Povestire în ramă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Povestirea în ramă aparține genului epic și este procedeul prin care una sau mai multe narațiuni de sine stătătoare se încadrează într-o altă narațiune mai amplă, care să le cuprindă în aceeași atmosferă epică, iar interesul se conturează asupra situației neobișnuite povestite și nu în jurul personajelor.

Un exemplu de operă literară ce utilizează această tehnică îl constituie Hanu-Ancuței de Mihail Sadoveanu.

Trăsături[modificare | modificare sursă]

  • spațiul desfășurării acțiunii este unul privilegiat și ocrotitor (un topos), în care mai mulți povestitori relatează întâmplări pilduitoare, respectând un ceremonial prestabilit și desfășurând o artă a discursului memorabil
  • rolul naratorului este acela de a intra în pielea fiecărui povestitor, evidențiind particularitatea stilului specific și talentul de a stârni interesul auditoriului
  • timpul narativ se situează într-un plan al trecutului,naratorul enuntand evenimentele intamplate prin evocare
  • subiectul narațiunii este dat de povestitor, care poate fi martor sau narator-personaj ori numai mesager al întâmplărilor evocate.