînă în 1696 limba oficială a ducatului. Prima tipărire a Bibliei într-o limbă slavă răsăriteană a fost în bielorusa veche. Deși în secolul al XVI-lea limba bielorusă a fost folosită în mediile culturale cele mai elevate, numeroși oameni de cultură bieloruși fiind reprezentanți ai Renașterii, până la sfârșitul secolului al XVII-lea populația vorbitoare a acestei limbi s-a redus la jumătate, urmare a multelor războaie din această perioadă; în plus, prin declararea polonezei ca limbă oficială, s-a ajuns ca numai țăranii și o mică parte din nobilime să o mai vorbească. La sfârșitul secolului al XVIII-lea teritoriile bielorușilor au fost anexate Rusiei imperiale, ceea ce a înrăutățit situația limbii și mai mult. Până la începutul secolului al XX-lea foarte puțini scriau în limba bielorusă, țăranii fiind neștiutori de carte, iar oamenii cultivați preferând să scrie în rusă, poloneză sau idiș, cu foarte puține excepții.

O dezvoltare a limbii bieloruse a avut loc o dată cu apariția, în timpul Primului Război Mondial, a Republicii Populare Belarus. Acest stat nu a apucat nici măcar să își definească teritoriul sau să aibă o constituție ori o armată, fiind foarte curând înglobat în Uniunea Sovietică. Profitând de politica sovietică de revitalizare a culturilor naționale (коренизация, korenizația), bielorușii au început o campanie de promovare a limbii lor în administrație, justiție, cultură, etc. Acest proces s-a oprit și chiar s-a inversat în anii 1930 prin impunerea forțată a limbii ruse.

Abia o dată cu Perestroika anilor 1980 a început redresarea limbii bieloruse, culminând în 1990 cu declararea ei ca limbă oficială în RSS Belarus. După independența Republicii Belarus în 19 septembrie 1991 a reînceput campania de bielorusizare a țării, care însă a fost grav afectată în 1995 când în urma unui referendum limba rusă a căpătat drepturi egale cu limba bielorusă, ceea ce a generat un curent de rusificare. În prezent există temerea că limba bielorusă este în pericol de dispariție, deși noua elită urbană din Belarus poate fi privită ca un semn de speranță în revigorarea limbii.

Ortografie[modificare | modificare sursă]

Oficial, limba bielorusă se scrie cu caractere chirilice, dar anterior a fost folosit și alfabetul latin, care continuă să fie folosit de unii vorbitori. Alfabetul arab a fost și el folosit, mai cu seamă de tătari.

Alfabetul chirilic, adaptat limbii bieloruse este după cum urmează:

Аа Бб Вв Гг Дд (ДЖдж ДЗдз) Ее Ёё Жж Зз Іі Йй Кк Лл Мм Нн Оо Пп Рр Сс Тт Уу Ўў Фф Хх Цц Чч Шш Ыы Ьь Ээ Юю Яя

La acesta se adaugă litera Ґґ, folosită pentru a nota sunetul /g/ dar adoptarea ei încă nu este oficială. Litera Гг notează în limba bielorusă sunetul /ɦ/ (un "h" pronunțat în glotă). Litera Ўў (Уу scurt) este specifică acestei limbi. De asemenea, apostroful apare în cuvintele bieloruse atunci când se indică pronunția fără palatalizarea consoanei anterioare.

Alfabetul latin folosit în limba bielorusă de unii vorbitori, numit "Łacinka", este după cum urmează:

Aa Bb Cc Ćć Čč Dd (Dzdz Dźdź Dždž) Ee Ff Gg Hh Chch Ii Jj Kk Ll Łł Mm Nn Ńń Oo Pp Rr Ss Śś Šš Tt Uu Ŭŭ Vv Yy Zz Źź Žž

Transliterarea numelor proprii din alfabetul chirilic în caractere latine se face conform regulilor stabilite în 2000, dintre care cele mai importante sunt:

  • Гг → Hh și Хх → Ch/ch;
  • Ее, Ёё, Юю, Яя se transliterează fără a folosi apstroful:
    • după consoane: iе, iо, iu, iа;
    • altfel: Jе jе, Jо jо, Ju ju, Jа jа;
  • Ўў → Ûû;
  • Чч → Čč, Шш → Šš, Жж → Žž;
  • Ьь → ' (apostrof);
  • Ыы → Yy;
  • Ээ → Ее.

Vocabular[modificare | modificare sursă]

Vocabularul bielorus se înrudește, în ordine, cu cel ucrainean, cel polonez și cel rus. Iată câteva cuvinte și expresii uzuale:

  • вітаю/vitaju [vitáiu] – salut
  • як/jak [iac] – cum
  • як маесься?/jak majeśsia? [iac máiesisia?] – Ce mai faci?
  • добрай раніцы/dobraj ranicy [dóbrai ránițî] – Bună dimineața.
  • дабранач/dabranač [dabránaci] – Noapte bună
  • дзякуй/dziakuj [dziácui] – Mulțumesc
  • калі ласка/kali łaska [cali lásca] – Vă rog. / Cu plăcere.
  • спадар / спадарыня — spadar / spadarynia [spadár / spadárînia] – Domnule / Doamnă
  • добра/dobra [dóbra] – bun
  • кепска / дрэнна — kiepska / drenna [chiépsca / drénna] – rău
  • выдатна / vydatna [vîdátna] – excelent
  • цудоўна / cudoŭna [țudóuna] – minunat
  • дзе / dzie [dzie] – Unde?
  • адкуль / adkul [adcúl] – De unde?
  • чаму / čamu [ciamú] – De ce?
  • разумею / razumieju [razumiéiu] – Înțeleg.
  • нічога не разумею / ničoha nie razumieju [nicióha nie razumiéiu] – Nu înțeleg nimic.

Substantivele au 6 cazuri (nominativ, genitiv, dativ, acuzativ, instrumental, locativ), la care se adaugă vocativul, mult mai puțin folosit.

Literatură[modificare | modificare sursă]